vineri, 11 mai 2012

LEELA & SHAMA by George Anca


 George Anca 



Leela & Shama



Central Man. The Paradox of Heroism in Modern American Drama de Rupendra Guha Majumdar. El poate conferenţia, preda epopeile indiene, cultura jainilor, artă indiană, artă folclorică şi clasică, dramă indiană şi universală, Eneida – Virgil, poezie. Engleza vorbită puţin în România, high flying, extended period, a larger audience. Pot scrie şi un roman, experienţa personală, îmi deschid mintea, pictez. Vrea să stea şi-n Europa, după America, în tinereţe. La schituri atunci, mai ieşind la conferinţe, ateliere, reading-uri. Ori la Rohia.

Olivia nu se indianizează rău, olteneşte, plină de Vâlcea, cu părinţii profesori şi anii ăştia fără pensie. M-a adus cu riksha umană din Camp de unde cumpărasem henna pentru palmele fetei.
Sarasvati vandana şi tot ceremonialul pentru conferinţa mea aranjată de Ashok. Love and lust, bad thinks, cu bătaie la Eliade, a uitat lucrurile bune pe care i le-a făcut Dasgupta, l-a primit în casă, shelter, ca Ravana, iubirea e sacrificiu, nu ne putem căsători, ne abţinem, nimic de iubire şi de fată, accident în viaţa lor. Aduseşi frezii şi trandafiri să mă scoţi peste Eliade, c-aş fi scris mai mult decât el despre India şi n-am făcut ce-a făcut el cu fata, ba încă de atâtea curve acasă, şi vrei în martie 3 zile despre mine, dacă mor or something, tocmai în luna naşterii Eliadului.
Ziuă mensurată călcând printre clase în jurul lui Braille-Zahei. Pe Sorin îl enervau indienii, dar pe cine n-a enervat Eliade cu ochelarii lui. Bellow citea cenuşii. Maria, că nu mai traduce, că se enervează, că el înţelege, o să mă uit într-o carte.decât să ne certăm. Amartya Sen, cu Nobel, la sala de consiliu a vice-cancelarului.

Vise pe schiul stâng la rece Vârf cu Dor. Trezirea versului din Queens. Jha recitase la ceai la dhabă din Hanuman Chalisa românească a mea. Băiatul lui Rupendra, pe nume Thirtankara, în costum negru, cămaşă albă, cravată roşie, cum să stai la Rohia fără el, ai şi menajeră drăguţă. Vine Vinod. Aflarea maimuţelor, nemaidomestice, o familie spre observator, câine alb a le dovedi. Unde eşti Hanuman cu armata? Croiam grădina spre comitetul grădinii când se şi identifica alergătorul dimpotrivă, Kurup-Kurup.

Fă tu o şcoală de întâlniri cu India, pe la Craiova, la noi la Râmnic. Mare scandal cu maimuţele contra câine. Se însumează anii în zile. Pas pe viaţă spre visi în flori la gard, aum pe voce mai rar, iar oom a treia oară om. N-am de ce om-ui cum vrea Ashok. Templul ne năvădeşte în trecut. Mă văd la jaini de mâine, tot revăd ca la Roma în Udaipur freziile împunse de trandafiri, îmi spun în cap, prof. I.N.C, profs, friends, I have no words to thank Bhagavan and you for seeing you again. I'll speak on Mircea Eliade's centenary in praise of India. I dedicate my speeach to the memory of professors Shivaramaya, Sisir Kumar Das, Mrs. Mutatkar. About Eliade, we changed letters in India, with silence over his young experience in the Raj. Some enjoy the end of Eliade, others greet a new beginning of his understanding, kind of justice.

Flowers reached the right place, Vinod. Tu ai arătat locul lui Dalai-lama, în câte oraşe, fusese. Krishna Srinivas muri pe 14 decembrie, trimiseşi ieri condoleanţe. Te apropiasei de Tambi Muthu, nepotul lui Ananda Komaraswani care colaborase cu Eliade. S-a sinucis la Londra, aruncându-se din balcon de la etajul 7. Sabka malik ek, dumnezeul fiecăruia e acelaşi. Fiecare om e dumnezeu, Sai Baba. Toate zeiţele vor rămâne puternice, toţi zeii, nu...

Dinner la restaurantul Embassy în Connaught Place, cu Shama şi mama ei Leela, tot întru Shiv ji asasinatul.. Neeru e la Moana, lângă San Francisco, spusese că nu se mai întoarce, are băiat, fată, pian, preferă Chopin. Mai pe plecate din Delhi-ul tinereţii, aceeaşi casă, acelaşi oaspete, ori cine ştie, next time stay with us in Pitampura. Cât ţi-o fi de departe, olteanco, de-ai zis şi de staţie de metrou.

Rupendra ar veni, invitat de Cioabă. Vinod pronunţă Rajsamund şi ţinusem minte, acum Rajsamand ca pe hartă. ME rece viaţa de plată cu henna pe o pată, sticluţă lui Parasnis. Coşul de flori de la studenţi, nu numai pentru bursă.. Vinod intră la anul în masonerie să aibă companie.. Cumnatu-său e, de când ştiu eu, la loja din Chandigarh (acolo şi Kipling?), nu ştiu dacă nu şi fratele din Germania care încă-l bate, parcă aţâţat şi de noua nevastă. Le-a nimerit rele şi pe nemţoaică şi pe indiancă, i se pare virginului. Pe taicp-său îl hrăneşte numai el, la 91, că e din '916, din '913 era Krishna Srinivas. Numai bine de american, parcă ajunsese în fine la dumnezeu. Frumoasă femeia comandorului, leită Sarita Montiel, numai ochi şi trup. Altfel, nu pare de glumă cu atâţia indieni de ţinută în asociaţia pentru România a lui Ashok.

Eu am făcut caz de India ca un mesaj ricoşat de acolo, poate îmbogăţit. Textul abhijnana l-oi fi scris ever pentru a-l citi ieri, nu pentru toţi, oricum o palinodie. Nici Vinod nici Ashok nu văd fără ochelari, mai şi întind urechile. Loc, noroc, închipuire. Jha, dacă mai am un exemplar din Gramatica sanscrită Eminescu. Vinod că se lucrează numai pe manuale, cărţile mele zac în bibliotecă, să i le fi dat lui. Că să iau şi eu Nobel-ul. Păi cine să mă propună. Găsim. Deci India. Dacă merită să-l primesc, da' România, de se mănâncă însăşi. 

Ashok: cele mai mari culturi ale lumii, indiană şi română. S.P. Singh, dacă am publisher în India, şi ce mai vrea să vină în România, că mult am mai muncit pe cărţi de indianistică, de plăcere, zic, nu să intru în bibliografii, ar vrea să le aibă în biblioteca lui juridică de la Amity. 

Amplificarea stopată, şi cu studenţii de la muzică, aveau examen, am întrerupt discursul, muzică şi apoi iar Eliade. Nu mai erau locuri, au mai adus un vraf vertical de scaune, să mai fi stat şi în picioare. Aprinderea lumânării (şapte fitile) de moi, flori întâi mie, apoi buchete la lume şi Oliviei, zeci, muzica la mijloc, spiciuri şi recitări multe după conferinţa mea, cu adresare către moi – în hindi, careva în engleză din iar zece şi a noastră, pe ideea că eu primul şi ea actuală. Esha sunase pe mobilul ei de zece ori, o să-i dea cercei să-i aducă Nanei. Rupendra mi-a desenat un portret june.
Nu ajunseră Beteille-ii, Margaret, Nilima, Urmila, tot Leela cu Shama atât de îndatoritoare, thank for good company, nici pentru flori, ne leagă un sentiment-Ganesh, conducând – elefantul, făcuse Shama, are şi fildeş, am zis, e god-ul lor, ieşise în cale Dumnezeu (nici o abhaya mudra, Budha, Gandhi). Coşul mare, de la studenţii vechi, cu Sharat, Rana, Ashish. Nu i-a obligat nimeni. Mi-au arătat respect. 

Seralilor foşti rectori, mahări, cum am salvat, cu Sântimbreanu, de la exmatriculare pe Roxana (scrisese în engleză că dă foc şcolii şi o colegă îi tradusese dirigintei), de mi-a scris mie lungă scrisoare de respect. Le-a plăcut, parcă, lipsa de gomă, vreo naturaleţe poetică, dacă nu şi ţărănească-indiană. 

Eliade a venit prea tânăr, eu, gata, şi tot revin, lui îi ajunsese, nici să treacă incognito n-avea cum, nici să fi fost înghesuit în ce morală. Toată venirea, mai pe recunoaştere decât fuga de sărbători, voi medita Crăciunul la jaini, mai şi gândindu-mă, nici picăturile. Nu m-am uitat la tv, nu în ziar, nu mai am timp să pozez afişul de la dept, al meu deasupra celui cu Amartya Sen (cu Nobel prin mericani). Afişajul îl face şi Carmen stil indian. 

Abia începe lungul timpului, retimpului indian, în Rajasthan, o să fiu mai atent la respect şi de pe acolo, oricum din partea mea. Vinod a fost la primele două conferinţa Ahimsa, a mai şi venit prin Templu.. Engleza va scădea public în India. Religia s-ar schimba, făcea Shama, de exemplu Santoshima, din film, religie, acum uitată, acum Sai Baba.
Când ieşeam din Embassy, Leela, amândouă, dacă ştiu de Bashan, The wonder which has been India, doamne iartă-mă, în 1977, până să vin, mi-a dat-o împrumut securistul care mă culturaliza, iar după 30 de ani, a, o fi fost la tv, interviu tardiv cu australianul (cât mi-amintesc). E, şi Leela mi-a intimat c-a auzit cum autorul susţinea schimbarea, exemplificând, ca Shama, cu Santoshima şi Sai Baba, n-o dădea cred de gol că de unde luase ideea, dar că nu e o glumă ci o aserţiune bibliografică. Shama l-a avut, la sociologie, prescris pe Eliade, o să verifice dacă mai e şi acum.
Nu stau rău în India. Mă cunoscură mai mulţi, pe stat de vorbă şi ascultat. Şi R.K. Pant a murit, urmaşul lui mă aşteaptă să ţin o conferinţă la Gandhi Bhavan, a venit, uite, timpul.

Trebuie să feresc henna, să n-o strivesc. China învaţă engleză, India o fi uitând-o. Contează persoana de faţă. Cu mărimile, am fi subţiat buzele, pe teorii. Că pe-aici, cu Eliade, altfel, după JNU. Rămâne afişul după mine. Cel rupt de studenţi, trăgând de scoci, nu se mai citea, l-am aruncat în cutioaia de gunoi. Hypertextul şi noua şefă tot comunistă. Cum că e pe bhang. Aflase şi Lilu de-o sfâşia pe litere. Ne roade rod nerod.. A somnolenţă, m-oi instala, primele trei nopţi trecură, să vedem ultimele trei, sar somn, văd tratak. N-am mai citit imnul femeii străine, de-l recitaseşi, Irina.

Dacă nu Lata Mankeshkar atunci cine. Eminescu şi proletar, nerecunoştinţa către Eliade, ce scrisori, tocmai ar fi curioasă securitatea mai departe. Că dacă mă întorc de la Udaipur, dacă plec, mă invită . Îl ştiau şi pe Eminescu cu liber de la Eliade. Care-mi dai lecţii despre India pe neve, care şi ai luptat pentru mine. Vinod nici armata nici femei. La doctorat că să ia nepoata şefului ştiinţific, ăsta că nu, ăla că atunci de ce să te primesc. Şi a trecut viaţa fără femeie, Tatiana era măritată.

Sardar cu barbă liberă din toată viaîa. Câte invenţii de poveşti atâtea dinnere, da'şi trăiesc Viaţa afară nu-n zid. Greţuri poveţuri, mină şi meditaţie graţie. Acum ne şi înţelegem pe universitate de peste şapte mări. 

Bătrânul Tyagy mă pune pe coperta revitei şi o să scrie despre mine în alfabet devanagari. Ok aeroporturi similitudini despărţiri de pământ covârşiri. A numărat, după lunch-ul plătit, 250 mâncători, veneau plecau, ghivece, bambuşi, maimuţe. Mă uit în oglindă, îl văd pe taică-meu. Ce-aveţi voi acolo la poartă de nu şi aşteptarea mea. Trei zile indian, încă 12. Amploaiaţi, îngrijitori, informatori. 

Taică-tău Shiv ji a stat o lună jumate în bibliotecă în California de i-a plăcut şi nu s-a plictisit, ca noi, Shama, în Washington, măcar tu chiar două luni, de spusesei că n-ai fost în America, n-o mai puneai. Un neindian şi român ar fi de tine, pe recomandare, unde ne-am mai ţine represibilele, ştiaţi voi şi să vă pupaţi bibliotecă. S-o asigur că n-am alcool la mână, uite că nu şi jainii mă aşteaptă, cum îl vom vedea pe Mahapragya.

Cum ai vrea cu nas româno-american, o să-ţi recomand pe Rupendra, Luminiţa. Copiii chiar îmi au frumoasă amintirea. Chit c-au crescut şi eu am îmbătrânit. De nu mi-o fi fost frumoasă viaţa aici, de nu m-aţi primit ca mumbayienii pe Rushdie, din trei nenăscut, facem o indianistică.. Ce-aţi fost voi copii încă cinci minute, până ştim ce poartă Udaipur. La Nandigram, protesteri împuşcaţi. Rahul nu e ca Rajiv, nici Mihai ca Ferdinand. Vorbi cu Advani, prin constituţie, suveranitate, socialism, democraţie şi secularism. There is a knock in your door Mr. Gandhi. There are ancestors of the whales in Kashmir.

Romario prins luând finasteridă, Oiştene. Highest priority, agriculture, education and health. Al 11-lea plan cincinal, creştere 9%. Străinisme (ne)indianizându-se Eliade. Ce nenorocire (ne/re)cunoaştere, că evrei, că indieni, că linearizarea circularităţii, că sexul june, râsul comunicării la distanţă. Oi fi muncind plăcerii continuu, de ce-oi fi povestit foc şcolii, cum tot în India, ba în Thailanda, eram când muri Sântimbreanu, după Vulcănescu, la Buzinschi şi Ladea am fost la înmormântare. Omul ăsta. Duşi Pricop şi Tupan. Dublura sării zahărul.

Din ce în ce face lumea altfel, cam din ce se fac copiii. N-am de ce mă emoţiona ajungând.. Gange orange. Pluraluri din vremuri în corzi secrete. Pe şterse cu parlament-mamă. Use seat bottom cushion or floatation..Pe cine oi fi enervat, pe mine italienii, familion, cărţi de îmbarcare la copilul mare în ascunzătoare, urcaseră să coboare, careva decopertare, stau normal la business, să nu-i caute Mailat, că pe Romulus tot îl pierdură altădată.

Vă admiram acum ai Soniei, de când (nu) te (mai) citesc Manohar Joshi. Pe undeva, sardarul fost ministru şi poet, Kushwant Singh. Bine c-ajung pe zi, scăpat de tren, încet, între distanţe deşertice, în mină, când în trening cu caiet şi foto, nefalnic, băutură şi cronţăneală, popor,, ăle mai graţioase aici cu muzici jazzoase, since ages, fresh limo, potolul era şerveţel.
Elefantul Bhola de 40 de ani a rupt cortul după pereche inexistentă. Vremea împerecherii, tranchilizat, abhaya mudra. Nu plecarăm şi băurăm talassoemia. Zoo tigers kill visitor at Guwahati. Amartya Sen, corporate India should not see education merely as creation of labour force for itself.

Wolf in sheep's clothing. Dublura s-o descrie descriere dacă ne vom arăta pe film, voi mai cu tehnologie, ori vedică, Bădică, fără de daruri primindu-mă la o vreme a mă aştepta. Ne-o împăca la ahimsa acasă, cu aşteptări tăiate, trompeto. Cel mai mult purtând cravata Mayei. Adevărat că şi data trecută Mahapragya numise România. Unde-o fi şi publicaţia, în ce alfabet. S-or fi ţinut conferinţele mai în deşert. Mai staţi plecarea să încapă lunch-ul, în nici o oră, nimic cinci ore până-n Hawaii. Pe talere de unde şi de unde foamea. Între timp toţi îşi vor fi luat căţeii, eu cu elefantul rutologilor. A. Vinod cu masonii lui să mă scoată cu Nobel, la bobeală, atunci ca Amartya, pe aici, pe el, iar lăudându-l, doar nu România, cu muzică de la copii. 

Propunerea a fost atâtica, iar tu că mai interesantă Mahabharata decât Ramayana, parcă nu în diaspora, da' m-am expus, Rama-Isus. Muzică mai mult aceleiaşi neplecări, că n-o fi rivoluţie, trompetizarea flautului, peisaj ne de pe jos. Dodii şi sonancte. Nu te-ai urni să nu te dezlipeşti. Ce-mi plăcuse din ce zbor, lunch-ul ne va fi pomană pe neduse. Şi ieri pe acum, rice and dal. Kali peste o mie de ani. Shabana Azmi ţi-a rămas, ştiusem, altfel o zi frumoasă, ieri, azi. Cine să ne mai deştepte, camarazi. Voi fi şi verificat spusele timpului de vă duceţi şi la întoarcere tăviţa pe vege. Mă simţeam socru, ce mai încolo, nu eram al singurătăţii maimuţelor. Ai înţeles noutatea poeziei mele indo-române.

Şi Shama s-a plictisit în Washington. De-aia fac băieţii ăia războaie. Watergate printre Gemeni. Neeliadian, abia sacralizare. Atunci, nu l-a omorât nimeni pe Hristos, nici la Auschwitz, şi Longin sutaşul ce să se mai fi convertit, ca mai târziu ai lui Cervantes. Potol din greu, de cât ni se făcu prânz aşteptarea, iar şi lămâioară să ne fie zboară. Ultim nonvegi, pui, nu vii, s-o face găină cocoşată, discriminare foamei albe, nelustruită de perii cerşetoare, mi te-aş mai reclama la căpitan. Nu i-o fi plăcut de ochii mei, ai tăi, Vulcănescule. Ai povesti ce n-ai mâncat şi duhnea de la alţii. Ciorbă de burta ta în amintirea vitaminei B, adică pentru toţi şi nu pentru mine, să i-o arunc în faţă, s-o pieptene. Nici cu semnul n-o ajung de frumoasă, ori oi fi depăşit vârsta Eliade.
Îţi permiteai la douzeci de ani. Şi uite că aterizăm la geam. Ăştia înfulecă. Râdeţi, vitelor, taică-meu să vă înjure. Venise cu altceva, s-a întors. Nu-ţi mai caut furculiţa coborârii. Lingură, iaurt şi dulce după. Am dat pe gât neempatie. Ne-am săturat. Trageţi speteaza. Cu scuze, de-aia scrisei. Asta o fi indologie încă admirativă. Bani pe deservicii, când colo urale. Rămaşi amabilitate. Ce să mai vin la Amity. Food-furie pe farfurie. Merge muzica nepieptănat. Schimbări de forţă în rotire verde eşti, pământule. Te luai de păr ghitară, alb de albie.

George Anca



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu