 |
| Victoria Memorial |
Calcutta în trei personaje:
Tagore, Maica Teresa, Eliade
Tagore
Marile imperii – scria Tagore în A doua
naştere – îşi schimbă forma şi se spulberă precum norii; naţiunile îşi
joacă rolul şi apoi dispar în obscuritate, dar aceşti indivizi poartă în ei
viaţa nemuritoare a întregii umanităţi. Vorbea despre personalităţi
revelatoare, respirând în lumea Spiritului. Noi vorbim despre el, în Calcutta naşterii lui (6
mai 1861).
În Victoria Memorial, azi Muzeu al Bengalului,
Tagore joacă într-o piesă sanscrită, cu diploma Nobel pe peretele din faţa
fotografiei junelui actor. În palatul memoriei sale din Shantiniketan, am căutat
zadarnic prin vasta iconografie urma lui din Bucureşti (noiembrie, 1926).
Atâţia de la noi ar fi zidit palate din paşii lui Tagore. Spuneam atunci că
sfântul din Montparnasse şi sfântul din
Shantiniketan, amândoi scijelaţi în cuvinte de Arghezi, au tăiat în materie
spirituală mântuirea lumii. Că Tagore este Christos bătrân, frate mai mare cu
Christosul valah, Mihai Eminescu.
Calcuttană, prin naştere, Amita Bhose a putut
chiar să evite gustul morţii incinerându-se în Bucureşti lângă mormântul lui
Eminescu, împrăştiindu-se în cosmosul lui Orfeu şi al lui Tagore deopotrivă.
Doctrinele mileniului al III-lea nu vor putea
evita ceea ce se impusese filosofului Nicolae Bagdasar în 1938, contrastul
dintre civilizaţia europeană, acum, pe acelaşi trend, americană, materialistă,
şi cultura indian-orientală a sufletului, a interiorului. Dacă încorporarea
gândirii lui Tagore în cultura română în anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut a
putut fi destructurată chiar prin Tagore însuşi, sovietizat, al treilea, al
patrulea Tagore vor fi iar şi iar Tagore cel dintâi, cel adevărat.
“Un abur de aură botezătoare”, cum i-a zis Tagore
mahatma lui Gandhi, cum a murit Vivekananda la 39 de ani, ce titlu a avut
Ramakrishna. Fugărit de furnicile albe, chiar tu, Tagore. O competiţie existenţial-religioasă
la templu. Power cut în Lebedev + Gorki Sadna, Eisenstein, Rusia mutată aici,
cu căţel cu purcel, orice intră nu mai iese, Birla Planetarium, Rabindra Sadan,
Matro St. Paul’s, Cathedral, handicraft bazar, Sunil Ganguli, Satyajit Ray, Father
Panchal, Mrinal Sen, Ashok Kumar, Dilip Kumar, Kishor Kumar, Amitabh Bachchan,
Guru Dutt.
Mă despart de Calcutta înainte de a fi aflat cum merg
treburile la Departamentul de istorie antică, tocmai acolo merg, pentru “la
revedere”.
De nu s-ar dispersa, ştearsă de ciclon, casa lui Tagore din Pandua, Orissa, fost Bengal, unde scria sub un copac bakul drama-dans Chitrangada. Aici era the revenue inspector office. Ciclonul din 1971 a spulberat casele din jur, nu şi pe cea a lui Kabiguru. Acum, gata, vom putea reconstrui casele noastre, n-o putem înlocui pe cea în care a locuit Rabindranath. Sarada Prasad Malik, no point in building an auditorium in a remote village. The Rabindra Mandap was finally built in Bhubaneswar. Au instalat sătenii o statuie la intrarea în sat şi uliţa principală au numit-o Rabindra Sarani, nerecunoscută de guvern. Bani pentru bakul mandap. Tineretul a format clubul Biswakabi Rabindranath Yubak Sangsad. Au încercat şi o Rabindra Library.. Tagore le zicea: baba aum khao. Venea aici de dolparba, înainte de a se muta la Shantiniketan. Cooracharan Sahoo, the 56-year-old son of the late Durjodhan Sahoo, Tagore’s estate manager: my father handed me down all the papers before he died and asked me not to lose them. I kept my word and saved the papers although I lost my belongings. Gata să se înece în ocean, şi Camoens purta deasupra capului manuscrisul Os Lusiades.
În 1926, pe 21 noiembrie, Tagore nu era aici. Era
în Teatrul Naţional din Bucureşti şi conferenţia despre poezia şi gândirea indiană. Azi, 22
noiembrie 1999, în Shantiniketan, a doua zi, ne amintim nesfârşirea şoptirii de
Gange-Dunăre. Cu antet, că dr. George Anca has delivered two lectures, Tagore
in Romanian perspective, Vidya Bhavan, 22 November ’99, Tagore and Eminescu, 23
November.
Maica Teresa
Maica Teresa este una din cele 3.000 de surori
ale Ordinului Misionarelor Milei, fondat de aceasta la Calcutta în 1948, cu 12 surori. Născută în
1910 la Skopje, sfânta moare în 1997, după ea, anual, hrănindu-se o jumătate de
milion de familii şi 90.000 de leproşi sperând vindecarea sub îngrijirile
ordinului. Dragostea pentru Christos şi jertfirea pentru cei mai săraci dintre
săracii străzilor Calcuttei s-au născut împreună, spune ea. Sora săracilor,
protectoarea bolnavilor, femeia care a slujit lui Dumnezeu cu mâinile ei (sunt
titluri de cărţi dintre numeroasele ce i s-au dedicat) este şi unul dintre
leaderii mondiali ai secolului 20 (Leading Ladies; Mahatma Gandhi,
Mother Teresa, Swami Vivekananda and Some important Events of India from 1944
to March 1995.)
Unul dintre biografii ei indieni, lansând cartea,
pe care apoi a înmânat-o preşedintelui musulman al Indiei, a evocat, drept
răspuns la eventuala românitate a Maicii Teresa, o discuţie cu aceasta.
Întrebată de un magnat elveţian unde să depună 1% din afacerile sale, Maica
Teresa ar fi spus că România are probleme, acolo să doneze. Venită în martie
1990 în Bucureşti, era aşteptată în Piaţa Universităţii, cu o strofă din Rugăciunea
lui Eminescu, scrisă pe zid, sub imnul lui Mureşanu. Cine a deturnat-o ştie
probabil şi de banii elveţianului.
...Cerul Calcuttei, plus evenimentele, joaca de-a
apusul soarelui, cricket, Australia - Zimbabwe 65-1, poate nu traducem Bande
mataram, Mirih, zile bramburite, nu şi Calcutta, oraşe noi, Calcutte,
maici, maica Tereza, iar Calcutta, ai cui copii, divină maică, şi tu, Calcutta,
maica maicii, şi noi, copiii nimănui, un crickett pe maidan (Sanskritikon).
„Victorie omului noului-născut mereu-viului”
(Tagore, Copilul)
Eliade
Eliade era tânăr, Tagore bătrân, cu 46 de ani mai
mult, un Iorga. N-avea cum lipsi studentul Eliade de la conferinţă, în ’26, aşa
i-o fi venit şi ideea. L-am căutat de-am înnebunit printre bărbi
Tagore-Brâncuşi-Iorga. Mrinal Sen îl admira pe Eliade, P. C. Chunder pe
nepoată-sa, Amita Bhose. În catalogul public al Bibliotecii Naţionale, 23
titluri Eliade, 2 Ceauşescu, Eminescu – C-M Popescu, Leviţchi-Bantaş, Emin
Pasha. Eli, Elia, Eliade. No Souvenirs, The Two and the One, Zalmoxis the
Vanishing God..
Iubita lui Eliade, moartă, el urmându-i. Iubitul
lui Maitreyi, ca ea, incinerat, încă o explicaţie a cenuşii, pe lângă a nu-i fi
profanat cadavrul. Conferinţa e aranjată pentru marţi la 1.30, avionul e la 5,
direct de acolo în aeroport. “Mircea Eliade and Indological Studies in Romania”. Îi
spun lui Bando că misterul din literatura lui Eliade este în bună măsură de pus
pe seama vieţii lui în Calcutta, în năpraznică tinereţe, dar eu înţeleg
Calcutta tocmai prin el, Virgiliu tânăr, necaduc. De spus, ce i-a dat Calcutta
lui Eliade este incalculabil, nu incalcuttabil, ce-a dat el discipolilor săi,
asemeni Ce mi-a dat mie Eliade, în afara răspunsurilor la câteva scrisori, m-a
legitimat inclusiv să-l apăr - monopolizat de interesaţi şi puteri, el nu mai
poate fi iubit precum toţi marii. Se lansează fuzee de denigrare a omului şi
contestare a operei. Primul act indologic autentic este apărarea lui Eliade.
Confundarea lui cu tendinţele vremii sale în România, Italia sau India se face
prin eludarea creativităţii şi evoluţiei sale. A-l nega pe Eliade înseamnă a
rupe fatal lanţul de la Eminescu spre noi. El a dat lumii şi prin ea un sistem
hermeneutic consacrat. Dacă, prin absurd, lumea-l va sacrifica, în stil cumva
indian, românii vor fi cei ce-i vor face dreptate, cercetându-l. După
interzicerea sub comunişti, noua interzicere ar putea să-i stimuleze în sens
contrar. Oricum, el e tradus în numeroase limbi, e , din fericire, inevitabil,
ca mare constructor. Iese, evident, din modă.
Eliade e primul indologist român în senssul
deplin al cuvântului, cu studii formale în India, cu doctorat pe un subiect
indian, yoga, obţinut în Bucureşti. Acesta a fost un început de urmat, fie şi
de formă, în amintirea lui. A publicat o operă literară indologică în
româneşte, extinsă la istoria religiilor, în continuitate. Background-ul
românesc indologic este necunoscut în afara României, astfel că indianiştii
români beneficiază de anumite intimări, voite ori nu, datorate şi trecerii
timpului. Cine începe studii indiene, tocmai datorită exemplului său, şi-l ia
ca model, chiar cu exagerări imitative, însoţite şi de infidelităţi
superficiale.
Studiile indologice au fost ca şi interzise în
blocul sovietic (sanscrita a fost prohibită şi în Bengalul comunist, până
deunăzi) sau au fost utilizate propagandistic, antiindian, antireligios, antisocial.
Vedele au fost studiate în puşcării prin alfabet Morse. Eliade ştia
asta.
Când Radhakrishnan, pe atunci vicepreşedinte al
Indiei, viitor preşedinte, a vizitat România, se spune că a intervenit pentru
eliberarea poetului Radu Gyr, coleg de generaţie, condamnat la moarte. Şi
Pandit Nehru a intervenit, prin U Thant, secretar general al ONU, pentru
eliberarea deţinuţilor politici din România, lucru pe care am avut prilejul
să-l reamintesc în cuvântul ţinut la acordarea doctoratului honoris causa E.S.
Shankar Dyal Sharma, preşedinte al Indiei, rugându-l să intervină pentru
eliberarea grupului Ilaşcu.
George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu