vineri, 8 iunie 2012

FURNICI ALBE (XI.12) de George Anca



XI
 
12

- Greşită invitaţia, inteligibil conflictul, achitat.
- Insistă pe vreo perversiune ceva, dezonoare decât achitare.
- E o intreprindere nu numai pe cont propriu şi nu numai contra tuturor.
- Contra contului propriu, în apărarea frumuseţii târâşilor.
- Frumos îi şedea, din faeton, aplecându-se morbid să se vadă.
- Chiar se vedea, el însuşi n-are habar de sine altfel.
- Nu reiese din tunelul reprezentat nicio coerenţă scurtă.
- Ciococostârc, îşi crăune-nghesuiala-n nerieşire, ce să.
- Să tacă fără înţeles, tot aşa, oricum va lua o condamnare de nimic.
- Poate trece la mâna cealaltă, nebătătorită, mastrubată.
- Nu e nici prostia, măcar, transfigurată ca o prostime.
- Nu face pe prostul nici pe prostimea, a experimentat.
- Pare o gălăgie de potârmiche, nu-i mai reţin nici fabulele.
- Dacă află, dacă rescrie piatra şi ţi-o aruncă-n cap?
- Mi-l sparge şi-aşa şi-aşa, şi-aşa-mi trebuie, că mă târăsc.
- Te târăşti surd, asurzit, te-ai dărâmat să te achiţi benevol.
- Într-un colţ al inimii, pe vremuri invitam şi eu masacre.
- P-aici s-a părăsit mai tot de genul crimei pasionale.
- Nandini provine dintr-o societate, dacă e pe-aşa.
- Aşa şi tunelul e la o aruncătură de piatră.
- Mai sunt vulgarizări ale unor realităţi, minor.
- Lipsa hărţii îl absolvă de a nu fi urmărit spaţii.
- Face şi exces, ca să nu mai vorbim de treburile tunelului.
- Nu se amestecă nici în ele, nu i-a dus la film.
- Vrei să spui la un film tăiat, că s-au tăiat ei.
- Asta e floare la ureche, imaginează-ţi publicul.
- N-are cum, opera e scrisă moartă, publicul nu se bagă.
- Ai creat un precedent de imaginaţie negativă.
- S-ajute la uitarea intenţiilor de dinainte de boală.
- Şi boala s-a reconsiderat ca o mană cerească.
- Una e după boală, alta e după moarte, vrei să insinuezi.
- Una e înaintea alteia, dar crabii lui nu fac discriminări.
- Crabii n-au funcţionalitate nici măcar morbidă.
- Mişcarea lor e stopată deliberat, ca a întregii viziuni.
- Preferam o isterie naturalistă get-beget, vandabilă.
- Aţi putea să vă exprimaţi în consecinţă în vreun comitet.
- M-aş comite în plus şi n-am idee decât de Nandini.
- Întoarceţi contextul spre senzaţionalism, chiar politică.
- Ar suferi pe nevinovate, cum dumnezeu, chiar aşa.
- Încă-l găsiţi cuminte în refuzul de a pedepsi.
- Adevărul e că nu înţeleg nimic şi m-aş pedepsi şi pe mine.
- Şi nu pentru că n-aţi înţeles, ci, neînţelegând aţi dat la cap.
- Asta e-n stil, ce porcărie să te apuci să faci stil în ziua de azi.
- Câtuşi de puţin, morala e asumată, sexul extirpat.
- Măcar şi din acest punct de vedere e-n urma colorului.
- Îl înregistraţi la fapte diverse nesenzaţionale, ţigăneşte.
- Ăla era chiar tâmpit, normal că l-a tăiat la gât.
- Chiar condamnarea l-a aruncat împotrivă-şi, ca gen.
- Genul încă nu clar, depinde de norocul din groapă.
- Groapa e perechi-perechi şi-ar provoca umbra.
- S-ar putea sinucide, s-a mai întâmplat, nu-l pot omorî.
- Nandini e încă suspectă, s-ar putea verifica vina ei.
- Într-un caz s-ar dubla, omorându-l şi pe ăsta.
- Neomorându-l, nu l-a omorât nici pe celălalt.
- Nandini mi-e mai indiferentă ca el viu sau mort.
- Nandini este singura care există pe bănuiala crimei.
- Nandini nu există pentru că a omorât în lac.
- Nandini chiar nu există dacă-l omoară şi pe el.
- Nandini nu există şi tot nu pot comuta acuzaţia ei să fie a lui.
- Cam împleteicit, oricum voiaţi să fiţi coautor cândva.
- Dintr-o greşită invitaţie, aproape conflict, ne achitasem.
- Pantoful vă aparţine, supravegheaţi absolut tunelul.
- Chestia n-a rămas la persoana pantofului, dimpotrivă.
- De formă, în varianta singuratică, singura existentă.
- De-am deschis o dată anume s-o dau crabilor.
- De reconstituit nu e nimic, nici tunelul sufocat.
- Ne vedem de treburi mai serios reproduse, la obiect.
- Subiectul îşi poate rezerva dreptul nedreptăţitului. 

George Anca

(Delhi 1983)

FURNICI ALBE (XI.7) de George Anca

 
XI
 
7

- Nu mai inventa vini, ţi-o spun la trei şi un sfert din noapte.
- Că vinile se inventează singure şi ne inventează şi pe noi.
- Nu te lăasa inventat dacă tot nu te iroseşti inventând.
- Eram împreună unde sunt singur, unde mi-e, totuşi, rămasul?
- Salut-o pentru scrisoarea nerăspunsă, uite, nici de-o străină.
- Ce-o mai fi rămânând de-acum de nimeni n-ar măcar înjura-o.
- Fie-sa nu mi-ai spus ce face, e proastă că nu-şi dă seama ce are.
- O inventa şi pe mă-sa, parcă e un pic şi cazul de când a rămas.
- N-am înţeles, le tac, discuţia cu fata de-a părăsit-o prima.
- De-atunci a apărut zâmbetul pe care şi-l flutură şi după uşă.
- Cum că pe doctor ar fi putut să-l iubească numai ca pacientă.
- Ca să inventeze, că tot au părăsit-o şi copiii şi tatăl lor.
- Scuză-mă ei nu că nu i-am răspuns, n-am avut când.
- Mi-a şi mărturisit că nu aşteaptă răspuns, că nici ea.
- Adică nu mi-a răspuns la nerăspuns scriind că nu-i răspund.
- A şi plecat pe un câmp de luptă ce nu o interesează personal.
- Bârfe, de-acum, toate cele şi sclavele învinşilor detestate.
- Am îndoielei, doar mai consumă, intelectual, erosuri.
- Are stofă de regină, da' e şi amărâtă, a părăsit-o şi crabul.
- Nu-i invita iar vreo vină şi stofa aia e o binecuvântare.
- I-am şi spus, vai, ce bine, ce cuvântare, aş şti-o rugăciune.
- Şi nu te-a tras de creştet, nu ţi-a azvârlit pantoful.
- Îşi făcuse rost de un corp din pădure şi s-a uitat aşa.
- Sunt mai mult de zece ani de-atunci, se pregătea părăsirea.
- Un filtru de sterilitate o împinsese târâş de-a spart muşuroiul.
- Numai isterie nu-i inventa, de ce nu i-ai spus temperatura?
- N-a luat-o la ochi, c-am luat-o de inimă cu cinci cuvinte.
- Mai ramolit cine nu începe cu temperatura, te întrebase.
- Din poză, că părăsirea o juca la rece, pe o ultimă aşteptare.
- De-aia nu mai ocoleai, uite cocoană răcoarea munţilor.
- Voia-n cifre, ori în expresie, o bănuiam că n-o interesa.
- Expresia-i aparţinea, îi scriai gradele şi la revedere.
- Vezi că şi piatra are frăgezimi, darmite aerul în discuţie.
- Cuvintee le luasei dintr-o invenţie seculară, s-o perii.
- Nu inventez, deci, nicio vină, o vină mă inventă-n aer.
- Şi gata, ţi-ai văzut visul cu ochii visului mai rotunzi ca ai ei.
- Draci, tuneluri în tuneluri, m-am hârbuit întru voluptatea-i.
- Ţi-a fost de ajutor râca, însă ţi-ai făcut de râs târna.
- Nu se poate spune întrucât şi filmul ei ne-a iuţit târâşul.
- Că nu l-a văzut nimeni, s-a dus de râpă tunelul la film.
- Dacă răspundeam întâi cu ce temperatură e în munţi, ce ieşea?
- Ochii-ţi ieşeau că ajungeau furnicile şi crabii la fimul tău.
- Mi-o puneam în cap şi mai şi că mi-a insinuat deosebirea.
- Deosebirea dintre ea şi ea o interesa, nu dintre voi.
- Oricum m-a împins să construiesc o duminică, apoi m-a bârfit.
- Din necunoaşterea temperaturii exacte în munţi şi din isterie.
- Pe-aici venea de-acasă, că nu-i şedea rău nici la temperatura aia.
- I-ai ascuns temperatura ca să-i dai de-nţeles ce-şi ascunde ea.
- N-am prea stat de vorbă nici după ce a descins în persoană.
- Atât ţi-a reproşat, bine, da' nu mi-ai scris temperatura.
- Ce i-am scris acolo, că i-am scris, că nu înţelesese.
- De-ai corcit un bâlci s-o evoci mirându-se la temperatură.
- Se legase de ce-i oferisem în plus ca de-o măciucă.
- Prea-ţi făcusei socoteala că e pe gustul ei cititul.
- O convenţie aproape exactă, de înţeles prin temperatura din cifre.
- S-a făcut că nu înţelege măcar temperatura din scriere.
- Acum că se întâmplase, mă putea ierta de cuvinte.
- Ţi-o fi inventat, totuşi, vreo vină în materie de temperatură.
- Aproape m-am îndrăgostit cum uneltea ea printre crabi şi furnici.
- Când să ne luăm valea, a avut distincţia că de ce aşa repede.
- Credeam că m-ai auzit, că am inventat eu încă o ambiguitate.
- Astea au venit pe urmă cu nemiluita, până a rămas părăsită toată.
- Toată lumea a constatat, ea însăşi s-a întors şi parcă s-a plâns.
- Numai ţie şi de ce-oi fi având pretenţie, la ce temperatură?
- Chiar acum a plecat în munţi, dar nu-i voi mai scrie.
- I-ai lăsat, în lipsă, într-o carte, scrisă doar temperatura.
- Şi dacă nu revine cum nu m-aş simţi vinovat inventând-o?
- Ea ştie ce temperatură a lăsat şi n-o va mai citi pe a ta. 

George Anca

joi, 7 iunie 2012

FURNICI ALBE


George Anca 
Rugăciune - Constantin Brâncuși 



X 

FURNICI ALBE

9

- M-aş ruga şi n-am astâmpăr numai pentru un cuvânt, pentru un gând, e o femeie-n urmă, mă tot dau la o parte să facă un pas mic şi să se roage-n locul meu, nu nimeresc, nu nimereşte, că mă rog pentru ea s-o laşi să se roage pentru mine, că eu am nevoie să fiu iertat, eu o iubesc şi neiertat, dar ea tot vrea să se roage, îmi închipui, mie nu-mi vine, nu nimeresc, o şi aştept demult, am uitat orice-aş putea spune şi cui, am probleme la târâre, numai înainte, câte-un milimetru, ca tulpinile munţilor de ne scurg prin ei, nu mă pot întoarce o idee în juru-mi, cum m-aş da la oparte s-o las să mă mântuie, nu îndrăznesc să mă consider ea, o iubesc ca un bărbat, tocmai, o bestie, când această fericire îmi mai era permisă şi tocmai în braţele ei, gata, însă, de ruga de-acum, asta mi-o fi greşeala, dar asta mi-era viaţa, maică, ea mă mai culegea de sub târne, îmi tăia capul, de milă, vreau să spun, că nu voia să mergem la film niciodată şi-ncă s-ar fi pus pe treabă poate într-acolo, credeam eu, mai vedea, să m-aprindă, lumânare, da, da, m-oi topi în fine şi-i voi face astfel loc să ţi se roage cum că asta a fost, a trecut, îi pare rău, spune-i la fel, că asta e, asta va fi, să nu se roage degeaba, m-aş ruga eu şi degeba, de mi-ar mai fi în fire, de mi-ar fi fost să-mi fie, cu târâtul mi se topeşte întâi aeru-n gât, aş zâzâi, m-aş face praf, nu mi-aş recunoaşte râul şi aş râde ori aş plânge ori te-aş ruga să-mi spui ce m-a apucat şi-ai tăcea, asta ar face şi ea şi-ar tăcea o rugă fie decentă, fie considerabilă, şi-ar rămâne s-o judeci până-ai judeca-o, de m-aş fi întrutotul ars, şi-o parte a ei, sati, mi s-ar fi căţărat în zvntarea fiinţei, iartă-mi bombasticismul, e numai în gând, n-am cuvinte, n-am rugă, n-o am nici pe ea, mă sug să explodeze din neunde, cum îţi anunţam, tot sperând că ea ţi se va înfăţişa judecăţii mele, adică tu mă judeci şi eu nu sunt în stare, nu-mi sunt, să mă rog de orice, am un gând, ceva, o mai sper, mi-e nici ruşine, că tot ar mai fi un semn din ce ştiu încotro îndreptare, ceva o fi c-o ador de parcă o târăsc din ce în ce mai peste mine, de nu te-ar izbi din inerţie, din gelozie, confundându-mi moartea cu vreo rivală, ce de preţ mă cred şi nici rivala, nici moartea, nici femeia aia de numai pe ea încă o iubesc nu mă abordează, te abordez eu şi nu ştiu cum, n-am maniere, cum bine bagi de seamă, gândul era tot o confuzie, până vine să se roage de tine pentru mine, nu că te rog eu pentru ea, ea mi-e tot icoană, nu că te pun pe tine să te rogi pentru mine, ţie, în locul ei, pentru mine, tot ţie, doar îţi suntem sub ochi de la început, sunt singur, mi-am uitat gândul, mi s-a-ntâmplat în ultimul timp tot aşa, cu nemiluita, n-am nimic de rugat, probabil i-aş face scandal şi ei dacă s-ar ruga savitreşte, ca să zic aşa, ori tu eşti tot femeie, o maică specială, care tot ierţi şi pe cine nu se roagă, din cauze certe, cum ar fi viaţa, era să zic viaţa trecută, nu pot zice, adevărat, viitoare, bine nu mă rog, dar cum rămân? 

George Anca 

sâmbătă, 2 iunie 2012

PELERIN


Peste câteva ore, Vasile Andru îşi lansează, la Bookfest, Yaatra Jurnal în India, ediţia a doua. E vineri. Acum trei zile, la Colocviile de Marţi, ne povestise, ca pe sârmă, pelerinajul său ortodox în Kerala sau Karnataka. Cu o săptămână înainte, împlinise 70. Incognito, în rugăciune? Oricum, ubicuu, bucovinean, guru atonit, de ashram. Aveam la mine titlul său, împrumutat de la Osip Mandelştam, Veacul meu, fiara mea (2011).
Nu demult, îl aşteptasem să împărtăşească duhovnicia arhimandritului Cleopa, acum se gândea la părintele Pârâianu, la umăr cu episcopul dintre oceane. Altădată, ne întreţinuse asupra rugăciunii inimii, Ananda, Ulpius, Baudelaire, Gasparic, Alina Diaconu. Vedeţi-l pe you tube, filmat de Ben Todică, şi puneţi-vă în locul copiilor de români care renasc în limba mamă sub clopotul acţionat de scriitor în Melbourne. Ca şi în Athos-Himalaia.
Are scris drept, ca Galaction sau Coşbuc, dar mai strâns, cât să-l strecoare printre slovele tipărite deja, pe sinonimia tapas-askesis, aducând, de mână, tradiţia carpatică - „Dacă n-ar fi existat sufletul, asceza l-ar fi inventat” - lângă tradiţia indiană, de tipar: „Cele trei lumi: Pământ, eter, cer – au rezultat dintr-un tapas cosmic...” Cărţile sale sapienţiale ar putea fi reducţii scrise ale puterii cuvântului rostit după un gong cartezian, pe definiţii-trăiri, de prozator-antropolog-religios.
Mereu în pelerinaj, mai degrabă interior, pe decorul locurilor sfinte de pretutindeni, metoda şi a pelerinului o vedem literară, a nu fi concurând pe Max Weber, nici pe Mircea Eliade, dar a se proiecta purtat mantric de nesfârşite nuanţe ale rugăciunii inimii proprii, perpetuu metarfozate spiritual şi ancestral. Chiar fixând, deliberat, cu Jung, un „document psihologic”: „Fotografia este document chimic. Pe mine mă interesează mai întâi documentul psihologic. Uneori desenam sau făceam schiţe cu peisaje, chipuri. / Maestrul intonează 'Tatăl nostru' sanscrit, dă tonul: 'Asato ma sat gamaya / Tamaso ma jotir gamaya / Mritior ma amritam gamaya.' / În româneşte: 'Doamne, condu-mă de la nefiinţă la fiinţă. Condu-mă de la întuneric la lumină. Condu-mă de la moarte la nemurire'. Când terminăm de intonat, chiar în acest moment, soarele s-a arătat în întregimea lui. Roşu întreg.” (Yaatra, Allfa, 2002, p. 130).
Îşi începe notiţele de călătorie iniţiatică sub „karma scrisului”, spre a se adânci în dharma, ca într-o seducţie preştiut divină, adept ad hoc al spiritualităţii hinduse, oricum, dacă nu slăvitor, admirator karmic. Cititorul îi e comanditar, auscultător, este el însuşi învederând la fine: „ne apropiem de Rameshwaram ca de o margine de pământ de unde omul are o mai bună vedere spre cer” (ibidem, p.233).

George Anca

marți, 29 mai 2012

“Colocviile de Marţi”

  CINCIZECIME: MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ

 Marţi, 29 mai 2012,  a avut loc evenimentul cultural

    “Colocviile de Marţi”  CINCIZECIME: MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ

la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str. J.L. Calderon nr.39


Apropiindu-ne de Rusalii/Cincizecime/Pogorârea Duhului Sfânt, auzim, în limbile neamurilor, cuvintele lui Hristos: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). „God is the perfect poet” a grăit Robert Browning, bicentenar (7 mai 1812 – 12 decembrie 1892). Serbăm şi doi bicentenari români. George Bariţiu (4 iunie 1812 – 2 mai 1893) a întemeiat, în 1838, Gazeta de Transilvania (Braşov) şi Foaia pentru minte, inimă şi literatură (Blaj). Costache Negri (11 mai 1812 – 28 septembrie 1876) a fost "unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor". (Mihai Eminescu). „Cel slab repetă cuvintele celui puternic prin Domnişoara Iulia şi alte personaje ale lui August Strindberg (22 ianuarie 1849 – 14 mai 1912 – centenarul morţii).


Invitaţi: Sorana Gorjan, Elisabeta Isanos, Elena Liliana Popescu, Viorica Vatamanu, Passionaria Stoicescu, Doina Boriceanu, Isabella Alexandrescu, Gabriela Tarabega, Mariana Gurza, George Astaloş, Puşi Dinulescu, Vasile Andru, Nicolae Nicolae, Florin Costinescu, Ion Andreiţă, Petru Costinescu, Nicolae State-Burluşi, Noni Cristea, Cornel Berbente, Constantin Patraulea, Deepak Maheshwari, Vasile Boji, Ben Todică, Florentin Smarandache, Cristian Moţiu, Romeo Tudor, Dan Mateescu, Sorin Stratilat, Mihai Stan, Matei Ladea, Sebastian Văduva

Amfitrion: Dr. George Anca 





Intervenţii:
  • George Anca: Între extenica paradoxistă (Florin Smarandache) şi numerologia ramayanică (Om Gupta)
  • Vasile Andru: Anul acesta în Kerala m-a furat Ortodoxia
  • Doina Boriceanu: Acei minunaţi moldoveni şi gusturile lor înflăcărate
  • Claudiu Popescu: Nicolae C. Paulescu, omul de ştiinţă şi teologul
  • Deepak Maheshwari: Citindu-l pe Gandhi în România
  • Puşi Dinulescu: Marea proză rusească
·         Florin Costinescu: Baladă cu Isaac Peltz  
Ben Todică: Despre violenţă  
Neculai Hilohi: Fum de jertfă


În recital: Viorica Vatamanu, Cristian Moţiu, Romeo Tudor.








 













Lansări de carte:
  • Elena Liliana Popescu: Hymn to the life, Taiwan; El color de la vida, Spania, 2012; Ora amurgului de Lee Luei-Shien (Taiwan), trad., Pelerin, 2012; Visul Apei de Ana Maria Vieira (Chile), Pelerin
  • Sorin Paliga: Între Cucuteni şi macarale, Meteor press, 2012
  • Silvian Floarea: Tramvaiul spre Steaua Polară, teatru
  • Passionaria Stoicescu: Arca lui Noe, Ravex, Bucureşti 2011
  • Marinela Preoteasa (ed.): Românul care l-a contrazis pe Einstein, CuArt, Slatina, 2012





















La eveniment au participat scriitori, artişti, ziarişti şi  membrii Centrului.

duminică, 27 mai 2012

Reminder: CINCIZECIME

“Colocviile de Marţi”

                         
Vă invităm
Marţi, 29 mai 2012, orele 17.00 la evenimentul cultural

“Colocviile de Marţi”

Eveniment: CINCIZECIME: MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ

*

Evenimentul va avea loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str. J.L. Calderon nr.39

Apropiindu-ne de Rusalii/Cincizecime/Pogorârea Duhului Sfânt, auzim, în limbile neamurilor, cuvintele lui Hristos: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). „God is the perfect poet” a grăit Robert Browning, bicentenar (7 mai 1812 – 12 decembrie 1892). Serbăm şi doi bicentenari români. George Bariţiu (4 iunie 1812 – 2 mai 1893) a întemeiat, în 1838, Gazeta de Transilvania (Braşov) şi Foaia pentru minte, inimă şi literatură (Blaj). Costache Negri (11 mai 1812 – 28 septembrie 1876) a fost "unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor". (Mihai Eminescu). „Cel slab repetă cuvintele celui puternic prin Domnişoara Iulia şi alte personaje ale lui August Strindberg (22 ianuarie 1849 – 14 mai 1912 – centenarul morţii).
Invitaţi: Sorana Gorjan, Elisabeta Isanos, Elena Liliana Popescu, Lucia Negoiţă, Monica Grigorescu, Passionaria Stoicescu, Doina Boriceanu, Isabella Alexandrescu, Gabriela Tarabega, Mariana Gurza, George Astaloş, Puşi Dinulescu, Vasile Andru, Nicolae Nicolae, Florin Costinescu, Ion Andreiţă, Petru Costinescu, Nicolae State-Burluşi, Noni Cristea, Cornel Berbente, Constantin Patraulea, Deepak Maheshwari, Li Da Yong, Vasile Boji, Ben Todică, Florentin Smarandache, Cristian Moţiu, Dan Mateescu, Sorin Stratilat, Mihai Stan, Matei Ladea, Sebastian Văduva

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:

George Anca: Între extenica paradoxistă (Florin Smarandache) şi numerologia ramayanică (Om Gupta)
Vasile Andru: Anul acesta în Kerala m-a furat Ortodoxia
Doina Boriceanu: Acei minunaţi moldoveni şi gusturile lor înflăcărate
Claudiu Popescu: Nicolae C. Paulescu, omul de ştiinţă şi teologul
Deepak Maheshwari: Citindu-l pe Gandhi în România
Puşi Dinulescu: Marea proză rusească
Florin Costinescu: Baladă cu Isaac Peltz
Ben Todică: Despre violenţă
Neculai Hilohi: Fum de jertfă

Recital Cristian Moţiu

Lansări de carte:

Elena Liliana Popescu: Hymn to the life, Taiwan; El color de la vida, Spania, 2012; Ora amurgului de Lee Luei-Shien (Taiwan), trad., Pelerin, 2012; Visul Apei de Ana Maria Vieira (Chile), Pelerin
Sorin Paliga: Între Cucuteni şi macarale, Meteor press, 2012
Silvian Floarea: Tramvaiul spre Steaua Polară, teatru
Passionaria Stoicescu: Arca lui Noe, Ravex, Bucureşti 2011
Marinela Preoteasa (ed.): Românul care l-a contrazis pe Einstein, CuArt, Slatina, 2012

La eveniment participă scriitori, artişti, ziarişti şi  membrii Centrului.

În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.

 

luni, 21 mai 2012

Eveniment cultural cu George Anca




Prof. univ. dr. George Anca

Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea

Vă invită să participaţi marţi, 22 mai 2012, ora 17.00, la Sala de Conferinţe, la conferinţa:

EPOPEI DRACULA. Între Ioan Budai - Deleanu şi Bram Stoker,
susţinută de prof. univ. dr. George Anca

În acest context va fi lansat proiectul european:
Epopei Dracula  / Dracula Epics

Lansarea cărţilor: „Între două lumi” de Ben Todică (Melbourne),
             „Jurna Lamar” de Rodica Anca
                                                           „ScenometrieTeatrux” de George Anca