miercuri, 22 februarie 2017

CUM SĂ ÎNAINTEZI ÎN BEZNĂ - Colocviile de Marți, 28 februarie 2017, 5 pm, Calderon 39.


…. ma trezesc pe un drum pustiu
nu stiu cum am ajuns aici

nu stiu daca sunt singur

nu vad si nu aud nimic
timpul si spatiul
 sunt reduse la o senzatie
 stranie si nedefinita
imi aprind camasa,
o torta ,
 sa vad mai bine imprejurul
 care se ascunde
 privirilor mele nelinistite
sper sa vad inapoi

 de unde vin

sper sa vad inainte

 unde ma duc.

lumina asta care

 palpaie clipe, tace

si ma ajuta doar
sa fac un singur pas,
un pas,

jumatate inapoi

jumatate ianinte

si ma ajuta

sa ma opresc.

astept incremenit 

in asteptare

sa se intample ceva

 orisice

 oricum

 de oriunde

nu se intampla insa nimic!

si atunci imi aduc aminte

 ca stiu cum sa pasesc

 ca stiu cum sa inaintez

in bezna!



Dimitrie, Feb., 2017





MESAJUL unui britanic PENTRU ROMÂNI: „Aveți o ULTIMĂ ȘANSĂ să luptați pentru ȚARA VOASTRĂ înainte să vă fie LUATĂ CU TOTUL !”


Sir Julian Rose, un britanic provenit dintr-o veche familie de nobili, luptă astăzi pentru apărarea micilor fermieri şi pentru promovarea agriculturii tradiţionale şi ecologice. De altfel, este unul dintre pionierii curentului, transformându încă din 1975 domeniul Hardwick – o întreagă proprietate cu tradiţie în Marea Britanie – într-o fermă care produce bio.

La nivel european, Sir Julian Rose luptă astăzi împotriva curentului periculos care distruge micile afaceri agricole, care acaparează terenurile agricole ale statelor din fostul bloc socialist, potrivit agrointel.ro. În pofida tuturor presiunilor, vorbeşte deschis şi îndeamnă fermierii şi mai ales guvernele să ia atitudine în faţa celor care urmăresc doar bogăţia şi puterea.

”Marile corporaţii conduc, guvernele doar le urmează. Marile corporaţii, lanţurile de supermarketuri, guvernele şi Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Şi tot ceea ce vor să obţină sunt bogăţie şi putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forţa de muncă este ieftină în comparaţie cu Vestul Europei. Şi atunci ce şi-au zis: Haideţi, băieţi, să punem mâna cât timp e acolo!”, a declarat Sir Julian Rose într-un interviu acordat echipei emisiunii ”În premieră, cu Carmen Avram” de la Antena 3.

Rose a povestit un episod cutremurător privind politica dusă de UE în raport cu micii fermieri. O politică pe care a aflat-o chiar la Bruxelles, în momentul aderării Poloniei la marea familie europeană.

”Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am intrat în cameră şi era o doamnă care conducea şedinţa. Şi le-am spus că eu vin din Anglia şi că, în ţara mea, când am aderat la UE, am început să pierdem fermierii şi pământul pe care îl lucrau. Dacă aceeaşi politică va fi aplicată în Polonia, aproape două milioane de fermieri îşi vor pierde terenurile. Cum veţi rezolva această problemă. Şi ea mi-a spus: Eu nu cred că tu înţelegi ce înseamnă Uniunea Europeană. (…) Uniunea Europeană nu e interesată de fermele mici. Este aceeaşi politică aplicată peste tot”, spune britanicul.

Mesajul lui pentru români, pentru guvernul nostru, este clar: ”Aveţi o comoară! Am vizitat ţara voastră. Este un loc minunat. Care este acaparat de forţe cărora nu le pasă de frumuseţea şi bogăţia peisajelor, de fermieri şi de experienţa lor. Aveţi o ultimă şansă! Guvernul vostru să lupte pentru voi, pentru cultura şi mândria voastră, pentru produsele voastre de calitate, pentru frumuseţea zonelor naturale. Încercaţi să le controlaţi până nu vi se iau din mâini. Aveţi o ultimă şansă să luptaţi pentru ţara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”.




Fernando Castilho Cintra

 Fernando Castilho Cintra din Brazilia  ne-a vizitat țara și a făcut pe contul personal de Facebook niște observații comice dar obiective  cu  privire la felul nostru de a fi. Iată  lista comentariilor sale!

  1. Dracula este vampir în afara României.

  2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.

  3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe  care mi-a plăcut să-l beau a fost vișinata.

  4. O altă băutură drăcească este țuica; ungurii o  numesc pălincă, dar este  același lucru.

  5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu ungurii în Ardeal.

  6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări.  Fumează în casă, restaurante  și chiar în mall-uri.

  7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea  înainte de a intra în casă.

  8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă  podeaua curată decât plămânii.

  9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase  amintiri pe care le am.  Râuri, canioane, dealuri,  munți… Le au pe toate.

  10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri  românești.
Sunt în condiții bune, dar au un număr  absurd de mare de curbe.

  11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să  trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji; sunt  atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e   mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.

12. Maramureș-ul este un loc vesel. Oameni veseli, costume  vesele, culori vesele  și cimitire vesele.

  13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt> câinii ciobănești. Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi! 

  14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori  vezi un câineîn România, fugi.

  15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva  mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau  câinilor mici.

  16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu  siguranță: românii iubesc carnea.

  17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici  aveți de toate, iubitorilor de carne.

  18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.

  19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În  București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.

  20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.

  21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc  cu mașina. Poți, să nimerești un  șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani. (poveste  adevărată)

22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul  inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este aglomerat.
  23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face  12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul  ,,aglomerat“. (poveste adevărată)

  24. Românii adoră să schieze.

  25. Schiatul în România este extrem de ieftin.

  26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez.  Schiatul nu este pentru  brazilieni sau pentru  locuitorii țărilor  tropicale.

  27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul și  ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.

  28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am  văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.

  29. Munții României au cărări bine marcate pentru  turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.

  30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel de călătorie.

  31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.

  32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima  anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina)  și vor subestima locuri grozave (exemplu  București).

  33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o  arhitectură precum  Budapesta, Cracovia sau alte  orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de  noapte cum puține alte orașe au.

  34. Oamenii spun că sunt mulți câini fără stăpân în  București.

  35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat  mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită  petrecută în București.

  36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.

  37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este  accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.

  38 . ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.

  39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este  dativul.

40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!

  41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e  somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.

42. A
AAAHHH DATIIIIIV!!!!

  43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“

  44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.

  45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent românesc.  Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,,nem tudom“.

  46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu  autostopul.

  47. De multe ori mă întrebau ce dracu’ caut într-o  astfel de țară dacă sunt brazilian.

  48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din  România e grozav, că rata  crimelor e mai mică  decât în Norvegia și că România are cea mai  rapidă  dezvoltare economică din țările est-europene.

  49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se  plânge de ea. Politică,  economie, societate…

50. Greșesc.

  51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri  călduroase, toamne răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.

  52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două  avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare.  Vara nu e înnorat.

  53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi  observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am  văzut), urșii și lupii sunt  invizibili.

  54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste  urmele sale.

  56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu  bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.

  57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc  fotbal foarte bine. Mare greșeală!

  58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni  spunându-mi: ,,Deci, îți place Germania“. Duceți-vă  dracului…

  59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri:
  a.) Să se mute în Anglia.
  b.) Să se mute în orice  altă țară care nu e România.

  60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.



Cochete nelinişti academic


Un grup de academicieni (aproape o treime din numărul total al „nemuritorilor“) și-a exprimat, într-un „apel“ cam prolix și scris cu o emfază gongorică, îngrijorarea cu privire la „situațiunea“ țărișoarei. Lista pericolelor care ne pîndesc e lungă. De cele mai multe dintre ele sîntem conștienți cu toții: stăm prost cu educația, cu sănătatea, cu profesionalitatea, cu respectul valorilor, ca să nu mai vorbim despre corupție, despre defrișări iresponsabile, despre „tensiuni sociale“ etc. Ar mai fi fost de menționat și altele: lipsa cronică a infrastructurii, o iminentă criză demografică, un context geopolitic plin de riscuri. Dar accentul nu cade, în acest text, pe enumerarea „racilelor“ de mai sus. Accentul cade pe pierderea cvasi-garantată a independenței și suveranității naționale, pe „oculta“ care ne fură pămîntul și ne va dezmembra țara, pe mistificarea istoriei, de natură să ne lase fără eroi și fără gloria strămoșească. „Trădare, trădare, de trei ori trădare!“ – strigă Farfuridi, devenit, între timp, academician. Diagnosticul cel mai corect dat acestui document aparține, din fericire, tot unui academician, mai mult decît respectabil: dl Viorel Barbu. Textul – spune domnia-sa – apare într-un „moment nepotrivit“ și are „un conținut neadecvat“. E de remarcat, de altfel, că și actualul președinte al înaltului for, dl Ionel Valentin Vlad (așezat în scaunul ocupat cîndva de Ion Heliade-Rădulescu, A. Treboniu Laurian, Ion Ghica, M. Kogălniceanu, Anghel Saligny și alți predecesori destul de onorabili…), s-a abținut să semneze apelul, ba chiar l-a retras de pe site-ul instituției, la scurt timp după ce fusese „strecurat“. Cîțiva semnatari prestigioși și-au dezmințit, ulterior, semnătura: rectorul Universității București, dl Mircea Dumitru, teologul Wilhelm Dancă, marea muziciană Mariana Nicolescu, dnii Petre Frangopol, Ion Ioviț Popescu și alții. M-a bucurat să văd că Șerban Papacostea, Nicolae Manolescu, Ileana Mălăncioiu, Șerban Sturdza, Daniel Dăianu nu se regăsesc printre semnatari. În schimb, contemplu, cu stupoare și melancolie, „înregimentarea“ cuminte a unor intelectuali de calitate cum sînt Mircea Martin, Gheorghe Ștefan, Mircea Flonta, Alexandru Zub. De Irinel Popescu nu mă mir. Și-a dorit cu atîta fervoare insigna de academician, încît nu poate risca s-o pună în joc. Evident, nu mă mir de Răzvan Theodorescu sau de oboseala guralivă a lui Dinu Giurescu.


Apelul a fost, pe de altă parte, lăudat de Călin Popescu Tăriceanu, ceea ce ar trebui să fie stingheritor pentru „aderenți“ („Lăuda-te-ar Bogdan Duică și pupa-te-ar Popa Iapă…“ ar fi spus Topîrceanu). Despre inițiatori, ce să zic? Nu-l știu decît pe patriotul ardelean Ioan-Aurel Pop. Dl Gheorghe Păun e în afara competenței mele, dar îmi spune ceva numele dlui general Victor Voicu, secretarul general al Academiei noastre. Acum ceva timp, șef al Centrului de Cercetare Științifică Medico-Militară, dînsul a fost suspectat că făcea afaceri cu o firmă a soției, ceea ce l-a determinat pe președintele de-atunci al secției de Științe Medicale a Academiei, dr. Laurențiu Popescu, să admită că „incidentul“ creează „o situație extrem de neplăcută“ în cadrul instituției tutelare. Tot o asemenea situație apare, s-ar zice, și ca urmare a inițiativei de acum…


Trebuie spus că nici „vedetele“ de primă mărime ale apelului nu par să fie întru totul de acord. Dl Eugen Simion crede că statul român e bolnav de schizofrenie, în vreme ce dl Ioan Aurel Pop vorbește doar de o „ușoară dezorientare“. Greu de înțeles, între altele, e și modul în care s-a constituit, semnat și publicat apelul în discuție. Se pare că se lucrează la el de mult, însă „abia acum a fost gata“! Dar chiar în textul apelului se vorbește despre o subminare a unității, suveranității și independenței naționale, mereu la pîndă „în ultimele decenii“. Ce a făcut, în aceste decenii, Academia Română, „aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române“? Ce a trezit-o brusc din mîndra ei amorțeală? Probabil vreo insomnie conjuncturală a dlui general Victor Voicu…


Nu știu cît de preocupată este Academia Română de problema „regio­nalizării“. Ceea ce știu e că nu se prea agită cu privire la obligația ei fondatoare: păstrarea și promovarea limbii române. Din punctul meu de vedere, cîțiva „particulari“ fără lauri (ca dna Rodica Zafiu și dl Radu Paraschivescu) fac mult mai mult pentru buna întreținere a graiului autohton decît „experții“ în robă din Calea Victoriei. E destul să citești apelul pe care l-au produs ca să te amărăști pe termen lung: limbaj de lemn, demagogie ieftină, retorică inerțială de partid pre-decembrist. Într-un cuvînt: coreografie previzibilă, de fațadă, stilistică rudimentară, fără priză reală cu realitatea țării.

Pleșu despre Soros: Ideea că un bătrân de 90 de ani manevrează planeta e comică




Andrei Pleșu a declarat, la emisiunea „În fața ta”, referitor la teoriile conspirației care au circulat în ultima perioadă despre protestele din Piața Victoriei - în care este invocat numele lui George Soroș - că „ideea că un bătrân de 90 de ani manevrează planeta” i se pare de un „comic uriaș”. De asemenea, scriitorul român a explicat că, în opinia lui, aceste teorii ale conspirației reprezintă o lipsă de patriotism și chiar o formă de victimizare. Iar cu această mentalitate, spune filozoful, România nu va ajunge nicăieri. 


 „Soros acum este interzis și în Ungaria de domnul Orban. De altfel, a avut un destin foarte interesant. În Ungaria era tratat ca evreu și antipatizat, În România era văzut ca ungur și era antipatizat, în Rusia era considerat american și antipatizat. Prin urmare, oriunde se ducea avea un portret sinistru. Ideea că un bătrân de 90 de ani manevrează planeta mie mi se pare de un comic uriaș. Pe de altă parte, văd că e o idee care prinde și pentru că dă explicații inexplicabile. E greu să înțelegi că un guvern ajunge să fie atât de incompetent și de netalentat în materie de guvernare. E mai la îndemână să inventezi o chestie în care guvernul devine piesă secundară, iar important e că se trag niște sfori. Cu mentalitatea asta nu o să facem niciodată nimic, a spus scriitorul român. 


Andrei Pleșu a adăugat că teoriile conspirației denotă lipsă de patriotism. 


„Teoria conspirației are un succes extraordinar. E un fel de a pune batista pe țambal. E și o formă de lipsă de patriotism. Patriotismul, după mine, înseamnă să crezi în vigoarea nației, în resursele ei, să crezi inițiativa ei și buna orientare și în eficiența ei. Dacă ni se spune mereu că noi suntem formidabili, dar și în același timp numai cine nu vrea nu ne încalecă, ba Soros, ba Bruxelles-ul, ba Putin, tot timpul suntem victime. Eu nu cred că a fi victimă e o virtute. Și în orice caz nu e o virtute patriotică. Să ne hotărâm: ori suntem victimele unei conspirații, care ne-a castrat definitiv și o face în continuare, ori suntem ditamai națiunea respectabilă și eficientă? Mi se pare o contradicție între această amplă teorie a conspirației și am auzit de curând și o chestie jignitoare de-a dreptul: sașii sunt o adunătură de naziști. Bun, atunci ungurii sunt hortiști și românii sunt haiduci și cu asta punem istoria în conserve”, a spus filozoful. 


Scriitorul a amintit, de asemenea, că nu este prima dată în istoria României când se face apel la conspirații atunci când au loc evenimente importante.


Amintiți-vă că atunci când au izbucnit evenimentele din Timișoara în 1989 prima explicație dată de Nicolae Ceaușescu a fost că e vorba de huligani și de agenturi. Când a fost Piața Universității, Ion Iliescu a spus că e vorba de golani și de infiltrați, de incitări, cum a spus și acum, de altfel. A fost și un analist politic de curând care încă de atunci susținea că demonstrația din Piața Universității era organizată de serviciile secrete franceze. Nu se știe brusc de ce erau francezii așa de implicați, a precizat Andrei Pleșu. 


Cine sunt cei care cred aceste teorii? Andrei Pleșu apreciază că este vorba despre aceeași categorie de persoane care „se amuză să afle secrete”, cărora tot ce este o „țesătură ocultă pare interesant, plauzibil”: 


E vorba și de un nivel al unei categorii de populație care se amuză să afle secrete. Tot ce este o țesătură ocultă pare interesant, plauzibil. Altfel, e plicticos. Pe de altă parte, cei care lansează teoriile și cei care le preiau și le difuzează sunt oameni care, întrucât au o teorie despre dedesubturi, se cred mai inteligenți decât ceilalți. Există o voluptate a penumbrelor, a rădăcinilor obscure, care au același succes cum au filmele de groază, filmele cu bătăi. E trist, dar nu e prea surprinzător, a conchis scriitorul.
În discursul despre starea națiunii, Orban denunță 'corectitudinea politică' și intervenția lui Soroș în politica Ungariei

Premierul ungar, Viktor Orban, și-a susținut vineri discursul anual despre starea națiunii, în care l-a acuzat pe magnatul american de origine maghiară George Soroș că se amestecă în politica internă a Ungariei și a criticat în același context Berlinul și Bruxelles-ul pentru ideologia 'corectitudinii politice' sancționată anul trecut la urme în SUA și Europa, relatează agențiile MTI și EFE.
'Organizații internaționale încearcă să intervină în politicile Ungariei, în secret și cu bani din străinătate', a spus Orban în discursul său televizat în direct și axat pe tema migrației. El a susținut că în spatele acestor organizații se află George Soroș, care ar urmări, printre altele, ca 'sute de mii de refugiați să intre' în Ungaria.
'Susținătorii ideilor liberale' controlează politica internațională și ei sunt cei care 'determină imigranții să se îndrepte către Europa' într-un număr 'fără sfârșit', a continuat premierul ungar, făcând referire direct la Germania, la administrația fostului președinte american Barack Obama și la oficialii de rang înalt din instituțiile Uniunii Europene.
Orban a mai vorbit și despre cetățenii care au fost 'reduși la tăcere de corectitudinea politică' și au sancționat această abordare la unele alegeri desfășurate anul trecut.
El a menționat aici alegerile prezidențiale din SUA, Brexitul, căderea guvernului italian în urma unui referendum eșuat, dar și referendumul din Ungaria privind cotele obligatorii de refugiați impuse în UE, referendum pe care Orban îl consideră un succes deși nu a fost validat din cauza prezenței la urne sub pragul legal.
Toate aceste exemple arată, spune premierul ungar, că oamenii 'hrăniți cu forța' cu idei utopice s-au săturat de 'îngâmfarea' unor politicieni care cred că au întotdeauna dreptate.
Conform aprecierii lui Viktor Orban, 'liniile de luptă' ale 'revoltelor' manifestate anul trecut la urne au fost clar definite: națiunile s-au răzvrătit împotriva globaliștilor și clasa de mijloc s-a răzvrătit împotriva liderilor politici.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, premierul ungar consideră că aceasta a devenit scena unei duble confruntări, pe de o parte între votanți și 'birocrații de la Bruxelles', iar de cealaltă parte între statele suverane și 'unioniști', aceștia din urmă fiind susținătorii creării unei Europe federaliste. El a admis totuși că Uniunea Europeană are în prezent o situație economică bună, dar s-a declarat sceptic în legătură cu evoluția mai departe a blocului comunitar, având în vedere elementele socio-politice enunțate anterior.
În discursul privind starea națiunii, Orban și-a susținut de asemenea deciziile privind ridicarea de garduri la frontierele sudice ale Ungariei pentru a opri pătrunderea refugiaților și înăsprirea pedepselor pentru traficanți și pentru trecerea ilegală a graniței, decizii foarte criticate însă de ONG-uri internaționale.
Mai mulți membri ai guvernului de la Budapesta au vorbit recent despre posibilitatea instituirii unui control sporit asupra ONG-urilor stabilite în Ungaria, mai ales a acelora finanțate din străinătate.
Premierul ungar a amintit de asemenea că a 'trimis acasă' Fondul Monetar Internațional, a impozitat suplimentar corporațiile multinaționale și că executivul pe care-l conduce a creat un sistem economic și politic care se individualizează prin faptul că este 'adaptat nevoilor și gusturilor' populației maghiare.
În încheierea discursului privind starea națiunii, Viktor Orban a estimat că anul 2017 va fi marcat de mai multe 'atacuri' asupra țării sale, acestea fiind în opinia sa presiunile de la Bruxelles privind politica economică și migrația, dar el și-a încurajat concetățenii asigurându-i că nu au 'niciun motiv să fie îngrijorați pentru ziua de mâine'.
AGERPRES/(AS — editor: Sorin Popescu, editor online: Gabriela Badea)


Cum se făcea școală în perioada interbelică

A fost odată un vis frumos. Educaţia primea 16% din PIB. Şi 98 % dintre tinerii care plecau la studii în străinătate se întorceau acasă. Asta pentru că, în perioada interbelică, şcoala te pregătea să devii un om cu educaţie civică şi caracter.
Georgeta Filiti, istoric: „Toate beteşugurile societăţii noastre se reduc la proasta educaţie.”
În perioada interbelică criteriile după care erau evaluaţi elevii erau cu totul altele decât cele din zilele noastre: spiritul de camaraderie, sârguinţa, voioşia, sensibilitatea şi onestitatea, calităţi care determină caracterul unui om şi pe care se punea mare preţ.
Georgeta Filiti, istoric: „Erau evaluaţi cu grijă şi bunătate. E o relaţie relaxată între profesor şi elevi. Se iau în seamnă spriritul iscoditor, bunătatea.”
Nicolae Manolescu, critic literar: „E un pic naivă, dacă vreţi, şcoala interbelică. Dar este deosebită faţă de cea de acum, dintr-un punct de vedere care mi se pare esenţial: ea era bazată pe disciplinele formatoare. Nu pe specialităţi!”
După Marea Unire, educaţia a fost ridicată la rang de politică de stat. Şcoala a devenit un instrument de construcţie a naţiunii. Respectul pentru învăţământ, pentru oamenii cu carte era evident. 98% din tinerii care plecau la studii în străinătate reveneau în ţară.
Elena Mușat, arhivele nationale ale României: „În perioada interbelică(..) statul investeşte masiv în educaţie. Ministerul instrucţiunii şi apoi Ministerul Educaţiei publice ajung să aibă un buget anual de12 până la 16%, ceea ce astăzi pare fabulos. Însă(..) miza era mare- învăţământul şi cultura reprezentau două componente care(>>) aveau menirea să consolideze ideea de naţiune.”
Georgeta Filiti, istoric: „Statul a găsit bani să clădească 1.000 de școli, în primul rând în mediul sătesc.”
Elena Mușat: „Acolo existau deficienţe mai mari. Se înfiinţează şcoli normale. Se pune accent pe formarea învăţătorilor (..) astfel încât ei să fie pregătiţi să predea copiilor conţinut coerent şi adaptat cerinţelor societăţii respective.”
În 1921, ponderea ştiutorilor de carte în vechiul regat era de 39%, în Bucovina de 45%, iar în Transilvania de 51%. Aşa că Statul a început alfabetizarea masivă a populaţiei. Spiru Haret dorea ca prin învăţământ să îi ridice pe ţărani.
S-a stabilit durata învăţământului obligatoriu şi gratuit de 7 ani. S-au construit noi şcoli peste tot în România unită. S-au înfiinţat licee care să ofere cunoştinţe concrete şi licee care sa reunească toate profilele teoretice: real, modern şi clasic. Bacalaureatul era cu adevărat un examen de maturitate, sustinuţ în faţa unei comisii formată din profesori universitari. Examenul atesta cunoştinţele unui elev şi nu liceul urmat.
Georgeta Filiti: „Se dădeau multe examene, se constituiau comisii. Şi în fruntea comisiilor erau profesori universitari, extrem de bine pregătiţi şi acest lucru s-a văzut.”
Elena Mușat, Arhivele naționale: „În timpul lui Cuza legea instrucţiunii este cea mai modernă din Europa şi este una dintre primele care introduce principiul obligativităţii şi gratuităţii învăţământului primar.”
Georgeta Filiti: „Au pus accent extraordinar pe învăţământul liceal, socotind că nu oricine va merge la facultate şi trebuie să-i oferi cunoştinţe enciclopedice, de natură să poată funcţiona în diverse spaţii ale societăţii.”
Nicolae Manolescu, istoric literar: „Uitaţi-vă cum se vorbeşte! Păi noi, în societate, ducem o lipsă acută şi cronică, deja, nu mai e acută, e cronică, de capacitate de exprimare gramatical corectă. Noi nu ştim să comunicăm. Şi când comunicăm, comunicăm într-o limbă care seamănă cu româna, vag, aşa.”
În perioada interbelică foarte puţini copii de la ţară ajungeau la liceu din cauza taxele foarte mari. Dar, cunoştinţele învăţate la şcoală i-au ajutat să devină oameni mari.”
Elena Mușat: „Canalizarea pe activităţile practice începe după primii ani de şcolarizare. Făceai 4 ani de teorie apoi, cei care nu doreau să înveţe(..) în continuare erau canalizaţi spre meserii. Fiecare școală avea grădină şi erau învăţaţi să cultive plante şi erau orientaţi spre meserii care le puteau fi necesare mai târziu.”
Georgeta Filiti: „S-au făcut multe şcoli profesionale, şcoli comerciale cu diverse specialităţi. Că deveneai veterinar sau acar la CFR, ideea nu era ca toţi să facă facultate.”
Elena Muşat: „Dacă astăzi sunt opţionale, în interbelic erau şezători, şezători de clasă.(..) Şezătorile erau (..) o combinaţie între club de lectură, lucru manual.”
Salariul unui profesor universitar era comparabil cu al unui ministru, iar calitatea dascălilor era pe măsură. Un învăţător se pregătea 8 ani să ajungă la catedră, apoi participa continuu la cursuri de specializare.
Se înființează biblioteci dadactice prin care profesorii sunt la curent cu noutățile 
Elena Muşat: „Statutul profesorilor şi al învăţătorilor era unul special în România interbelică. Însuşi regele Carol al 2-lea semnează în aprilie '38 titlul prin care se acordă titlul definitiv în invăţământ normal a două profesoare.”
Dacă în interbelic diploma de definitivat era semnată de rege, astăzi, mulţi dintre cei care ajung în învăţământ sunt slab pregătiţi şi nu se simt apreciaţi.
Daniela Visoianu, Coaliția pentru educație: „Primul răspuns de forţă pe care-l transmit cadrele didactice este: La banii ăştia, asta-i calitatea!”
Daca ne uitam pe listele de absolvenţi nu îi găsim pe primii în învăţământ.
Georgeta Filiti: „E slabă pregătirea profesorilor. Dai examen şi se fac tot felul de combinaţii, de presiuni. Dar trebuie să dea o lucrare scrisă şi dacă ai mai puţin de 8, eu i-aş suprima calitatea de profesor.”
Nicolae Manolescu: „Recomand oricui să facă o mică comparaţie: să citească câteva discursuri, care s-au publicat, din Parlament, ale lui Maiorescu, ale lui P.P. Carp, ale lui Delavrancea şi ale altora. Şi să le compare cu discursurile pe care le auzim noi, acuma. Şi să vadă întâi că nu mai e aceeaşi limbă. Sigur, limba evoluează. Dar de data asta, a involuat.”
În interbelic s-au pus bazele sistemului de învăţământ românesc. A urmat apoi perioada comunismului în care, pe lângă materiile impuse de partid s-a învăţat totuşi, carte. Dar după 1990 învăţământul a început să eşueze constant, iar astăzi ne confruntăm cu: abandon şcolar ridicat, creşterea analfabetismului, învăţământ superior superficial din care ies studenţi pe bandă rulantă, ineficiența actului de predare, elevi plictisiţi, informaţii care nu ajută prea mult în viitoarele meserii.”
Georgeta Filiti: „Judecaţi şi dumneavoastră 18 reforme, schimbarea unul după altul a miniştrilor învăţământului. Asta scade calitatea. Pe urmă, faci o reformă şi dupa 1 an faci reforma reformei. Dacă eu am azi un copil de clasa 1-a eu nu ştiu când va termina liceul, câte clase face, câte examene dă.” 


ALEXANDRU CETĂȚEANU
Asa o fi ? Un mare medic poet si fost atlet stie mai bine...


Cu drag,


Alex (din Florida, unde am revenit din Bahamas...)   


DIMITRIE GRAMA
Da, toate studiile moderne ale creierului uman demonstreaza acest lucru. Acum 30-40 de ani se credea ca creierul uman dupa varsta de 45-50 de ani nu mai e in stare sa invete.
S-a dovedit ca intelectualii antrenati sa invete si cu o continuitate in acest antrenament, invata mai repde si mai util decat tinerii.


Creierul omului matur si in varsta selecteaza eficint informatii, etc.
  
Deci cu burta pe carte, fratilor! 
Dimi


Mintea umană după 50 de ani

Intr-o carte despre hipnoza (scrisa de cercetatori in domeniu) se spune ca fiecare om are un ritm biologic de 90 minute, dupa care timp de 20 minute trebuie facuta pauza, deoarece intra in repaus emisfera stanga.
Orice se face in aceste 20 min. nu are eficienta.
Ramane ca fiecare din noi sa ne descoperim intervalul de repaus mintal.

Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe.

Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm.
Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile.
Chiar este creierul condamnat la degradare? - se întreabă Barbara Strauch, jurnalist la "The  New York Times" şi autoare a cărţii "Viaţa  secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare ale  minţii de la vârsta mijlocie".
Astfel a descoperit că este înconjurată de  oameni de vârstă  similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au  mâncat sau al cărţii pe care  tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze  afaceri pe continente diferite.
Cercetătorii - sociologi, psihologi şi neurologi - au  descoperit că, în cazul unei persoane ajunsă la  vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului.
Este adevărat că memoria este afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate.
Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre  lumea din jur.
Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a  analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient.
Astfel, dacă  tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan.
De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani.
Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare  spaţială, viteză de reacţie şi  logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani.


Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani.
Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta.
Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone.
Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune  decizii financiare.
Nu în ultimul rând, studiile contrazic şi teoria conform căreia, îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii.
Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative.

Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ?
Exista o metoda de a va mentine creierul tanar.




Nu va opriti niciodata din invatat!

Studiaţi organizat (ca la scoala)
Stati in preajma oamenilor pozitivi si motivati.
Suplimentar:  Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sänätatii.
Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va  mentine mintea alertä.


Beţi ceai verde.

Beti cafea, moderat, dar beti! (evitati Ness). 
Beti vin, dar nu mai mult de un pahar pe zi - care vä va ajuta sä cästigati cu 20% mai multa sänatate  mentalä, Hidrataţi-vă mintea.
Oamenii care beau zilnic suc proaspat au cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de Alzheimer.
Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boalä. 
Mâncaţi multe fructe şi legume (evitaţi mâncărurile grase, care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele) .

Nu evitati oul.
Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sä arda glucoza, cea mai importantä sursa de energie a creierului.
Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile  nervoase la ritmuri optime.


Râdeţi.
Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si rädeti.
Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea räsului scade stresul cu 39% pana la 70%!
Räsul  este extrem de bun si pentru  inimä.


Dormiţi suficient.
Somnul este important pentru o stare mentala buna.
Memoria se organizeaza in creier in timpul somnului.
7 ore sunt obligatorii. 

Nu vă mai uitaţi la TV in exces (2 ore pe zi sunt indeajuns).


Nu cititi ziare in exces. In schimb cititi cat mai multe  carti.

Spalaţi-vă bine pe dinţi.
O gingie inflamata, sängeranda, poate sugera o problemä a  sänätätii.
In plus, toate bacteriile care se strang in gura, ajung in sange si apoi la organele vitale, inclusiv la  creier. De aici si o stare mentalä extrem de proastä.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu