 |
| Pasărea în spațiu de Constantin Brâncuși |
ASTORIA
George Anca
*
Îşi face dreptate dezbrăcând filmul de vizual,
unde el numai se auzea, transcriind şi oralitaea, neodialect româno-aborigen.
Personajele se paraşutează din filme, spre romanul filmelor. Erosul
supravieţuirii permutat în iniţiere de sine prin cei filmaţi.
Licitaţia continuă. Cine ar filma cenzurada? Mişc
aur, mănânc argint. Tulburare bipolară. Rabie pe nespălaţi. Mişcările de
dezmembrare. Terapie electroconvulsivă. Hepatita, faţa lungă. Argintar zlătar
claudicant. Cumaean Sibyl. Tăia-ne-am mâinile.
Apăruse Colo, după ani, la misiune, măritată, cu
copil, aş fute-o, şi ea, am luat-o în maşină, pe un versant în parc se
dezbrăcase, iepuri şi purcei, că sunt de jocă, un camion se dusese la
Alexandria cu geanta mea, ne aşteptam pe şosea, ne-o fi luat poliţia maşina din
Cişmigiu, ce-o fi făcând Colo, n-am condus niciodată, familia mi-o fi revenit,
hai cu joardele prin gard.
În era Kali, nici Vedele n-or mai fi. I'll always
love you. Află iarba kusha în pofida demonilor rakshas şi a strigoilor
pishachas. Doamne, păşindu-ţi alături şi iadul mi-ar fi rai binecuvântat. În
pas cu tine, Doamne, şi iadul mi-ar fi rai.
Concepţie in-out, alte tribulaţii
hermeneutic-onirice. Sunase regina
cealaltă, de la potop, de-o rătăcire. Gripa Siberia. Te bucuri în gânduri
bioflavonoide. Scriu în soboleză. Îmi telepatizez vorbitorii. Hera violându-l
pe Zeus a-l adormi să nu mai bată numai hectorienii. Şi tu, Horatius, pe via
Appia spre Dacia.
Cezaro-crăiesc, cenzuro-râiesc. Impaler is imperial. Hora de pe scut. Un alias.
Nu apăruse bătrânul, am dat de el la film, în
studioul lor, am conversat expoziţia şi biblioteca, preferând lectura
vizionării, că eu scriu în caiete mereu. Bolovani proşti grămadă. Nu zic noaptea
nemaiobsesivă reintonată compensator, tartar paradisiac pe Ida. Românizări
alchimice în devalea roatei pe şira curcubeului. Transcrierea rezonanţei. Ecou
din iraţional.
Ultim cuvânt, voce schimbată. Aş rima ranguri
neîntrerupte, urâţi de vicii cărţi şi table părinţii noşti al meu comtable. Vin
ele iar la rând caietele vechi mai lizibile. Cu oricine poţi să te pui, nu cu
ei, sar pe tine. Grămadă de semne de nebunie. Babele astea, ce panarame.
Du-te cu noaptea, cerşetorule din Paris. Român, nu aghiotant.
Regăsindu-te cum te-ai pierde, ce-am avut (nimic) şi ce-am pierdut (tot). Ziua
tot închisă. Porumbiţa a ouat din nou. Negaţionisme (ne)acceptabile. Lvov imposibil, afară
spre mormântul lui Dosoftei, neştiut Budai.
*
Tanscrisesem, scenarizat, caietul Brâncuşi, sub
titlul 'Pasărea Brâncuşi' (din el, separat, vreo patru pagini de poeme, unul în
italiană). Am luat 'repertoar', 1961, începând cu 1 ianuarie, până să
împlinesc, în aprilie, 17 ani. M-am speriat de spălătura de creier alternând
tematismul propagandistic cu citate din antici, dar şi din Whitman.
Găeştiul comunist, din amintiri, nu există,
profesorii „bătrâni” îşi vedeau de familii şi îndrumarea copiilor lor spre
Bucureşti. Funcţionari, meşteşugari, agricultori, rar muncitori se distrau cum
puteau la teatrul din parc, bâlciuri, cârciumi, meciuri de fotbal, uneori de
box. Fiind venit dintr-un sat vâlcean, târgul îmi părea străin, cosmopolit, dar
nu se compara cu Râmnicul.
Învăţam bine la toate materiile, mai ales la
matematică şi la română, dar şi la rusă şi franceză. Încă mă băteam, în special
cu Minculescu şi Dinu, fii de profesori, dar şi cu Peligrad, o dată pe terenul
de fotbal, în pauza meciului. Musafirele bunicei vitrege care dormeau la noi,
şi pe masă, nu se trezeau, aparent, când le ridicam, în somn, fustele, iar la
geamurile băii publice îmi vedeam şi profesoarele nude, cu tot oraşul.
Scriam poezii dedublate „comunist”. Ieri m-am
şocat (iar) citindu-le. Să nu fi fost aşa toată viaţa, pe alte teme, sub masca
dicţiei şi a rafinării. Aş face o carte de dedublare forţată, cu aşa dovezi
palpabile, zice Plata. Propaganda maximă nu mi-o regăsesc în India hindusă,
apoi legionară. Jalea e că făceam campanii de unul singur, sub influenţa media
comuniste, nu de Găeşti, de la centru – trimiteam la reviste, Luceafărul,
Steaua, mă făleam cu imbecilizarea versificată laudativ, fără nicio legătură cu
propria pubertate şi psihoză a separării de mamă, soră, copiii de la Ruda.
Teamă mi-e că mă îndoctrinam singur, vedetist.
Citii Deputata lui Puşi şi copiilor: horror. Tematism autist?
Scrisuri-înscrisuri. Bine face Gherush 92 că interzice în şcoli Divna comedie –
XXIV, XXIII, XXVIII, XIV antisemite, islamofobe, rasiste, homofobe. Eu &
raquo, celălalt & laque, este ceea ce nu sunt. Na, ia de-aici, în noaptea
focurilor, o ceapă, pomană de sufletul vrăjitoarelor.
*
Dacă i-am fost elev, cum nu, am zis că Stendhal e
neamţ, să mă omoare, ea uitat, mai lovit am fost eu. Biblioteca naţională
norvegiană a cerut Bibliotecii naţionale a României cele şapte volume Ibsenienii,
ale mele (am donat eu). Francesco della Valle, 1532: sti rominest? Mă prinde
din urmă literatura. Anatolida, Traianida, Negriada, Ţiganiada, Ştefaniada,
Mioriţa, Creangă-Homer.
Piaţa Înconjurului, urbi et orbi, învierea
păcatului, inteligenţa letală a epilepticului. Ce-am numit în ultima clipă
Anonimul lui Rembrandt, operă-caiet de studenţie, v-a străbate fragilitatea la
probe dubitative solitar, în temei de (re)descoperire. Mai şi scrise Esha,
citii după canastă, plecaseră copiii. Vrea să fim in touch. Nu spuse vreo
veste. Just a little more time.
Dantela e pe terminate, căldură pentru crearea
convingerii, ţăranul la scara rulantă, scheletele din dulapurile mitropoliilor,
sărmăluţă la pupatul oaselor, Iahve-Iisus-Sfântul Duh, osânda diavolului. În ce
limbă scrii cu cuvinte româneşti.
Enemies în loc de ottomans, correctness. Vă sunt
fan, nu se vede. Când au apărut fetele, se înfiinţase şi-un guard cu pistolul
la îndemână, că hai, n-am mai ajuns. Scrieri înţelepte, cărţi memorabile,
sănătate maximă, frumoşi şi binecuvântaţi, senini.
Plouă la miezul nopţii. S-a uscat Hristos în
mine? Şi Rama? Veda, iar? Fiul lui Iahve, orfan? O ajunge Puşi la prânz pe
vremea asta? Parcare i-am găsi. I se afişază lui de chestiile astea religioase.
Nemţii au bombardat teatrul naţional. Shinso. Porumbel mort sub maşină de
Înviere. Empanadas din victime. Christ is resurrected! N-am luat porumba de la
volieră. Am mâncat trupul, n-am băut sângele.
Nevestele lui Vlad: cneajna Bathory, Juzstina
Szilagy, Ilona Nelipics, copii: Radu, Vlad (din prima căsătorie), Mihai, Mihnea
I cel Rău (a doua), Zaleska (a treia). Telescop al trăirii din cioburi retro,
asasinate la nivel declarativ, mai o gălbenea, cum ne-am fi prins fericirea
scrierii sub represiune, suferinţă, demonopol. Atenţie la euforie, omens.
M-ai chemat să dăm jos cutiile cu scrisori, le-am
ales pe cele dintre noi, restul, la loc. Bine de cartea Platei, rău de gingiile
mele c-un colţepeş de pe urmă. Icoanele n-au păţit nimic. Important e
negativul. Muncitură. Proposition. Povidlă. Skeleton. Nu am gunoiu' la mine.
Moartea, nicio plăcere, se poate şi alta. Te întrebase Nina dacă e voie să se
scrie despre moarte.
Glicemie sub lovitură. Seeing is believing.
Traduc după telepatie, Om Gupta, din Houston,
vrea in touch. Când om mai ajunge şi la teatru. Nu mai făceam poze, copiii
intrau în muzeu. Nechemat nu chem nici ananda. Căram statui nu numai
rubensiene, Sarite şi Irene. A te purta ca Rousseau. Proprii cortine
ontologice, liber de duhovnic. Îl adorasem în replică. Am chef să ard pe rug.
Cealaltă programare fusese imaginară, cum mi-am dat seama la soroc, pe care
l-am urmat solemn, cu furnica pe pălărie, ţărână în pantofi. Spiridon a fost
bucătar la Astoria.
George Anca
2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu