George Anca

duminică, 17 noiembrie 2013

Poezie-tabu la Puși Dinulescu

George Anca

POEZIE-TABU LA PUȘI DINULESCU

Joi 14 noiembrie 2013 (scrisesem 2913), Boema 33 s-a deschis cu poezii de Puși Dinulescu, recitate de autor și de actrița Vali Pena. Ca și cum legenda pornografierii se confirma, potrivit avocatului acuzării, Marcel Fandarac, a intervenit, în apărare, Mircea Bârsilă, declarându-l pe Puși erou pentru nocturnitate. Daniel Vorona a suflat: mare literatură (replică la ceva gen: asta nu e poezie). Pe tema cum scriu prozatorii poezie, fusese evocat și poemul The Sea Sprite And The Shooting Sea de Jack London. Și o părere că Puși se expune dinadins, pentru a fi mitraliat. Căci, nu? „Tu non sei e non sarai / Publius Vergillius Maro / mai” (Pb,7)

Cum și-a publicat poeziile pe cont propriu, ca Joyce sau Eliade, mai că nu s-au băgat în seamă, ci s-au tabuizat ca la carte.

După Poezii bestiale, (Pb) 2002, a urmat Frumoasa și lapovița poezii intraductibile și interzise tinerilor sub 16 ani (Fșl), 2006. Prima include, în ordine alfabetică, 240 de poezii, „rod al unor decenii de speranțe și obrăznicii”, a doua își radicalizează programatic tabu-ul: „Această carte va face multe fețe să se posomorască la întâlnirea cu cele mai dure cuvinte posibile din limba română, cuvinte care exprimă de obicei organe sau acte sexuale și chiar anume chestii, care pot fi taxate drept perversități: laba, muia și cam atât. / Totuși eu nu sunt vulgar, nu sunt poate decât un terorist al limbajului, pe care-l folosesc fără perdea, fără mănuși sau altfel de prezervativ. / Numai din obrăznicie. Nu și din ordinărie”. (Fșl, 5). Totalitatea agresiunii ludice, cu scoaterea chiloților la o petrecere, ar fi procedeul comediei de peste masca sa.

Cauzativ neglijat de critici cu istorii iertate, rămâne ca un Marian Popa să tabelizeze comparatist acest neo spital al amorului, cu sau fără Zulnia, încă ducală, a lui Conachi. De student, a audiat chiar în amfiteatru crudități din cântecele unor artiști populari aduși de profesorul Mihai Pop, cât să-și ia, cu Sion, eufemistic, poeziile drept ceasuri de mulțămire. Sau decameron-vodevil în căldurile ciumei comuniste. “Și cauza în karma se restrânge, / Cu limfă, cu organe și cu sânge” (Fșl. 69).

Poetul, actor de mare fractură interioară – un obraz plânge, altul râde -, deapănă un jurnal erotic, mimat argotic, defulatoriu, masochist, misogin, hamletian, huysmansian... Lăsăm Burlacul de la șosea spre Mogoșoaia, Îngerul contabil din Gașca și diavolul, ba Robert Calul, nu și țoapele tot așa de teatrale, baladabile. Să tot fi făcut 60, că la 70 a tradus Lorca. O tramă de dramă perpetuă, prană panaramă-dell'arte-bășcălion, a nu mai ieși, cândva, din repertorii și stagiuni. „A fi amorezat sub luna care arde... / A sta fragmentic... / Asta e identic / Cu-a amăgi câte-un adaos / Marelui, cumplitului haos” (Pb, 7).

Comedia comediilor și toate-s comedie-parodie-vinărie-superbie-romanțerie-sexomanie-honeyanye-pișărie-scatologie-ahfrumoserie-dezbrăcărie-sfidărie-bășcălie-țigărărie-amorărie-rimărie-berărie-broscărie-țățărie-țâțărie-golănie-menajerie-iubirărie-stomatologie-nasolerie-dorărie-derizorărie-cabotinerie-calamburărie-blonderie-idilerie-futerie-pușerie-cărnărie-linderie-lăcărie-viscolerie-cronicărie (dacă n-a ieșit cel mai lung cuvânt de cuvinte despuiate din orgia foarte calculată estetic-antitetic, stop... se trece la Fșl)-bleu-verterie-mușcătorie-futincurie-pizdamătie-singenistrie-vremvremerie-episoderie-futulerie-inginerie-frigiderie-tengurărie-eroterie-limerickărie-luminoscoperie- mahmuderie-soneterie-tărbăcărie-dementerie-veronicărie-panahihirie.

Personaje Pb. Feminin: Cristina, Roxana, Reli, Sanda, Angela, Olivia, Nuți, Eliza, Minodora, Viorica, Leana, Gina, Cornelia, Puia, Ursula, Carmen, Augusta, Ilona, Moțica, Magda, Jeni, Clementina, Silvia, Anca, Ioana, Mioara, Viviana, Tania, Lăcrămioara, Luci, Linda, Magda, Mihaela, Milica, Anna, Rodica, Alina, Clitemnestra, Cassian Nina, Eugenia, Tamara, Lili, inițiale. Masculin: William Shakespeare, Șekspir, Publius Vergilius Maro, Vlase, Bogdan, Demis Roussos, Ilie, Costică, Chopin, Bimbocel, E.A. Poe, Ovidiu, Mircea Cornișteanu, Yeti, Nae, Borg, Năstase, Dumnezeu, Cezar, Hamlet, Ionel, Elvys, Cielito Lindo, Virgil Teodorescu, Radu, Cristi, Puși, Dendrițoiu, Mazilu, Constantin Drăghici, Dante, Aristotel, Platon, Joseph Haydn, Renoir, Ghiorghiu-Dej, Guy de Maupassant, Ion, Othello, Gogol, Sorescu, Daniel Turcea, Theodor Vandervelde, Pascuale, Nichita, Drăgănoiu, Sabin, Valentin Popescu, Net King Cole, John Coltrane.

Personaje Fșl: Dumnezeu, Puși Dinulescu, Jeni, Gheorghiu-Dej, Năstase, Benedetto Croce, Băcuț, Eminescu, Beniuc, Vasile-Alecsandri, Ildiko, Ursula, Aurora, Jacques Chirac, Veronici, Chivu, Dumitrescu, Vinicius, Coca, Mugur Arvunescu, Monte Cristo, Knut Hamsun, Flora Ion, Găboanță, Ilie, Ivan, Cozmâncă, Dan Petrescu, Buș. Puș, Emil, Doina, Sanda, Sharon Stone, Ion Cristescu, Marivaux, Malraux, Fandarac, Ion Voicu, Tanța, Gigel, Nea Stan, Anton Pann, Lucica, Daniel Suceavă, Duța, Melania, Luminița, Marin Tarangul, Rică, Madam Constantinescu, Kant, Hegel, Coralia, George, Mirela, Goguță, Azap.

Romanul scenic al sexuirii de tinerețe (Pb), pe spații și personaje fibrilatorii, pe cât de simfonic, pe atât de stradival, vrea să posomorască bombastic pudibonderia milenaristă. Lapovița de-a doua (Fșl) nostalgiază sexul arătător printre ținute formalisme, destule citabile clasic, nepistruiat-piz-pul, Tică. Pb:„Oricum, e bine dacă poți / Să pui iubirii roți / Să meargă ca pe bulevard / Cu pas zglobiu de leopard, /Unde neoanele se ard / Și nu e, vere, niciun gard” (12). „Dar poezia mea nu e frivolă / Cum nu este nicio yolă, // Ce plutind pe marea asta verzulie / Scoate-n vânt / Atâta și atâta bășcălie, / Cum nu-i alta pe pământ” (31). „Versurile mele zălude / Cam impude, / Cam imude / Sau imunde” (62). „Și trecem prin martiriul toamnei, / Se lasă întunericul mai jos, / Tot sunt mai ros, tot sunt mai ros / De sentimentele care se-ntorc pe dos” (214). „Te cânt acum pe tine, / Pe tine, care te-a călcat / Mașina 31 la intrarea în inima mea” (298). „Iată italienii! / Descrie-i conștiincios, / Poet al străzii” (346).

Fșl: „Mi-a intrat pe geam o cracă de cais, / Avea fructele coapte sau aproape... / Era în zori și trupul meu între prosoape, / Trezit de-abia, se răzgândea din vis... // O zi cu soare mult, o vară la-nceput / Era și în această gravă dimineață, / După o noapte de bere, de țigări și greață... / Deodată am primit de la caise un sărut, // De parfumuri dulci și-nvaporate. / Erau ca buzele unei studente, / Pierdută-n doruri repetente... / Ca luna ce apune peste sate, / Ca puiul de cățea jigodic, / Ca geniul meu sinistru și parodic // În același timp // Caisul” (35). „Se zbate să se prindă / În uter, efectul de oglindă / Al fecundării să întindă... // Și-așa ieși din pul-un ou. / Mă simt și eu astfel erou. / Fundamentat de-al futului ecou... (61).” „Trăise, până nu demult, în Mahmudia, / Un tip care lucrase-n DIA / Și își iubea soția... // Dar nu-i plăcea din Puși Dinulescu / Decât proza, nu gusta poezia / Și nici picanteria... / Dar într-o zi dezinteria / L-a răpus, / La Mahmudia...” „- Nu îl știi cumva pe Paul? / - Care Paul? / - Care-noată-n pizda mă-tii craul!” (135) „Nu-mi plac femeile pedante. / Îmi plac femeile perdante / Care-au citit pe Eminescu și pe Dante...” (137) „- Îl cunoașteți voi pe Puiu? - Care Puiu? / - Care bagă-n pulă cuiu'!” (151). „Cât de bine e-n tramvai! / Să treci cu el prin ianuarie, / Să treci cu el prin februarie, / Să treci cu el prin poezie... // Dar tramvaiu' merge-ncet / Și poezia merge repede, / Așa că tot mereu rămâi / În diferența de mișcare” (154). „-Îl cunoașteți voi pe Sandu? / - Care Sandu? / Care fute-n cur tot ștrandu'!” (158). „Se duce-a lunii august lotcă, / Eu nu mai beau nici votcă / și nici vin, nici bere... / Mai calc-aici câte-o muiere, // Doar din când în când... / Și viciile pier pe rând, / Ca stelele mătreață, / În drum spre dimineață” 167). „Sunt genial, dar ce folos? / Am piciorul ros, / Glicemia ridicată / Și nu mă place nicio fată”(169). „Ora-i cinci și jumătate, / Luna-i martie și Socrate / Stă de veacuri în țărână, / Iar eu stau cu mândra // Lână-n lână, / Pe panhihira ei spână / Și mă duc, visând păduri / Și ne scărpinăm la curi... / Fața ei e de smântână... / Stă și-mi suge vâna-n vână... / Până, până, până / Iar ajungem lână-n lână... // Și fularul meu de lână / Stă pe buza ei cea spână, / Pune sărutării frână, / Io-s sălbatic, ea e zână... // Stăm cu spațiul, / Bem cu timpul / Și ajungem în Olimpul, / Unde spațiul // Stă cu timpul la pahar... // Iar în câmpul cu mărar, / Eu mă duc mereu cu mândra / Și mă-ntorc pe partea aia / Un' s-aude cucuvaia... // Ne-agățăm și noi de timp / Și ieșim din nou în spațiu, / Ne prelingem printre nori, / În ploi lungi și în ninsori, / Noaptea-ntreagă până-n zori, / Vai, i-așa mișto să zbori” (202-203).

Acele cuvinte posomorâtoare vor fi fiind prohibite ca venind înjurături în carne vie. Diafan, în Gașca și diavolul, Puși Dinulescu citează diafanități din poeții lăsați pe din afară de fiară și altă fiară. În piese de țoape, mângâie urechea cu cânticele moldovinizate.

În Călătoriile lui Nea Puși (Lider, 2013), (se)destinde în versuri cu adresă: „Așa-i de la o vreme: / Femeile sunt una / Și peisajele sunt alta... / Și asta după Turcia, după Malta...” (278); per Spania, își citează traducerea sa din Romansa comandantului de Federico Garcia Lorca: „Singurătatea mea fără odihnă! / Ochii mici ai trupului meu / și ochii mari ai calului meu / noaptea nu se închid, / nici nu privesc în partea cealaltă unde un vis / cu treisprezece bărci / se-ndepărtează ușor. / Dar ochii mei, curați / și duri, scutieri neadormiți, / privesc spre nordul / de stânci și de metale, / unde un trup fără vene / consultă cărți de joc înghețate” (289-290).

Anton Pann: Spitalul amorului sau Cântătorul dorului: „...De nu credeți ce vorbesc, / Și vă pare că glumesc, / Toate să vi le numesc, / Să nu gândiți că bârfesc:// Una e Vișa lui Bran, / Alta e Mușa lui Stan / Cu care mă iubeam an, / Și luă pe nea Coman. // Una-i Voica dintre Tei, / Și Ilinca vara ei, / Ce-o iubeam ca ochii mei, / Și luă pe nea Matei. // Alta-i Floarea din vălcea / Și Safta care-mi plăcea, / Dar Marica le-ntrecea, /Rană inimi-mi făcea.”

Costache Conachi, Ce este nurul: „Ah, nurule, împărate a podoabelor firești, / Ființă necunoscută priceperii omenești, / Tu ce țâi împărăția într-un cuprins de obraz / Și stăpânești lumea toată numai prin plac și prin haz, / Cu duhul și cu sâmțârea pururea într-aripat, / Dai ființă la ființa în care ești răvărsat. / Întocmai și mai mult încă decât fierul la magnit / Tragi pe inimi cu plăcerea și le supui la iubit. / Frumusăța fără tine este un chip zugrăvit, / Ce nu-nghimpă la sâmțâre, nici pornește la-ndrăgit. / Ea podoabelor supusă, tu podoabe covârșești, / Ea oglinzii să închină, tu oglinda o sfințăști. / Ochii ce te au pre tine cu sâmțârile grăind / Parcă farmecă cu libov, parcă fulgeră clipind. / Gurița ce să deșchide supt a tale zâmbituri / Dă graiului o dulceață prin care tu inimi furi. / Ah, nurule, împărate, țâe numai mă închin, / Pentru tine slăvesc lumea, pentru tine eu suspin.”

George ANCA

joi, 14 noiembrie 2013

Bumerang - Provensale de Adina Dumitrescu

Adina Dumitrescu

Bumerangul gândurilor – despre Provensale

Mi-am permis acum aproape trei ani, după îndelungă citire, să cataloghez poezia lui George Anca drept poezie academică, termenul fiind nefolosit în încadrarea literară. Mă tot îndoiam de formularea mea, îmi tot spuneam că unde e poezie nu e academie, că au cuvintele înţelesuri aproape incompatibile. Partea zburătorului din mine se ferea de limite stricte, partea cititorului realist de poezie, căci există şi un astfel de cititor, nu voia să scurteze sau să decoloreze din aripi, să creeze nişe prin care să se piardă esenţe, miresme sau gânduri fantomă de zâne bune sau rele. Şi din real mi-am fabricat un bumerang, dar interiorul acestuia era plin de vise. Mi-am spus: dacă-l arunc, acesta nu poate decât în cel mai rău caz să facă drumul înapoi înspre mine, dar visul şi gândul rămân întregi. Îmi reconsider mai ferm termenul de poezie academică, citind Provensale. M-am aşteptat să vină spre mine aroma bucatelor provensale, ierburile acelea ce umplu locul şi farfuria călătorului, să vină unda de lavandă şi violete şi maci înfloriţi lângă piperul ierbii crude, să vină un vânticel rece dinspre Alpi şi un foşnet de mare. M-am aşteptat la cascada râsului meridional, fără grija zilei de mâine, la o placă de surf, sau la o bătălie roşind ţinutul şi schimbând de secole învingătorii. M-am gândit-aşteptat la celţi detronaţi, la romanii cu armura gladiatorului învingând teutonii, la sarazini în distrugere, la francezi şi la limbi-voci reunite spre odihnă sau contemplaţie. De undeva ar fi răzbătut aromă de peşte sărat şi de fructe de mare, dar şi foşnet de carte într-un muzeu fără alt titlu decât stăpânul foşnetului, adică Cité du Livre, pânze de Cezanne, pagini de Zola peste suspine-n batiste parfumate, domnişoare cu umbreluţe de soare plimbându-se-n Avignon. Şi nu m-am aşteptat degeaba! Numai că şi aici, ca şi-n traiectoria bumerangului, întoarcerea acestuia se face-n coconul de baştină „gârlă deturnată târlă colocată alternanţă beată/ respingerea de tot ce pe româneşte ne-o fi fost viaţă/ care stai în calea mării neîntrebare…./ ( coupo santo )… Din ţinutul sud-estic al Provensului autorul sare cu tine de-o aripă în meridionalii carpatici, cimitir albit de decembrie, „mă adunai clasic pe după oi ca lup sub luna răguşită….” , „…şi ţiganilor sacii bucureşteni/ distrug ce-au ridicat pătrat în romb alchimişti aburiţi de schimbare/ plătitori de aruncători de zar…/” ( sud midi ). Deziluzia privind degringolada, apoi toboganul alunecării neamului şi individului superinstruit, deznădejdea din sufletele hrănite-n iluzii, „dropia” făurită-n aromă de trandafir „ rosa răsură Ronsard”, măcieşul, devine suflet ars „ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capete netăiate/ cu unghia mestecenilor sanscriţi pe tuşul cărţii de vizită/ ( mi s-a promis că voi fi statuie ).

Ceea ce pentru alţii poate să pară la prima vedere un simplu joc de cuvinte, este de fapt o trimitere –spre-, o asociere în urma unui salt. Nimic nu e ce pare a fi, nimic nu este scris la întâmplare. Un loc, un nume, un timp undeva devine un simţământ, o iluzie sau o deziluzie în altă parte, ca intr-un joc cu piesele bine conturate, care-şi urmează mersul. Un fir devine urzeală, o părere devine nu un compendiu, ci un tratat. O simplă stare devine întâi predispoziţie, apoi naturalul poetului simţitor, de elită şi mare cognoscibilitate. Dintr-un picur se naşte-un ocean. Un Dietrich Manel duce prin Laba trista Dacia la o ţară „nebizonată”, neînsemnată, neluată în seamă de alţii. Suferinţa ţării e şi suferinţa poetului, deziluzia devine a ambilor, cununa de laur a învingătorului „laur aurelian” devine spinul învinsului în stare de a se ascunde, a părăsi scrisul şi înălţarea, dezvăluirea, supunându-se „Aix ţine-mă ex să mă potolesc târgoviştesc a mormânt basarabesc/ transă pe dicţie Dunăre supunere cheaguri praguri raag asparag/” (laur aurelian). Accentele devin tragice în „Troia troiţei” , „pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu”.

Şi revii, precum bumerangul ajuns, nu neajuns la ţintă, spunându-ţi că da, există o poezie academică, George Anca scrie de mult o asemenea poezie, numai recunoaşterea să existe din partea cititorilor mai noi sau mai vechi, ca şi dintr-a celor de-o mamă cu el, ziditorii de litere. Trebuie să admitem că azi prea puţini pun preţ pe expertizarea altora, limitându-se să-şi fie doar propriul expert, supraviserul, dabsterul lui.

Adina Dumitrescu

13 nov. 2013

duminică, 10 noiembrie 2013

Aurel Iordache - proză

VIPERE - CAPODOPERĂ

Aurel Iordache, Nimeni nu trebuia să moară (schițe, evocări, nuvele), 1973, îngijirea volumului și selecție, Danielea-Olguța Iordache, cuvânt introductiv de Marin Ioniță, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2013

Aurel Iordache (1919 - 1975) este autorul total al Găeștiului: monografist, mentor, poet, dramaturg, epigramist, fabulist, traducător, publicist, actor... Volumul de proză Nimeni nu trebuia să moară întregește opera sa scrisă: Râsul în ceață, traduceri din Mark Twain și St. Leackok (1941), Pălăria doamnei Jipescu, teatru (1945), Cutia Pandorei (1968, 1999), Lumea mare dintr-o floare, versuri (1971), Nani, pui de cufundac, Ion Creangă, București, 1976), Din epigramiștii lumii Bibliotheca, Târgoviște, 2000), Gura Humorului (Bibliotheca, 2001), Ci undeva la poalele tăcerii, poezii (Bibliotheca, 2004), Accidentul, teatru – 1941-1972 (Bibliotheca, 2013).

Un roman fusese și monografia orașului, cu pajere de cronici și crai. Prezentele proze par rupte dintr-un proiect epopeic. Versatilitatea umoristului sarcast se abandonează, poate cehovian, poate urmuzian, să zicem, între expresionism nordic și morbiditate d'annunziană. Ne-am depărtat de Găești? Cu Aurel Iordache, nu se iese, se rămâne în Găești, precum în Calea Lactee.

Se prind vipere cu duduronul, parcă în eufonie cu bandoneonul sau didjiridoo-ul. Vraja Linei poartă haiducie. Cu un picior de lemn și celălalt retezat în război, Tudor al Vasilinii lu' Tănase primește, de la majur bocanci, 'fie că nu și-a dat seama, fie c-a vrut să mai nădăjduiesc' (p.35), sau să își facă pomenile de viu. Bolovanul rostogolit de excavator e tigva dispărutului de la ateliere, iar printre oase, un inel cu numele lui. Comenzile absurde n-ar trebui executatate, de fapt, n-ar trebui date (p.61). Sinucidere, sau victimă a curajului și datoriei? (87). 'Cest le cherubin Gabriel' (p. 100). Neagoe Basarab: luați-i scara; Ana rămâne singură pe acoperișul înalt. (p.109). ... pe sacul de bicarbonat fusese vizibli lipită eticheta 'sare de lux'. (119) 'Moș Dode, vorbești cam în dodii' (129). ... actor 'grim'. (137).

'Pe scena improvizată din piedestalele catedrelor, se perindaseră, pe rând, pe rând, Ion Minulescu, Claudia Millian, Aida Vrioni, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Mihail Ilovici, Em. Dumitrescu și mai des invitatul I.C. Vissarion, familiar numit aici, Nenea Iancu' (p.132). I.C. Vissarion: „Eu iubesc pe toți oamenii și le-am arătat alte drumuri. (...) Voiesc ridicarea oamenilor și pace și-nfrățire între noi toți. În cartea Ber Căciulă le-am spus să fie isteți; în Ion Cepeleac, să nu fure. În Zapis-Împărat, să-și respecte cuvântul; în Ber Căciulă Împărat am arătat cum trebuie să se poarte cei mari, în Agerul Pământului, un drum către pace și fericire. Arăt acum și aici motoare ieftine ca să împlinesc făgăduiala dată în cărțile mai sus pomenite.” (p.136).

Dacă romantismul profesoral se ia de mână cu copilărirea argheziană, războiul (Vipere/ Bocancii/ Războiul trebuia să treacă prin junglă/ Sarea) și sinuciderea (Vipere/ Zâmbetul/ Mama/ Îngerul morții/ Ion Anghel Romanescu) tronează asupra misterului din amulete ad hoc – bocanci, inel, zâmbet, stropi, sare, hârtie de o sută de lei (misterele Gaeștiului sunt mai mari ca ale Parisului, intimează Dumitru Ungureanu; deodată Aurel Iordache citează thanatic taina tăinuită). Clasicul folcloric dialectal, onomastic, topografic, de târg, haiducie, război se cinematografiază uneori la perfectul simplu, cu suspans omisionar (lacuna lui Poe): 'To Dumnezeu de viață – Lespedea Ucigașului – Tanteleci, acompaniindu-se din cobză la nunta țații Nastasia:/ Radu lu Anghel din Greci, / Cu Soare din Hulubești / Și cu Udrea din Furești, / Cu Ioniță din Conțești / Și cu Tudor din Frunzești, / Hoți ca ăștia nu găsești.../ Cu mustăți în varvarichi, / Cum stă bine la voinici, / Cum stă bine la haiduci... (23-24) – Într-un an a cunoscut târgurile din Cârcinov, Găești, Titu, Târgoviște. A intrat în orașe. A-nvățat drumurile Câmpulungului, Piteștiului, Slatinei, a coborât Dealul Negru spre Vâlcea și-a răscolit crângurile Târgșorului și Piața Ploieștilor. A străbătut pădurea Râioasa, a călărit cu Gheorghe caii pe deșălate și pe șa, a dormit nopțile în pădure lângă ruguri aprinse, la stâni în saricile ciobanilor, dar Gheorghe n-a dus-o la voinicii lui și niciodată-n lume nu și-a scos nasul din tulpan, din basma sau broboadă. (25).

Basmul magnifiază halucinațiile de război. Întors cu un singur plămân, după ce fusese rănit de trei ori până-n '43, Ștefan Cojocaru, șantajat de farmacistul Rattenau, pentru că salvase copilul vecinei sale, angajându-se să se plătească cu 30 de vipere, reîncepe, probabil ca pe timp de pace, de mai nainte, să le vâneze. 'Începu apoi să fulgere la Cornu' Caprei și Ștefan se văzu pe munte, singur printre vipere. Toate aveau pe cap câte-un 'v'. Alungă cu trestia câteva, apoi lângă el se ivi deodată o viperă mare, mare, aproape de-un cot. Nu mai văzuse alta la fel. Litera de pe cap semăna cu coroana domnească a lui Basarab din cartea de citire. Și vorbea:/ - Te fac om, Ștefane, dacă mă lași cu viață. Eu sunt crăiasa viperelor./ - Nu pot să te las, surioară! Îmi trebuie bani! N-ai văzut? Vreau să mă-nsor.' (12).

Spectrul zmeului se insinuează și în dezertarea cvasisomnambulică a ofițerului german Otto Kreid, din dragoste pentru Ianka, fiica lui Ianoș Szolvay: '… - Sonata lunii are vreun text? / - O infinitate de texte./ - Spune-mi unul/ - .... Lupta se sfârșise. Zmeul zăcea tăiat în bucăți de paloșul voinicului. Fata, care uitase să respire, suspina ușurată/ - Dacă zmeul e mort, ce se va alege de dragostea noastră?/ - Ne vom iubi fără nicio teamă/ - Și ce fel de iubire este asta fără nicio teamă?/ ... - Și nu pot fi amândoi ... Feți-Frumoși?' (59).

Schițele din școli sunt când idilic-medelniene (Stropii Bistriței, când premiale (Ana), când comunist-kafkiene (Apropiere de soț), când euthanasice (Îngerul Morții). Ceea ce scrie Aurel Iordache este abia o magică aruncare de buzdugan, bine intelectualizată, cu stil și calofilie, o fudulie cabotină a naratorului cât să inducă lectorului deliciul detașării de oroarea tragică a vieții. Ești transfigurat până la uitarea de literatură. Empatia dă în fericire. Nesfârșească-se vipera, capodopera.

George Anca

vineri, 8 noiembrie 2013

Provensale

George Anca

PROVENSALE

coupo santo

coupo santo e versanto acest rând în Maillane

fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi

ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia

Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român

la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică

sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău

știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc

la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc

nu mai are pana pasăre cormana armatol armana

maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel

mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine

ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)

copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși

în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea

scrie Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet

nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara

I like the smell of this country fără simțul revoluției

treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine

însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic

de unde contrazicerea sinei provensale nemțește

nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi

nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă

spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială

bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi

cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu

gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată

respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață

care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă

n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi

doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme

dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii

ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă

dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon decasilab

într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri

când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem

propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental

contemporani suferinței

contemporani suferinței cu scandal soră în loc de frate

mălin malign cobe cobor îmi pari par de mă omor

la fel turta nopții pe creștetul provensal liberator

carbid în apă oase deasupra spre școală prin cucută

mai nescriere piatra crăparea secetei pe-un plâns prânz

chimion părăsit presărare de susan covrig postului

ravan paravan Pârvan Iov de Ladea căpitănia lui Iisus

crime florentine înviere de-a exilul poate că potca

am rupe cocarda în pleava triorului am zbura caravană

cârduri de târguri brâuri de grâuri pe razele întunericului

îmi cotropise surzenia alerta din dinții maceratorilor

ecou răpus ricoșeului pus copârșeului Neacșa a mai domni

goală cantina carantina carabina compromitere mater

am cauza grupări morbide apei jucăușe căușe octava tava

vâjâie bisectuarea bisectului secătuire secantă eucalipt

moși căutându-mă liman în afidavit poate cu literă dublă

mi s-a promis că voi fi statuie

mi s-a promis că voi fi statuie pe alt soclu un lucru legat

vioară pierdută de greieri pește în ochiul soarelui epitete

prin rana unui nor se scurge sângele zilei care moare fenix

eram din Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei

ți-e somn Mariano mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo

Samos vamos alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre

ne vorbirăm dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard

fibra felibra vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită

mas cula vorbada caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb

bucura dâmbului felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge

ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capetele netăiate

cu unghia mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită

sud midi

sud midi meridionalitate carpatică de-a înfrigurarea

văzându-te vâsc pneuma cuibului puma sticlind în Calafat

spell speli sare cimitir albit decembrie în despletire samurai

la timpul lor la locul lor cocorilor advaitini ba babelor

scriptor proletarius shih Li Po Tu Fu eybrows are painted

the Buddha was a woman blue clouds yellow flowers

Pulcinella Arlechino pară Morus Erasm pomeniți Luther

pre postul sângelui la apă într-o devălmășie malteză

mă adunai în clasic pe după oi ca lup sub luna răgușită

abia un uichend bereo de-o burtă cost post în sat păsat lăsat

fă-te râs lynx din ruptură o tiparniță defrișată eterică deșirare desiș

pe când picanteria hindu înaintați o mască dar neinițierii de sfetnic

cu spatele înainte până la Văcărești atunci și țiganilor sacii bucureșteni

distrug ce-au ridicat pătrat în romb alchimiști aburiți de schimbare

plătitori de aruncători de zar minuniști orice să nu ți se ia nebunia

maleficum vivere nebunia lui Dumnezeu peste înțelepciunea oamenilor

nici moartea petrecându-se

nici moartea petrecându-se de spatele meu nu mai poate în cârcă soro cețoasă

unda vedeniei glaucom puseu nemaipatologic luminozității provocate

cum și în afara capelei cu soarele lunii mormânt statuar asemănării(lor)

din personajele vastei omisiuni te adunasei pe înalt cu o carabină

mai an în Maillane cu Mas de Junge realipit spre sat nu spre episcop

concentrează-mă avocaților cu actor și zărăndean că pictorul ochește

expresii din casă de pe cale pe vadul contaminării refuzului

tizul Batailles contorsionat midi recunoștință călcătorului de apă neam

dâmbul carâmbul vom contamina minaret muieret sacru

firele desfire-le Kirele înecatele Hecate le ardă sardă bardă

ielele călușarilor mielușelele italilor batalii sulimanelor

am sentimentalizat altă viață vă mulțumesc pentru spațiu

laur aurelian

laur aurelian inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic

prior căprior tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă

Aix ține-mă ex să mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc

transă pe dicție Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag

recomandări onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion

dharma cu vorbe de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa

pirpiriu papirus capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă

Allah în Valahia pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina

ora cum ne-apucă nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise

dulci sinuciși ne completam dulama ița ni se împleticește canonic

întoarce-te pe partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită

ți-o fi înfiorat karma înfoiat coama înfiat cromolitografia

pactizezi cactus păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică

păsările stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz

nu te-ar căuta nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic

calul ciocnind închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela

de ne-am la neam anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne

zice salcea să-l cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului

vedeți-vă de verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu

și-mi cumpăr comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede

copile de-nvârtești

copile de-nvârtești roata ochilor mânată de maica în păscutul cucilor

flori în front alinierea sevele de-a taraful când pace când război

zvastică pe placa lui Rabindranath din Herăstrău de rabin ori prosper

jignește India și vei cânta cu păsările bete din golul de aer

proprietatea niciun comando pe cine mai aduci veterinare anule țăranule

am răspândit dharma pe trupul represiunii de unde muzica boiler ashram

yoga securitate verde broaște pe brazdă gazdă casația de-o să se pronunțe

noroc swastic de hindus nici Dracula și nici rus nu copil fără perus

unghi pe mânecă tot a neochiului coadă Nelson pată cu perucă maree

vacuum bonom dormeam în lamentație sar în prăpastie vânat noaptea

vă comit păcii o nară păroasă furnici mici ăle mari pe vapor vaporos

cum am sta cuminți numai acolo și nu se făcea mai bună mâncare de noi

puire transînchipuire

puire transînchipuire renunțare atavică aleargă ia ciomagul pe banii lui

nici Antoaneta nu mai vine la Vasilică Nicule ești tată vorba cu Florica

mări mari privighetori pe eufonia somnului ne încălzim la acordeon

m-a apucat țaratul româno-bulgar de ceafă a mă muta mut șaten

conversația tăcerii de peste literaturile noastre într-o inspirație spiră

oh sâmbete litere ne înhămăm renunțării de sine regenerare

rară răbdarea nedramei de-o mârțoagă deșirată în mărgele de Șirato

pe câtă grabă oi năvădi continuări neîntreite auzindu-te consorțiu

Pătrule patrule roată ratării final neînceputului film ulm entendeur

caiete năzărite paralel nerânduite stive serii de-o barbară cremă ergo

destin de străin dumnezeu stăpân sub blestem rob cu modestie opărit

îmi și comand nonpervers vers averse reverse verze trebăluiască pascala

mari idei și toată incoerența nebunia ambiguă strigând claritate

cum nu știu unde o să ajung dându-vă vouă biletele spre destinație

vocative bisexuale vocație de rădăcină printre cârtițe racovițene

îmi delirez creanța corn apusului spre zori oaste neosificată ficat

vor mai fi corespondențe

vor mai fi corespondențe din Hugo Iuga honest yogi Saramago

aveam panaș cojit in spe o seară serile o noapte nopțile

astfel planul euforic foric n-are moarte n-are vlagă om mai duce-o forjă

pocneam cuvântul cum mă pocnea cuvântarea Sâmnicului de gibe

ceasul se închină roată clipotină spartă învârtită hitită muftiu pustiu

înverzești de jos în sus îl învii și pe Iisus pân' la vară paraplus toamnă

spre Râmnic atavismul casei din vârghini adusă cu carul de la Gâltofani

pietre leonine canto necanin spin înrourat cupolă filială cruce în cerc

să nu-mi spui mie pădure haitic de frunze din vechi etrusci printre daci

rărite scrisorile pe tărâță morile dori-le dorule pomodorule

concentrată moarte naintea luminii de noaptea asta înviindu-ne tâlhari

popii i-a căzut copilul din brațe n-am reverenda zice și tot în sec vinul

mai bună țuica n-oi mai urca nici trapeza nici Golgota pe după lumină

mineiul la vedere împărtășania over vedem noi acuma pe ce parte învățați

de bună voie sinucidere a morții de la Cristos noule Ierusalime neplâns

dă-ne nouă să ne împărtășim cu tine în ziua neînserată și așa să strigăm

smirna pe noi virgiliană

smirna pe noi virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi

forma bucuriei supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului

rugăciune din zar de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii

ți-am greșit pe toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate

a te imagina pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice

am drept la literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare

cum ar stropi gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi

încotro neapucând pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind

psihanaliza contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea

pneumorfoza diamorfică lupu' pă unde a mâncat o dată mai trece

nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește

somnu' nu mai te deșteaptă ca bușteanul lângă apă să iei ceva de la el

cuvântul tainei de întuneric

cuvântul tainei de întuneric dumnezeiesc pe atâta mantră bengală

mă și ținură premiu în valea neagră trupurile materne moșire

topologos spartă melancolie din coasta logopedului elită elitră

sfârâie râie sat cu mântuință Mahalia știu că te iubesc anotimpurile

trecute pădurile căzăturile înverziturile pe câmp nicio umbră fulg(er)

pircotasem cu Aurel eres Sisir urmase conclavul Vinod ce mai trăiește

chi erano e da dove provenieva la cultura dei popoli dei Campi d'Urne

de oaie traci etrusci tavolette devalizarea mausoleului care pe care

terține în Michigan cruce pe Sion la moschee cu noi cu toții game

nu mega ruine călărașii rest o biserică ușa de lemn boz urzicat

discuția ne înfiase spaima abisului pe nume India cu hamuri maici

să-mi pară bine dacă să-mi mai pară ne petrecurăm dharam a maramă

vedem împăcarea

vedem împăcarea cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto

castanilor scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin

mai având așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun

chiar inima se sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko

fânul din vârful obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles

Daliană trifaustă poartă umbrită de soarele vedelor în Marakesh

încăierarea carierelor har supărat cu tâlhar pământul cât mormântul

obiecții la intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire

povestitorule Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă

varsă gioarsă neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul

cactus actus cal pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac

și azi ceva se va sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase

Troia troiței

Troia troiței karma cazarma foaia de stejar neașezându-ne dune

ne-om desluși retina lac nadir vârfului de biserică rare isoane

mai apoi poimâinea amor aeroportuar pe pajiștea Saharei orb corb

ars ovidiandi fertilitate otovates apelor plutire fim deșertului oaze

în ce viață în ce piață exaltarea la râs ne depărtase croaziera

de negăsit scrisorile lui Mistral către Alecsandri și Eliasbeta

podobire de dobe umbră ambră picior de munte capodimonte

voisem cămașa lui Zarathustra pavilioane japoneze sinucidere Fuji

recele regele căderii terrei ceara pe secetă ceteră ne seceră gata katha

selecția se va acriliza grila se va salariza camarila seva își va graciliza

nesupărării păruirea mere repedele glasnic pelasg Argus comete ziar

pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu

George Anca

2004

marți, 5 noiembrie 2013

Colocviile de Marţi- Ilidia-Iliada. Întâlnire cu scriitorul medic Dimitrie Grama (Gibraltar)

Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite

Marţi 19 noiembrie 2013, orele 17.00, la evenimentul cultural

Colocviile de Marţi- Ilidia-Iliada. Întâlnire cu scriitorul medic Dimitrie Grama (Gibraltar)

Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”,

Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670

Dimitrie Grama

Dimitrie Grama (n.1947). Scriitor român, de origine aromână. Trăiește în Europa Occidentală, profesând în Danemarca, Marea Britanie, Gibraltar (Chairman of Surgical Services, Deputy Medical Director). Poet, eseist şi filosof, personalitate a medicinii europene. Scrie poezie denumitã de autor „cotidianul mistic" (Pentru mine, barierele plantă-animal-om, la fel ca şi toate celelalte bariere, cum ar fi: spaţiu-timp, vis-realitate etc. sunt doar nişte invenţii recente). Cãrţi reprezentative: „Dã-mi mâna ta, strãine!", „Pasãrea melancoliei", „Neguţãtorul de imagini", „Voi lua cu mine noaptea", „Bastian, şi alte confesiuni", “Ilidia”. În legătură cu romanul memorial Ilidia, s-a vorbit de frescă minimaliastă.

Dintr-un jurnal liric:

După fiecare rînd, am avut o senzaţie de sfîrşeală cînd universul tuturor posibilităţilor se limita la spaţiul finit, alb, al paginilor nescrise.

Şi, cu toate acestea, niciodată nu am simţit vreo nelinişte, vreun regret. Mă gîndeam că Dumnezeu mă va supune altor încercări, cărora le voi răspunde pe măsura mea, necondiţionat, aşa cum am făcut-o de cînd ne-am cunoscut.

Uneori, în acele momente binecuvîntate, am simţit palma lui caldă pe fruntea mea rece. Şi, ca într-o explozie epileptică, sub ochii uimiţi, alte pete albe, alte pagini se umpleau cu litere şi cuvinte noi, în parte necunoscute.

Invitați:

Adrian Alui Gheorghe, Ion Andreiță, Vasile Andru, Aluna Bejan-Nottara, Ion Boriceanu, Dumitru Borțun, Nicolae Bulz, Ion Coja, Mircea Coloșenco, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Octavia Daia, Puși Dinulescu, Isabella Drăghici, Nicolae Drăgulănescu, Ion Dumitrescu, Monica Grigorescu, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Corneliu Leu, Toma George Maiorescu, Nicolae Grigore Mărășanu, Bianca Beatrice Michi, Victoria Milescu, Cristian Moțiu, Mircea Muntenescu, Lucia Negoiță, Claudia Negroiu, Daniel Nițu, Cristian Radu Nema, Sorin Paliga, Constantin Poenaru, Elena Liliana Popescu, Cornelia Rotaru, Marius Stănescu, Sorin Stratilat, Mihai Teodorescu, Eugen Zainea, Leon Zăgrean, Corneliu Zeana

Amfitrion: Dr. George Anca

La eveniment participă scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.

În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.

Cu deosebită consideraţie,

Primarul Sectorului 2,

Neculai Onţanu