JANSENIȘTI ȘI IEZUIȚI

JANSENIȘTI  ȘI  IEZUIȚI

DIMITRIE  GRAMA

Dialoguri

....ne-am despartit la 

o rascruce de drumuri

eram atat de tineri atunci

viata nu era decat

o gluma sau in cel

mai bun caz

o ecuatie banala

de circumstante

in care toate necunoscutele

erau cunoscute

iar nelinistea si zbuciumul

sufletului erau inabusite

de aroganta cugetului

atotcunoscator.....

....atunci eram doar noi

si restul lumii era

doar o pata de grasime

nici macar incomoda,

neglijabila....

....cu pasi siguri

cu pasi grabiti

ne-am despartit

si de aceea acum

ne privim mirati

cand ne reintalnim

la aceiasi rascruce

de drumuri si

fara sa vrem 

ne intrebam

daca nu cumva

am ramas in acelasi loc

toata viata

am ramas spate in spate

privind doar in

directii opuse....

....da, suntem nevoiti,

suntem fortati,

sa ne reintalnim!

imi spui ca tu 

ai facut asa si asa

si eu iti spun 

ca si eu am facut

asa si asa!

apoi ne pipaim

zbarciturile care acum

ca o perdea ne acopera fata

si care nu sunt altceva 

decat amintiri

amintiri furate de la cei

pe care deja i-am parasit 

si i-am uitat....

....ma intrebi intrebandu-te:

"e viata un dar sau o povara?"

raspunsul tau e un glonte

care ma doboara

si eu te dobor

cu al meu raspuns.

Dimitrie, Uppsala 15/7, 2017

BLAISE PASCAL, beatificat de Papa. Sfantul matematician al erei digitale?

De KSL Catalin

Informatia reprezinta o pozitie rasturnata capital a Vaticanului și o știre extraordinară. Prin aceasta, Blaise Pascal - cel ce a inventat masina de calcul - pare a avea sansa sa devina sfantul catolic al erei digitale, in acelasi timp el avand o relație profundă cu Hristos, pe care L-a marturisit cu cuvinte care au reusit sa converteasca generații de creștini.

Numai ca, pozitia Papei Francisc pare, insa, sa rastoarne capital pozitii oficiale anterioare: sa fi disparut total ideea disensiunii intre janseniști și iezuiți, nascute cu patru secole in urma? - Pascal fiind un sustinator al jansenismului, iar Papa Francisc avand radacini exact iezuite... 

Jansenismul a fost un curent social-religios apărut în Olanda și în Franța, la mijlocul sec. al XVII-lea, care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, promovând o morală austeră, dar si atacand puterea prea mare a Vaticanului, numele sau provenind de la cel al teologului olandez Cornelius Jansen.

Astăzi, prin "radicalismul" la care chema Pascal, „Doamne, Tie Iti dau totul“, ni se readuce in memorie faptul ca Pascal a fost un creștin absolut, fără compromisuri, dar si fără vreun dezacord de ordin teologic cu învățătura Bisericii Catolice, susținând fidelitatea ei doctrinară. In fapt, jansenismul, care presupunea in general o renuntare la toate, nu a parut niciodata sa fie in dezacoird teologic cu catolicismul, multi teologi considerand ca a existat o apropiere foarte mare de principii intre Sfantul Augustin si intemeietorul jansenismului.

Ulterior, gruparea avea sa capete, insa, si o nuanta politica, adversarii absolutismului regal fiind identificati cu membrii gruparii. Ca urmare, janseniștii vor avea parte rapid de ostilitati din partea puterii regale, iar Ludovic al XIV-lea și succesorii săi inițiază împotriva lor persecuții grele. În mod similar, Papii demonstreaza si ei o creștere a severității fata de jansenisti si, treptat, pana in secolul al XIX-lea, jansenismul s-a stins, disparand total, mai ales de cand Consiliul Vaticanului a pus capăt majoritatii neintelegerilor care determinasera apariția sa. 

Inceputul jansenismului a fost si contextul in care, in urma unui accident suferit în 1654 - in care trăsura in care calatorea rămane agățată de podul Neuilly de pe Sena, dupa ce caii s-au speriat - dar mai ales în urma unei revelații religioase din data de 23 noiembrie 1654, Pascal s-a hotărât să ia calea credinței, vizitând mănăstirea jansenită de lângă Paris. 

Astfel, Blaise Pascal, dintr-un iubitor al luxului și al vieții lumești, devine dintr-o data un îndrăgostit al sărăciei, dupa anul 1654 pur și simplu explicând că el iubeste, de acum, sărăcia, „intrucat Iisus o iubise“, fara vreo alta explicație. 

Si tot de acum, Pariul lui Pascal - cuprins in lucrarea sa de filosofie "Les pensées" - incepea sa-si puna amprenta asupra generatiilor ce aveau sa urmeze, pana in zilele noastre. Pariul simplu, care demonstreaza că Dumnezeu există, folosindu-se de teoria matematica a probabilităților si pornind de la demonstrarea unei probleme legate de frecventa de amestecare a zarurilor (pe care o discuta cu Fermat) suna astfel:

„Dacă Dumnezeu există și cred, câștig viața veșnică, supunându-mă Bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut“.

Iar demonstratia matematica avea la baza observatia sansei egale de aparitie a oricarui caz (combinatie, aparitie), care nu putea fi data decat faptul că Cineva, Suprem, are grijă să se intample asta. 

Teoriile sale matematice privind ideea de infinit, combinate cu viziunile teologice, aveau imediat sa nasca, in partasie cu Isaac Newton si Leibniz, calculul infinitezimal si ceea ce astazi noi cunoastem prin "Analiza Matematica" (dupa ce a fost curatata de elementele care tineau de duhovnicesc!). Dar, in domeniul stiintei, dincolo de faptul ca, la vârsta de 16 ani, reusea sa prezinte deja prima sa descoperire cunoscuta sub numele de Triunghiul lui Pascal (Teorema lui Pascal), marele filozof si matematician a ramas cunoscut si prin descoperirile sale esentiale in studiul fluidelor, acestea aducand lamuriri clare asupra presiunii atmosferice (Legea Presiunii - stimulat fiind de studiile lui Torricelli) și demonstrand ca vidul exista. (KSLCatalin – LONews)

ZIZI  &  LUPEASCA 

 

1. ,,Regele Carol şi Lupeasca au repetat destinul regelui persan Xerxes I şi al Estherei. Dintre toate virginele care îi populau haremul, Xerxes, un beţiv şi un afemeiat, a ales-o pe Esther. Ea fusese plasată în harem de vărul ei, Mordecai, ca o momeală, şi instruită să-şi ascundă originea iudaică. Xerxes a făcut o pasiune turbată pentru ea şi, din slăbiciune, a oferit mai multe drepturi evreilor din Babylon, aduşi ca sclavi, acolo, de regele Nabucodonosor. În cele din urmă, Esther a devenit chiar soţia lui Xerxes şi le-a dat evreilor din imperiu drepturi egale cu perşii, iar Mordecai a ajuns sfetnicul regelui. Dar Haman, primul-ministru persan, deranjat de aroganţa lui Mordecai, a cerut regelui să-l ucidă şi să-i extermine pe toţi evreii din Babylon. Esther a aflat şi, recunoscînd că şi ea este evreică, l-a rugat pe rege să nu-i extermine pe evrei. Mai mult, văzîndu-i slăbiciunea, a prins curaj şi i-a mai cerut să-i spînzure pe Haman şi pe cei 10 fii ai săi, iar averea să-i fie dată lui Mordecai. Ajungînd comandantul armatei regale, Mordecai a măcelărit 75.000 de perşi, şi averile lor le-a dat evreilor. De bucurie, evreii din Persia au dansat şi au chiuit, iar puţinii persani care mai scăpaseră cu viaţă au trecut la iudaism, ca să nu fie şi ei ucişi. Acestea sunt originile «Purimului», sărbătoarea evreiască din luna martie, prin care se celebrează marea victorie evreiască împotriva duşmanilor”. (Joana Damaskin – ,,Pasiuni şi crime regale. Viaţa aventuroasă a regelui Carol al II-lea şi crimele sale”) 

2. Leagănul comunismului a fost în Franţa, nu în Rusia. Aceasta o spune trecutul glorios al Franţei, inspirat din ideile iluminismului, care punea la baza existenţei umane raţionalismul şi discredita religia. Au urmat sîngeroasele revoluţii proletare: asaltul Bastiliei din 17 iunie 1789, cei 40.000 de preoţi ucişi, războiul civil din 1792 şi regimul terorii patronat de Robespierre, ghilotinele care nu mai conteneau cu tăierea capetelor de aristocraţi şi de burghezi. După aceea, revoluţiile din 1830 şi 1848 (Comuna din Paris), ultima, organizată de Karl Marx, Claserets şi bancherul Rotschild, care au agitat gloata franceză să dea foc Parisului, să răstoarne monarhia şi să facă republică. Istoria s-a repetat în 1968, cînd Alain Cohn-Bendit, astăzi europarlamentar, a scos studenţimea pe străzile Parisului, a ridicat baricade şi l-a silit pe legendarul preşedinte Charles de Gaulle să demisioneze. Cu un astfel de trecut, nu e de mirare că francezii erau comunişti încă din 1940, când îi conduceau Léon Blum şi Maurice Thorez. Sau poate, în anul de graţie 2016, nu mai avem voie să răsfoim paginile de istorie adevărată, nu cumva să supărăm pe te-miri-cine? 

3. Să nu se uite că liberalii (conduşi de Ionel Brătianu) i-au împuşcat pe ţărani în 1907, iar ţărăniştii lui Alexandru Vaida-Voievod, pe muncitorii de la Griviţa, în 1933, chiar dacă fuseseră instigaţi la grevă de comunişti. Să nu se uite nici că Monstruoasa Coaliţie (formată din liberali şi conservatori) îşi dăduse mîna în 1866 şi îl răsturnase pe domnitorul Al.I. Cuza. Ştiau ei ce ştiau Eminescu şi Caragiale când puseseră tunurile pe liberali şi nu le mai dădeau pace. C.A. Rosetti îi luase frica lui Eminescu şi era dispus să-i dea chiar şi bani, numai să-l lase în pace şi să nu se mai vadă încondeiat în ziarul ,,Timpul”. 

4. Zizi Lambrino, prima soţie a lui Carol al II-lea, a murit la 25 martie 1953, într-un spital de săraci din Paris. Ea avea doar 55 de ani. Fiul ei, Carol-Mircea, l-a sunat pe Carol la telefon şi i-a cerut bani de înmormîntare. Dar Carol a trântit telefonul fără să-i spună un cuvînt. La numai o săptămînă după Zizi, fostul rege avea să moară şi el, de inimă. Avea 60 de ani. A fost depus la Mănăstirea Sao Vincente, din Lisabona, aparţinînd dinastiei portugheze de Braganza, cu care se înrudea bunica sa, infanta Antonia, mama lui Ferdinand, tatăl său. 

 

5. Magda Wolff (zisă şi Elena Lupescu) a murit în 1977, la vîrsta de 81 de ani. Prin mijlocirea slugoiului Ernest Urdăreanu, fostul mareşal al Curţii Regale de la Bucureşti, plecat şi el în exil cu stăpînul său, trupul ei neînsufleţit a fost depus la Mînăstirea Sao Vicente, alături de Carol, dar cu o treaptă mai jos pe catafalc, fiindcă era doar o soţie morganatică. În anul 2003, premierul Adrian Năstase le-a adus osemintele celor doi în ţară şi le-a înmormîntat în cavoul familiei de Hohenzollern, de la Curtea de Argeş. Cine şi cu cât l-o fi plătit să facă acest demers sau de unde o fi venit ordinul – nu se ştie, căci, de capul lui, n-ar fi făcut asta! În plus, nici patriot n-a prea fost Bombo, şi nici de dragul monarhiei nu s-a prăpădit vreodată. Nu i-ar fi dat voie liber-cugetătorul Ilici.

6. Oficial, primul copil al lui Carol al II-lea a fost Carol-Mircea, făcut cu soţia sa, Zizi Lambrino. (Aşa-zisul prinţ Paul de România este fiul lui Mircea.) Dar Carol nu şi-a recunoscut niciodată fiul, căci, la data naşterii acestuia (8 ianuarie 1920), el intenţiona să divorţeze de Zizi, iar mai tîrziu, nici atât, fiindcă ar fi împiedicat dreptul lui Mihai (născut în 1921) de a fi recunoscut urmaş la tronul României. În perioada 1920-1924, Carol a trăit o dragoste intensă cu actriţa Mirella Marcovici, o evreică bogată, deşi era încă însurat cu Regina Elena şi îl avea pe Mihăiţă. Din această legătură a rezultat un băieţel, Mirel, născut în 1923, pe care însă Carol nu l-a recunoscut. La fel cum se pare că s-ar fi întâmplat şi cu presupusul Andrei, conceput cu arhitecta Smaranda Creangă, soţia arhitectului Horia Creangă, nepotul marelui povestitor. Carol nu l-a recunoscut nici pe acest fiu, născut în 1930, dar a vegheat asupra creşterii şi educaţiei sale. Mai mult chiar, după 1950, el ar fi intervenit pe lîngă autorităţile comuniste de la Bucureşti pentru ca Andrei şi mama sa să emigreze în SUA. În afara celor 3 situaţii, istoricii se întreabă cîţi alţi copii o mai fi făcut Carol al II-lea, care, în sacralitatea şi, mai ales, prin zvonurile puse pe seama potenţei sale, ieşită din comun, atrăgea multe femei, reeditînd, în felul acesta, destinul predecesorului său, măritul Ştefan.

7. Aveau evreii o vorbă: ,,Românii sunt proşti pentru comerţ! Ei sunt buni de popi, soldaţi şi muncitori cu sapa. Noi, însă, i-am civilizat. Dacă nu veneam noi aici, umblau şi acum cu purcelul după ei. Ţara asta rămânea şi acum înapoiată…”. Dar Nicolae Iorga şi A.C. Cuza le-au răspuns: ,,Făcând comerţ, românii îi vor duce pe evrei la faliment, căci sunt cinstiţi şi curaţi, şi îi vor face să plece din România”. Magda Wolff avea şi ea o vorbă: ,,Fără dictatură, nu se poate conduce România!”. Cuvinte asemănătoare, dar rostite într-un context zeflemitor, le găsim şi într-o schiţă de Caragiale: ,,Ne trebuie  o tiranie, ca în Rusia, domnule!”. Situaţia aceasta, constroversată, am trăit-o odinioară, când, fără să facem vreo aluzie, România a progresat pe toate planurile. Dar acum, de când cu democraţia, vedem cu toţii ce se întâmplă. Numai Dumnezeu ştie cum e mai bine pentru un popor atipic…

 ION COJA

A cui slugă a fost Augustin Buzura?

Dezamăgirea numită Augustin Buzura
De mortuis nil nisi …veritas

Nu am citit nicio carte de-a lui Augustin Buzura. (Și vice-versa, probaabil…) Nici la un pahar de vorbă nu am reușit să stăm, la o cafea măcar… Ne salutam și atât! Vag, câteva aprecieri auzite la oameni pe care îi prețuiesc, mă făceau, atât înainte, cât și după 1990, să-l consider că suntem de aceeași parte a baricadei.

Câteva texte care au circulat pe internet, eseuri asupra condiției de român post-decembrist, le-am citit cu mulțumirea de a recunoaște în Buzura un con-militon. Îi treceam astfel cu vederea un gest de lașitate intelectuală, deloc singular printre colegi. Al lui Buzura fiind totuși un gest dintre cele mai „nasoale”! Mai greu de trecut cu vederea!

Cred în dreptul și șansa de a repara ce ai stricat, de a te trezi din pumn, cum zic boxerii! De a reveni la loc pe șina de pe care ai sărit! I-am recunoscut lui Augustin Buzura acest drept și am tot așteptat repunerea sa pe linie!… Adică am așteptat un răspuns la o incriminare publică pe care i-am adresat-o cu ani în urmă!

Zilele trecute i-am citit un text publicat în revista CULTURA pe care o păstorea de câțiva ani. Un text pe care mă pregăteam să-l bag în seamă și să-l comentez cu asprimea meritată. Intitulat MÂNDRIA DE A FI SLUGĂ!… Foarte probabil, în intenția lui Buzura, o parafrază, o aluzie nefericită la sintagma MÂNDRIA DE A FI ROMÂN, transformată de politicienii de teapa lui Victor Ponta în lozincă electorală, una atât de grețoasă când o rostește o secătură ca alde Victor Ponta!… Rămâne oricum paradigma român-slugă pe care ne-o propune academicianul!… O fi din capul său?! Prost cap a avut!

Din păcate, până să scriu eu ce aveam de spus împotriva textului și a autorului, Buzura a mai dezamăgit o dată – a treia oară, și a plecat dintre noi înainte de a da câteva răspunsuri cerute și așteptate nu numai de mine. Să-i fie somnul lin…

Nu aș vrea să i-l tulbur, dar faptul că nu mai poate să-mi răspundă nu este suficient pentru a renunța la intenția mea. Mai ales că în versiunea inițială, celebrul dicton latin suna cam așa: DESPRE MORȚI NUMAI ADEVĂRUL!… Este versiunea care mie îmi place mult mai mult! Se pare că la origine a fost un principiu egiptean, îmblânzit de latini într-un chip neinspirat, după mine! Despre morți numai adevărul! Numai și numai adevărul! Mai ales despre acei morți cărora cât au fost vii li s-au adus ȘI sau NUMAI laude nemeritate!… N-aș zice că este cazul răposatului nostru coleg!

Dezamăgirea cea mai mare din partea lui Augustin Buzura am resimțit-o în 1994, când, în calitate de director la Fundația Culturală Română – devenită ulterior Institutul Cultural Român, Buzura a acceptat să dea la topit o carte scoasă sub egida Fundației pe care o diriguia! Și nu orice carte, ci una care trebuia să fie urmată de încă vreo patru-cinci volume, proiect editorial la care lucrase un grup numeros de istorici, majoritatea militari, istorici militari deci, categorie de istorici pentru care am o stimă deosebită. Toate volumele preconizate fiind dedicate unui subiect din ce în ce mai arzător după 1990: situația evreilor din România în anii legislației antisemite 1939-1944.

Pe acest subiect s-au spus atâtea minciuni! Atâtea calomnii infame au țintit demnitatea noastră de popor civilizat și omenos, popor cu-minte. E foarte probabil că dacă volumele pregătite pentru tipar apăreau, sub egida unei instituții publice, guvernamentale, le pierea cheful să mai mintă cu atâta nerușinare evreilor reciclați după 1990, din istorici ai PCR deveniți mari istorici ai holocaustului din România!… O viață întreagă așadar dedicată unor minciuni: istoria Partidului Comunist din România și istoria Holocaustului din România. Două „istorii” inventate, fără obiect de studiu propriu zis! Îi compătimesc, nevolnicii!… Mari specialiști în ceva ce nu s-a întâmplat!

Așadar, Augustin Buzura a acceptat interzicerea unor volume pregătite pentru tipar de niște autentici profesioniști ai cercetării istorice: dr. ION ALEXANDRESCU, dr. CONSTANTIN BOTORAN, dr. ION CALAFETEANU, Colonel (r) dr. NICOLAE CIOBANU, FLORICA DOBRE, locotenent-colonel ALESANDRU DUȚU, IRINA GUȚU, colonel (r) AURELIAN MIRIȚĂ, locotenent-colonel ALEXANDRU OȘCA, locotenent-colonel PETRE OTU, GHEORGHE PINTILIE, dr MARIA COVACI și ION NEACȘU. Munca acestor inimoși români a fost batjocorită de academicianul Buzura, au fost scoși de pe terenul disputei pentru adevăr, făcându-le loc să se destrăbăleze în public unor „specialiști” de talia impostorilor Radu Ioanid, Alexandru Florian, Aurel Vainer, Liviu Beriș etc…

Oare Augustin Buzura nu a înțeles, nici măcar mai târziu, cât de mare a fost răul pe care ni l-a făcut la toți românii?! Este lucru neindoielnic că inițiativa acestei măsuri unice după 1990 nu i-a aparținut lui Augustin Buzura, ci i-a fost impusă. A primit ordinul și l-a executat! Încă din 2003 i-am cerut public „dlui Augustin Buzura, directorul Fundației Culturale România, să facă cunoscute publicului românesc împrejurările în care s-a produs acest act anti-cultural și anti-românesc. Cine și de ce a dat dispoziție pentru distrugerea cărții de documente Situația Evreilor din România 1939-1941 vol.I ”

Cu alte cuvinte, ceream să ni se spună A CUI SLUGĂ FUSESE AUGUSTIN BUZURA când a acceptat să asculte de ordinul de a topi cartea și de a anula un proiect editorial atât de important, aflat „pe țeavă”!?!… Cum era să ne lămurească mai sus numitul?… A tăcut ca și când isprava sa nu era una dintre cele mai rușinoase și mai păgubitoare pentru tot neamul românesc!

…Având ocazia, i-am pus aceeași întrebare lui Zigu Ornea, aflat și el la Fundația Culturală România, ca secund al lui Buzura. Mi-a dat un răspuns complet aiurea, fără legătură cu problema. Dar a recunoscut de unde a venit „sesizarea”: de la FCER, adică de la Federația Comunităilor Evreiești din România…

*

…În fine, cuvintele promise despre textul din revista Cultura, apreciat de mulți comentatori ca fiind un veritabil „testament politic”! Nu cred că Augustin Buzura nu găsea ceva mai bun ca să ne „lase”, vezi, Doamne, lăsata lui Buzura!… Un text penibil pentru o conștiință publică precum a academicianului! Un text în apărarea societarilor de la „Beciul Domnesc”, cei mai mulți atât de nevinovați, zice Buzura!… Când am citit pledoaria lui Buzura împotriva procurorilor mi-a venit să zic: domnule Buzura, dacă ar fi să fie băgați la Beci tot Parlamentul, cu Guvern cu tot, niciunul nu ar putea susține că-i nevinovat!… Din păcate vinovăția fiecăruia e mai greu de probat în condițiile „statului de drept”, al unor legi croite să apere corupția.

Da, procurorii mai fac abuzuri, dar deseori aceste abuzuri sunt legitime, chiar dacă nu legale! Repet: abuzuri legitime, chiar dacă ilegale! Legitime față de realitatea faptelor, și ilegale față de legile nedrepte! Procurorii de la DNA aplică de fapt un procedeu american, grație căruia un gangster și un criminal – mă refer la AL CAPONE, a putut fi totuși condamnat, nu pentru crimele și jafurile nenumărate comise, ci pentru un „fleac” de abatere de la disciplina fiscală… Sunt sute, mii de șmecheri care au știut să fure legal, la adăpostul unor prevederi gândite în Parlament pentru a se fura și abuza fără niciun risc… Averea lor nu poate fi justificată, dar legea nu le cere hoților s-o justifice, ci le cere procurorilor să dovedească în instanță despre ce furt este vorba!…

Problema, i-aș fi spus lui Augustin Buzura, nu este la procurori, colega, ci la judecători, care se ascund după imperfecțiunile legii și îi protejează pe marii infractori. Căci modelul american AL CAPONE nu se poate aplica de procurori cu simț justițiar decât în de conivență cu niște judecători onești și luptători pentru dreptate. Procurori și judecători în tandem împotriva marilor corupți, împotriva unei legislații părtinitoare cu corupția!

Ce i-o fi venit lui Augustin Buzura să se prefacă a nu înțelege încotro bat abuzurile acestora! Cine – persoană sau interese, a putut să-i comande un text atât de partizan cu marea furăciune care macină România de aproape trei decenii?! A cui slugă a fost Buzura încă o dată, la o vârstă când nu mai ai voie să greșești căci s-ar putea să nu mai ai când să repari?! Exact ce i s-a întâmplat nefericitului rob al Bunului Dumnezeu, academicianului Augustin Buzura! E greu de iertat păcatul cu care s-a încărcat…

Un mister: de ce lipseste numele lui Iohannis din scandalul alegerilor?

 Repunerea pe tapet a modului în care s-au derulat alegerile prezidențiale din 2009 poate părea multora inutilă. Mortul de la groapă nu se mai întoarce…Dar românii au dreptul să știe, fie și doar parțial, adevărul despre un demers atît de important pentru democrație. Și, ne place, nu ne place, în anul electoral 2009 s-au întîmplat multe ciudățenii în alegeri, evenimente de maximă importanță rămînînd nelămurite pînă azi. La loc de cinste se numără rolul, azi mai degrabă uitat, jucat de Klaus Iohannis în acele alegeri.

În tot scandalul pe marginea posibilei fraudări a alegerilor prezidențiale din 2009, amorsat de dezvăluirile lui Dan Andronic, se remarcă un lucru neobișnuit, pînă acum: absența aproape cu desăvîrșire a lui Klaus Iohannis. Actualul președinte abia de e pomenit cu declarația din dimineața zilei de 7 decembrie 2009, în care, greu de explicat, s-a repezit să bată în cuie înfrîngerea lui Geoană și a coaliției PSD-PNL-UDMR.

Sau poate nu chiar așa greu de explicat, dacă amintim cîteva fapte concrete.

Despre Iohannis se știe că a fost desemnat drept candidat de premier de către așa numita coaliție de la Grivco în luna octombrie a anului 2009, în condițiile dărîmării guvernului Boc prin moțiune de cenzură.

Prima ciudățenie a fost absența din peisaj a proaspătului candidat, aflat în acea perioadă ba în Japonia, ba în Franța, ba în Luxemburg, numai în România nu.

În mod firesc, Iohannis, personaj cu cea mai înaltă de încredere în sondajele epocii, ar fi trebuit să tragă din greu alături de camarazii politici, pentru a șubrezi la maxim barca băsistă.

Pe 10 noiembrie, spre exemplu, liderul PNL, Crin Antonescu a tras o fugă la Sibiu special pentru a-i cere lui Iohannis o implicare mai mare în campania electorală, de partea sa, cu promisiunea că îl va desemna premier în caz de victorie la prezidențiale. S-a întors de acolo așteptînd un răspuns de la Iohannis care a venit, conform unor surse liberale, după vreo două zile: acesta a spus pas, preferînd o implicare foarte ”subțire”, de la distanță.

Motivul distanțării s-ar putea să fi venit, aproape pe neștiute, fix în acele zile.

Mai precis, pe 5 noiembrie, ziarul Evenimentul zilei publică, hodoronc-tronc, un articol cu titlul dur ”Johannis – interzis ca premier”.

Din text aflăm că Primarul Sibiului a incalcat Legea incompatibilitatii. Potrivit acesteia, el nu mai poate fi numit timp de trei ani intr-o functie publica, cum este si cea de premier. Majoritatea PSD-PNL-UDMR, din Parlamentul Romaniei, gireaza pentru functia de prim-ministru un om caruia legea de functionare a Agentiei Nationale de Integritate (ANI) ii interzice sa fie numit intr-o functie sau o demnitate publica, in afara celor elective, se mai scrie. EVZ a descoperit ca, in primul sau mandat, Klaus Johannis a indeplinit in paralel, timp de un an, atat functia de primar, cat si pe cea de administrator al unei societati comerciale. Desi legea care reglementeaza modul de exercitare a demnitatilor publice interzice cumularea celor doua pozitii – de primar si de administrator – edilul Sibiului a ignorat aceste prevederi, riscand ca in urmatorii trei ani sa nu mai poata fi numit in nicio demnitate publica.

Faptele imputate lui Iohannis se petrecuseră cu peste 6 ani în urmă, dar fuseseră descoperite de EVZ fix după desemnarea edilului drept candidat de premier.

În prezent, articolul nu mai poate fi regăsit în arhiva ziarului; noroc că el fusese preluat și de Hotnews și ziare.com la vremea respectivă.

Asta nu e tot.

Agenția Națională de Integritate se sesisează extrem de discret, la cîteva zile după articol, și demarează o anchetă pe această temă, în cel mai deplin secret.

Abia pe 25 ianuarie 2010, ANI dă publicității un comunicat în care anunță că s-a autosesizat după articolul din EVZ și confirmă faptele relatate acolo.

Din comunicatul ANI mai aflăm că Iohannis fusese înștiințat despre autosesizarea ANI pe 11 noiembrie 2009, fără ca informația să fie publică, însă.

Exact cu o zi mai înainte ca Iohannis să refuze cererea lui Crin de implicare în campania electorală de care vorbeam mai sus.

Coincidență, nu-i așa?

După alte cîteva zile, are loc o lovitură de teatru, concomitent una dintre cele mai urîte pagini din cariera politicianului ”altfel” Klaus Iohannis, care demonstrează că edilul de la Sibiu era ros de ambiția de a deveni premier, dar și de teama de a rata, pierzînd inclusiv primăria.

Iohannis nu era omul care să joace la risc, bărbătește, ci avea nevoie, permanent, de asigurări și planuri de rezervă.

Așa se face că, la finele lui noiembrie, el anunță, într-o conferinţă de presă, că prelungirea termenului legal de 15 zile în care poate opta pentru funcţia de premier sau cea de edil local va fi una din condiţiile principale pe care le va pune în vederea acceptării propriu-zise a funcţiei de şef al Executivului.

Iohannis a spus că o perioadă potrivită i s-ar părea cea de patru-şase luni, timp în care unul dintre cei doi viceprimari ai Sibiului va fi desemnat la conducerea Primăriei.

La acea vreme, politicianul ferm și intrasigent care se pretinde azi nu avea probleme în a cere fățiș modificarea legii incompatibilității pentru un singur om, el însuși.

Pentru confortul său psihic și, poate, material.

Anunțul venea după primul tur al prezidențialelor, care îi dusese în finală pe Băsescu și Geoană.

La trei după scrutin, preşedinţii PSD şi PNL, Mircea Geoană şi, respectiv, Crin Antonescu, semnaseră acordul de colaborare între cele două partide, prin care liberalii îl susţineau pe liderul PSD în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Protocolul prevedea, de asemenea, susţinerea lui Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, alături de UDMR, în cazul în care Geoană devenea preşedinte.

Din acel moment, Iohannis avea toate motivele să se bată eroic, alături de Geoană, în campania prezidențială.

Nu a făcut-o, ba chiar a dovedit că îl preocupă intens securizarea scaunului de primar al Sibiului.

Articolul din EVZ băgase spaima zdravăn în edilul sibian, e limpede.

Nu știm nici azi cum a ajuns el în paginile unui cotidian aflat, la acea vreme, într-o prăbușire catastrofală (concedieri masive, demiteri din funcții, scandaluri redacționale etc), care a dus, de altfel, la pasarea lui de către elvețienii de la Ringier familiei Păunescu, la o lună după alegeri.

Acel articol – și autosesizarea promptă a ANI, condusă pe atunci de nepotul Monicăi Macovei – a avut, însă, în opinia noastră, rolul de a turna plumb în bocancii lui Iohannis, care s-a văzut confruntat cu perspectiva ieșirii complete din politică și administrație pentru cîțiva ani.

Și tot acel articol a stimulat, probabil, atitudinea stupefiantă a lui Iohannis din dimineața zilei de 7 decembrie, cînd Băsescu își clama victoria, în timp ce PSD se pregătea de ample acțiuni de contestare.

”Parcursul meu de posibil premier s-a terminat aici. Sunt si raman in Sibiu. Au fost multe semnale ca multi au votat Traian Basescu ca sa nu plec eu din Sibiu” a anunțat el, public.

Iohannis a refuzat pînă și să mai vină la București, în acea zi, pentru o discuție lămuritoare cu Mircea Geoană și Crin Antonescu, așa cum ar fi fost civilizat.

În dimineața de 7 decembrie 2009, la orele 7,00, trebuie spus că abia se încheiase votul în diaspora, din cauza diferențelor de fus orar. Cel puțin teoretic, rezultatele se mai puteau schimba, mai ales că se știa deja de existența unui număr uriaș de voturi nule.

(Nici nu mai aducem în discuție intoxicările pe care Băsescu le tot face de cîteva zile încoace, conform cărora renumărarea voturilor nule, în 2009, i-ar fi adus un supliment de peste 3000 de voturi. Un fals ordinar: conform datelor oficiale, renumărarea voturilor nule a descoperit doar un număr de 2.247 ca fiind valabil exprimate, dintre acestea 1.260 în favoarea lui Traian Băsescu, iar 987 a lui Mircea Geoană. Cele peste 3000 de voturi în plus ale lui Băsescu erau doar 273.)

De unde, atunci, graba lui Iohannis de a o tuli la Sibiu și de a-și trîmbița forfaitul? Parcă se spunea despre nemți că se bat pînă în ultima clipă.

Anunțul din 7 decembrie al lui Iohannis a dat cea mai grea lovitură echipei anti-Băsescu; coroborat cu acțiunile DNA contra lui Cătălin Voicu și cu alte evenimente stranii, despre care vom mai vorbi, el a dus la tranșarea alegerilor în favoarea președintelui în exercițiu.

Cît despre ancheta declanșată de ANI, ea s-a finalizat abia cinci ani mai tîrziu, dar nu mai înainte să joace iar un rol major în alegerile prezidențiale. La urma-urmei, ce rost are să schimbi strategia cîștigătoare?

Una peste alta, o implicare profundă în campania din 2009 a lui Klaus Iohannis, pe care sondajele îl plasau la acea vreme în topul încrederii politicienilor români, ar fi putut schimba lesne soarta alegerilor, împingînd voturile lui Geoană până la o cifră care nu ar mai fi permis deturnarea lor, cu toate eforturile echipei Coldea-Kovesi-Maior-Oprea șamd.

Ca o paranteză, dacă unii se întreabă, după dezvăluirile lui Andronic, ce căuta Laura Kovesi în casa lui Oprea, punînd umărul la realegerea lui Băsescu, le dăm noi răspunsul.

Dacă Ponta avea să facă, în 2014, eroarea de a-i spune în față lui Coldea să-și caute de muncă în cazul în care iese președinte, Geoană făcuse aceeași eroare cu trei zile înaintea turului doi al alegerilor din 2009 cînd, într-un interviu dat lui Cătălin Tolontan, anunța ritos că, dacă ajunge președinte, nu se va atinge de DNA, dar va schimba procurorul general: ”Morar are un mandat. Nu am nici un fel de treabă cu Direcţia Naţională Anticorupţie. În schimb, procurorul general al Republicii este altă conversaţie. Doamna Kovesi a fost contestată de CSM. A fost pusă acolo cu forţarea regulii de desemnare a unui înalt demnitar”. ”O veți schimba?”. ”Probabil că da. Da!”

Case closed, vorba lui Șoric.

Revenind la cazul Iohannis, acea implicare de care vorbeam a lipsit.
Azi, se vorbește legat de alegerile din 2009 de voturi deturnate, de frății oculte, de șmenuri în justiție etc, dar nu și de rolul crucial jucat de actualul președinte.

Un personaj care lasă impresia că a fost scos din prim plan în mod controlat, la acea vreme, de către cei care formau ”statul” lui Andronic, doar pentru a fi readus în față cînd a fost nevoie, adică cinci ani mai tîrziu.

Și tot grație unor evenimente stranii, încă neelucidate. (Bogdan Tiberiu Iacob)

CUM POŢI DEVENI ANTISEMIT… ŞI ANTICOMUNIST!

…Nu fac parte din generaţia Agnita-Botorca sau a lui „Stalin şi poporul rus/Libertate ne-au adus!”. Nu. Mai curând, aparţin generaţiei naive, a lui „Petre, Otto şi cu Feri/Se-ntâlniră-n miezul verii/Într-o tabără, la mare./Zece ani au fiecare…”

Despre părinţii comunismului am învăţat mult după ce am fost făcut pionier…Prin liceu, timid, am încercat să-i citesc pe Karl Marx şi Friedrich Engels…dar n-a ieşit nicio brânză: erau grozav de plicticoşi! Nu zic că n-avea dreptate Marx, cu sărăcia cumplită a proletarilor irlandezi…dar eu voiam şi-oleacă de…”stil”. Deh, mentalitate mic-burgheză….Abia când, după 1989, bibliotecarele azvârleau, cu grămada, din rafturi, volumele „părinţilor comunismului”, am putut să pun, şi eu, mâna, pe cele trei volumoaie din Capitalul, şi să-l citesc, din scoarţă în scoarţă, în tihnă…Oricum, muzica şi versurile Internaţionalei („Sculaţi, voi, oropsiţi, ai vieţii, /Voi, osândiţi la foame, sus!/ Să fiarbă-n inimi răzvrătirera,/Să-nceapă-al lumii vechi apus!” … – şi mama îmi povestise despre „sfârşitul lumii”, tatăl meu şi unchii mei îmi povestiseră despre iadul mizeriei din puşcării şi tranşee… – în alimentarele anilor ’60 existau de toate, şi foarte ieftin! – deci mă revolta mizeria altora, din alte părţi! – la 10 ani eşti înflăcărat prea tare, ca să mai iei aminte la „factorii care au determinat războaiele şi puşcăriile”… – le amestecam binişor… – aşa că…ce importanţă mai avea dacă lumea apunea de la apus…sau de la răsărit…bine că apunea „apocaliptic”, cum se spunea la Sfânta Scriptură!!!) – muzica şi versurile Internaţionalei, vă mărturisesc sincer, mi-au plăcut, m-au impresionat şi chiar înflăcărat infinit mai mult decât …manelele şi rock-ul de azi!

Nu-i mai puţin adevărat că, la vremea lor, şi Am fost medic la Auschwitz, şi Jurnalul Annei Frank – apoi, pe jumătate, chiar şi filmul Lista lui Schindler – m-au impresionat… – până am dibăcit escrocheria „publicitară”, afacerea „di granda” cu „Holocaustul”, speculaţia chinurilor sărăcimii evreieşti, de către coreligionarii lor (speculaţie aducătoare de multe, foarte multe miliarde de dolari, pentru „crema” Marii Finanţe Mondiale – şi aşezarea lumii creştine în genunchi, spre pocăinţă, generală şi infinită !)…escrocheria protipendadei sionismului, a „poporului ales” …

…Unchii mei, care tocmai ieşiseră, în 1964, din puşcăriile politice, în care putreziseră, fiecare, vreo 16 ani (după ce a fost pus în libertate, unchiul Sandi, pictorul bisericesc, a fost asasinat, aruncat, cu capul în jos, de pe schelele bisericii pe care o picta, prin judeţul Buzău), adunaţi la masă, dădeau din cap, când mă vedeau cum învârt în mâini Capitalul…Ei toţi cei martirizaţi, aflaţi la masă, dimpreună cu părinţii lor, nu vorbeau nimic despre puşcărie, să nu-i îndurereze şi mai mult decât o făcuseră, prin pustiirea casei… – …dar, treptat, am auzit, de la părinţii mei şi de la unchii mei, apoi am citit şi în manualele şi cărţile mele, despre Anna Pauker/Robinsohn, Teohari Georgescu/Burach Tescovici, Iosif Chişinevschi/Jakob Broitman, Holban/Moscovich, Marcel Breslaşu//Mark Breslau, Aurel Baranga/Ariel Leibovich, Alexandru Graur/ Alter Brauer, Mihai Roller etc. Şi despre CDE (Comitetul Democrat Evreiesc)…

…Dar, ce să zic, în librăriile anilor 1967-1985, se găseau de cumpărat, pe lângă Marin Preda, Ştefan Bănulescu sau Alexandru Ivasiuc – şi Alexandre Dumas, Charles Dickens, Lord Byron, Dostoievschi, William Shakespeare, Góngora, Calderon de la Barca, Lev Tolstoi, Cehov, Platon, Aristotel, E.T.A. Hoffmann, Schiller, Goethe, Heidegger, Nietzsche, Baudelaire, Rimbaud, Paul Verlaine, Lautréamont, E. A. Poe… – un adevărat dezmăţ spiritual! Nu-mi trebuia, pe-atunci, mai mult…nici mâncare! Abia după 1985 s-a cam „schimbat macazul”, în mintea mea (eram căsătorit şi cu trei copii…) – când puneam sacoşa, pe la 3 din noapte (cu trei sticle pentru laptele celor trei copii) în clanţa de la Alimentara, cu speranţa că, pe la ora 10-11, chiar voi putea apuca trei sticle de lapte, pentru cei trei copii…etc. Dar asta-i „altă gâscă-n altă traistă”…şi numele de Pacepa începea să şuiere, ca o aripă de diavol, prin urechile mele!

…În facultăţile anilor ’70, studenţii aveau burse (cazare, mâncare şi-un ban de cumpărat cărţi…plus siguranţa unui loc de muncă, după facultate!) şi erau făcuţi membri ai PCR , în ordinea mediilor anuale…Părinţii mi-au spus să nu refuz primirea în PCR…ca nu cumva să se răscolească, perfid şi tardiv, trecutul legionar al familiei mele…Şi i-am ascultat, pentru că am înţeles, în linii mari, primejdia…!!! Dar fără să ştiu a face legături, între „semiţi” şi „comunism”…

***

…Sunt originar din Bucovina de Sud, oraşul Gura Humorului. Pe strada unde am copilărit eu, în anii ’50 (numită Ilie Moscovici – cum altfel?) n-a existat picior de „antisemit”. Ne jucam, cu drepturi egale la bucuria gălăgioasă – şi, se vede treaba, acum se vede: bucuria inconştientă! – ţânci de 5-6 ani, şi Mamciuc-Carpiuc-Hudeniuc, şi Goldman-Druckmann-Blumenstein, şi Weinkeller-Topfer-Stricknadel, şi Rotaru-Macovei-Botez…

Dau mărturie că orice evreu, ucrainean, neamţ ori român se naşte om de treabă (în mod normal…). Doar că prietena noastră cea mai veselă, nebunatică şi sinceră, Sofica Marcu-Goldman, a dispărut, într-o zi – şi, după vreo câteva luni, am revăzut-o total schimbată: arogantă, distantă, posomorâtă…Nu mai voia să se joace cu noi, în ruptul capului! Am insistat, toţi Mamciucii-Topferii şi Botezii – şi i-am scos, în fine, un răspuns bosumflat: “Ravvi de la Fălticeni mi-a spus că voi toţi sunteţi goi, şi nu am voie să mă joc cu voi…”Atunci, pe loc, n-am ştiut ce vrea să zică, şi, indignaţi şi uimiţi i-am spus că noi, uite, suntem îmbrăcaţi – mă rog, cu zdrenţele de rigoare, pentru nişte copii neastâmpăraţi cum eram, dar că nu suntem goi…să se uite mai bine, poate că i-au slăbit vederile, de atâta carte fălticenească…Mult mai târziu, mi s-a spus ce înţeleg ei prin goi/goymi…şi că nu era nimic de bine…

Da, iubita mea din copilărie, Sofica lui Marcu Goldman, devenise, în câteva luni, ei – nu mai voia să fie EA…Vai de capul ei, sărmana…Să le fie în nas educatorilor lor, cum nenorocesc suflete nevinovate de copii curaţi!…

Bineînţeles, nu atunci am devenit “antisemit” (deci, nici anticomunist…) – căci habar n-aveam, nici eu, nici părinţii, nici prietenii mei, ce-i aia…”anti-semitism” (anticomunişti fuseseră, e drept, prin martiraj, toţi membrii familiei mele!). Acest cuvânt, “antisemitism”, nu exista în vocabularul humorenilor…Peste vreo zece ani, întrebând de nişte vecini, bărbaţi dispăruţi misterios, prin anii ’52-’53, mi s-a spus că i-a anchetat “Wolferiţa”, fata unui morar evreu, Wolfer – venită pe tancurile ruseşti, cu ani în urmă – şi devenită comunistă-mai-comunistă-decât-Stalin – şi i-a băgat pe toţi “goymii” la închisoare…după ce îi torturase, cu multă curiozitate, bătându-i cu creionul peste testicule, până li se umflau ca bostanii…apoi, cu ranga de fier!

Dar nici atunci n-am devenit “antisemit”, pentru bunul motiv că habar nu aveau humorenii de acest cuvânt – ei spunând doar, cu năduf şi jale, despre cei chinuiţi şi duşi la ocnă de “Wolferiţa”: “A dracului muiere!…Săracu’ Macovei, săracu’ Andrişel, săracu’ Beleca…. – Dumnezeu să-i ierte…” Aşa am aflat, eu şi prietenii mei, că se poate muri “în invizibil”; unii, care-au aflat, erau direct suferitori – căci, între “dispăruţi”, erau părinţii lor…şi nimeni nu i-a mai văzut, în niciun fel, niciodată….Dar, ca românul învăţat cu răul, nepăsător la istorie şi curios de ziua de azi şi de mâine, ne-am continuat jocurile vieţii.

Tatăl meu, fost ofiţer în armata regal-antonesciană, mi-a povestit cum trăgeau în ofiţerii români, pe ferestre, din spate, în 1940, evreii comunişti…şi-i scuipau, evreii comunişti…şi-i scuipau, şi le smulgeau epoleţii…Dar nici atunci n-am devenit “antisemit”. Mi-am zis: aşa a fost în război – rău lucru e oricare război, face din om, neom…

Atunci, mă veţi întreba, de ce ne faci să pierdem timpul citindu-ţi neroziile tale nesărate – dacă nu ne zici nimic despre antisemitismul şi anticomunismul tău? C-aşa ai scris în titlu…Păi, eu habar nu aveam de „antisemitism” – până ce, cu vreo trei-patru ani în urmă, în şcoala unde predau Româna, l-am auzit pe profesorul de Istorie zicând, printre dinţi: ”Ia uite, n-am vreme să le predau elevilor Istoria României, şi trebuie, acum, să fac lecţii cu ei despre Holocaust…I-au scos din programă pe Mircea şi Ştefan, şi ne bagă antisemitismul…” Iată c-am fost obligat să aud termenul de antisemitism, am fost obligat să asist la prelegerile profesorului de Istorie despre antisemitism – cu toată şcoala – prelegeri fixate la cele mai fanteziste date(anunţate de MEC!) – cât mai dese…Cu stupoare, am aflat că noi, bucovinenii şi moldovenii, suntem ucigaşii de evrei cei mai sângeroşi…Păi, o să spun şi eu, ca personajul-copil Cubi Lubiş, al lui Sadoveanu (cf. Nicoară Potcoavă, Minerva, Buc., 1970, p.362), când a fost acuzat de băieţaşii armeni ”cum că l-ar fi omorât şi răstignit pe Domnul Hristos”: “-Eu? – să n-ajung acasă cu bine dacă ştiu de aşa ceva . Poate să-l fi omorât băieţii lui Moise Lupu, care-s nişte golani vestiţi, dar eu, nici măcar nu-l cunosc pe acel domn de care vorbiţi voi.” Noi, noi să fi omorât evrei? Sunteţi nebuni! Bunicii mei mi-au spus cum, când au venit nemţii, au avut pivniţa plină de evrei, pe care i-au pitit, ca să-i scape de ochii şi vigilenţa nazistă. Eu, eu, care-am fost îndrăgostit lulea de Sofica lui Marcu Goldman ? – da’ dacă ea m-a părăsit, cum că-s “goi” – eu ce stric şi cu ce-s de vină? Poate părinţii ei şi rabinul de la Fălticeni, care-s rasişti vestiţi, să-i fi omorât sufletul…
Iată cum am auzit eu de antisemitism – dar nici vorbă să fi devenit, atunci, în 2002-2003, “antisemit”. Şi, deci, nici cine ştie ce anticomunist. Am zis că-i o nebunie, ca oricare alta, şi-o să treacă, aşa cum toate trec…Dar n-a fost să fie aşa! În 2005, aud de faptul că marele poet român LIVIU IOAN STOICIU, e dat afară din postul de redactor şef-adjunct, de la Viaţa românească (şi judecat, stalinist, de Consiliul USR!), pentru că l-a publicat pe GOMA – un Jurnal, nu ştiu ce – care GOMA ar fi mare “antisemit”…M-a pufnit un râs nebun: cum dracu’ să fie “antisemit”, unul care are nevastă evreică, şi, deci, feciorul lui e semi-evreu? S-o fi certat omul cu nevastă-sa, şi, astfel, a devenit “antisemit”…Păi aşa, la mine în cartier sunt numai antiromâni, căci zilnic se ceartă, nevoie mare, cu soaţele lor, românce!

Am pus mâna pe numărul dublu, 6-7, din iunie-iulie 2005, al Vieţii româneşti. Ştiam, de la tatăl meu, fost ofiţer în armata regală, precum v-am spus – că ceea ce spunea GOMA era perfect adevărat, despre “martirizarea, uciderea românilor[n.n.: de evrei], cu un an mai devreme, începînd din 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord ocupate de bolşevici“ – de ce să mă fi minţit atât de necăjitul meu tată, cumplit persecutat de comunişti?…Dar, pentru Dumnezeu, de ce să dezgropăm morţii, iar şi iar? Păi, dacă-i dezgropăm pe cei ai evreilor – se ridică din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament, şi aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfântă, negru pe alb şi cu mândrie trufaşă!) de către poporul lui Israel…, se scoală din mormânt sutele de milioane de piei roşii şi sutele de milioane de negri, măcelăriţi de “stăpânii lumii”, de cei ce-şi zic azi S.U.A….şi Anglia…şi Spania, şi Portugalia, şi Franţa… – mă rog, toată “lumea bună”, din NATO şi UE…”modelele sacre” ale democraţiei mondiale…Se scoală şi armenii, măcelăriţi, cu scop de exterminare, de turcii aspiranţi la UE…dar, mai ales, se scoală japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003, din revista CONTRAATAC – Adjud, Anul IV, nr. 11, p. 20: Ministrul şi Holocaustul: “JAPONEZII – singurii din lume (n.mea: dacă n-ar trebui să-i punem la socoteală pe vietnamezii arşi cu napalm, în anii ’60-’70, pe irakienii şi sârbii iradiaţi în anii ’99-2003 – sârbilor, bombardaţi de Paştele ortodox, li se scria, de către americani, pe bombe:”Paşte fericit!”) – care au fost arşi DE VII, în întregime, DE TOT (n. n: “holos+haustos”…), la Hiroshima şi Nagasaki, prin ordinul criminal al preşedintelui american Harry S. Trumann (…), de le-au rămas doar umbrele, <> pe pereţii caselor…” Şi se scoală şi morţii palestinienilor nedreptăţiţi din 1948 (anul creării artificiale a Statului Israel) – situaţie despre care scrie americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachussets, Judaism, vol. XVI, nr. 2, 1967 – tot negru pe alb: ”Forţa pumnului evreu, astăzi, vine de la mănuşa de oţel americană, care îl acoperă, şi de la dolarii cu care este căptuşită(…). Statul israelian nu poate fi format decât după un breviar al urii, drept unică motivaţie a tineretului său, a armatei sale, a întregului său popor(…). Armata israeliană invadează Libanul şi omoară acolo zeci de mii de oameni: operaţiunea se numeşte PACE ÎN GALILEEA(!!!)…În Israel, pentru a convinge că Palestina era un deşert înainte de înfiinţarea statului Israel, sute de sate(palestiniene) au fost rase de pe faţa pământului cu buldozerul, cu casele şi acareturile lor, cu cimitirele şi mormintele lor(…)”…Scriitorul şi politologul evreu Norman G. Finkelstein (cf. Industria Holocaustului, Samizdat, 2000) îi acuză pe conaţionalii săi că speculează tema “holocaustului”, pentru a trage foloase băneşti uriaşe, şantajând statele lumii – şi pentru a obţine reclamă gratuită(şi agresivă) – pe spinarea unor bieţi morţi şi chinuiţi, din trecut….Evreul Jean Gabriel Cohn-Bendit scrie: “Să luptăm pentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt arătate turiştilor în lagăre, unde acum se ştie că nu au existat niciodată, deoarece ne asumăm riscul de a nu mai fi crezuţi nici despre ceea ce suntem siguri”. De ce nu li se intentează procese, cu ani grei de temniţă, de ce nu sunt daţi afară (de unde? – de pe planeta Terra?) – aceşti evrei (Finkelstein, Cohn-Bendit etc.), care spun astfel de adevăruri, despre conaţionalii şi coreligionarii lor? Sau, vorba iubitei mele din copilărie, Sofia lui Marcu Goldman, noi suntem goimi, şi cu noi “nu se mai joacă nimeni” (că interzice rabinul-şef de Fălticeni!) – şi numai noi trebuie să suferim sancţiuni interne şi internaţionale? Problemele adevărate ale evreimii sunt o afacere de familie şi, deci, discută şi se păruie doar între ei, evreii!!! – pe când goimii, care n-au avut norocul şi partea învăţăturii şi înregimentării de sinagogă – trebuie să plătească din greu, cu bani şi umilinţă, acest deficit (devenit DELICT!) de educaţie…

Căci, aflu din Comunicatul US din România că preşedintele N. Manolescu şi acoliţii săi, în cazul GOMA-STOICIU: “nu doresc limitarea libertăţii de exprimare a opiniilor, ci doar încadrarea expunerii acestora în limitele unanim acceptate în lumea civilizată.” Ce-o fi însemnând, în limbajul de lemn al neo-liberalismului mondial actual, al aşa-zisei “political corectness” (corectă cu unii, incorectă cu alţii – cu căţeii una, cu dulăii – alta…) : “limitele acceptate în lumea civilizată”? Şi Stalin, şi Hitler – erau foarte democratici şi corecţi şi civilizaţi, deci!!!, dar, fireşte, în “limitele unanim acceptate” de tribul comuniştilor, respectiv al naziştilor. Dincolo de unanimitatea tribului politic – erau mitraliera, Naganul, primitoarele pivniţe ale Gestapo-ului ori NKVD-ului…

***

…Şi, iată că vine data de 18 decembrie 2006: “Raportul Tismăneanu provoacă mari convulsii pe scena politică

Luni, 18 Decembrie 2006: Presedintele Traian Basescu prezinta, astăzi, in Parlament, concluziile raportului Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu si va cere condamnarea comunismului.

Solicitarile publice privind condamnarea comunismului adresate Cotroceniului au capatat consistenta dupa 9 mai 2005, când presedintele Basescu a fost prezent, la Moscova, la ceremoniile legate de aniversarea Zilei Victoriei impotriva fascismului.

Aproape un an mai târziu, la 5 aprilie 2006, presedintele Traian Basescu a anuntat ca a decis sa infiinteze o comisie prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din România.

Istoricul si politogolul Vladimir Tismaneanu a fost desemnat sa conduca grupul de experti insarcinat sa elaboreze sinteza stiintifica dorita de seful statului.

In comisie au mai fost cooptati Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, I.P.S. Nicolae Corneanu, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Sorin Iliesiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragos Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile si Alexandru Zub. Din comisie a facut parte si Virgil Ierunca, decedat la sfârsitul lunii septembrie.”

…Dintre cei implicaţi în “plodirea Raportului”, Tismăneanu / Tismeneţki ar fi trebuit să tacă mâlc, “din motive de familie”, dar şi de, ca la baschet, “greşeli personale”, accentuate şi repetate… – iar unii dintre cei citaţi drept “cooptaţi” s-au dovedit, ulterior, foşti (?!) turnători la Securitate…Domnul-tovarăş comunist Băsescu/Braunovici nu credem a fi fost, “via Anvers”, suficient de “curăţel”, pentru a se încumeta să pozeze în “chevalier sans peur et sans reproche”…Şi…ia să mai vedem un lucru, destul de interesant…Legat de adevărurile copilăriei mele, cu unchi prin puşcăriile comunismului stalinist – dar şi de “adevărurile” mincinoase, ale “democraţiei” masonice contemporane, exprimate, la modul cel mai profund bolşevic, de către “political correctness”!!! În definitiv, Marea Finanţă a dat bani (cu suspectă generozitate şi dezinvoltură!), prin Rotschild, prin fraţii David şi Nelson Rockefeller etc., ÎN MOD EGAL, tuturor părţilor – COMUNIŞTILOR, CA ŞI NAZIŞTILOR!!! Lui Ossama bin Laden, cât şi CIA…!!!

***

…Uitaţi-vă ce Raport am găsit, în Arhive, despre ziariştii “români”…(?!) – de la 1 aprilie 1943, până la 31 decembrie 1843. Şi, ca urmare, am scris un articol, evitat (cu ochii…) de toată lumea! Câtă spaimă bolşevico-liberală, cu putoare iudeo-masonică, stârneşte ea, coana mare : « POLITICAL CORRECTNESS » !!!

CE LIPSEŞTE RAPORTULUI TISMĂNEANU…

1-Zaharia Jac (Iacob Zalmanovici) – .n. Focşani, 14 XI 1890, evreu; Lupta şi Semnalul;
2-Zaharia N.Theofile (Tobias Zalmanovici) – n. Iaşi, 10 III 1894, evreu; Universul;
3-Zissu Sergiu (Sűssmann) – n. Bucureşti, 3 VII 1896 – ?; Lupta;
4-Zsigmond Nicolae (Zeiner Maximilian) – n. Timişoara, 1 III 1885 – ? ; Erdelyi Friss şi Ujsag
5-Volbură Radu (Max Coldenberg) – n. Adjud, 1899, evreu; Curentul-Galaţi;
6-Zaharia Arthur (Zalmanovici) – n. Iaşi, 31 X 1906 – radiat!; Curentul;
7-Vifor Radu (Moisă Rorlich) – n. Piatra Neamţ, 1894, evreu; Curentul;
8-Vişan I.L.Al. (Alter Iosipovici) – n. Bucureşti, 1904, evreu; Epoca;
9-Török Tiberiu – n.Oradea, 9 III 1908, evreu; Erdelyi Magyarszag;
10-Toma Solomon A.– n. Urziceni, 11 II 1875; radiat! ; Adevărul şi Dimineaţa;
11-Vainstein Ruvin – n. Chişinău, 26 X 1892; radiat!; Poşta Basarabiei;
12-Vainstein Struli – n. Chişinău, 27 XII 1891; radiat!; Unser Zeit;
13-Terziman Alexandru (Iţic Altersohn) – n. Stănişeşti-Tecuci, 14 IX 1894; Izbânda;
14-Stromingher Moise – n. Panciu, 28 III 1895, evreu; Argus, Dreptatea, Adevărul, Dimineaţa, Semnalul, Jurnalul…
15-Sulcină Adrian (Schor Arnold) – n. Roman, febr. 1881, evreu; Universul, Adevărul, Dimineaţa;
16-Şuţu Ion Rudolf (Rudo) – n. Iaşi, 27 VII 1870; radiat!; Universul, Adevărul, Dimineaţa;
17-Szomary Oscar – n. Arad, 22 IV 1890; evreu; Prezentul, Ellenzec, Magyar Neplap;
18-Steinhaus Martin – n. Timişoara, 21 VI 1912 ; evreu; Aradi Közlöny;
19-Stelescu Alexandru (Stern Alter) – n. Brăila, 3 IV 1991; radiat!; Gazeta;
20-Streitman St. Henric – n. Piatra Neamţ, 1 II 1870; evreu; Semnalul, Reporter, Vocea Galaţilor;
21- Stroe M. George (Strulovici M.) – n. Buc., 8 V 1903; evreu; Argus;
22-Samson P. (Abramovici P. Samson) – n. Tecuci, sept. 1907; evreu; Lumea, Lupta, Jurnalul;
23-Sarkany Gabriel (Saltzberger) – n. Timişoara, 24 XII 1878; evreu; Temesvarer Zeitung şi Personal;
24-Roman R. Al. (Alter Ronetti-Rosenberg) – n. Tg. Neamţ, 11 III 1908; evreu; Ordinea;
25-Rosenberg Arpad (Rado) – n. Sârşig, 1 I 1909; evreu; Estilap;
26-Rosenblatt Isac – n. Cernăuţi, 28 III 1898; radiat!; Algemeine Zeitung;
27-Rosental Zelman – n. Teleneşti-Orhei, 20 X 1889; radiat!; Unser Zeit;
28-Rosenthal Iacob – n.Botoşani, 27 IX 1879; radiat!; Agenţia Rador, Direcţia Presei;
29-Rosenthal-Relea Aurel – n. Piteşti, 13 V 1905; radiat!; Adevărul, Dimineaţa;
30-Ross Joseph (Rosenfeld) – n. Iaşi, 1 I 1899; radiat!; Adevărul, Dimineaţa;
31-Roşu Marin(Maier Goldenberg) – n. Craiova, 29 V 1901; radiat!; Gazeta, Cuvântul;
32-Râpeanu Benjamin ((Rosenberg) – n. P. Neamţ, 5 VI 1897; evreu; Opinia, Adevărul, Dimineaţa;
33-Ranta Adrian (Rosenfeld) – n. Galaţi, sept. 1901; radiat!; Lupta, Semnalul;
34-Ring Camil (Sufrin) – n. Iaşi, 20 V 1909; radiat!; Tempo, Semnalul;
35-Rodan-Cronberg Victor – n. Galaţi, 21 VII 1898; evreu; Curentul, Dreptatea;
34-Pilisi Geza (Pilitzer) – n. Fuzesgyarmat, 12 VII 1889; evreu; Arady Közlöny;
35-Pogany-Salamon Marcell – n. Bontida-Cluj, 5 XII 1995; radiat!; Brasoi Lapok;
36-Pauker G- n? – radiat!; Jurnalul;
37-Paukerow Leonard – n. Chişinău, 6 XI 1886; radiat!; Prezentul;
38-Peltz Isac – n. Buc., 1899; evreu; Lupta, Presa Politică şi Financiară, Personal;
39-Păstorescu S. (Schaffermann Simon) – n. Botoşani, 11 II 1903; evreu; Ancheta;
40- Pasztor Nicolae – n. Oradea, 18 II 1991; evreu; Nagyvaradi Friss, Ujsag, Erdelyi Magyarszag;
41-Pauker Emanoil Mendel – n. Iaşi, 8 XI 1891; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Finanţe şi Industrie-Personal;
42-Nudelman David – n. Chişinău, 11 II 1888; radiat!; Poşta Basarabiei;
43-Orester Moise – n. Chişinău, 3 IV 1900; radiat! ; Pessarabscoe Slovo Gazeta;
44-Millian- Maximin G. (Mendel Grunberg) – n. Ploieşti, 1 IX 1885,; evreu; Lupta, Personal;
45-Milorian Sergiu (Solomon Swiebel) – n. Buc., 19 IX 1901; radiat!; Mişcarea, Zorile, Gazeta;
46-Mohr Solomon (Faust Mohr) – n. Focşani, 30 VIII 1882; radiat!; Ora 8, Comedia;
47-Moncinschi Vladimir – n. Chişinău, 12 X 1887; radiat!; Poşta Basarabiei;
48-Moscovici Ilie – n. Băiceni-Iaşi, 26 XI 1885; radiat!; Vorwarts, Socialismul, Mişcarea Socială;
49-Miereanu M. (Iacob Moses Hönig) – n. Iaşi, 13 V 1875; evreu; Universul, Personal;
50-Marton Ştefan Ladislau Iuliu – n. Oradea, 21 V 1898; evreu; Estilap;
51-Massoff Ioan – n. Buc., 17 VI 1904; evreu; Rampa, Jurnalul;
52- Mauermeister-Zidăreanu Alexandru – n. Hânceşti-Lăpuşna, 20 IV 1897; evreu; Universul;
53-Marcovici Moritz – n. P.Neamţ, 27 I 1899, evreu; Viitorul;
54-Marcu-Holda Ana(Nathansohn) –n. Tg. Neamţ, 31 V 1877; evreică; Viitorul;
55-Marcus Singer – n. Gura Humorului, 13 VI 1910; radiat!; Czernowitzer Morgenblatt;
56-Markovits Ernest – n. Livada Nouă, 22 XI 1887; radiat!; Nagyvaradi Friss, Ujsag;
57-Major Adalbert – n. Pecica Română, 29 X 1900; radiat!; Erdely Hirlap;
58-Mandel Tiberiu – n.Sibiu, 14 XII 1911, evreu; Aradi Közlöny;
59-Leipnik Ladislau – n. Timişoara, 8 III 1907; evreu; Temesvarer Zeitung;
60-Leonte Mihail (Moise Leon Esra) – n. Buc., 8 XI 1873; evreu; Universul;
61-Lesnea Dimitrie – n. Iaşi, 1 V 1900; radiat! ; Adevărul, Dimineaţa, Unirea;
62-Libros Mircea – n. Buc., 6 XII 1888; evreu; Argus;
63-Labin Saniel – n. Buc., 9 XII 1877; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Personal, Semnalul;
64-Landau Michel – n. Hârlău, 7 I 1895; evreu; Unser Zeit;
65-Landesberg Wiliam – n. com Galgocz-Ungaria, 29 XI 1851; evreu; Banater Bote;
66-Lăzăreanu Barbu (Bernard Leizerovici) – n. Botoşani, 5 XI 1906; radiat!; Adevărul, Dimneaţa, Jurnalul;
67-Kasztner Rudolf – n. Cluj, 14 IV 1906; radiat! Uj Kelet;
68-Karoly-Klein Alex – n. Arad, 27 III 1894; evreu; Ederlyi Hirlap;
69-Klekner E. Iosif – n. Brăila, 19 X 1892; evreu; Argus, Adevărul, Dimineaţa, Semnalul;
70-Marcu-Balş Petre (Pandrea) – n. Balş-Romanaţi, 29 VI 1904,; radiat!; Dreptatea;
71-Jakobovits Elemer– n. Oradea, 5 VI 1897; evreu; Nagyvaradi Szabadszag;
72-Kadar Emeric – n. Comarno-Cehoslovacia, 12 I 1894; evreu; Ellenzek;
73-Ionescu Nicolae – n. Focşani, 1 VIII 1902; radiat!; Adevărul, Dimineaţa, Personal, Curentul;
74-Ionescu P. Rodica (Wexler-Fundoianu) – n. Iaşi, 19 V 1910; evreică; Adevărul, Dimineaţa, Jurnalul;
75-Ionescu Vion-Vasile – n. Călăraşi, 4 XI 1890; radiat!; Universul;
76-Iordan Alexandru – n. Medgidia, 8 VIII 1906; radiat!; Viitorul, Mişcarea;
77-Honigman Albert – n. Iaşi, 15 IX 1869; evreu; Lupta, Personal;
78-Horia Georges (Horowitz) – n. Craiova, 29 XII 1894; evreu; Argus;
79-Horosz Adalbert (Bela) – n. Cluj, 22 I 1909, evreu; Brassoi Lapok;
80-Hurtig Alexandru – n. P.Neamţ, 1897; radiat!; Argus, Agenţia Rador;
81-Huzella Edmund – n. Oradea, 1891; radiat!; Magyar Lapok;
82-Haralambie Avram (Leibovici Herş Avram) – n. Bârlad, 23 I 1882; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Argus, Lupta, Jurnalul;
83-Hartmann H. (Horia Tăriceanu ) – n. Iaşi, 5 X 1889; evreu; Lupta, Ştirea;
84-Hatszegy Ernest (Zuckermandel)– n. Haţeg, 25 III 1904; evreu; Uj Kelet, Agenţia Rador;
85-Hegedus Ferdinand (Nandor) – n. Oradea, 29 IX 1884; radiat!; Szabadszag Nagyvarad;
86-Hegedus Paul – n. Botiz, 24 III 1907, evreu; Szamos;
87-Heller Nicolae – n. Oradea, 29 XII 1910; evreu; Estilap;
88-Helman Pinco – n. Galaţi, 5 VI 1899; radiat!; Universul;
89-Herschkovits-Hajdu Eugen – n. Cehul Silvaniei, 1897; radiat!; Temesvari Friss Ujsag;
90-Herschkovits-Havas Elemer – n. Cehul Silvaniei, 7 III 1893; radiat!; Erdelyi Friss Ujsag;
91-Gruia Alexandru (Alter Moise sin Ghidale)– n. Ploieşti, mai 1907; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Semnalul;
92-Haim Leon – n. Georgiu-Bicaz, 23 X 1895; radiat!; Adevărul, Dimineaţa;
93-Graur Constantin (Brauer Avram) – n. Botoşani, 24 I 1880; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Personal, Tempo;
94-Graur Grigore (Brauer Grigori) – n. Botoşani, 23 IV 1884; evreu; Adevărul, Dimineaţa, Personal;
95-Grosman Saniil – n. Botoşani, 27 XII 1872; evreu; Curentul;
96-Grosu Petru – radiat!; Viaţa Basarabiei;
97-Fuchs Eugen – n. Budapesta, 26 sept. 1898; evreu; Szatmary Ujsag, Szamos;
98-Geller Leon (Legrel) – n. Galaţi, 5 X 1900; radiat!; Dreptatea;
99-Froda Scarlat (Weitzendorf) – n. Buc., 12 II 1899; evreu; Rampa;
100-Fainştein-Firoiu Willy – n. Brăila, 27 XII 1911; evreu; Zorile, Gazeta, Personal, Curentul;
101-Dumbrăveanu Aurel (Avram Berman) – n. Burdujeni, 24 VI 1902; radiat!; Dreptatea, Lupta, Cuvântul, Timpul, Capitala etc. etc. etc.

(Din Cuprinsul Dării de seamă a Organelor de Conducere şi Control ale Casei de Retrageri şi Pensiuni a Ziariştilor –Anuarul membrilor casei de retrageri şi pensiuni a ziariştilor – cu membrii înscrişi de la 1 aprilie 1943, până la 31 decembrie 1943)

Bineînţeles, este lista jurnaliştilor de etnie israelită şi religie mozaică, care, mai cu curajul de a-şi da numele, mai cu şpaga, prin care şi-l radiau (…îşi radiau până şi anul naşterii… – deh, pentru orice eventualitate, în acele vremi, de alianţă a României cu Germania…), mai cu nume românizate de-a mai mare dragul… – au “branduit” comunismul, în România, prin intermediul presei!

Credeţi că am ceva cu cetăţenii români, de etnie israelită, nu? Ei bine, NU!!! Cum am mai spus şi nu voi obosi să repet, eu respect pe orice om de omenie, indiferent de culoarea pielii ori etnie…Ba chiar îl iubesc şi respect – FIREŞTE, DACĂ AM CE RESPECTA ŞI IUBI…

DAR NU POT ÎNGHIŢI SĂ FIU PROSTIT DE LA OBRAZ!!!
De ce v-am oferit, deci, lista (care ar putea continua, aproape la nesfârşit…) jurnaliştilor români – israeliţi, prin etnie? Pentru a vedea că Vladimir Tismăneanu şi toată liota lui de bolşevici, TOŢI MASCAŢI CA DEMOCRAŢI…!!! – a minţit ordinar, atunci când a prezentat acel Raport (citit de comunistul – de sine însuşi recunoscut, în ultima confruntare cu Adrian Năstase, la alegerile din 2004…!!! – Traian Băsescu…) de CONDAMNARE A COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA!!! CUM SĂ CONDAMNI COMUNISMUL DIN ROMÂNIA, FĂRĂ ACEASTĂ LISTĂ ANEXATĂ LA…CONDAMNAREA TA?!

Dacă ne uităm în Dicţionarul presei româneşti, al dlui Ion Hangiu, vedem că peste 90% din presa la care lucra armata asta de israeliţi (titlurile ziarelor le-am dat, cu bold-aldine, în ultima poziţie a tabelului-listă!) – era fie de-a dreptul comunistă, fie înverşunat socialistă…(Nu mai spun, CĂ SE VEDE!!! – ce poziţii strategice, CHEIE!!! – ocupau, în presă, jurnaliştii de etnie israelită…). Aşadar, pentru aducerea, pregătirea terenului şi consolidarea comunismului bolşevic în România, au luptat, din greu, trupe de jurnalişti israeliţi…: dacă n-ar fi fost aceşti “eroi”, de unde naiba am fi ştiut şi învăţat noi, valahii ăştia molcomi, conservatori “exasperanţi” (pentru mulţi…), “cu limba lată”- comunismul bolşevic?! Pun şi eu întrebarea, aşa…ca să fie…şi să mă aflu în treabă…Poate că-mi răspunde, totuşi, cineva. Poate « cineva » chiar dintre « liberalii » şi « democraţii » iudeo-masoni, care se trag, EGAL CU BOLŞEVICII, de la Revoluţia Regicidă de la 1789, din Franţa…

***

…Mă trage de mânecă nevasta: “Ia mai taci, ia mai lasă scrisul – nu-i treaba ta! Ai copii de crescut, cine ştie ce mai păţesc, săracii!” Păi, a cui e treaba scrisului? A scriitorului! A cui e treaba Adevărului? A Lui Hristos, deci a oricărui creştin – şi, în definitiv, având în vedere că “Fi-va o turmă şi-un păstor” – a Omului. A omului – pur şi simplu. Iar dacă ai mei copii vor vedea că TATA TACE – îl vor dispreţui pentru laşitate. Sau – îi voi determina, prin tăcerile mele, să devină, şi ei, nişte şobolani, găvozdiţi prin găuri – pe când Hristos este scuipat, batjocorit, răstignit…Şi nu de “băieţii lui Moise Lupu” – nişte golani! – ci de câtumai şeful meu de Uniune: domnul profesor universitar doctor – şi mentor de generaţie(într-un cuvânt, sau în două?…) NICOLAE MANOLESCU!!!

Şi dacă are voie evreul să scrie adevăruri despre evrei – şi apoi, să-i înfiereze drept criminali plătitori, pe toţi câţi îi trece lui prin cap (ori buzunar) – de ce n-aş avea eu voie nu să înfierez pe cineva, ci să desfierez pe cei care n-au făcut alta decât să spună Adevărul, ori să-i lase pe alţii să-l spună? Azi o păţesc GOMA (care îndrăzneşte să zică/”blasfemieze”: “De când au o ţară, israelienii au încetat de a mai fi <>, au devenit ca ne-aleşii: egoişti, răi, xenofobi, nedrepţi cu goi-ii, brutali, mincinoşi, terorişti-de-stat”). şi STOICIU – ieri au fost interzise numele şi busturile unor personalităţi ale istoriei româneşti – mâine – da, mâine: ce se va mai putea întâmpla MÂINE, aşa, din laşitate în laşitate, din cedare morală în cedare morală? Suntem înfieraţi, pe bună dreptate, că ne-am ascuns capetele de struţ, pe vremea dictaturilor – acum să fim înfieraţi că suntem oameni demni, cu fruntea sus şi adevărul pe buze? Păi, dacă tot e vorba de suferit, e bine să ştii pentru ce suferi, nu să dai din umeri, ca handicapatul mental – iar dacă e vorba de murit, “nu-i totuna leu să mori , ori câine-nlănţuit”…O zicea asta un foarte mare criminal naţionalist, deci fascist: GEORGE COŞBUC. Şo pe el, turnaţi-l degrabă la “hârdăul lui Petrache”…Păcat că-i mort…Nu-i nimic, scoate-ţi-i oasele şi azvârliţi-i-le pe apă: aşa cum fac astăzi ucrainenii, cu morţii din neamul meu bucovinean – în Cernăuţii Bucovinei de Nord…Tot noi, Doamne – mereu noi, Doamne – iar cei care ne năpăstuiesc să fie “popor/popoare ales(e)”? Alese pentru ca Tu să ne baţi cumplit…Iar noi să tăcem? Păi, doar Tu ai spus că, dacă oamenii tac, se vor scula pietrele să dea mărturie!!! À propos: acum, datorită scandalului stârnit de domnul N. Manolescu şi de Comunitatea Evreiască, ştiu ce-nseamnă antisemit! Şi, fireşte, “a fi anticomunist…de ochii lumii”! Dacă nu se nevoiau aşa de tare ăştia să dezgroape morţii şi să îngroape viii – habar n-aveam. Dar zău dacă-mi pare bine c-am învăţat şi de ce anume am aflat. Sunt amărât. Nici măcar acum nu pot să devin antisemit – dacă semiţi vor fi însemnând evreii. Pentru că din biblicul Sem se trag exact cei asasinaţi de către evrei – arabii palestinieni…

…Şi de mai am eu “reziduuri” comunistoide prin “mental”, ele sunt întreţinute de un “liberalism” sălbatic şi grozav de ipocrit, de junglă (extrem de violent, frate bun cu nazismul, dar şi mai bun cu bolşevismul leninisto-stalinist!), promovat prin “criza” băncilor israelite “Lehman Brothers”…

…Grecia se pregăteşte să dea în judecată băncile Marii Finanţe Israelite din SUA, pentru pornirea bolovanului “crizei” care le distruge poporul, viitorul de Neam şi fibra morală!!!
***
…Eu îl iubesc din tot sufletul pe cel născut în Bethlehemul Iudeii, pe apostolii lui “evrei” (chiar şi pe Iuda îl deplâng, c-aşa suntem noi, valahii, proşti de buni…) – iar iubirea pentru Sofica lui Marcu Goldman mi-a rămas, ca o arsură de nevindecat, în piept…Dar, oameni buni, băgaţi de seamă una: nu toţi oamenii lumii ăsteia s-or fi îndrăgostind romantic, irevocabil de Sofice ale unor Goldmani…

…Comunism şi…anticomunism?! Abia acum puteţi vedea, în lumea toată, autenticul şi extrem-violentul comunism bolşevizant, ca în sărmana Rusie “octombristă” a anilor 1917-1922 (…iar ca URSS – până mult după 1953…aş zice că până la Putin!), de care s-a prefăcut a o vindeca evreul Hruşciov… – şi, DA, acum chiar am devenit un fervent ANTICOMUNIST, dar asta, tot aşa cum am devenit un anti-mason, anti-globalist/anti-internaţionalist şi, deci, un anti-“liberaloid/mason”, anti-“democratoid/mason” – şi, deci, un naţionalist atent şi lucid, aplecat spre Neamul meu, ca şi spre durerile întregii omeniri, înlănţuite de perfid-confecţionatele curente ideologice, cu scopul re-învierii Sclaviei Mondiale…NAZISTO-COMUNISTE!), care desfiinţează rase şi popoare – interzice, cu perversitate, RELIGIA CREŞTINĂ (mai ales, prigoneşte ORTODOXIA, prin “ecumenismul“ cu forţa!) – patriotismul şi demnitatea/onoarea…promovând uniformitatea letală a mâncării, băuturii, hainelor, gândirii, uniformitatea grotescă a minciunii “globalizate” şi stârnind instincte canibalice în oamenii “civilizaţi”, de tipul lui Emil Hurezeanu, care declara, mai an, la Realitatea TV, că “Dumnezeu a decis ca populaţia terestră din emisfera sudică a Terrei să moară de foame” …!!! Asta sună ca idioţenia lui Bush Jr., care a declarat, cu alura lui de cretin solemn, la CNN, că Dumnezeu l-a vizitat şi l-a mustrat că ÎNCĂ n-a atacat Afghanistanul şi Iraqul…!!! De fapt, îl mustraseră Israelul şi Marea Finanţă Mondială, din Loja Masonică Skull and Bones (înfiinţată în 1832, în cadrul Universităţii Yale, lojă iudeo-masonică din care TREBUIE să facă parte orice potenţial preşedinte al SUA!) şi Clubul de la Roma!!!

…Stimaţi reprezentanţi ai “poporului ales”, vă rog smerit: nu mai semănaţi vânt, că veţi culege furtună – şi apoi vă veţi întreba, făcând-o pe nevinovaţii, de ce şi cum şi pentru ce…!!!

prof. dr. Adrian BOTEZ