MĂ BUCUR CĂ AM DOUĂZECI DE ANI

George Anca

 

născându-ne

râdeai

plânsul

pateric

când nu vom mai vâsli

elite sacrificiale

bucuriile şi

în zbor

logodnic rău

mi-ai spus

dispariţia inividului

născându-ne

ne-am înţelege prin bulgări norocul

de a ne îngropa deodată

în abisul duselor zăpezi

certarea icoanele ne-o sărute

cum şi noi le sărutasem

la moartea copilărească

a soarelui contagiune

până-n cotlonul cu mamă

etern născându-ne

râdeai

râdeai de mine taur femeie

oborul grajdul ceairul nimic

apele nudului albului claie

curtea Colţei caiere de esenţe

anul ăsta parte de sălcii

preferi totuşi critica raţiunii pure

ne avem bine ducă-se

nenorocul cu norul fumului

albiră câmpiile albastre

plânsul

plânsul era ea murind

mi-am şters-o de pe ochi

se evapora pe degete

spre balcon unde nu suise nimeni

m-o fi căutat printre seminarişti

din ochi cu dragostea drumului

către fiul pierdut o mie

aş schimba gândul vorba mamă

rănită carnea de război şi cancer

de trăznet şi de bătrâneţe

te lăudasei a biserică

în ea căutându-ţi şaptele

botezaţii cumnaţii morţii

nume pe piatră nicio femeie

şi eu în lumea ei piază

adică mori când n-o mai porţi

te-a născut te moare uiţi

copiii uitându-te ori te-or iubi

câtuşi de cât sperie-i cu metamorfoze

doamne poveştile ei copiii

frică să nu-ţi mai fie

după copaci după cruce sus

mâinile legate de gât

înecaţii din auzite

pe luncă nici mama

a nu pleca în America

atunci de ce să şi mor

numai pentru că murişi

pateric

a domnului cerească mângâiere

n-o cere doamnă văduve inele

ciocnindu-se falange spire sfere

când n-ai muri rămase toate cele

rugămu-i-ne din apropiere

să ne mai lase pradă jele

cu tinereţi în floare fiere

codrene haruri retezate zele

a chinului vreo duioşie breşă

cătarea ceruită stup homeric

spitalul leşului frăţie leşă

de la cutremur cancer întuneric

pădurile tăiate vană meşă

nirvana mâine seară la pateric

când vom mai vâsli

când vom mai vâsli

dacă n-adormim

ce oameni şi-ai noştri

tu cu barbişon

naiba voastră

supunerea la tortură

viaţa merge înainte

grăbiţi-vă pulverizaţi-vă

toţi spuneţi că acolo

nu e război

şi era cât pe-aci

să fiu aruncat

bine-i stă palatului

cu varul de pe merii ţării

palatini lăcătuşi strigoi

plimbându-ne prin parc

elite sacrificiale

elite sacrificiale

lume în inimă

sinele credinţă

caiere încaiere

ruina pe vârghini

a ne întoarce fum

înse dânse vâlve

agonie selectivă

nici să te înfurii

proprii cascadori

mame ale noastre

ne-om înălţa

gândirea schisme

cantabilitate

lăsare în pace

nimeni la fel

cu mai dragii

din cer

din taine verzi

doctrina dezgropată

neîncotro fremătătoare

pe mitul

suferinţei

umiliri de sine

prietenie

naţionalismul

duşmanului

două anotimpuri

bumerang mai dornic

de întoarcere

cum sfârâise

cum neastâmpărul

via Iviria

din departe

în departe

făr'aproape

cocorul

eternitatea

inducţiilor

logos etos patos

tragic artha dharma

kama moksha

se-ntâmplă ceva

urât şi trist

ne umplem de furnigi

lume lumilor

pânzele clipelor

Pygmalion Plotin Confucius

ridică-te Ioane

bucăţi de avioane

moară pe comoară

India sânge

Gangele plânge

du-mă huidumă

înoţi

îţi ucizi

un fiu

mă trezeşti

de-oi fi adormit

şi invers

gândire

acest vid

indefinibil

blajini canini

trecere petrecere

grâul să ne secere

25 nu 24

aprilie ca ieri

foc universitatea

1995

bucuriile şi

bucuriile şi prăzile

pierdu şi

numai barca

numai pescăruşii

fluviul ascultând

cum intră-n mare

munţi în irişi

zăpezi topirii-şi

tipar degeaba azi

peste alb bocancii calzi

lacrimi în ţărână

de pe braţul crud

nu sunt vinovat

că m-am născut

peste adâncuri

buştenii singuri

înroşite ape curg

retezate de amurg

ia-ţi scrumul din

degetele mele

n-am niciun frate

a murit nu s-a născut

visul ferestrelor

e un pământ luminos

cu urmele zilelor

şi ale unui om

care nu s-a întors

ai casei au vrut întâi

să se păstreze tineri

pentru recunoaştere

şi numai apoi au

început să aştepte

şi asta de când

s-au deschis

ferestrele singure

odată în vis

atât de albă

pasăre

că nu m-a

mai umbrit

resturi

ale ecoului

te-nvaţă

să dansezi

pierd ivirea

vorba umblă

oh privirea

fără umbră

nicăieri

uitarea

iubirii în

constelaţie

ne-am povestit vieţile

am schimbat vise

n-am minţit lumina cu

gesturi purtătoare de umbră

aer lupte

cetini rupte

dinadins

scut învins

sălciile

plângătoare

pe inima

ruptă din soare

pasăre eşti

sau copil

cu o pasăre

de lut în mână

focul aprins

la şoldul pădurii

îşi ridica deasupra

femeie de fum

cerbul sufla

naiurile ierbii

somnul de-ntuneric

p'omături târzii

spulberă-l soare

a veni prima zi

braţele ia-mi-le

pentru îmbrăţişări

apleacă-mi privirile

în chip de zări

frânge-mi iubirea

fă-te iubire

iarba oarbă mângâi

cu nemărginire

mersul iuţindu-mi

mă izbesc de păsări

rămân în arătură

încolţesc cu grâul

umbre vii

de păsări

smulg verzi

lujere din glii

am fost inima

crângului

într-o zi

pământ submarin

cutrmurat de ancore

nu pot să calc

pe arătura umedă

când încolţesc

seminţele

dar drumu-mi trece

peste arătură

va trebui să zbor

sur ca lupul lupii mor

mor de omorurile lor

dar de foame mai rămân

fără mine şi stăpân

ce aud mi-am auzit

am vedenii am murit

pământ prefăcut în soare

zbor împietrit

în arşiţi călătoare

dropii răcoare

erou al luminii

sub câmpuri

dorm eroi

de-o vârstă cu mine

mă bucur că am

douăzeci de ani

şi toată noaptea

m-au trezit din toamnă

foşnetul de trenuri

orele târzii

eu într-o primăvară

m-am născut

şi iarăşi spre

canale adormii

de ce râd şoarecii

de foame în unghere

nu am sub pleoape

coji de pâine

la ce să-i mai încercănez

privindu-i

bărbaţi cu arme câţi

se sprijină în geamuri

şi cad

pe nume îi aud

prea greu să-mi

fie pasul ca

să-i urmez prin sticlă

e altă noapte

mai târzie

câmpul nu-i de luptă

ci de iarbă

în zbor

nu mai vreau să fiu vultur

cu o aripă de noapte prin care

mă sfârtecă pomii izbucnind în floare

cu o aripă de zi

ce-şi pierde penele zorilor

între păpădii

nu mai vreau să fiu vultur

peste piscuri cu zboruri prădalnice

în căutarea prăzilor jalnice

iar cei de departe ostenindu-şi privirea

să îmi invidieze îngustă rotirea

nu mai vreau să fiu vultur

lângă râurile care se tem să mă oglindească

deasupra fericirii păsărilor

din palma deltelor omenească

o floare de gheaţă cu rădăcinile în stelele reci

şi-a avut tulpina în mine

însângerându-şi petalele pe pământ

astăzi o simt cum se spulberă

în primăvăratecul vânt

o în dimineaţa aceasta uimit să fiu

ca atunci când am văzut primul om

când între ruguri de zăpezi nu-mi găseam iubirea

căci zăpezile se topeau stingându-mi fuga

şi dezgoleau nemărginirea

cineva să mă asculte cineva să mă strige

mă ard plămânii zbătuţi sub coaste

şi cu pliscul înfipt

în aerul singurătăţii zguduitor

vultureşte ochii îmi scapără împotrivă-mi

în zborul cel mai adevărat în zbor

1963

logodnic rău

logodnic rău al minunii

înconjurat planetar

întretăiat de nuntă

credincios ţie doar

lasă-mi cercurile rupte să mă ţină

potcoavele mele golfuri cu amintiri

braţele-n arc vălurit de iubire străină

tremurarea zenitului spre nadir

nimic din sufletul meu concret

n-ai de luat nori cumulus pe saturnale

întrezăreşti peste tot hiperpoet

logodnic rău al minunii tale de nuntă

fâşia de stambă n-are somn

lilieci întregi şi jumătate fără aripi

umblă o noapte între arbori

şi viaţa o bătătoresc

se zbat pe lună peştii-n fundul apei

lacul îşi şterge sudoarea de maluri

smulsă brumă ca părul femeilor

se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă

şi cad pe spate

poate că apa de băut e mult în adânc

iar la geam pâlpâie o naştere grea

cei care dorm se ceartă rugător

şi se învinuiesc neauziţi

feriţi de pedepsele

pumnilor cu gene deschise

din dosul fâşiei de stambă

când dormeai razele

au căzut în apă

şi-au scobit toată noaptea

pământul

răsărind

înrourate şi verzi

să-ţi legene părul

drum bun

ţine-te de aşteptarea

vorbindu-ţi de aproape

tu nici nu ştii

şi ţi se pare numai

că-n loc de seară

s-a lăsat pământul

sub cea mai mare frunză

decât vei tremura

continuând

să-nveţi pe din afară totul.

drumul rătăcit

se sfâşie în păsări

blestemate să mă ducă

una alteia

pedepsindu-mă cu

întoarcerea la

pasărea începutului

de azi nu mai sunt

Narcisul pribeag

îşi îneacă oglinzile

leneşul lac

mor în aer

neînchegate

petalele albe

de singurătate

alerg zvăpăiat

pe fundul lacului sec

în fiecare om

mă văd şi m-aplec

umple-te de amintiri

pământule

nu de frunze

nu de paşii mei

singur ţine-ţi

minte râurile

eu într-una

îţi voi aminti

fata care primăvara

toată mă iubi

aceleaşi braţe în apatii

clopot-femeie ce n-ai bătut

niciodată şi nu te ştii

Izoldă ochi de privire pântec supt

întoarsă mării fără memorie

e un an de la iubire şi mai mult

e tăcere în vocea ta pomi te destramă

pe maluri şi nu te răsfrângi

peste-un an trec doi ani fie-ţi teamă

nu mai plângi de ce nu mai plângi

1964

mi-ai spus

mi-ai spus că am muncit bine

şi pot să fumez şi să beau

împrejur toate păsările

păreau rândunici

râul nu ne însoţea

la izvoarele lui

prin răşină îndemn

roţi de tren fum de tren

beton încleştat

pe drum de respiraţii

pumn de moarte în

creştetul abisului

când ce ţi-a venit să părăseşti

căile ca-ntr-un joc să te bucuri

că moale piatra îţi suge

urmele tălpilor cutremurându-se

ai încercat cu greutatea

trupului frânghiile

stânci sfărâmate pe umăr

polen pe mari petale de nufăr

ai deschis hruba uneltelor

nedemne le-ai risipit în

neorânduială pe treptele uzate

şi-ai început să sui în munţi

într-un răstimp ţi se înălţau

în ciudă păstrăvi deodată

în prăpăstii piscuri alunecau

din braţele subţiri ale ierbii

brazii îşi frângeau

în trunchi viorile

ţipăt rănit

sângera

însuşi râul înfăşurându-ţi

gleznele ca fulgerul

te-ntâmpina cu multă aşteptare

de o mie de ani sau de două

n-am vrut atunci

eu să mă-ntorc tu să te duci

eu să fi fost odihna ta

tu depărtată stea care suia

1964

dispariţia individului

dispariţia individului

profesionistul e o socializare

artistul sub profesionist

vânzarea biletelor de film

decât pe brânci om mai glumi

prin Europa creativă în anul

îmbătrânirii dialog cu China

nici identitate nu se mai spune

grşeli de traducere la Bruxelles

Cajal Panaiotis Simon Floarea

scăpai pai fraiereala pân' la crimă

aveai faţă de adolescent sub şapcă

râde ca tine împrimăvărării la poze

mă duc să-i mai fac o radiografie

şi n-o fac mi-a ieşit un abces

cam de duminică mă chinui

Nandkishor ar vrea să citească

în original pe Eminescu şi Eliade

la pensie s-ar apuca de română

fii în Anglia Australia Canada

împăcăm accente între calende

la o premieră reverberă parla

vaporozităţilor pe iaht dar la

urmă aramă regressus liana cobră

a coborât bărbosul sunt român

cât supus candorii pelasgii cripto

gamează cantor contraro nefripto

la piaţă uş că neacţionată gheţuşcă

soţul autoarei mi-a recitat

o strofă în esperanto din La

steaua o ştiu pe toată pe toţi

i-am lăudat era sala goală

oricât şi zăpada de pe Paris back

păţit Hypatus kir Prepeleac

hermeneut prototiarh irminia

pe lata druidă în două treiia

epic de prin dactilo afară clatin

clan turmaş fără mai noatin

băieţi de schizofrenie dor or

fi torcând furcilor horror

se caută traducător din hindi

în engleză n-am decât intuiţia

companiei nefaste las' metafizica

nemaitinereţii eflorescente

cunoştinţă generativă manta

de vreme rea îl pun şi pe pictor

linie spânzuratului din Uffizi

de unde devreme şi care târziu

genul curgător de-a nimicnicia

nu ce ni se întâmplă nouă vecia

ca să vezi nimicnic explozibil cap

de ce mă mai ridicai tradus harap

turnirurile da' scrie altă vitejie

fracturi interiorizate gloriei

inevitabil Homer în viaţa fără India

Romica e răpită de demon ca Sita

mă animă ca o orbire orbita albă

da voi traduce p'alegeri ţepeşe

speriaţi mai mult necomunicativi

din a mea incomunicabilitate

al cui o mai fi Homer icoană

poeticonului diagonală Fanarului

abia traducând partitura Vlad

ori sobolaş poem din ce contorsii

compusă uitare irecuperabilitatea

inspiraţiei în sine păcat de zăpadă

rasa albă topindu-se Sahară atâta

cramponarea ce nu mă cicălisei

lichidate vederi saci de nisip aripi

ne-om mai decontamina vechime

de întâlniri fluturi păienjeni

în ălelalte dialectalisme razii

s-o încheie de-o armonie podmol

tot pe smulgere vorbe ce zboară

multe se întâmplă recitind Iliada

las' academiile neînarmate marş

uitarea pierderilor monumente

răpşite regăsirii de Budai

şi la cine mai gândindu-ne

de-a viaţa comitagiilor

la roată dâng pe dâmb zdrâmb

jos clopoţei hora la trei metri

ne topim surioară gheţişoară

cine pe cine mai omoară

sleep scientists memorizând epopei

pe amestec de ce zei miorei

am şi vulpea verde pe cord

către fată filmând amarcord

încolibata de-o ochesc pasager

pe podiş înscăunat berber

în traci draci daci taci

nimeni ştiindu-te ba vârcolaci

uniţi în vicii cărţi şi table

părinţii noştrii-al meu contable

lentă mentă alimentă

de se lamentă că dementă

nu-mi stau retrase ţepe la săbii

tot tu vei fi scriitoarea numelui

şi vei reveni pe cel nou

sau cum vei catadixi cu dumnezeu

Vater Unser im Himmel Kyrie eleison

Miserere Meditate invitu cuntrastu

gata Luther Corsica la rând ferigi

i-auziţi la folie du cardinal

                              2012