NEMILOS GITAGOVINDA SFÂRȘIND

de George Anca

NEMILOS GITAGOVINDA SFÂRȘIND

1. 03. 83. D

(Vidushaka) Piesa e zero (acte). (Sebrio) A scris-o noaptea cu ușa deschisă – era nor – nu era soare – nu era zi – nu era lumină – nici întuneric. (Cuddin) am plecat – nu mă știi – n-am tată (Țupeghea) dumnezeu pulsul (Staveghe) codul genetic – întrerupere – sfârșit. Alarma poate fi ca-n șapteșcinci – am mai auzit-o – scoateți-i dopul – iar Brahma – nu râde nimeni – nu da – sfinția s-o sfințești – a guițat sfântul – mă crezi – păi – mâini nespălate de veacuri.

 

2. 03. 83. D

Cursurile mi le adresez mie însumi.

3. 03. 83. D

Dipso-memorialistică de noapte și-ncă-n India. Ani de incertă memorie. A venit murătura să mă invite, să-mi ordone? Write a short composition in Romanian on Eminescu. Absenții. Filosoful Kant e al vostru. Murătura se scuză, aproape, că nu controlase greva pentru un singur scop. N-au nici ăia ce mai raporta (eventual contra mea).

Găvărea rece, mască. Numai ei, împrumutărorii. Noroc cu greva. Vineri, la 2.30, Bhakti, poezia lui Ramanujan din Chicago. Zi frumoasă, mai mult ca o idee de frumusețe. Secretarul Kapilei, că să fiu in touch cu biroul ei azi.

Vine vara, nimfomana, filo-rusa.

9. 03. 83. D

Nu văd mai deloc. Scriu prin ceață ce-oi fi scriind. Mi se păruse că se rupseseră-n bot și pantofii de pânză de la Ionuț. I-am purtat o oră și i i-am oferit lui Birshi, îi luceau ochii. Nana, la școală. Nansi, să-și facă electrocardiograma, o doare inima. Eu am amețeli.

Clasă de hindi. Citite traducerile lui Vinod din Vasile Văduva, Doinaș, plus dedicațiile eminesciene de Iuga, Sorescu, Alexandru. Două pachete de cărți, unele greu vandabile în absolut, altele atrăgătoare. Ceva ziare de-a valma.

Gilda lăsase un scenariu în manuscris, apoi dactilo, apoi tipărit. Condamnat la moarte de Mussolini, complicații casteiste, religioase, sociale, câteodată poetic libidinoase. Amețeala se risipește. Voi merge, pare, la Ramanujan.

Psihologiile examinate ar consuma un spațiu și așa ocupat de nimicnicii. S-au tăiat pipalii, sterilizare de corole, superstiții, sombrerii. Mâine la trei și jumătate, Untica, piesă buddhistă, cu Nana. Depășim protestul? O aștept pe Nansi.

Mai schimbăm. Să zicem de Istoria lui Călinescu în India. Ce contează o generație în totalul necunoscut? Simbolul e al anilor de-atunci. Refuzul mângâierii peste o generație? Ce ritual vom performa, pentru cine?

Jignirea excelează fascist, antiromânesc. Ne pomenim răpuși în buna-credință din veac. A patra parte, un top simbolic, ucigaș de copii. S-ar zice însă că dumnezeu și unii oameni tot ne mai au la inimă. Ne contemplăm viitor peste condiția hărăzită de mahări. I-am și învins, aproape. Cultul vieții se desentimentalizează pervers.

Doamne, doamne, îți îmbătrânesc credincioșii peste noapte. Îi tot aștepți la cotitură. M-am ascuns în jocul studenților, lăsându-i întru Eminescu în devanagari. Ore Tgore. De ce S. K. D. s-o fi oprit la The Child, singurul scris în engleză, după ce fusese de părere să-l lăsăm pe bătrân?

Nu e rupt, ori e papucul lui Mahmud? Neagră de bitum Chatra Marg. Patru fantome în alb cărând un mort? Bărbați? bătrâne ca și vizitându-se în căminul Mirandei.

Jaya Jaya Deva – Jayadeva. Eros-Dumnezeu, shakti tamiliană. În Gita, Arjuna s-ar fi temut doar de Krishna – nu mai contează că acesta l-ar fi iubit prin sanscrita imperială (Gupta, Palavas), erotic-eroic-mitologică. Sanscrita – epică, tamila – lirică, bhakti – împărtășire, dans de samyadi – shaman nebun întru Vishnu, Shiva, Ganesh, Shakti.

Ori, peste toți, advaita specifică, Murugan. Un canibalism mutual (om-dumnezeu, ca-n Eminescu, poet bhakti) de la Ramanuja la Shankaracharya la Chaitanya, Jayadeva și până la Tagore. Cam pe aici, logicoman, cu aer grec, bătea structuralismul lui R. K. Ramahujan: „aș fi folosit cuvântul 'existență', dacă fiecare i-ar ști etimologia”. Trad. Sukita P. Kumar, 18 Rajendra Park (Opp. Rajendra Place) N. Delhi-60, Tel – 583505.

Mâine, din trei comedii sanscrite – Bhavagad – Ajjukan (Preotul și Curva), Matt – Vilas (Sportul înamoratului), Ubhayabhisarika (Doi îndrăgostiți, unul în căutarea celuilalt). Prima, deci Bhagavad Ajjukan, scrisă (mai nou) de regele Mahendra Vikram (autor și al lui Matta Vilas) în secolul 7, și nu, cum se crezuse (lumea așa zice și acum în SND) de călugărul buddhist Bodhayan, în sec. al 2-lea.

Curtezana Vasanti mușcată de cobră. Yamaduta ațipit – parcă și sufletul yoginului. O transportă la doctor. Grija lui Ramalik, vai, că Yamaduta singur se distrează. Nu Shandilya. Și iar se mută sufletul și yoginul e curtezana, cum curtezana...

M-a întrerupt președintele Șișir, de-am citit până la suflet nume și titluri, mici istorii, cu Prevert, să fie cântat Marseilleza (iar!), jocurile, Marat. Vine, vai, și duminică, la copii. Aș traduce „copilul”, să fie, încheie bhakti, de deschidere de antologie. C-o fi noapte? Caut un caiet.

10. 03. 83. D.

Mâine afgan, în Shanti, în 22, „Marx și Estul”, doamne ferește de propagandă sub aliniere. Plus onania americană pe teatru sanscrit, bani buni, nu pentru toate formele (Natak, Prakaran, Samvakar, Dim, Jhamriga, Anka or Ankavatar, Prahasan Vithi, Vyayoga, Bhan). Prahasan (farsă), or Bhan (cu un singur personaj).

Matt-Vilas, sigura a regelui Mahendra Vikram, secol 7, cu un kapalin (cerșind într-o kapala ½ țeastă) și preumblându-se prin smashan (crematoriu), americanizat în replica-adaptare de lunatic. Nu petroniană capodoperă, un Bhan de Vararuchi, altul de Vararuchi, care l-ar fi făcut primul autor dramatic de dinainte de Ashvagosha: Ubhayabhisarika (doi amorezi unul în căutarea celuilalt).Vit, introdus de manager.

De tradus, de parodiat? De adaptat (a câta oară?) Dacă văd, cum văd azi Bhagavad-Ajjukam (Nansi tot crede că Nana are, cumva, nevoie de instrucție, așa că nu se împotrivește s-o iau și pe ea) – ar fi ca o cronică fluviu incluzând textul și propriile-mi aiureli, cât mai strânse după tipic, educate „rupaka”, întru formă. Poate nu-s totate trei. Ar fi o viață. Țin textul, cine știe. Pulbere, alte planuri. Teatru sanscrit mai mult n-avem în română dacă tăcem de Shakuntala.

Din zeci de observații ale amicului meu, cu greu am putut reține două titluri. Mă apucă un fel de spaimă la vederea unor declarații despre sine. S-a pus creditor la revistele mele. Despre T.C. – din câți ar cunoaște el, ca aceasta numai eu aș fi (deși eu sunt profesionist, ea cu două - „poezii”, după el – care să se țină!). Dar, la urma urmei, de ce m-ar speria comparația, în mintea unui indian, cu o rusoaică? Ia să mai traduc din Tagore.

B. M. Shah, directorul SND (Școala Națională de Dramă) a regizat, la anul II. „Bhavagadajukam” în hindi, (încă) atribuită lui Bodhyayan (singurul exemplar al versiunii engleze, din America, a lui C. C. Mehta, e la mine pe masă).

Au lungit prologul fals (că nu-s actorii gata) – încă aș pune cap la cap un scenariu de prologuri, pentru un spectacol cine știe unde. Bibliotecarul de la sanscrită o văzuse în bengali (de unde e nevastă-sa), amintindu-și zilele de colegiu Andhra, cu câte-o săptămână teatrală în aer liber, reviste manuscris, tradiție telugu.

Observasem, ca și el (care văzuse scenele), că Vasanti nu-și aruncase hainele de curtezană, la primirea sufletului călugăresc, spre a le îmbrăca sfântul cu suflet deodată de curtezană. Nu-i plăcuse atât nici muzica. Nana se distrase enorm și, în bibliotecă, îmi spusese s-o scurteze, ea citind povești în engleză.

Studenții își lucraseră singuri costumele. Vasanti fusese jucată, în anii ei de SND, de doamna grasă din fața noastră. A fi văzut multe spectacole-clasă, am zis că mă vindecă de criticism. Am și râs zgomotos dinadins. Subiectul e dur.

Nana îl luase pe Yama drept Shiva. Adevărat, prea dansa. Tot studenții aleseseră culorile. În rolul lui Sutradhar jucase Shiv Kumar Sharma. Prin anul doi bântuie lungani de modă Amitabh, iar Vasanti ar fi fost Rekha, dacă n-ar fi semănat leit cu Cireșica.

Nasturii rupți. Prasana. Farsa. Neglijata. Ramalik (un musulman), Shandilya (Arvind Ray). Urări să-l mai bată pa Yama – teluganului i se păruse ca un intermediu lumina lui albastră. N-o să- uit nici pe telugan, i-am spus Lilei.

Filmele lui NTR au căpătat o nouă viață de când e ministru șef. Se joacă-n fiece duminică și-n Delhi. I-am spus Nanei că am Chandalika într-o carte de Tagore. I-a convenit. Lila, că să traducă Nana din engleză ori hindi în română.

Dembrovski a putut veni în Kerala – Romanian team arrive in Ernakulam - cu un grup fotbalistic de 25 de inși – de s-ar întâlni poezia-cultura cu fotbalul... Îmi pare rău, Vallathol, maestrul poate fi furat, a fost, răpit și-n sine. Mistica are răzbunări prescrise oricărei genetrații.

Am continuat săptămâna cu Tagore, Copilul, și Vallathol, Maestrul, plus obligații de context. S-a băgat azi pe gât o conferință sionistă, despre M(arx), în care numele României apare Bulgaria. Merită să te bați să se publice versiunile din Copilul (Iisus) și Maestrul (Gandhi).

tema e și mai sanscrită imginația niciodată cunoscutelor legi mutată în halucinația nicicând auzitelor și tot așa cel puțin o vedere duioasă mă transporta de demult până mai adineauri văd pe tablă propozițiile fotografice să mă bucur tardiv aici este gopikrishna un punct se mișcă sunt lumini nu e veneția mama și copilul o mamă dulce mamă fată frumoasă ochi albaștri

negându-mi ziua de ieri copiind-o în zero și mai nimic mi-aș putea rămâne anume spre a începe lucrul cu temei când n-aș mai avea aproape nimic de ucis când m-aș afla ucis apropape pe de-a-ntregul și-aș ști să mă reconstruiesc numai pe căile de întoarcere ale morții ce nu e moartea mea mor altora atâția-mi mor și mie și mai că ne bucurăm într-o ofertă una cu nicio cerere lucrurilor astea le-o fi stând mai bine tăcute zău aș râde de-o țuică dumnezeu s-o primească

s-a dus a mieilor pe dealul nativității ghiocului țiganca pe urmă uită să mă disprețuiască ce voiam să-i zic să-i spun cui mă descoperisem mă spărsesem risipisem zăpăcisem îndârjisem halucinasem magnificasem masturbasem îngerasem masonizasem purificasem iertasem rugasem filosofasem cântasem cântasem cântasem apoi cântase îngerul nu știe multe se joacă se joacă se joacă

13. 03. 83. D

Duminică franceză cu Nana, Dante, Laura, Bulbul (a plâns aseară la muzică, azi, în nicun caz), probabil Tara și Radha. Încă o dată vom cânta de varză, de Avignon, de blondă, plus vânătorul fără câine, la liber. Gata două ore de franceză. Dante, foarte bun. Nana și Laura, OK. Cu Sisir, am continuat asupra lui Tagore.

Nansi mi-a umflat toți banii. E duminică. Radha și Tara mi-au tras clapa. Ce pui într-o traducere (în locul originalului?), ce originalitate și cât intelect, misticitate de vers, actualizare? Îmi răspundeam cum și cum, i-am și citit, de i s-au părut multe cuvinte în română. Psihologia propagandei (Raj Gil), între amuzament și desgust.

cântam sansonul de cinci ori cred de cinci ori

ori panchatantra numărându-ne kishori

nemirosiți cu șatra chiar prunci duhlii

cuminți la pas uituci bananelor convive

trei au plecat afar și-acas doi au rămas

taifas Ninive ce n-am dezis istorii clop

citit a bună ziua cu merci-uri cu pieptănul

scăpăm de top și oasele le liberăm de pliuri

vasile care-i de plural de pacte de Bizanț din fire

o legătură val de val și noaptea bună de vestire

noroc cu laura și azi duminica ne vizitează

ca pentru prânz pandav namaz rude de nerostită frază

nu erau chibrituri în casă o știusem de ieri-alaltăieri

nu era nimeni pe lume nici tânăr nici bătrân

n-a fost nimic între nimeni doar chibrituri

țigări ori am declarat în sanscrită lumină

neîncepută vasntă și sloka ambiguu

norilor nunții nunților pe singurătatea

radhei încă nu e vorba de ea păcătosul

nu s-a aventurat încă din haos în doruri

am mai spus-o au apărut nu știu de am

aprins stins aprins stins ce-am aprins ce-am stins

înainte de prima prabhanda cu mult

chiar până la vasanta de-mi iau adio

papagal în râs târziu

de-auzeai negana cioara

mi-o vopseai în vioriu

cu țiganul și vioara

sfânt surâsul de porumb

parcă încă în viață

desenat în roșu plumb

ori schimbat un pic la față

de vedere nevedere

vede în potop de pene

gangele în belvedere

l-aud anadyomene

poate mia de ziare ani de lume vanitate paralelul

onaniei de tipar isterie când ascunsă când de

floare traducere lesbiană proză la proză prin

grăsimi ilicite copie de primăvară șahuri

arse grafică servicii cu meniu-cartelă

prețuri de amuzament mâine-ncepe săptămâna

voi fi existat nainte parcă nu nici în teroare

nici în terorizații terorizați de sine

și de nimeni de-am trece iar pe citit nu orwell

14. 03. 83. D.

Popas indian de Adina Darian insan „pentru că în Hindustan zestrea fetei joacă și azi un rol și mai însemnat decât în alte părți ale Indiei”. Eminesu-n lături, până la Ierusalim și Odessa. Normal că Miorița în hindi s-a pierdut.

17. 03. 83. D

n-aș scrie nici pentru mine nici

pentru tine nici pentru dușman

moarte pe față și pe dos nici

acum niciodată rupt prozodiei

ca o hrună ce-o fi aia de-aia c-aia

nici în glumă ce bine-ar fi semnal

n-aș traduce nici silabele sibilei chin

andrastea complexată coșmar liber

n-aș origina nici postuma-mi ură vetală

la vătală nici nici limbă nici sarea

sterilității din crone descreierării

tehnica sterilizării nici de creier

nici de prozodie nici de origine

18. 03. 83. D.

Gautama, cu invitația Rushdie-Iuga (c/o me). Gita Govinda. Citite: originalul, Siegel, Miller, Tola. Intraductibilitate nu numai a textului, culturii, religiei, epocii? Freudismul american și hispanismul pampei andine cum s-ar întâlni din vama sexului în autosacramentalul patagon?

Acceptat mai tot în cheie extraliterară, cu vibrație firească la hispan, pe care-l și văd. Radha e atât de onorabilă la el. Metrii scurți ai lui Jayadeva și încă i-au sporit cartea (probabil e cea mai întinsă traducere, în raport cu originalul). Miller a făcut tutrism de dans și templu, Siegel și-a înstrunat complexele, nestrăine de Eliade...

Probabil voi începe mâine cu prabandhah 14: smara smarocita viracita vesa. Îmi încep sculptura din obsesie, dar metoda obligată, de ani, a paralelului Gitagovinda – Luceafărul, mă va purta într-o nouă lectură Eminescu. Simt șansa asta, fie și târzie, a lui Jayadeva în România, un Eminescu sanscrit. Plus înțelegerea sacrului în sexualitatea prinsă de Călinescu poate prea geologic în poezia eminesciană.

19. 03. 83. D.

Începută Gitagovinda pe românește:

nori groși în tărie ramuri negre din arbori tamala în cer de codru

noaptea n-o îndura-va din iad spre cas-ți radha de nu-i curmi văpaia

Iau Asian și las baltă tot. Merg așa. De la început, silabic, don-quijotesc. Transă. Cocoana comunistă din dept., că sexul nu poate fi exclus din mistica respectivă. Tagore din nou ungurizat. Pe bani de-acasă. Ce faci? Ce zâmb de Maur. Mă uit (târziu) după un avion. - N-ai mai văzut? - Jayadeva n-a văzut.

20. 03. 83. D.

Timpul tot gitagovindă, o s-o public aici, lebădă. Transoundation. O să-mi iasă? Cumva, ea aparte de-a binelea. Va fi recunoscută? Trebuie lansare, cu detalii – cine le-o auzi.

Două ore și jumătate de franceză, întâi cu copiii. Conversație, numărătoare, patru cântece plus unul. Apoi, cu Șișir, Sur le Pont Mirabeau și Invitation de Voyage, cu paralelă Gitagovinda, încercând de ambele părți neobsedare întru călătoria dintre ordine și voluptate. Ce-o mai fi după Gitagovinda, că abia două jocuri de șah a mai ținut nerăbdarea. Cad în somnuri sonorizate jayadevian, anchetate de tăceri agente.

 

21. 03. 83. D.

Luceafărul citit cu studenții. Continuitate Gitagovinda. Bucuria poeziei eminesciene în clasa 36. Dimineață, copii uciși de soldați. „Îmbată-te la moartea mea, ia-ți și gagica”. Între dumnezeu și ban, între acceptare și nemaivoința schimbării dintru îmbătrânire.

Eminescu îmi sună atât de sanscrit. Până la spaimă. Abia văd ziua. Transportați și studenții. Recomandați Jaganath Prasad Das (deja tradus) și o cocoană tautologică („Moscova iarna”) din Maharani Bagh, G. 13, păi? Ajută-mă, Hare, la tradus, ca pe Jayadeva la compus.

Când îi spuneam ieri de călătorie spre ordine, în Baudelaire, ca-n Aristot, pe sub durere, franțuzește, deja înotam sanscrit într-un timp elefantin să ne poarte pe loc.

Mi-aduc aminte – a treia oară azi? - că prin zori și-n vamă la Krishna-Jayadeva mi-a fost gândul ca întru har și m-am fericit cu mintea yoni.

Dublă memorie – în traducere – a sunetelor jayadevian-eminesciene (sanscrit-eminesciene). Păstrate sunetele sanscrite.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru a-mi fi dat putere azi, paisprezece ore, să nu mă abat de la păcatul tradusului la Gitagovinda și mântuirii întâiului cânt, ori de el, ori cu el, ori în el – sanscrit, românesc?

22. 03. 83. D.

Mehta, că să dea, a dat examen, s-a înființat cu Chanchal, fără prietenă, asta e piesa: doi bărbați și o femeie la ușă – deschiderea ușii – aranjament – releațiile dintre cei trei pe rând, pe rând și împreună – se închide ușa – ziare, acord global, nea Fănică la nealiniere – Vjay Chadda (produs al securității române) în București. Teamă pentru Gitagovinda mea, de timp și nervi, de inhibarea armamentului de puritate nepuritană.

Să zicem Lee (traduce cântul 6 la trecut), Barbara (prezentă), și Fernando (futuro).

și noi doi de-am uitat că suntem singuri pe ziua de azi dintr-o negitagovindă și totuși chiar dacă buza de jos e mai aproape de piept la mine iar la tine din partea cealaltă peregrinează spre o strânsoare neprevăzută îți jur că nu m-am gândit nici la moarte nici la dumnezeu nici măcar la pancham-raga

Întrerupere periculoasă, autodafe. Cu Govinda lângă mine și scrum. Declarații pe patul de moarte, în altă variantă, livrescă, (Luceafărul)-Hyperion-Govinda-Viena-Delhi. Cine, ce, la ce-aș traduce (românilor), la ce-aș mai și tipări (Nansi mi-ar cumpăra pantofi). Că am gânduri de-astea? Că numai săptămâna de la Pasărea cu Măiastra în dodii mi-ar mai fi fost așa. Ce-oi gândi mâine? Voi merge la Triveni? Pe Tuqlaq l-am refuzat deja.

23. 03. 83. D.

O voi fini, cum va fi, cu zbucium oarecare, paralel dospind piesa atâtor. Fete, bătrâni, cucoane, colonei, pedeștri, ziariști, abonați, , artiste, figuranți, fotografi, hippies, ziduri, Booker, ochelari, glorie, snobeală, consilieri, căzături, aventuri, surzi, politică, poliție, cortina.

Nu urlă nimeni, sst. Poate zice cineva ceva. Rolul mare. Liniște. Micul. Figurație. Bărbos. Oriunde vei fi, nici eu nu voi mai fi în toată țara, tot prin mai, s-a făcut? Legume. Pe dreapta. Tantra. Mă doare inima. Aude copilul. Ceaiul.

Desenele bolnave. Textul merge. Păcat. Fii liberă cu textul. Mulțumesc de felicitare. Nu acum. Am mai zis că numai atunci și nici atunci. S-a dus cucul. Tată, eu mă duc. Asta și ziarele. Azi pe jos, citim mâine

Verde și-o așteptare. Nici atât. Curge Yamuna. Specia nu se mai resemnează. Avem umor. Ce bine. Asceză. Refuz. La revedere? Ai mai dat, copile și autografe celui care chiar dăduse autografe și-l chema ca pe Solomon, un fel de turc, da, da. Sorry, cu bani, că te-a acuzat pe tine, eu îi luasem.

Relache. Gata. Vorba lui Fochi, când o scrie... treaba lor? Golgota mai aproape, alo, nu se comunică, mucles... Accepțiile noastre de azi sunt de voie. Ca pe vremuri. Viitoare. Nu există altele. Am suferit. Și eu. Sentimente. Unul după altul.

Real. Buenos. Nimeni nu vine, nu putem împinge decât către el, cu starea pe loc.Timp pierdut. Foart timp pierdu ine. Bătaia cinstită a peștelui. Dă-i-o. Trage-i-o. Cât trăiește, pătimește. Vin țânțarii, nicio speranță. De niciuna. Într-o zi? La ce luminare?

Nu vă jur. Gata. O să caut. Trebuie să fac vreo chestie în gloata refuzată. Ți se duc dracului amărăciunile. Oroarea, frate. Necunoscutele din geam. Temei de luciu. Regret. Unde rămăsesem? N-am petrecut. Tot aici. Încolo și aici.

Joc în oglindă goală. Papagalul. Medii. Mediodia. Și asta. Când mi se părea că nici noaptea, nici lust-ul. Așa o fi fost cât o fi fost și n-o mai fi. Mi-a da drumul odată, prea nemuritori copii, prea sleiți de mânării civile, mânca-i-ar tata.

Subiectul s-a constipat pe el, a căcat steagul digestiei, fiți romantici. Solemnitatea se traduce prin regie, la benzinăria americană, hai cu golul, culuoarul s-ar deșertiza, nu ajunge decorul, restaurantul, frizeriile din aer liber, vocea, textul, naționalismul, detaliile cerșetoriei de imperialism. Modelul.

Pe plajă, între prinț. Cu elice. Amazoană. Unele comerțuri au mii de ani. Noi le falimentăm numai în aparență, filosoafe. Să luăm natura. Cum ar fi și mama. Da, mama. Ce copilărie. Cască. Urcă o fată cu pedicură de mireasă. Se dă jos din nuntă. Nu discutasem. Rasă în cap, capul mic.

Opoziție. Safronul. Pântecul. Scrisul neciteț al banilor, specimen. Fală. Se crapă ușa. Etajul șase iar. Radio, ziaristică, bancă. Odată. Întoarcere. Țări. Scandalul copiilor. Ficatul. Trei lulele de viață. Coadă. De sus în sus. Crah. Cobe. Oboseală.

Demult. De-acum de mămăligă. Nu e mălai. Cuvinte. Pe tăcute. Mână-n mână. Uitată păcătoșenie. Mai dă-mi-o. Cine știe. Seara, răzbunată. Făcutul de râs în pantaloni. Ceva o să sară. Aparent. Iarăși. Maya. Nu te teamă. Vrem. Nu vrem. Nu batem. Nu ne mai batem.

... Plutirea tantrică de după rati, fără toată vama – termenii diferă de acasă peste ocean – abia a tăiat piesa și tiparul, o tai pe matrițe, traducerea risipindu-mi-o și-n memorii, cumva, telefon nefericit pe uitata melodie „Melina,mi-a murit bărbatul / doar leșul m-a condoleat”.

24. 03. 83. D.

Tunsul. Amintită sănătatea imperiilor, inventarul bolilor, doctorii anti-popi, clasă cu bilete răpunătoare. Paralelul ca de memorii se va itensifica odată cu avansul în versionarea pe românește Gitadgovinda. Sunt aproape la jumătate. Cu Gitagovinda ajung în zone recuperatore de densități uitate, revelații de dans prozodic, libertate prin poezie (fără Goethe).

26. 03. 83. D.

Nori de Kashmir. Bulgaru-mi dă lecții despre Trimontium și vlahi - asta mi-era tema: oaspeții, întrucât gazdele le sunt robi, după un rit invers mutual – dar oaspeți de-o clipă zi an lună veac.

28. 03. 83. D.

Vreo oră, ca-n Luceafărul, la sarga 7, prabandha 12, sloka 26 nerenumind „rati-grha”, nici prea „rasanam-torana”, cu metaforă ferită mereu, pe dedesubt nu atât sexuală – în traducere – cât cardiacă, măcar și parfumul încă din Baudelaire pe negustul lui Nirad.

Prabanha 16, în schimb, răsturnat, fără Barbara, Lee și Fernando, parcă și fără Jayadeva însuși – nici cu mine. Ratez cu tot dinadinsul, în neîncotro, nu-mi face rău: orice treabă mai lungă de-o clipă-mi dă sentimentul că voi muri înainte de a căpătui-o.

Din toate traducerile Gitagovindei asupra cărora sar pianistic, la fiecare șir sanscrit, întru ajutor, văd că sanscritiștii se dau de gol a nu fi scriind versuri în limbile lor proprii și se simt parcă într-o transă a colaborării, dincolo de ambiguități de interpretare ori polemici submerse dacă nu justificative în timp și continent (americanul față de european), a colaborării peste original, întru el, desigur, care va mai fi fiind.

29. 03. 83. D.

Azi-noapte căzusem în mijloc de șloka deasă. Mă apropii. Vine piesa. Nu. După Gitagovinda voi transcrie Meghaduta, tot e norul începutul și aici, iar mai apoi, poate, vreo șataka de Bhatrihari, să fie trei, ca la bietul Sergiu.

Ne vopsirăm, ne îndulcirăm, în știute raga și tala, avem capele kitsch pe cap, papagalul salve-ază. Paradoxal, fără prieteni-dușmani a se înfrăți de Holi. Memna, Esha, Lila, cu Nansi, nimeni cu mine. Nu era Holi pe vremea lui Jayadeva, o fi poveste moghulă. Cântul zece (prabandha 19), la lumânare – numai nou ni s-a stins lumina.

Cărnarilor li se strică, de Holika, marfa. Unul își mai lasă și bicicleta în casă, cu îngăduința mea, de-mi spune „God bless you”. Nu ne credem carne de vacă, vie ori moartă, și totuși în abisul tristeților de mizerie și sfințenie, pâlpâim din când în când, în strâmtorarea pământului și poporului.

31. 03. 83. D.

de-acum două nopți acel cor latin nelibertin

cântând libertate când nu uitam gitagovinda

poate cântecul uitatu-l-am și de gândul neuitării

nu-mi mai pasă cum eram în întuneric

prins ca-n moarte cu un dor încă de poet

putea fi ultimul n-aveam ce-aprinde să-l îngân pe hârtie

întru vreo bucurie diluată până la bârfă

o declarație mai puțin de nicio libertate nicăieri nicicând

ce prost aproape fericit malgre soi-meme

ce frică și cutremur și acel cor latin nelibertin

și foarte nemiloasă gitagovinda mai sfârșindu-se

1. 04. 83. D.

Mi s-o fi părut? am simțit și eu, în sanscrită, diferența de limbaj între cântarea cântărilor lui Jayadeva și interpolările din final – atât în materie de cuvinte (nu le mai întâlnisem parcă în cuprinsul anterior), cât, mai ales, în rasa, în sentiment. Deodată, fie didactic, fie diluat de o pipernică bhakti. Sunt cu dhvani-ul prim.

2. 04. 83. D.

disperare de moarte vreodată preasingur iar

vârfuri unduite de înverzire în amiază

poate o amintire utilă la fântâni calm centru gol

insistând să-ți cumpăr hașișul eșt la fel

de bineintenționat ca alt poet în locul meu

povestind acestea ținându-mi la sigur calea

într-o parte și-n alta vrei să mă convingi

că nici eu n-am picioare poate un ban

totuși cum vom ajunge la rashomon

calul clopotele kabuki violul

duelul detaliului rușinea râs

actul înstrigoirii depoziția roșu verde