vineri, 11 martie 2016

OCHI PE TOTEM

de George Anca


George Anca

OCHI PE TOTEM



de amândoi cu dor de dus
la învârtit zerabilus
merele ceaiul pusdesia
vedem pe mâine veleria


scriu de bisturiu volubil
în bistrou victoriat
cu instruite scene cum
ai fi ținut-o pe-a lui Rousseau


pe ce piesă fost prezent
laudei incipiente
ce instigare a face ziar
de nu cu pseudonim


pe dispariție lăscaie
întreme neclaie d'aie
de ce și plecai gonit
pe mâine orânduit

*

oseminte în loc de aur
Troțki n-a înapoiat tezaur
desen cadavru urși ziare
și mai ce trădare


chip măștii Cioran
Sergiu la Scala
Ganesh în Mumbay
Macbeth de-alaltăieri


mă vei mai recunoaște
umblând avatar mască
uitând mime cuvinte
scutură aventura

*

balada nemaiuda
că ne văzum în Ruda
te afli de te ții
nămeților nemții


oarba Aisha urzicata
sapă Basilicata
Adam și parcă eon
ca altădată Leon


buburuz pe cucuruz
Zeelanda hind os
Bob și Rose pe dos
sfertul câine ros


dal ponderal car al
de-o trecere migrenaur
pe lângă Troțki tezaur
a ne mai sfâșia ghiaur

*

zăpada somnului costrei
fata că doi cu mine trei
ce listă poză se supoză
conformamente ălor gnoză


că vest că est diasporeni
ai câtelea născuți pe yeni
evreul frate la pian
americanul Erevan


obstaculante basculante
florențe vezicante anthe
lasă chinezule maua
ochiul zaua șaua

*

necumpărat printre Bauer
și Băcescu hai Aristotel
pe Antipa 1908 Cerchez
Berdiaev nu l-ar fi cunoscut


care pe cine înțelege
diasporeni și provinciali
de unde au plecat au și ajuns
ba au trecut și la baptiști


eram mai tânăr sub rus
altădată m-a răpus
același retors pe fus
cu Păstorel la refuz


*

a câta nebunie în persoană
nici soarele de ieri pe cimitir
ideea de Dieu deană
cu Ana ori Maria Cantemir


și-așa și-un vâsc atol
preponderal ce tace
de cetacee inter all
ne astei carapace

*

ochi pe totem studenție
inspirație picturală Rilke
cum aș extrage din cărți
replici de personaje arenă


vulnerabilitate dreptace
oi fi având nevoie de doctor
în persoana lui Țuculescu
văd ce-oi scrie înapoi


nu cine-ar Pithiei răspunde
ea și s-ar demăsura
n-ar fi drumuri lungi pe apă
în ce să dea divorțul


ar fi în căminul Rignault
prenotați bandiți isonului
nu popi nu preducele
cine ce-a pierdut


pe ce regăsire tradu
că nu revelation
mai și seara albastrului
pe când ai unde


subiectul nu contează
cât zbuciumul personae
O'Keefi flori în groasă pastă
lumină în întuneric totemic


Pallady l-am văzut
prin Baudelaire
numai eu piesa-n
7 tablouri un act


2-3 camere bloc vechi
Lipo Vaira Comar vădite
excrescențe a sta eu
pe jene serale

*

neură cum că n-aveai bani
și-ai scos din Piața Maria
ce legătură cu Moscova
băgarea lui Iliescu


și-n Piața Universității s-ar fi
putut întâmpla ca-n Kiev
nici prin față nu mai trepăd
ce ți-o fi cu nervunia


că să nu mai comentez
că-n fiecare zi că-n tăcere
tot nu te-am educat
că erai să cazi pe faianță


covor de unde de ce în țipăt
tot îți dădusem rom-telecom
poate te-om fi răsfățat
cum ar fi să ne extermini


*

acum compoziție ceramică
m-oi tot expoziționa
nu mă mai arunca
îmi respect spatele


și cine cumințenia
răspicăm Căzănești
în Budești cultura
vs industria lemnului


la război puncte negre
nu te-ai mai dus la
întâlnire însurat cu
fata popii legionar


*

în jur numai copaci
kiselevi niciun kiss
ori maidan pe copil
Trondheim baliverna


pe spatele revelației
dedublată kamciatkă
Pucca vă iubește pe toți
clopot nu încă al Cașinului


*

ca de sâmbăta morților
ăl în cărucior e gata
v-a spus la sala 3
se face ora încă una


ne ținem internării
pe trântite ușa (re)vederii
cinstiți actori barzi scalzi
și vă torn Gaiatry-Savitry


tu i-ai fost principala pacientă
te-a așteptat la 6 la 1
mult vei povesti
greul anesteziei


*

ce-n coceni micenieni
com cronom podul
de aerisire a labirintului
uncubus anagram


devremele adormitor
plus ăle două referințe
unul idei altul onomatopei
pe care-l iei la trei


*

trilogia sinucisului
văduva măduva
ne-ar rima muladhara
măslinii cum parente


omenirea de zâmbiră
războire îndumezeire
Zeus Yahve și mai
cine tatăl nostru


materia întunericului
de răspuns eliadinilor
disparenți în addidași
să nu uit scorțișoara


Savitur zi ne fii sat
împărat luminat
am alergat arat
de genunchi nepiratat


bouri nouri rouri
pe ouă our ouri
de-or fi vedere ere
de-a miere înviere


*

în timnic pe ceți din Sâmnic
trampa dorului aritmic
sincrozarcă încă marț'
pe ce canto potul harț


că de când și azi și mâine
ei ne spulberă noi îi ne
câte toate cârcota
la apel ce-o mai striga


*

măr și mai bătut indiferenței
îmi lasă abstracția apă
râia raiului comunist
ibrahimic rabinic sabinic


câte două belzebuțenii
alegate denii mirodenii
nici cartea conțopită paraclis
te pun în piesă paraclis


*

tot raportul de cocoș
stropilor fără reproș
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști


stat de om și stat de casă
patimă imperioasă
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă


case de fiori afari
gospodarii sâmbătari
pe ostatici verzi țipari
pesărușii lapidari


clanareta alfaveta
mântuie Elisaveta
cu juvenții juisanți
a berberi din măciucanți


să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
ca mai anul coacere


tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
cu ce are în picioare
sângelui spânzurătoare


*

în față văd mărgăritarele
magnitudune inconștientă
cruci pe stânga djigolieni
altfel greu îi mai găsești vii


în picioare la stânga
mierlelor gongului
încotro uscaților
margarete nu pietre


*

trag fermoarul bag mâna
în buzunar nu după pistol
lumânare în persoana pomenitorului
iradiațiile mormântului fără tine


necunoscutule de ajutor
cam numai numărătoare
inesteticei raderi rabde
sub colombine protonice


corali după ghinde fată
filmată neorealist
într-o scanare mai scrie
când o să mă suni


ai mai trecut prin astea
descrisul meu nu stătu jos
lăsași imperiul în ghetto
pe întors complimentul


conducător de sinucidere
te-ai fi putut interesa
după ce nu-l cunoscusei
și-l uitasei ca Pitirim


unele studii sub invazii
nu ne mai vedem cârcâim
păduchilor gelozie
ghiocul decolorării

*

mai văzut Blaga
lu Micescu
decât Drăghicescu
lu Titulescu


care la Athene care pe Michelet
ai satului pelasgi mimi
și cum și mai spuneți chinezoaicei
de-acum pe la voi prin Shanghai


ce mai cânta Sanda șansonete
memorii pe adaos din ce în ce
în tăierea vinelor aia
nu se mai oprește


ora cu ora înapoi
parcă s-ar fi închinat
dându-și seama de Sanda
la urna lu bărbatu-său


cea mai bună meditație
se face în bucătărie
ne încăpere pe drum
ba da nelocuitei Chine


*

rem edii te de um an am
în ham prin gard graham
prin grajd usucul bairam
cum mă numeam trebăluiam


ce să-ți explic Viterbo
de alții ce ne serbo
mai o colibră libră
de fibră ba de tibră


purtați halucinării danți
dintru spânzurători vacanți
bacanți de cele iele d-ele
cu verile-ntre cele bele


*

greșelile mântuiților noștri
plagiind trandafirul lui Rilke
și clopote constantine
Elenelor matromine


Ioanele și mai sororine
spre ciocârlia braziliană
parcă privighetoare
a ne cânta gibele


hai nea Costică și țață Mițo
care mai bem ereditate
bunicu-meu doar ulcer
ăl trăznetului pius


mama-mare Constantina
Costache piatră în putere
fă loc la trei viteji Africo
pân diseară flori elene


*

de mâine la revelație
cu ce-oi crâmpoți azi
și ce-oi nota regie pușă
treaz la trei de reasasinare


trecută dimineața
ploaia aprioriile
destructurare hyper
pân la Haralambie


*

singur în haină și bătrân
a câta ploaie mă amân
glonț netras luându-și viața
din Hawaii până-n Vața
în spânzurătoare ața
andrea la pământ cu fața


*

planul înotului joacă
să nu ziceți că nu v-am spus
mai apără cratima
cât ne aflăm inteligibil


nervi strânși în gol
concentrări armate
nicio calmă almă ulm
pătratelor crestate


*

părinte nemurinte
întuneric lumină timp
o să întârzii vedere
mâine pe Vulcanos


mai verdele te câine
până te trage centrul
azi că mâine centul
ca mereu agentul


imaginarea orașului
politica unghiului drept
haos în cadre reverb
illusional unicorus


*

întinare neagră
pălezime albă
cărți spiritiste
vorbitori epoleți


mergi mai repede
după eu ceramic
cu încetineală
nici atât kenoză


călcâiul cronometru
câtime de Dumnezeu
dalbă Măciuca
lui Drăghicescu


*

neproductive predici
mai ca lumea vedici
ăștia nu s-ar omorî
mai pe cât s-ar dihorî


abdomene simpatire
de puioasa avenire
mâna ștreangului Zamfire
tații noștri cimitire


zece regamaraton
premiera în Colon
tango pe bandoneon
djidiridoo cu Benon


*

scăpat râșnitului
vântul bătăii
ochi alergarea
abesnța veveriței


spus nespovedire
versuri inchizime
oase genuflecte
crosuri coșmarecte


orice comparație
ca o separație
vedanta creștinism
propria persoană


damnată încă o zi
ferit pentateucul
mă mănâncă operația
mi se apropie stația


*

pe plajă mai mult femei de tei
respiră amețeala pe din trei
de umbră cum să se ascunză
ale cui sunt de numai frunză


mia de pași pe niște vălurit
deșert deșertului plouat
kenoza în fine gong liturg
neaudibil carantinei crono


ce-mi aflu cormorane ormo
spinarea soarelui nei front
crispalt pilotei carpen
deja n-am venit din melos


pe masa autopsierului psi
nu ne caracterizează plus o zi
nici asta că ne pricopsi
nu ne-o pricopsi băi psi


*

yoga nespațiului
lumânări în altar
vara avara
solstițiule picur


recunoaștere neaflării
șanti pejorativare
de sărăcie vorba
de nimeni de nimic


uite ne taie
traversa căluș
cât să anticipăm
zilele epice


are un prieten
o duce în pădure
ții minte coasta
din Târnăveni


*

te gândești să vii să mă vezi
din lista străveche juni
rărim în părți juvența
jubilului galvanic


repustularea de sine
poate la ananghie ocazii
de autodistrugere treci
lângă cine la croitor


zbătuții premiilor sub cuțit
de nu mâini goale de o comă
acolo compoziții să mi le
mai citești acum cu spatele


*

criază de ploaie valuri
alkyoni albatroși pescăruși
neclară operă opririi
ieși din nor pe câine beznă


ai drum liber raze arze
desimea apei zboromane
cornetului bermud traversă
vuiet încalt răbdării mării


să nu mai zicem Dumezeu
să nu mai zicem alkyon
să nu mai zicem ce zicem
să nu mai zicem ce


*

colaur claur calcăntaur
din Voiculescu sacruntaur
amenzi amenza prin lucire
ascunse vieți în cimitire


nerând nu semăna Ana
priveliștilor Ramayana
recurs la rărăcirea în sinucidere
că tot se terminase războiul


*

gospodăreala refuzului
oricărei spiritualități
han tătar mai respect
tăierea capului Ioane


Brâncuși pe pe crucea statuii
de Ion Irimescu în Herăstrău
vreau să sculptez forme
care să bucure oamenii


*

chiasm tras în piept
broască lui Zenon
de-și puse capul talpă
mai blondă ca Blondel


spartă păcătoșenie
îmbătrâniere marmorei
gen blend minee
până diseară patopee


*

ah când ne trăiau părinții
și vorbeam franțuzește
tragerea era de noapte
cât să intre raze în rastel


verdeață pălămida toamnei
pe-ntoarsă bătrânețe la amin
făcui de-un bigletino de la
judecătoare spre Napoli


*

clarobscur de tămâie
pe aripi de înger
fii vesel azi te-or face
cărămizi aceluiași cer


bust lui Brâncuși
în curte la
Mavrogheni prosop
alb-negru lui Pranab


*
(din David)


Dumnezeu nu se
mânie în fiecare zi
mâniați-vă
dar nu greșiți


n-ai părăsit pe
cel ce te caută
și în iad cine
te va lăuda


ziua zilei
spune cuvânt
noapea nopții
vestește știință


nu sunt graiuri
nici cuvinte
ale căror graiuri
să nu se audă


tânăr am fost
și am îmbătrânt
și n-am auzit pe
cel drept părăsit


nici seminția lui
cerând pâine
urmași are omul
făcător de pace


precum am auzit
așa am și văzut
înconjurați Sionul
și-l cuprindeți


puneți-vă inimile
întru puterea lui
el ne va paște
pe noi în veci


înțelepții mor cum
mor și neînțelepții
ca niște oi
în iad sunt puși


intra-va până la
neamul părinților
lui și în veac
nu va vedea lumina


deșteaptă-te
psaltire și alăută
deștepta-mă-voi
dimineața


lăuda-te-voi
între popoare
că s-a mărit până
la cer mila ta


*

și de căldură când
ne-om muia în Gange
rezemând de statuie
umbra oranj a norului


ștampile arabe
transhumanism
Gandhi în alt corp
aventură în sine


ea octo el cento
gaucho Fernando
nu-și mai aduce
aminte de Sergiu


Satya ce ne
băgăm în seamă
și rashtrapati
signed China



luni, 7 martie 2016

Colocviile de Marți: Brâncuși 140 - Pillat 125, 29 martie 2016, 5 pm, Calderon 39






Colocviile de Marți
Marți 29 martie  2016, 5 pm, Calderon 39

Anul VII, nr. 3 (76). Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Fundația Alexandru Philippide, Asociația Culturală Aromânească, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația Culturală Ithaca, Liceul de Artă Dinu Lipatti, Centrul Român de Istoria Presei. Teatrul Robert Calul. Format: Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, Întâlniri, (Re)lansări de cărți și publicații, Concerte, Proiecte, Portrete, Ateliere Creative.










Portrete: Radu Cristian Nema

Coordonator: Dr. George Anca



Poeme de Ion Pillat
Primăvara

Sub umbrarul foilor

Duce drumul oilor

Si se duce, si se pierde

Tot pe plai cu iarba verde,

Si se duce, si se curma

Tot la stana langa turma
,
Si ii stie seama lui,

Seama lui, si-a dorului.

Grijile mocanului,

Inima ciobanului
...
Primavara! primavara! crapa mugurii la balta
,
Salciile verzi le-ndoaie vantul cu suflare calda,

Pe poteci sfios se-ntinde umbra noua-a foilor —

Primavara, mama noastra, da-ne drumul oilor,

Drumul cel pierdut pe care il mai stiu, din sat, batranii!...

Doru-n mine infrunzeste: dorul turmii, dorul stanii
.
In zadar ma-nchid in casa si m-ascund pe dupa carti,

Dor de duca ma ajunge, dor hain din zece parti:

Buchiile le zapaceste, gandurile le incurca.

Vad un gol de munte-n soare si vad turmele cum urca;

Tot aud cum latra cainii, cum talangile raspund
,
Cand adanc ca vantu-n frunza, cand ca ape vii pe prund,

Dupa cum coteste drumul mai departe, mai aproape,

Spre lumina de poiana ce prin fagi razleti incape..
.
Turme vechi ca muntii tarii, cu carlan si cu mioara,

Suie plaiul si-l coboara, pentru-a catea miia oara?

Duc cu ele de departe dorul nostru, tot aleanul

Far’ de zare, ca Buceagul, nesfarsit, ca Baraganul.

Duc cu ele dorul brazdei, dorul frunzelor de nuc,

Dorul satului si-al tarii, dorul dorului il duc...

Vin cu cantecele toate de la Nistru pan’ la Jii,



Si se urca din poveste sau aievea, nu mai stii —

Ungureanul si Vranceanul din balada iata-i iarasi.

Miorita bucalaie, unde esti sa-mi fii tovaras,

Sa pasti iarba neumblata, pe sub brazi, pe la izvoare?

Si cu sarica pe umeri tot asteapta baciul mare

In lumina primaverii singur, ca un zeu pagan.

Primavara! primavara! stau cu dorul de ma-ngan.

Crape mugurii la balta, iasa plugurile-n tara,

Codrii vechi sa infrunzeasca, iarba noua sa rasara —

Dar da-mi drumul care-l stie si ciobanul, si cioporul,

Drumul oilor mi-l afla, el, ce mana drept, ca dorul
,
Sus la munti, cu fulgerare de-aur viu in soare-apune...

Miorita, miorita, dorul turmei ma rapune!


Eva

Ceea ce sunt - ceea ce vrei să fiu.
Dă-mi aripi şi sunt înger de lumină
Şi smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta mă face făr' de vină,
Dar tot ea poate patimă să-mi dee
Şi de păcat făptura să mi-o lege.
Ceea ce sunt - ceea ce eşti tu însuţi
Copil, suspin, sunt soră şi sunt mamă
Ce va veni zâmbind să-ţi şteargă plânsul.
Iar pentru tatăl, chiar de port năframă
Rămân tot fata scumpă de altădată.
De treci nepăsător sunt trecătoare,
Dar oarba ta credinţă
Mi-a redat eternitatea clipei
Dacă în marea fluidicelor plete te-ai scăldat.
Când porunceşti, eu voi lovi în palme,
Ritma-voi goală dansul baiaderei
Dar dacă vrei voi sta curată în strană
Şi voi fi în sunet de psalmi
Iar sfânta învingătoare a durerii -
Dacă doreşti ţi-oi face altă rană
Îndrăgostit mă chemi -
Îţi sunt iubita ce-ţi poartă în ochi destinul.
De eşti bestie - în braţul tău m-oi frânge ca o trestie
Iar pofta mea pe veci, nepotolită,
Te va înlănţui cu lanţ de şarpe.
Dar dacă eşti înaltul visător
Ce aude în suflet sunete de harfe,
Dispreţuind un spasm amăgitor,
De îndrăzneşti să urmăreşti ideea
Şi în sferele sonore s-o vânezi
Atunci, cu lampa în mână sunt Psiheea
De strajă lângă tine...
De-o mai vezi.



Aci sosi pe vremuri

La casa amintirii cu-obloane si pridvor,

Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc

De când luptara-n codru si poteri, si haiduc.

În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.

Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pândise de la scara

Berlina leganata prin lanuri de secara.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina

Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,

Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,

Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad
.
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruze
a...
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna...

De mult e mort bunicul, bunica e batrâna...
 
.
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete

Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,

Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti
 uita...
Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:

Pe urmele berlinei trasura ta statu
.
Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.

Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.

Cu berzele într-ânsul amurgul se opri.
..
Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram

Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna

Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna
,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,

Si ti-am parut romantic si poate simbolist.

Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat

. Acelasi clopot poate . în turnul vechi din sat.
..
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.


 Odaia bunicului

Nu s-a clintit nimica şi recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut,
Şi ceasul lui pe masă, şi-a mai păstrat tic-tacul.

Văd rochia bunicii cu şal şi malacov,
Văd uniforma veche de „ofiţer” la modă
Pe când era el Junker – demult – sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov.

Şi lângă băţu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârţâit o uşă... un pas... şi-aştept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.

Un ronţăit de şoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou îşi fac, în taină, ca rimele poemii...
Şi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Şi şoricelul roade trecutul zi cu zi.
Acrocorint

Clpoțeii caprelor sunau răcoare

De ape vii printre măslini şi eucalipţi,

Pe când pe golf ardeau ca portocale

În legănare pânzele fierbinţi
...
Patriarhal platanul pentru oaspe

Chema în frunze umbra la ospăţ.

Pe foi de brustur: brânză, în blid: lapte,

Ne-au dat păstori străvechi cu port semeţ.

Băiatul oacheş lua de coarne ţapul negru .

Se arcuiau pe zarea altui veac.

Trosnea uscat din ace pin şi cedru

Sau zvon de greier sub frunziş sărac.

Din coaja inimii rănite da răşină,

Prelinsă vreme, lacrimă de chihlimbar...

O singură coloană în lumină

Purta pe cap amiaza ca un dar.


Bocetul

meu, copilul meu,

Mlada sufletului meu
 
Haide, maică, sa vorbim

La poartă de ţintirim,

Căci de-acum nu mai vorbim!
 
Tu eşti, ori e vântu-n spini? -

Bate vânt de miazănoapte
,
Dragul mamei, zi-mi în şoapte.

Bate vânt de miazăzi,

Zi-i, măicuţă, pân-e zi
.
Zi-i ca-n vremuri, zi-i mereu,

Fiul meu, copilul meu!

Fiul meu, copilul meu,

Mlada sufletului meu,

Ce drum negru ţi-ai ales,

Nici pe deal, şi nici pe şes
,
Căci, vezi, maică, te-au trimes,

Fără şea şi fără cal,

Pe sub şes şi pe sub deal!

Pe şuierul vântului,

În fundul pământului,

Şi sub paza Sfântului
.
Somnul greu să-l dormi mereu,

Fiul meu, copilul meu!

Fiul meu, copilul meu,

Mlada sufletului meu,

Moartea, moartea rea mai este,

Vine hoaţa iepureşte
,
Pune mâna jos pe masă

Şi ne face larg prin casă
,
Pune mâna sus pe grindă

Şi ne face larg prin tindă,

Pune mâna şi pe scară

Şi ne face larg pe-afară .

Goale sunt poienele,

Împânzite genele,.

Sub pământ e somnul greu,

Fiul meu, copilul meu!

Fiul meu, copilul meu,

Mlada sufletului meu
,
Nici o moarte nu-i amară

Ca moartea de primăvară
,
Pe-nfrunzitul codrului,

Pe cântatul cucului,

Pe ieşitul plugului

Când vin berze albe-n ţară

Cu senin de primăvară

Şi când rândunele zboară!...

Scoală-te din somnul greu.

Fiul meu, copilul meu!

Fiul meu, copilul meu,

Mlada sufletului meu,

Roagă-te la săpători
,
Groapa să ţi-o facă-n flori,

Uşa groapei de mătasă,

Ca să vii şi pe acasă,

Căci te duci pe altă lume

Unde-i satul fără nume,

Unde nu cunoşti pe nime!

Dragul mamei să vezi bine
,
Căci ţi-e drumul lung şi greu,

Ca şi somnul tău de greu,

Fiul meu, copilul meu


A patra elegie

Deodată, seara. Poarta, deschisă: câmpul, cerul
Şi-n umbră, colo, steaua de-amurg. Deodată, seara
Albastră, cum e apa albastră din acvarium,
Umplând odaia. Curge pe mobile, pe umăr,
Pe mână. Valu-i mişcă în unduiri prin gânduri,
Se sparge-n zid, revine, se sparge iar, nălucă,
Departe, pretutindeni. Rămâne în oglindă
Prin apă fruntea albă alunecând. Se-nchide
Pleoapa, se deschide, recade iar. Pesemne
S-a înecat acolo un om tăcut. Departe
Cu inima în mine mai bate surd. Să intre.
Eşti tu? Sunt eu. Ia-mi trupul. E mut. E o păpuşă
De pâslă părăsită pe un divan. Sunt rupte
Doar sforile. Primeşte-l de-acuma pentru noapte.
Ţi-l dau să faci cu dânsul ce vrei. Eşti regizorul.
Pe vremea de-altădată, copil, am zărit visul.
Era la panorama dintâi, mi-aduc aminte,
Un măscărici uşure ca un balon ce suie
Şi cade iar să sară mai sus şi-n ceruri scapă.
Purta pe faţa-i albă de clovn o mască toată
De aur. Era luna? Nu ştiu. Era de sticlă
Şi strălucea ca luna de sfânt şi era vară
Cu greieri mulţi. Comete încălecau pe noapte.
Şi el juca pe-o rază. De sârmă? Nu. Pe-o rază
De aur în lumină încolăcit. Ştiu bine:
Întâiul vis,
Stai. Nu vreau astfel. Vreau altfel, altfel.
Aceasta nu-i măsura de-atunci, nici jocul nu e,
Nici cântecul. E tactul cel trist de când e lumea
Al inimii, al morţii. Ascultă-mă, nu-i visul.
În haina ta de piele, ce vrei, burghez cuminte,
Cu gestul frânt din leagăn şi calcule tocite
De veacuri ca prundişul de ape repezi? Spune.
Nu mai zâmbi în valsul grotesc; cu mulţumire
Nu mă privi ca dintr-o fotografie ştearsă.
În lături! Dar rânjeşte. În lături Dar rămâne.
Se-nchină şi se-nclină, se strânge şi se plânge,
Salută şi sărută, iubeşte şi boleşte,
Şi dă din cap ca mine, şi dă din mâni ca mine,
În pantomima oarbă.
Destul, Destul! Opreşte!
Cândva la panoramă, copil, am zărit visul.
Purta pe faţa-i albă... lumina lunii... albe...
Deodată, ziua. Poarta, deschisă: câmpul, cerul,
Şi-n umbră, colo, gândul dintâi atins de-o rază
Fulgerător deodată. Un zbor de ciocârlie
Din praştia luminei în suflet săgetând