miercuri, 23 iulie 2014

Colocviile de Marți - marți 29 iulie 2014, 5 pm, Calderon 39








Aniversări în octombrie (colocviu, 28): Mihail Lermontov 200 (15); Dosoftei 390 (26).
Aniversări în noiembrie (colocviu, 25): Alexandru Mitru 100 (6); Matei Millo 200 (25).
Amfitrion: Dr. George Anca





joi, 10 iulie 2014

Dumitru Drăghicescu: LOGICA VALORILOR (TELEOLOGIE)


Intuiții, aspirații și dorințe infinite. - Dorințele și aspirațiile cele mai esențiale și cele mai profunde și permanente ale naturii umane sunt fără îndoială sursa tuturor valorilor și prin urmare baza tuturor judecăților de valoare, pentru că ele sunt în același timp scopurile vieții și ale activității umane.
Aceste dorințe și aspirații, comune tuturor oamenilor, din toate timpurile, sunt aproximativ: dorința de a fi, de a trăi etern; dorința de întreaga putere (voința de putere), de libertate, de fericire; dorința de omnisciență; de perfecțiune; iubire; dorința de justiție etc. Aceste aspirații se găsesc în fundul inimii tuturor oamenilor, și ele nu cunosc limite, nu sunt niciodată satisfăcute.
Ceea ce înțelegem prin dorințe și aspirații ale sufletului uman este aproape ce am văzut că înțelege M. Bergson prin intuiție și simpatie. Acestea sunt cunoștințe instinctive, care țin de inteligență și instinct. Aspirațiile noastre sunt infinite ca inteligența dar sigure ca instinctul; sunt veritabile a priori, veritabile intuiții. În ele se manifestă forța de creație infinită pe care M. Bergson o atribuie elanului vital; în ele vedem manifestarea și agentul evoluției sociale și umane, al cărei ciclu este departe de a fi închis. Aceste aspirații nu vor fi satisfăcute decât la termenul acestui ciclu evolutiv și numai în formele ultime și definitive pe care această evoluție le va fi realizat. Și de aceea când se imaginează satisfăcute, adică realizate, acestea sunt presupuse astfel în Dumnezeu, și ele constituie atunci atributele esențiale ale divinității. Ele merg deci în direcția evoluției vieții umane.Ele anticipează și iluminează. Prin chiar aceasta ele îndeplinesc ceea ce M. Bergson rezervă intuițiilor: a proiecta o lumină pâlpâitoare și plăpândă peste originea și peste destinul nostru, pe libertatea noastră, pe locul pe care-l ocupăm în natură, lumină pâlpâitoare dar care nu sfredelește mai puțin obscuritatea nopții în care ne lasă inteligența. Remarcați că aspirațiile noastre exprimă finalitățile și scopurile societății și ale vieții umane. În ele se anunță deci formele ultime și definitive ale omului și ale societății. Lumina pe care scopurile o pot proiecta asupra evoluției noastre fiind mai puțin vie decât cea a cauzelor nu este mai puțin prețioasă și mai puțin eficace. Aici este valoarea logică efectivă a dorințelor și aspirațiilor sufletului uman care sunt tot atâtea intuiții sigure și deși puțin luminate sunt mai utile aici și mai eficace decât doar inteligența.
Intensitatea și extensiunea acestor dorințe pot varia la oameni, pentru că circumstanțele vieții pot să le anemieze, să le sufoce. Dar nu există suflet uman să nu fie animat, în cel mai adânc al său însuși, de aceste dorințe elementare. Dacă adversitățile le pot comprima la mulți, cea mai mică circumstanță favorabilă în viață le poate intensifica și amplifica până la infinit. Cine ar putea refuza, sau, mai bine, cine nu și-ar dori, cel puțin în principiu, toată puterea, omnisciența, justia, simpatia, fericirea și perfecțiunea sau viața infinită? Se poate resemna la a renunța, atunci când totul contrariază aceste dorințe, atunci când totul se opune cu obstinație la aceste aspirații. Dar dacă șansa strălucește cât de puțin în ochii noștri, ea îi reaprinde și îi intensifică și face obiectul unei speranțe viguroase.

Sursa eficacității aspirațiilor. - Dacă dorințele umane ar fi constant dezmințite de realitatea obiectivă ele s-ar epuiza și ar dispărea în cele din urmă. Dar se întâmplă că forța lor și constanța lor sunt mai mari decât rezistența realității obiective: omul, prin știință și prin cooperare, ajunge să învingă realitatea obiectivă; aceasta se pliază în fața lui. Atunci, în aceeași măsură, dorințele se afirmă și cresc, și, în fața forței lor crescânde, realitatea obiectivă devine din ce în ce mai docilă. Adevărata docilitate a lumii obiective, în fața dorințelor noastre, se găsește în știința și cooperarea umane, și, prin consecință, în societate.
Pe măsură ce cooperarea și știința umane se extind, cresc și se intensifică, adică pe măsură ce societatea oamenilor augmentează , lumea obiectivă, așa cum este, mai întâi independentă de noi și ostilă, începe să devină așa cum trebuie să fie pentru a răspunde dorințelor noastre. În aceste condiții, aspirațiile noastre și forța lor de realizare se augmentează, și limitele puterii noastre și a științei noastre reculează. Și de aceea ele trebuie considerate ca având, în lumea morală și socială, aceeași importanță ca energia și legile sale în lumea inorganică și ca axiomele și principiile logice în științele naturale. Dar dorințele și aspirațiile noastre nu se transformă în speranță, în credință și în revelație, decât în anumite epoci privilegiate și în anumite medii sociale, agitate de mari mișcări istorice. Astfel a fost epoca profeților lui Israel, care profetizară în timpul marilor vârtejuri rezultând din coliziunea imperiilor asiatice; astfel mai ales epoca misticismului creștin din primele secole , în care toate popoarele antichității au fost integrate în imperiul roman; astfel cea a sfârșitului Evului Mediu, și astfel pare, după toate aparențele, epoca noastră însăși, care trăiește ecloziunea Societății Națiunilor. Sunt epoci în care se efectuează mari shimbări sociale, care termină o fază a lumii și în care începe o altă fază. În aceste epoci, se întâmplă invariabil ca societățile umane, popoarele constituite în națiuni diferite și ostile, se interpenetrează, se unifică, pentru a compune un tot mai vast, cu tendința de a îngloba toată umanitatea.
Noi am analizat, în altă parte, activitatea acestor epoci. Ar fi de ajuns să spunem aici că, în asemenea circumstanțe, conștiința oamenilor se îmbogățește, se lărgește excepțional, pentru că lumea socială, și, chiar prin aceasta, de asemenea, porțiunea de lume fizică ce-i este accesibilă, și din care ea se hrănește, se lărgește și se îmbogățește, și în același timp că stările de conștiință capătă o intensitate incomparabilă.

Evoluția socială și ideologiile. - Ideologiile se dezvoltă, apar sau se descompun și se eclipsează, în funcție de extensia sau de îngustarea pe care le iau grupurile umane în timp și spațiu. De aceea există, în istorie, primăveri, în care creațiile ideologice abundă, și ierni în care spiritul creator al ideologiilor cade și se epuizează. Când societățile umane se integrează, reunindu-se între ele pentru a forma un tot din ce în ce mai vast, atunci dorințele și aspirațiile se intensifică, spiritul creator, sub incitarea acestor dorințe capătă o fecunditate excepțională și dă cea mai bogată vegetație de capodopere. Eul subliminal, îmbogățit și intensificat în asemenea circumstanțe prin aluviuni sociale și istorice vaste și variate, este comparabil cu un mugur, care, primăvara, debordează de sevă și înflorește în frunze și în flori. Aceste epoci sunt anotimpul revelațiilor, cum primăvara este anotimpul florilor. Toate ideologiile poartă în aceste epoci muguri care înfloresc în revelații artistice, tehnice, filosofice, științifice, literare etc. Sunt epoci mistice de asemenea când revelația religioasă înflorește deplin.
În asemenea epoci spiritul fecund și clar al unui Poincaré, de exemplu, va plonja în profunzimile obscure ale eului pentru a-și atrage din ele invențiile matematice. S-ar spune că omul ia astfel contact cu divinitatea și îi smulge ceva din secretele sale, din știința sa, din puterea sa. În aceste epoci, prin mecanismul care funcționează în fundul inconștient al eului, spiritul se revelă în istorie, inspirând savanților verități istorice; moraliștilor, înaltele idei și calități morale; artiștilor, capodoperele lor eterne; credincioșilor mistici, trăsăturile Ființei inefabile. Deci revelațiile nu sunt accesibile oricui și oricând; ele se traduc printr-un concurs de circumstanțe excepționalmente fericite, doar în epoci privilegiate și oamenilor desemnați ca printr-un sort de grație divină. În aceste momente istorice privilegiate, revoluționare, ceea ce se ascunde sub privilegiu este faptul colaborării unei mai vaste porțiuni a umanității.(10).

(10)Aceste epoci fecunde, anumiţi filosofi germani le-au anvizajat în ceea ce ei numesc Kairos pe care Tillich îl defineşte în aceşti termeni: „Timp bogat în conţinut, timp revolut, timp decisiv, opotunitate fatidică”. Ceea ce caracterizează aceste timpuri este spiritul profetic şi profeţia este iruperea eternităţii în timp. „Există Kairos, atunci, în timpul imobilizat în formele sale spaţiale, Spiritul Eternului începe vizibil să se agite, preparând revoluţiile”. Spiritul profetic după Tillich a fost incarnat în Germania de Karl Marx şi Nietzsche. (Ernest SEILLIÈRE, Morales et Religions en Allemagne, p. 174-176).


Revoluție socială și revelație. - Cu extensia societății, spiritul crește și se mărește în umanitate. Fiecare descoperire științifică, tehnică sau artistică este ca apariția unui detaliu care integrează unul din atributele spiritului. Spiritul se dezvoltă, se explică în om, prin actele sale de revelație. Dezvoltându-se, el ia o direcție precisă, ca pentru a realiza progresiv un model dat. Aici, ca în ontogeneză, așa cum o concep Semon și Hering, (citați de Rignano), natura intimă a dezvoltării este analogă celei a unei reevocări mnemotehnice. „Dacă embrionul crește și reconstruiește, ca printr-o veritabilă amintire, organismul căruia îi este germen (se poate spune aceasta despre dezvoltatea spiritului, în circumstanțele istorice date), el îmbracă un aspect astfel încât pare „ghidat”, „dirijat” de un sort de inteligență ocultă sau „entelehie” de aceeași manieră în care construcția unei mașini este ghidată prin spiritul tehnicianului”. „... Pretinsa acțiune morfologică a factorilor fizico-chimici se revelă ca o simplă acțiune de declanșare și de potențialitate morfogenetică care există dinaintea ei . (11)”. Știința modernă pare, în aceasta, să confirme teoria platoniciană a anamnezei. Putem spune de asemenea, fără absurditate, că orice invenție sau descoperire este o reminiscență, o revelație. Așa cum factorii fizico-chimici în dezvoltarea embrionului, experiența și logica pot declanșa, provoca invenția, act mnemotehnic, anamneză; ele nu o creează și n-o explică.
Or, spiritul se hrănește din colaboraraea unei umanități mereu mai largi, constituind vaste societăți, dezvoltându-se în și pentru evoluția umanității, revelă omului adevărurile noi, care iau atunci aparența inspirației sau a revelației propriu-zise. În acest sens trebuie să-l înțelegem pe M. Brunschviecg, atunci când scrie: „Cea mai înaltă revelație a conștiinței religioase se face la ora când Newton demonstrează formula gravitației ... la ora când un stoic descoperă în sufletul său caritatea genului uman (12).” Cum se pot uita, în acest sens, revelațiile lui Iisus, ale sfântului Paul și ale sfâtului Ioan?

(11) RIGNANO, Qu'est-ce que la vie? p. 41.
(12) Idéalisme moderne, p. 97


Cum se produc revelațiile în profunzimile eului subliminal, ale subconștientului? H. Poincaré a furnizat, în acest sens, câteva indicații foarte prețioase. Subconștientul are, după Poincaré, proprietatea de a condensa în puțin timp o activitate formidabilă care ar strivi eul conștient. S-ar spune că el lucrează în infinitul mic și că face aceeași operație de condensare psihică precum face ochiul, pentru a condensa, într-o clipă, în senzația de roșu, în jur de 400 trilioane de mișcări ondulatorii. Așadar în fundul eului subconștient se produce actul mnemotehnic, anamneza, care este baza întregului nou adevăr. Este probabil că scara timpului subconștientului este de ordinul infinitului mic, pe când cea timpului nostru este infinit mai mare, și viteza evenimentelor este accelerată aici în aceleași proporții. Eul nostru conștient lucrează cu o lentoare care este la scara timpului nostru și a masei noastre.
Dar eul nostru conștient este puțin propriu la a descoperi, a inventa, pentru alte considerații încă. Fiind în contact cu lumea și agitat de atâtea alte chestiuni de ordin practic, tulburat de spectacolul lumii și de agitațiile sale, eul conștient este distrat și incapabil de concentrare. Pentru a-l prezerva trebuie să fie supus la un regim asemănător celui pe care i-l impun misticii, să fie făcut să treacă acest tunel al tenebrelor care realizează ceea ce se numește noaptea simțurilor și a rațiunii discursive; sau, în alți termeni, să fie făcut să descindă și să scoată apa în inconștient (13).

(13) „Autorii mistici au comparat deseori sufletul cu o sferă. La suprafaţă se găsesc simţurile şi facultatea discursivă, care o pun în raport cu exteriorul; dar unirea mistică se face în centru, ceea ce vrea să spună independent de raţionament şi de imagini”. După Maurice Blondel, „cunoaşterea integrală prin metoda mistică cere noaptea simţurilor, pentru că simţurile şi raţiunea discursivă îi sunt mai degrabă o jenă decât un concurs”. „În extaz, exerciţiul simţurilor este suspendat, nu mai există nicio mişcare voluntară.” (Procès de l'intelligence, p. 270). „Celesta lumină a contemplaţiei aruncă sufletul în tenebrele spirituale, căci claritatea sa depăşeşte forţele intelectuale ale sufletului şi paralizează modul său natural de a înţelege.”
Or, ce vor să spună toate acestea? Nu ne aminteşte asta de savantul care declară că raţionamentul nu-i serveşte cu nimic în descoperirile sale, în crearea ipotezelor? Eul subliminal, de care vorbea Poincaré, ce este altceva decât această noapte a simţurilor şi a înţelegerii?
Există, spune M. Blondel, fără îndoială „tenebre” de afrontat, nopţi de traversat pentru simţuri şi înţelegere... dar ce să fie întunecat şi decolorat în umbra evanescentă şi reculul caselor îndepărtate?... Să fie fie cunoaşterea şi realitatea nouă? Nu. Este strălucirea soarelui nostru vizibil, lumina luminilor noastre obişnuite care pare să se şteargă şi să se depărteze.” (Qu'est-ce que la mystique? P. 10).

Cum se disting revelaţiile veridice de falsele revelaţii? În arte, gustul public rejectează creaţiile artificioase: în ştiinţă, experimentarea, aplicaţia practică condamnă falsele revelaţii; în morală şi în religie, criteriumul revelaţiilor este elevaţia preceptelor, perfecţiunea. Dacă verităţile morale şi religioase sunt vizibil orientate în direcţia perfecţiunii concepute în Dumnezeu, veracitatea lor este probată.

Mistici, Profeți și Utopiști. - Pe teren social, revelația ia caracterul utopic, și utopiile dezlănțuie revoluțiile. Comunismul pe care îl concepu Platon, și pe care, în timpurile lor, îl practicară Esenienii, Terapeuții şi primele comunități creștine, ca și comunismul timpului nostru este o revelație socială amestecată cu o revelație religioasă. De altfel, doctrinele morale, ca și dogmele religioase și utopiile, sunt cu atât mai utopice cu cât sunt mai idealiste, mai pure, mai nobile. Ceea ce este utopic în ele provine de la rezistența pe care ele o opun realității istorice a timpului: timpul este măsura înălțimii lor ideale, a nobleței lor încă inaccesibilă la realitate. Cei care ar vrea s-o atingă imediat, misticii și utopiștii, se izbesc de zidul timpului și aceasta îi face utopiști. Utopia nu este doar o țară extra-spațială, cum o vrea etimologia, este mai degrabă o țară extra-temporală, uchronie (14). Dar, periculoasă cât se vrea a se pune imediat în practică, ea este de cea mai mare

(14) După Tillich, credincioşii în progres au sentimentul intervenţiei Eternului în fapte, în timp, adică al posibilităţii profeţiei al „zguguiturii pe care în fiecare clipă o suferă din partea Eternului”. La fel de bine „utopia este strâns legată de concepţia Kairos-ului. Se poate spune că, fără spirit utopic, nu există forţă profetică veritabil revoluţionară”. (SEILLIÈRE, op. cit., p. 175)

utilitate, căci, previziunea profetică, ea trasează dinainte direcția în care omul trebuie să se orienteze și îi trasează schița imaginii realității viitoare.
Utopiile, în calitate de anticipații sau invenții etico-sociale, ca de altfel descoperirile științifice și invențiile tehnice, sunt în dezvoltarea intelectuală și morală a umanității ceea ce sunt variațiile spontanee ale lui de Vries. Aceste variații nu sunt determinate de condițiile ambianței fizice ci de produsul spontaneu al viații, milieul fizico-chimic nefăcând în plus decât să facă posibilă declanșarea lor. Ele nu s-ar declanșa dacă n-ar exista în forță în forma vitală care le manifestă. Mediul fizico-chimic permite, dar nu determină nici manifestarea lor nici forma pe care o iau. Apoi, o dată ce ele s-au manifestat, ambianța fizică exersează o veritabilă selecție printre ele, elimină pe cele care sunt mai puțin adaptabile la condițiile date, și permite dezvoltarea celor care sunt în armonie sau cel puțin compatibile cu condițiile actuale. Acestora, milieul fizic le oferă atunci un concurs eficace și le favorizează manifestarea și conservarea lor.
Este exact la fel pentru utopii. În anumite momente ale istoriei unui popor, când conjuncturi ale circumstanțelor puțin excepționale au loc, există o eflorescență a ideilor sociale și morale inedite. Aceste idei sunt în oarecare sort incitate, făcute posibile, prin efervescența morală pe care o provoacă circumstanțele schimbătoare de moment, și, în general, ele merg în direcția pe care o vor lua ulterior evenimentele, dar nu sunt determinate de circumstanțe de fapt; ele nu le corespund acestora de un fason adecvat. Departe de a le determina, circumstanțele de fapt, dar mai particular condițiile economice și sociale, „milieul” și „momentul” au mai degrabă o acțiune reductivă și modificatoare asupra lor. Printre aceste utopii, milieul istoric, condițiile economice actuale fac un sort de triaj: resping și elimină pe cele mai inadecvate, rețin și modifică utopiile care par mai compatibile cu condițiile actuale, cu trecutul apropiat și aspirațiile care vor fi realitatea de mâine. Acestea, după ce au fost puse la punct, sunt erijate în reforme practice și devin bune și frumoase realități pentru mâine, în timp ce celelalte sunt lăsate de o parte, aruncate în domeniul fictiv al literaturii, de unde ele vor resuscita poate cu ocazia apropiatelor conjuncturi din care se vor ivi noi mișcări revoluționare.
Cel al căror nume este atașat utopiilor care au reușit sunt profeții și precursorii, ceilalți rămân simpli utopiști.
Revoluției îi corespunde, în domeniul logic al vieții spiritului, revelația profetică. Invenția, crearea de ipoteze prin intuiție, adică prin divinație și revelație, sunt aplicația, în domeniul spiritului, a metodei revoluționare care utilizează natura în creațiile sale fizice vulcanice și în mutațiile biologice, în timp ce lentele formațiuni sedentare și transformismul își găsesc contrapartea mentală în inducția și deducția logice. Și de aceea putem afirma că revelația este la fel de legitimă ca inducția și rațiunea și că în ceea ce privește cercetările și descoperirile în domeniul social al moralei și al spiritului, revelația este metoda cea mai legitimă și cea mai eficace.

Revelație și experiență. - A judeca revelațiile morale și religioase după criteriul elevației și perfecțiunii lor nu este și nu a fost niciodată suficient. Este ca și cum s-ar mulțumi a se fonda o veritate științifică doar pe raționament și pe a priori. Cât timp adevărul științific n-a afrontat experimentare, el nu este definitiv. Este și mai ales a fost la fel pentru revelațiile credinței. Primii creștini n-au reușit să convingă lumea antică de adevărul revelației lor decât printr-un lung experimentum crucis, supliciul crucii și al rugului. Mai târziu, locica a adoptat, și ea, pentru verificarea legilor naturale, acest experimentum crucis, supunând generalitățile științifice la proba faptelor.
Dacă astfel este natura faptelor conștiinței și ale istoriei, și dacă ea cere o atitudine creatoare, adică activă, care nu constată ceea ce este dar decretează ceea ce trebuie să fie, și care nu descoperă ci inventează, este facil de a recunoaște că aici că invenția n-are nimic de a face cu rațiunea discursivă. Aici, savantul trebuie să fie profet, descoperirea este revelație și sfințenia este experimentare a stărilor conștiinței noi și profunde. Sfinții, profeții, misticii și utopiștii sunt, pentru viața interioară a conștiinței și pentru viața exterioară a societății, ceea ce sunt eroii sau geniile științifice pentru științele naturii. Veritabilii savanți în acest domeniu sunt vizionarul și utopistul, profetul și revoluționarul; căci ei sunt cei ce descoperă, anticipează, formulează și experimentează legile morale.
Calea cea mai rațională este aici cea a martiriului și a miracolului. Metoda este, la propriu vorbind, cea a anticipațiilor, a revelațiilor profunde asupra viitorului, revelație a lucrurilor care sunt reale și clare, într-un viitor mai mult sau mai puțin depărtat, cu atât mai mult cu cât ele sunt obscure și iraționale pentru moment. De aici, caracterul lor de mister, de utopie și de obscuritate.

Controlul rațiunii și Criteriumul. - Aceasta nu înseamnă a spune că rațiunea nu are niciun rol de îndeplinit. Sarcina sa este de a controla invențiile morale, decretele și revelațiile conștiinței, idealurile și revelațiile sufletului uman. Dacă controlul rațiunii nu intervenea, conștiințele exaltate s-ar fi cufundat în cele mai rele și mai nebune extravaganțe. Lumina rațiunii trebuie să ilumineze sentințele și decretele revelației.
Care este criteriul pe care rațiunea îl folosește pentru a judeca valoarea revelațiilor, a dorințelor, a idealurilor, a sentințelor și a profețiilor pe care ele le aduc? Acest criteriu este cel care a fost întotdeauna în trecut: elevația morală, puritatea și spiritualitatea invențiilor morale. Revelația trebuie să aducă o perfecționare vizibilă a ceea ce era deja cunoscut și practicat, a idealurilor care să fie profund în linia ascendentă a evoluției progresive.
În fine, rațiunea trebuie să examineze de asemenea oportunitatea revelațiilor, și să vadă în ce măsură ele corespund necesităților timpului, circumstanțelor istorice și sociale, ansamblului condițiilor sociale și morale date.

(D. Draghicesco, Vérité et révélation, Paris, Félix Alcan, 1934, pp. 292-303)

Traducere de George Anca

vineri, 4 iulie 2014

acestui zbor

George ANCA


Din Zăpezi hawaiiene

acestui zbor


sunt obligat de soarta acestui zbor să zac
în vers încetinitul Pacific la un pac
soldaţii marinarii de liberi invitaţi-i
strop marinari la apă la aer cu soldaţii
pentacostală riga de mătăcină zimţ
auzi-ne aloha Hawaii cu părinţi
deritm claustru laur coclaur de Pacific
nu-mi strig lichid poi mâine jumate de specific
treflez încetinirea speed aş juca nu ştiu
ne află ore hore pe cobre coboriu
de hula te învaţă aniversarea bulă
ci ne distrăm canastă Popescului din hulă
aşa ne paşte clima cu polinezienii
mala şi micronezii danseze caloienii
că de pe urmă dreptul adio hawaiienii
doar că renasc în copii trăiască râmnicenii
pot să le spun istorii de doamna doctor Morris
am scris lui Bron şi versul Baudelaire că ai lui norii-s
ne suntem siguranţă centură îmbucată
de ne luasem şatra şi şi pe mama fată
picăm înot şi-o vestă vestească-ne rechini
de ladră idolatră cu mile şi prăjini
înghesui ghes chelie pe oul neghimpos
şi filmul scoate ochii târziu Los Alamos
plecând cochilii perle din mers am prinde plod
mai grasul hărtănirii războiului din pod
de neestetic vadul mă descotorosi-va
ajungerea la poştă în Minnesota viva
acum şi butoirea Parisului strâmbangă
o piesă n-ar cânta-o nici neamul lui Barangă
o anonimă coardă cântându-se aland
cu saudadul sudic vânat şi goeland
ce dat nezar o zare în dar primind primat
cu simiană missă altarul a pamat
n-aş fiorosi chirnoaga pe şalele cămaşă
rar benevol la dungă în Indonezii paşă
ne strângă bumbăceala bumbacului mănuşă
pe înţeleg a stanţă gunoiul de la uşă
prea pe zburate urcă la smuls abia-abia
cu lumea din oceanul mai limpede cişmea
ce zici tu nea mulţime c-aş scrie ireper
de nu şi canonada c-am luneca pe cer
privească-ne toţi peştii ne râdă îngeri lucii
înfloare Viorica la vocea Santei Lucii
abia acum se-nfoaie direct peste ocean
spre ceva nou cu moarte bătrâne căpitan
lumina prelungită bastonului bălan
cu ochi de chinezoaică ne e aeroplan
astfel se despărţiră şi Magellan şi Vasco
de lumea cunoscută ci nouă doar fiasco
întreabă caraula de ce numai o stea
mă-mprejmuia din ceruri în ultim’ noapte-a mea
îţi va răspunde ţanţoş social security
lăsaţi-vă broscoii pe plaja purity
n-aş mai rima nici puşca s-o slobozi by chance
spontan şi Paradisul plictisitor la dans
de ore dinainte mă fleorţăi pe ce preţ
mi-oi fi vândut alura infantă nemaicreţ
cine de cine scapă te ţin într-o crăcană
străveche măgăoaia telefonează hrană
de foame câţi pe astăzi s-or alfabetiza
în silă moşul scuipă cu preţul pagina
pe plată cânt aloha nu mi-a părut zăgaz
neascultat pe arta cu artefact afaz
mi-aş subţia gonia cu agonia ocnă
de frig neauziţii de sare nici o ocnă
analizaţi colindul kabala cu afoni
şi tare ne mai iartă doimea de tritoni
citească îngerimea şi sus de-o pomenii
cum ne plăcuse viaţa chiar şi între cei vii
pe-o parte a epavă împins de mal din cuplu
din nepăcătuire mă număr tot quadruplu
aşa că la pretenţii scuipaţi căcănării
nu ne mai vândă Scorus ce scârnă cântări(i)
se lasă ăst’ mă-mpinge de glandă peluzatul
n-aş asculta galera ce mi se face satul
întrevăzusem caldul prea luminos şi-americ’
să-mi fi trecut prin linişti un sunet de-ntuneric
sării peste depresii îmi cauţionară
bătrâne leat cu mine şi ignorata-mi ţară
la tine vin Grigore Alexandrescu zi de
Ştefan şi Mira Baciu de peste Atlantide
Pacificului clasici nu îi mai presărară
arhaic modernismul său de odinioară
la Paul Claudel cultivă al lui Charlot amic
mexicanist cu zidul nu Chaplin tiriplic
rechinul şi plevuşca o fabulă pe invers
engleză japoneză trăgacele pe triggers
ne-om ferici nebunii de neam de neam din noi
cu dragostea picturii lui Teodor Bogoi
cine s-ar sinucide să aibă altă baltă
decât Pacific sine în umbră că-l asaltă
ce-mi spune cum că nu mă încape babaracu
pe Atkinson marţ’ caşul Ala Moana lacu’
am răsărit pe triste cormane înflorite
mireasmă taoismul gândire fără rite
în viaţă-mi număr scala de cuie ne în inimi
şi de urât şi moartea cât de curând puţini-mi
dospită covrigeala orăcăie baboiul
de-o empatie altul elicea lui Alboiu
ne facem că ne strigă pentateuc din raft
ăi graşi se scob chiloţii cu val răcoricaft
se înţelege gluma masivităţii slană
musulmănime suplă grăsime-americană
rămân în spaima pielii la saramură culă
neconstruită verii pe lanţ de funiculă
prostimii o fântână de-un deşti şi unghios
nu te stropeşte plaga de când şi aghios
mă tem că pier prentâmpin pe Tâmpa timp prieten
cu plaga împuşcată din cete-n cete-n cete-n
rar sânge pe Waikiki din peşti devoratori
încetineala strigii şi ce mai nenişori
o ploaie ţârâită în scurta mea şedere
odată inundaţii şi nici o mângâiere
cordon recif o parcă înoată prin destine
o obosi ridică şi vulpea ca de mine
ne-om călări carâmbii om înjura poporul
cum din Hawai poetul conjură viitorul
cu dumnealui maestru prea naltă subţioară
mai aminteşte-ţi altfel Mărie Mărioară
greu orele să fure din spaţiu cer becher
călugăriţe limpezi de întuneric ler
balaurul se-ntoarce nemailuat în lance
tot Bistriţa izbeşte vlahuţian în Toance
prinserăţi fenomenul ca-n puşcărie rime
memorizare vie nici moartea s-o suprime
exilul tot o pală de învârtit memorii
şi-n Hilton Village roata Hawaiilor e-a morii
mă în răspăr răspărui cu unghii fâlfâinde
chineze nemongole thai lande nemai inde
Pacificul o vale muncei la antipod
o guşă nucleară puhoiului de iod
când facla în multiplu reflex de hula frige
unduitoare afte de zgaibe catalige
de-i veche sprinteneala tresaltă şi maceta
măcelul pălăria colegul tău Gambetta
eram complecşi atuncea de complexare râsă
mai jos înăierarea nici pâs de a sa pâsă
oranj noptatic bakhtul cu Hanuman în joacă
a rugăciune starea de pace te atacă
nu din fiinţă flama abia toarnă taverna
o coadă caravană în satul tău Izverna
Pacificului peştii zeificaţi corali
ni s-ar părea şi Darwin şi păruiţi bacali
vei persifla ori tifla ori din prescuri secure
ce ne tălăzuieşte credinţa în custure
sub obiect o sobă la tropic nici o sobă
cu naşterea nici iele nici ursitori cu dobă
a nu-mi cădea aidiul cu poză de registru
a nu-mi afla periplul Danae ori ministru
de-mi şi abat sfiitul parad patris prădar
şi ies cu Muşatescu din strada Sărindar
parodiază Baciu pârnaia din exil
Hawaii vaii taftă caftanului tractil
i-am vizitat mormântul ce rar năvod năvadă
Pacificului cură perechea să şi-o vadă
pe gheaţă câinii filmul în pargere vădeşte
aş vrea să scriu o odă şi tot alexăndreşte
nu comparăm uitarea necumpărată sarea
pe unde curge apă nu ne lipsească marea
am alungat de veacuri recunoscut conflict
nici dracul să cunoască recunoscut adict
ce de secrete zboruri discreţie fidelă
pe margini să nu tulburi ermetica nacelă
nopţi caste valea pleavă o vântură vânată
se scutură din carne şi sufletul de fată
paşi iuţi a înşelare dans hula unduire
lahari predispusă sundarya citire
mă poticnesc ticnire aducerii aminte
în mort cu vin tandemul stafiile incinte
de separate quante din entităţi bacante
perfecţiune monştrii visatelor infante
a înghiţit mejdina portocalie tânga
tu mai închide mina bănată din Nălânga
imersia Marsilii cu Honolulu sore
şi iar claudeliene pedante choefore
la capăt mai nici Susie prefaţatoarea sină
cu psiholog zăpadă ce orbul i se-nchină
nu Bron nu Ted din Marshal tot insule yankee
nu recunosc aloha nici delăsata Cheie
de-a jumătăţii noimă genom şi paranimfă
spălarea de oceane prelingă-ni-se-n limfă
faţade sub masaje coralii iar corala
o operă sacrală-n acord cu nicovala
bine că nu-mi atinge crăpelniţa dimensii
să car pe câini o gheaţă de sete şi hortensii
în tinereţe arta ploua în fapt de vreme
şi parcă semănarea târziului neseme
mai noapte la întorsul fus cantonat cutumei
ce-o fi văzut vast cuplul hrăniţii câini anume-i
sustraşi din aparenţă îşi văd de treburi dharma
tot indian când mama îşi păcăle jandarma
a povesti nu-mi cere n-ascund de interog
fie şi în cărţuşcă de corb cu inorog
se răsturnară sacii înscrisurilor lojă
nici unghii nu-mi tăiară pe corso şi cu ojă
în seamă câinii bagă salvarea semenară
rar oamenii la mandă înot de roşioară
ce şi catharsis hybris târgoviştenii vând
Gitagovinda ritul dansat paracomând
cum oboseala bască ne basculează prova
ori provensal ori nordic nesinucisă n-o va
pâlc petrecanii rase s-o deznoda şi dura
din rotunzimi de ceară din charminar Tripura
aşa pendulul hindul plecându-mă vocal
îmi ţin neintonată şi mantra de coral
voi dezvolta în studiu cu avocat chinina
cum că bătrân profesor nu-n India în China
păcatul confesării iertarea iar în braţe
să-l dea de nopţi la dublu împărcuitei Vaţe
condac don icos dinte căsătoritei carii
stabilimentul Platon arcadian acvarii
bătrâni esteţi jucatul de tineri în picioare
urlă o băbătie de râs înstrechiare
a liniştire frica şi de umor infarct
zăpada fără haturi ori câinele e arct
sau ţi se pare filmul atât de şanţ pe focă
oceanu-mbujorează albirea univocă
v-aţi mai lupta olaltă la patru ani cu fata
în avion din Houston să meargă în Bharata
adaos caterincă împăroşe ţesala
copilul urlătoare aminte în Valhala

...

mă duc eu iar că vouă vă pare cu deranj

...

negrul orelor pe craca de ne linia oranj
câinii tatei cautate în apt fapt Mahabharatei
văd c-atunci rimam altare cu arătarea karatei
nici o salbă de albalbă nici un crin de hawaiin
dacă unda mă desfundă înapoi în Shaolin
nici de psihogramă rostul dodie nimic moloh
cu aloha în fereastră Goe-n Marcea e paroh
ce şi tata să mă rupă cu fiordul mai acum
şcoala arse-nvăţătura ce ne facem doar de scrum
într-o insulă-n Pacific din destule şi mai şi
şcoala s-a aprins vacanţei pe ziarele făclii
de-am cobit şi alt dezastru de cu ani e paradis
rar să se trezească altfel cine din acelaşi vis
nereligios cu banul aruncat pe cancer rac
scumpă viaţa pe ce plajă se prăjeşte ăl sărac
mă fersc nu hoţii rula îmi lua şi fâş şi taşcă
nu e voie lege single nici tu să fii de-al lui Ceaşcă
pe subconştient poetic nici un sfanţ că nu se fa
nici amorul nu transpiră tropicului mucava
nu văzurăm noi de sexul ăl sexagenar genar
un ianuarie simetric pe solstiţiu druidar
cum concluzii hawaiiene de-o decadă mi-aş smuci
Campanella în cetate nu ne mai solarisi
sa re ga ma do re mi fa pa da ni sa sol la si do
Iliada Odiseea Ramayana Mahabha ho
mai o hoaşcă de paletă ne-o picta adiacent
din zăpadă scrii ajunsul până şi pe continent
timp mai mult decât hârtia ăsta este subiectul
pe săpun scrii puşcăria aviatic dialectul
ne forţăm calandrul rampă ne pictăm din compoziţii
cu ideea pe poiană de a nu pica în viţii
ce şi-n Polovragi cutremur sfinxul dacă d’ukulele
a ciupit struna băcită tăbăcită ne e piele
zarca sacra pe Pacific din iubirea Stăniloae
ce predanie întoarsă pe moşie mămuloaie
nu scriu versuri în arenă întreţin pentateuc
mi-e de capătul Katrinei c-apoi ştiu unde mă duc
Picu Angelus ori Tulsi împănează audiţii
iar în plasa placentară înflorindu-ne strliţii
până la uscat mai este una zi a dispărut
din repaos haos doamne Eminescu a părut
ce de stanţe în instanţe grasul dreapta apoi grasa
într-o viaţă ailaltă doar odată-nvârte roata
singularii într-o trupă de pereţi umpluţi cu ei
care s-o certa mai geniu din bărbaţi şi din femei
mă voi descălţa devale c-aici e înghesuială
poza-şi face mănuşiţe în verzală neduhneală
n-o s-aleg de psihorată călăreala pe horhon
de hornar nici har nici han nu nărui norului pripon
din a liricii petală sângerată pe pedală
nici bacil nici lipsă guardul gardul ghimpii îşi răscoală
nici a scrie în picioare pe cardiogramă gram
îţi cunosc cuvântătorii de o litră în program
de cu cale alţii saltă ţara lor eu o brobon
cu un abstinent semestru şi la loc îi cerşesc tron

...

de ce din ziuă noapte se face pe mosor
îmi pare copiere din ce citeşti sior

...

vedea că stau în picioare postcăcare o şuetă
mai ţinea să mulţumească la centură pe lunetă
pe luate plită hota ce anglism neluminat
de când tata şi cu mama nu s-au mai destrăbălat
judecă-mă tu din vârfor de lăţimi pe doage orgi
muzica porunci de şuncă avocatului de morgi
care scrii te preîntâmpini datului de morţii toţi
cum adormi din somn răsare amic nu fanarioţi

...

nu vă sting lumina urâţi pinguini
limitată noapte nedormind lumini
fiecine fila ca la naş compilă
de pe aripi smulge-mi şi ultima milă
da’ măcar distracţii dintre carabine
crabul neouatul diferit de sine

...

după câinii prin zăpadă pingii în incubator
de-notaseră şi valsul din picior pe alt picior
sărăcia sub teroare şi a bogăţiei dumă
pân’ la ziuă noaptea nu fu timpul nu mai e de glumă
hawaiienii în Pacific avioanele în zbor
o climatizare sumbră naturii pe polizor
de numai cinci ore puiul şi mai tânăr paraping
ne începe cantilena neplătită nici în ring
scris negenial anume de trecut peste trecut
şi aştept căzut rutinei să ne mai fi petrecut
măcar zodia prozodii muzica urzică zică
tocmai când mă lasă clona s-aţipesc nu-mi mai e frică
mediocritate somnul o aramă inelectră
ca şi cum a doua oară le refuz trei sute vectră


impresii ai acasă de-aici prin proxeneţi
americană curva la fete şi băieţi
ai mai urâ fanfară pinguinari zăluzi
ornitorincii stele ca printre papruzi
li se cuvine totul şi nu se au pe ei
corona altădată acum şi scarabei
maqi şi murirăţi tineri vă vai nenorociţi
în viaţa de oceane la antipozi păşiţi
pe cine vizitasem mormânt în altă lume
la antipod se cheamă că este de renume
atunci în cer m-aduse dantesca pogoreală
cu înălţare veche pe firul de beteală
suntem din vii azi mâine din morţi se mai ocură
să pici la drum cu moartea că ai de-ntors procură
depinde cine însă te mai cunoaşte moaşte
cât că delaşi cravata şi insula cu paşte
Pacificul ne vede c-o insulă cu alta
ne-aude noi pe dânsul ochi şi urechi penalta
cantata nu se cântă de frumuseţe vană
călare se încarcă pe neagra caravană
tu ce tragi înţelese catrene le transform
pe când afla-voi bancul pătruns de cloroform
Maldivele alt’dată a faimă de apar
femeia ca şi asta zadar prietenar
furate paradisuri de banul nespălat
salut librare nu eşti nici zâmbetul zâmbat
întoarcă-se păroasa ca roata lighioană
de mă-nsoţesc Sorbonei pantagruelic hrană
hram dării de pomană viaţa la umblat
cin’ s-o contra-ncotro să zărească epifanii
nu mai gresa bătrânii de-şi agresară anii
de zdrenţăroase boşo aviamericane
şi grase patrupede în cupluri de arcane
cu tot dichisul foarte departe-i insula’i sus
lui Eminescu şi-a lui Euthanasius
aproape două ore însă şi mia mila
putori abia cu banii şi tot parcă de-a sila

...

odâr America rămâi cui eşti
şi nu întoarce capul spre Găeşti
c-ai bombarda suflerul
pe Eminescu şi bananierul

...

c’est grave maman răzbpoiul ne coace propagandă
pe scut întoarsă încă ridică-se pe glandă
ce ham pe iapa brună amestec de damblale
să nu-ţi mai pese doamne de îngerii matale
înghesuit în hălci de sovhoz mă vezi în tindă
jumate şapte ore pe grindă în oglindă
ce tragi color Orlando pe Arlechin de noadă
spuneam nici o valoare abia mâţa de coadă
cuplezi catapeteasma religiei gregare
prilejului onoare icoanelor rugare
o mulţumită sieşi a preot ortodox
grecimea mafiotă fereşte-te de box
îmi trebuie de-atâta amar de timp duşman
s-ar bucura în urmă pân’ pe Teleorman
gen maraton caietul cad să învie el
să povestească foaia catrenului duel
nu te-ar trezi c-o apă ocean tras de sub talpă
te voi compune Marlei nici chiar madamei Marple
zgârciţi de dinainte să nu se cace insul
a-nfometare vinde-i cativă ca învinsul
contorul unghierii bara ca patrafir
ca-n Carnivale chronos diferă Andrafir
Mirela nerăspunsă a drog sau neamor
Cu banii mai alalteri neduşi la cremator
Ca plata unu unşpe zării pe ecranistru
Şi nici că stau pe ace că nu ajung ministru
Şi-am loc la giol nu dreapta de malul femein
Că se schimbară budă acum şi razachin
Mai nesimţită oama c’americana getă
n-am unde pune dreapta picioarele în chetă
răsplata m-aşteptase dar iar m-ar fi furat
ruşinea arătându-mi legându-mă de pat
oceanul munţii over din creaţionism
într-un coral iar creaţa ne crăune câinism
nu-mi bubelor strigoiul desfac în gheară lungă
ostatic Valentinul saregamapa nu-n gă
cu dusul şi întorsul te saturi de Hawaii
acolo tot transportul îţi fluştură toţi caii
că e armată poate americani pe japi
epavele cântate în şcolile de napi
frumoase de copile se ştiu cu doamne-ajută
doamne fereşte cine mai ştii ce parașută
voi sparge şi măsura a asana arson
cum şi mistriii cară ori pumni ca lui Parhon
moşi îngălaţi netulburi e drept că magraoni
pe zile bir zburară cu foame de ioni
mi-am înfrânat ranchiuna versificând-o copt
nici orele scăzute în dublu ritul kopt
decât în graşi şi golul pe stânga bani luam
dormindu-mi armia în hawaiam
reproş de grasă nu tu să-mi iau bagajul unde
jivine la cravată ca mine şi cu funde
frustraţi pe pacea mării iraqieni măcel
mă şi scrobişi în gâmfă netorpilat căţel
noroc de prepeliţă pe coropişniţă
cu mărunţişuri Chapman mai face bişniţă
scârbe americane te taie de pe listă
nici tu nici România de parcă nu există
da’ anonoim cravată de unul singur canci
n-am loc de-ntins pantofii dacă aveam bocanci
vezi tută că sunt graşii nici ac să fiu nu trec
din Honolulu-aproape opt ore de refec
voi şi uita pe scrisul pe sus ateriza
da’ Dumnezeu ne vede din înălţimea sa

...

şi tu caldă şi amară
spiritele te vărsară
verşuri mi te-nmormântară
mai neagră călugăriţa
vaci bălţate-avea Mariţa
Minneapolis le paşte
New Orleans le recunoaşte
jazzul cu Gitagovinda
ne aşteaptă cu oglinda
mama-ne Elisveta
soră-mii să-i zică beta
plec la iarba de plecare
peste ore cu versare
ce-mi plăcuse astă-vară
chiar acum fostă amară
cară-mi dispariţia
florii de streliţia
că mi s-o mai întâmpla
melos în America
popular şi ţărănesc
după ea mă prăpădesc

...

spectacolul pleznise o zi nici un rotund
aşa ne nimereşte furtuna de pe fund
m’opresc de rând şi laur pe morţii blues-ului
ai chipului cioplit şi a toate mătăuzului
că vă scrisei iubirea cu mame într-o piesă
cenuşăreasă tot tu şi iarăşi tu prinţesă
trezită în ambiţii uitarea n-o frimalgă
precum şi eu din freedom abia bobii o algă
plancton de le iubit-am balenelor materne
ne-o obseda a mamei nevroză între perne
şi dublul ginere cum să se mai supere pe
a noastră părintească foială de pe stepe
din patru-n patru ore şi două de saftea
ne-am întâlni bătaia de-o a scuti pe ea
c-o luă într-o silabă de ne eram ce cată
venită-n capitală însărcinata fată
ca nunta-n Himalaia cântată Kalidasa
de Parvati cu Shiva nerupă-ni-se casa
ce petrecurăm maya numească-se şi tot
ne vom iubi cu viaţa oceanului înot
te prind în piept a sorţii cu inima ci iris
pe rime d’Eminescu Brigbelu şi Tomiris
din Botoşani de nu chiar pădurea Gorovei
sosiră oseminte şi zornăiră chei
prea repede la tropic şi creştere şi martor
băiatul juca fotbal îndrăgostirii tartor
nici zece ani ca mine când kids love books citind
de dragoste copiii în cărţi că se întind
minori noi apărarăm persoana să o ştie
de am iubit-o tandru cum e-n copilărie
cruzimea părintească în studiu cu Medeea
literaturizasem şi-aşa prosopopeea
cum carnea născătoare subînţeleasă firii
de-a doua nu mardeşte fătucei trandafirii
de tema punitară aleasă-i la hazard
în contra noastră-ntoarsă a ne lega de gard
avem să ţinem şale de gazdă loviturii
ce şi ne-ai hărăzi-o şi fostă de-ale gurii
ne ţinem compensaţii din zile jucăuşe
din Australia şi Ionică la căuşe
voind a adormire prietena mi-e soartă
mai este ea ori nimeni şi eu din Marea Moartă
apare alta-şi soarbe paharul plastic alt
intră pe uşă-ntreabă de oarecare psalt
şi nerăbdarea expo în semn de doamne dă-ne
iubirea de copila bananelor mănăne
pe-acum aici desire no Indians enlighten
emerge enrich schimbate triadele în haită
jazz up învăţătura de tată tehnolog
poeţii poezia prede-i-o decalog
outreach nu ni se-ntâmple ci yes tehnologie
chino-americane lecturi pe păpădie
who’s there Louisiana în mintea de pe urmă
în gemeni şi de zodii desprinşi ca dintr-o turmă
ridiche viitorul să o frecăm familii
pe mile de Pacific ori în cutia milei
comunicare lib how my pearents learn to eat
beyond the same old thing alt sujet ne-a parvenit
publish don’t perish retor spre autor exclami
ce mai reimagineering colecţii speciale-a-mi
Scanning the Future darling is smartest card update
cum eşti de blândă mame inventă-le deşert
şi noi cu simple ideas that make the differerence
citeşte-mi cu mormântul aprinsului incens
că not so sexy treatul but oh so satisfying
de intranet uitate şi rude şi de Cain
din graphic novels manga and Anime trăim
fără ca-n Honolulu hu hu prin ţintirim
I’m dancing as fast as I can şi noi să ne zicem
excluded group la uşă nu se întreabă price
povestea-ţi meet us at the Campfire nu Katrina
citeşte tare-n noul New Orleans sorellina
audio preservation program implementation
dai ochii peste cap ori la creştetul ce tei’s în
se vârfuiră brio intenţii Dumnezeu
duminica din jazzul pe sufletul ateu
se strâng în paşi în hohot audienţi în lauri
că din Iraq retragă-se via minotauri
se cam consumă goma şi piaza ne-o feri
o clipă ori clipească în viitoarea zi
de nu ştiusei şoaptei ce-ai pus-o pe e-mail
de ţi se revelase al cărnii putinei
unt sfârâit afară la tropic pe alt pod
şi ne cântară patrii amicii de voievod
din cine ne muriră sufletul nemuriră
urechea pe o liră privirea pe o miră
exil în alţi părinţi cum ne-ai naşte adoptiv
şi te frământă pâinea neplânsă portativ
că-nfulecai o notă de ciocolată grund
ci sieşi ca şi ţie Orlando mă ascund
jazz in the morning Hilton pe mâine dimineaţă
Gabi Gheorghiu seara marina călăreaţă
at risk life style nici mândra de muncă Platagea
să nu roşească sumbră în apa de cişmea
o alfabetizare în Kaleidoscop
ne-o scoate tata-mare cu moldoveni la stop
follow the money sigur că doar nu noii granguri
aici din ban în bancă nici hula cea de canguri
French Quarter hearts and hands for New Orleans pe când
sfinţii şi păcătoşii se plimbă la un rând
diversiuni abuzul în ochii virtuali
şueta calităţii pe viaţa dumitale
aplauze peluză cât new environmental
movement restaurează vreun echilibru-n stal
cu strangers ephemera sustenabilitate
colecţii şi servicii că numai voi pe toate
etnicităţi orlane ceai tot pe Riverside
la noi în han cu paşii ca în engleză raid
destin computer cale guvernul dumitale
mai alfabetizându-ţi mame conceptuale
a doua zi a doua şi viaţa ieri cu mama
închidem ochii alta de tine ţine seama
iubind şi avatarii aunty Trikha citire
nici gelozii ori morbul vechimii părăsire
or monitor or mentor în era digitală
m-aş duce mai la uşă să pot ieşi din sală
m-aş părăsi l’adică iubindu-te patern
de dragul veseliei din numai rai infern
la internet e coadă cultura megastarul
cu mama ta vezi Taj-ul cu tata Amritsar-ul
la uşă federalii pe bibliotecărime
pe Patriot act ei ţipă ce reautorime
Nepal prin Nicaragua tot sustenabil pact
secrete internete din index biblioact
ultim portal cu frică mai copyright la doc
service respect pe şapte de-a acronim în stoc
şi eu în cifră vântul ventuzei lipitori
celula Radu Gyr în cei Morial condori
a lui şi Luminiţa a noastră şi Gioconda
în draga ta persoană pe motoreta Honda
vorbiţi a plictiseală sării de pagini rare
ne-om doplosi aleanul fără bacoviare
nu bande funerare prin galbene frunzare
cum v-ar răpi Katrina din naşterea pe mare
technology of gaming noi cum ne-am priceput
literatură multă şi tot necunoscut

...

noi vederi climat şi acţii google glia ţi-o dedic
şi intellectual freedom prin lentile borangic
alfabetiza(n)te lirici pe intelligent design
nu-i free speech în asonanţă heideggerian Dasein
v-am vorbit de Jung Makiki îşi arată cimitirul
cavou alb cruce plecată poezie patrafirul
fad and west bibliotecarii alfabetizând computer
ce mai face Luri soro frăţiorul Sandu Suter
chestie de toleranţă să ne legumim depresii
pe o pantă cu amicii veresiei şi miresii

...

ţi-am scris programul mumă cu mama dedesubt
ea două mame două şi eu neîntrerupt
a nu rămâne goală împărăţia gol
de-o fi şi împăratul prin Mississippi ghiol
de ore două ş’patru în Morial şi Chapton
cu telefonul bombă că mamă mi se piaptăn
aşa şi eu de unghii Katrina mă lăsai
şi-om mai bârfi dilectul delict pe sub susai
de viciu incapabili românii lui Baudelaire
beţia amintită ucisului pe fler
Alda Zaira morţii şi-i numără părinţi
de i ne oferirăm intrându-ne în minţi
de ibsenieni antractul în blouse din New Orleans
ne salutăm copilul de vaca sfântă lins
cum nemişcat şi sare din stana soaţă Lot
sunt un evreu cu Borges şi ochiul hotentot
mă rătăcesc în firul întins de Ariadna
până la fata noastră privindu-l pe mahatma
ne învăţăm prinosul de ne-ai ameninţa
puţin rămasul poncho la gât pe-o iminea
cititul e poporul bătăi de palme calme
aici n-ar fi păţit-o cititul Olof Palme
albit auditoriu şi goale scăunaşe
nu mai suna la unu din noapte plata naşe
ne-n cerc deschisă cartea că doar on-line te limiţi
mai pleacă o rusalcă politică de pimniţi
din personal librarians ce mai e şi cu tine
strângi ganguri să-ţi privească notariale mine
cu Texas de-auzisei de Hanuman şi-ai lui
alt literat de Gorman măsura calului
vecinului drumeţul în rîsete de preş
s-a sinucis cu sine şi floarea de cireş
de Churchill beat ba nu tu are very attractive
se scoală-n zori ca altul Moisil nedemotiv
cu Chaucer şi cu Shakespeare pierzi la femei de bar
secretele materne baroului barbar
tu lui Mizil îi semeni fiţi sănătoşi pe groşi
al vostru comunismul în mii de Steve Ambroise
că zece mii de pagini Ambrose şi tra(n)să poanta
în viaţă Dickens ce să pameraparapanta
automat se scrie cu laughter şi cu bâlbe
pe un ecran ba naşa ieşi la patru sârbe
pres Michael Gorman şi pe nefranţuzeşte sect
de m-o lăsa copilul ce fac ne zici corect
ce voi mânca te spun de geniu la miliard
văzuşi pe Călinescu iar Vera după gard
Mizil e moderator tu ca Băsescu peste
vreo cinşpe ani la voce marinăriei creste
fiicele îţi lauzi pe less otoritate
blândeţe şi savantă pe jazz calamitate
din Kevin Starr şi alţii reciţi întâi trebarea
nu holy biblia ci literatură starea
ba-s doi vă puneţi voce de unul filiali
paternilor şi lotuşi aceiaşi liliali
întreabă Kevin Gorman răspunde ca Mizil
ce divulgaşi femeie al înfierii kil(l)
bilet altă-ntrebare hai fetelor pe şanţ
de-oi mai pleca în lume iar fără nici un sfanţ
că we are our mother’s dughters o ştim pe şleau
fetele ca băieţii după tătâni se iau
cu alaltă best-seller perini pe suferinţi
iubirea-ţi lăsăm viestre şi alt rând de părinţi
ţi-oi scrie dimineaţă o viaţă cu mătreaţă
îmi fac program New Orleans Katrina şugubeaţă
cu miile omoară cu întâmplaţi aleşi
de nu se mai desecă în floarea de cireş

...

poze nu din mit în mită că-mi scăpaşi cu mâna-n sac
pixule ce-mi scrii chixia literelor de prusac
nu schimbarăm cărţi poeţii s-aibă fata de la tată
a afla şi adevărul cu iubirea totodată
de-a contrat-o şi regretul of şi c-o fi un cartof
s-o saluţi la-nmormântare de m-o plânge iar din off
mi-aş destăinui carata de am zis copiii mei
tocmai fetei înfrăţire Ibsenieni volumul trei
tu şi mama şi fiica de nu Ibsen în persoană
când am pune la icoană caravană walhallană
din tango măcar rugină pentru blues în New Orleans
tu.mi vei povesti în perle să nu zici că n-am pretins
auzi muzică pe strună briza s-o fi aciuând
de-mi păruse din greşeală un tărâm neţărânând
cu Plata vorbii română aseară şi cu Mirela
după scris fiori e-mailuri fetei noastre menestrela
nici nu se mai lasă ploaia pe pârâul Mississippi
cu amica lui Katrina luna ta şi a aripii
cum pozaţi filmaţi de Blendea Stavropoleos Triumf
cartea din pancinci traduc-o nemţii mâine şi fiumf
facem sentiment la micro literele nu ne sar
la gât nu nu pori triorul grânele de pe cântar


George ANCA