Harbarthsljoth; Himiskvita; Lokasenna; Thrymskvitha; Alvissmol; Baldrs Draumar; Righsthula; Hyndluljoth – Versiuni de George Anca

 

Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)

cine-i cel de dincolo de sund ce ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni

dimineaţă mândru ci nu îţi ştii viitorul durerosul mama ţi-e moartă

sunt fiu lui Othin frate lui Meili tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar

tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la Hrugnir eu i-am fărâmat capul

pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci ierni am dormit cu şapte surori

iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar tu eu pe Hlebarth iar tu eu am

am doborât relele ielele giganţilor bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am

dus în Valland război am făcut cel nobil căzut în luptă are pe Othin

şi Thor are neamul trolilor putere are Thor nu inimă ibovnic are Sif

soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba e adevărul de nu mă treci spune

calea puţin zicând nu lungă de vei apuca-o ciot apoi piatră la stânga

până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn copiii ei pe drumul spre Othin

Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)

la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept Hymir ce tuci adânc de o milă

două balene deodată ridică în cârlig măcelăreşte toate balenele masă

zeilor atotputernicul vine la adunare cu tuciul lui Hymir băutura aşa

vesel şi-o beau în domul Aegir la vreme de toamnă tot ospătându-se

Lokasenna (Cearta lui Loki)

venin în miere eu Lopt Loki mi-e sete Othin malţ prin sânge înfrăţit

atunci dă locul tău Vithar pentru al lupului părinte la ospăţul nostru

cai şi inele nu-s de tine Bragi taci Ithun pofticioaso taci Othin injust

ci tu nebărbăteşte sub pământ opt ierni muls-ai vaci femeie născândă

şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai farmece de vrăjitoare taci rune

taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea taci Freya vrăjitoareo în braţele

fratelui taci Njorth cu a ta soră ai avut un fiu taci Tyr femeia ta copil

cu mine avu lupul la gura râului te aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba

taci Byggvir eşti beat Loki în pat m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal

cu miere veche soarbe taci Beyla preapăcătoaso eu Thor cu barosul

Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat într-un deget de mănuşă măreţule

Sigyn din scoică otravă picură pe soţu-şi Loki pământul se cutremură

Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)

turbă Vingthor trezindu-se fără barosul său Mjollnir îşi smulge barba

veşmântul tău de pene Freya dă-mi să-mi aflu barosul printre giganţi

văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă cum o duc zeii cum o duc elfii

rău zeii rău elfi ai ascuns tu barosul lui Hlorrithi l-am ascuns la opt

mile adânc în pământ nimeni să-l afle până Freyja nu-mi va fi soţie

la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul de mireasă Freyja mergem la smei

furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând toţi a mă călători până la uriaşi

cel mai alb zeu Heimdall plan toarce văl poarte Thor şiragul Brisings

chei în clinchet pe piept geme femeiesc veşmânt până sub genunchi

pălărioară pe cap Thrim zărind-o mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă

înghite Thor un bou şi opt somoni de mied trei butii bea Thrim n-am

mai văzut se miră aude Freyja a postit opt nopţi de dor de Jotunheim

sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi de foc opt nopţi ea n-a dormit

Thrim către sora lui fără noroc adă barosul ca să ne cinstim mireasa

inima-i râde în piept lui Hlorrithi întâi omoară pe Thrim smeul rege

apoi fiul lui Othin doboară tot neamul uriaşilor şi pe sora cea bătrână

Alvissmol (Balada lui Alvis)

sunt Alvis am casa printre pietre sunt Vingthor fata n-o iei fără voia-mi

mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde cum e numit pământul pământ

îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii totverde smeii grădină elfii prea

fericiţii baltă cum e numit cerul cer îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul

vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş elfii picoperiş piticii cum e

numită luna lună o numesc oamenii flamă zeii roată în iad umblăreaţă

uriaşii licuricea piticii limbtip elfii cum e numit soarele soare-l numesc

oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar

fiii zeilor cum se numesc norii nori îi numesc oamenii dordeploaie zeii

smeidevânt wanii dordapă giganţii timpzimb elfii coifulsertelor în iad

cum e numit vântul vânt îi spun oamenii şovăielnicul zeii nechezătorul

prefericiţii văitătorul giganţii zornor elfii iar în iad suflurlătoare cum e

numit calmul calm îi spun oamenii tăcutul zeii nevântuire wanii focos

giganţii zilinişte elfii zicasă piticii cum e numită marea mare îi spun

oamenii linplin zeii nundă wanii ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă

piticii cum e numit focul foc îl numesc oamenii flamă zeii răsfoc wanii

haţ giganţii arzoi piticii iar în iad grabnic cum e numit codrul oamenii

îi spun codru şescoamă zeii algădeal în iad hranflamă giganţii trupeş

elfii nuia wanii cum se cheamă noaptea fiica lui Nor noapte o numesc

oamenii scufă preafericiţii neluminata giganţii bucuriasomnului elfii

cum e numită sămânţa oamenii grână o numesc oamenii grăunte zeii

creşterelumii wanii prebăutură elfii trupiniţă în iad miedul cum este

numit mied îi spun oamenii bere zeii spumoasă wanii secetoasa smeii

malţ iadeşii ospecetoasa fii lui Suttung uriaşul gata ziua şi tu piticule

Baldrs Draumar (Visele lui Baldr)

de unde vin visele rele ale lui Baldr călare pe Slepnir Othin coboară în

iad să afle vrăji rosteşte la mormântul bătrânei înţelepte ea din moarte

întreabă cine mă puse pe calea tulburărilor eram sub ninsoare şi ploaie

demult îmbibată de rouă Othin vorbi Vegtam am nume fiu lui Valtam

spune-mi de iad că de cer ştiu pentru cine sunt laviţele cu inele de aur

aici pentru Baldr se fierbe miedul spun fără voie şi tac cine-i ia viaţa

urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare a-l plânge nu eşti Vegtam ci Othin

ba tu mamă de trei smei fii vesel vraciule că nimeni nu m-o mai căuta

Righsthula (Cântecul lui Rig)

Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese la masă în pat după nouă luni Edda

naşte pe Thraell pocit ce cu pocita Thir are băieţi Fjosnir şi Klur Hreim

şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb Digraldi Drott şi Leggjaldi Lut şi Hosvir

la animale fete Drumba şi Kumba Okkvinkalfa Arinnelfa Ysja şi Ambot

Eikintjasna Totrughypja şi Tronubeina şi astfel ivitu-s-a neamul trolilor

mai merse Rim casă cu foc văzu pereche veche Amma cu viţel îl ospătă

şi-n nouă luni pe Karl născu harnic de mireasă luă pe Snor şibăieţi avură

Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith Breith şi Bondi Bundinskeggi Bui şi

Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth Bruth Svanni Svarri Sprakki Fljoth

Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel născutu-s-a neamul bravilor trebnici

la drum iar Rig în casă aleasă Fathir şi Mathir primindu-l hrănindu-l cu

păsări aromate în nouă luni Mothir născu pe Jarl blond cai şi săbii de la

Rig runele învăţă războaie duse pe Erna mireasă luă băieţi avură Bur şi

Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi Svein Sun şi Nithjung Kund şi Kon

tânărul Kon învăţă runele vieţii linişte mărilor şi durerilor e numit Rig

în crâng şi codru hălăduieşte printre ramurile plecate păsări fermecate

Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)

sus soră Hyndla în peştera ta strigă Freyja se întunecă şi-om călări prin

Valhalla să aflăm sfântul dom Odin dar de sabie cuvânt voce inimă

viclenei sfâşieri mă chemi ba nu iubitu-mi sfâşie mistreţul Hildisvini

eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i Otar zeiţelor crezând cine născut din

Skilfing Othling Ylfing liber ori de neam înalt în Mithgart vieţuind

unsprezece zei nouă femei uriaşe la marginea lumii mai rea minune

nu îndrăznesc a-i rosti numele puţini văd pe Odin întâlnind lupul

foc uriaşelor pământ arzând Otar să bea favoarea-mi de zeiţă Hyndla

Versiuni de George Anca

 

Din Edda: Hovamol; Vathruthnismol; Grimnismol; Skirnismol

Hovamol (Balada Celui de Sus)

vine de la munte la ospăţ cu dânsul tăcere ascultă vede vedere

din greu înţelepţia ascunsă în altă inimă ţi s-o ferici-ntru laudă

beat mort înţelepciune întocmai zici or zaci caută-ţi patul rece

rar nebunului pe voie neştiutorul neprimit nerăspunsul nejocul

batjocora la masă în mijlocul duşmanilor alţii cu prietenia duşi

perechea de capre necerşetoare la drum fără lance necugetatul

brad pe moarte unde e tinereţea ferice prietenia neduşmanilor

foc în dar să vezi soarele sănătate nepătarea păcatului fie lor

te bucuri de fii tu de neamuri de avere de munci viu nu hoit

prinzi vaca rug flame bogatul mort în faţa uşii sale văzut-am

şchiop călare ciung văcar surd îndrăzneţ în luptă orbul nears

ochiul vikingului runa citeşte făptaşă peste încă miile de ani

laudă seara femeia pe jar arma fecioara inel gheaţa petrecută

nu crede jurământ de fată vobă de femeie nu plecăciune bour

săgeată în zbor ape cascadă gheaţă nouă colaci şerpeşti prinţi

într-un viţel bolnav ori trol încăpăţânat descăpăţânează vraja

credinţă nu-i pentru ucigaşul fratelui de-l întâlneşti în pribegi

casa arsă jumătate calul în galop cu un picior rănit nefolositor

nu prea spera în repede recoltă nu prea curând în feciorul tău

câmpul cere vreme bună fiul înţelepciune ce adesea nu se văd

Othin pe inelul său jură am auzit cuvântul lui Hor din runele-i

te cetesc Loddfafnir şi te aud cetindu-mă auzi şi învaţă folosul

nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea urăşte carnea nici bucurie

în munte şi golf vezi de hrană văzui un om rănit de vorba unei

grija roade inima nu te împrieteni cu duşmanii nu batjocori pe

oaspete or călător cât de bun o greşi cât de rău de ceva o fi bun

băut ţi-e leac pământul focul lecuieşte bolile spicele vrăjitoria

secara ruptura luna lecuie furia iarba râia runele tăieturi-săbii

învaţă cum să scrii să citeşti să dărui să judeci să te sacrifici

mai bine fără rugăciune decât dar prea mare nimic preajertfa

ştiu cântece necunoscute reginelor nu fiilor oamenilor ajutor

funii e duşman săgeată neatât de zburătoare să o zădărnicesc

domul în flăcări pe neamuri nu arde cât să nu-l cânt stingere

neduşmăniţi fii de eroi corabia-n potop stai vânt dormi mare

arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se toţi din luptă vii acasă

cu sângele runelor fac spânzuratu-n arbore să-mi vorbească

tot ce ştiu de zei şi elfi puţini nebuni se încumetă a cunoaşte

mă încântă învinsă fecioara cu braţ alb gândurile torcându-i

nu le vei cânta Loddfafnir cântecele caută-le să-ţi dau ajutor

cel mai bine ce ce ştii numai tu ori în braţele ei ori de-i soră

Vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)

sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a se întrece cu Vafthruthnir

ce om grăieşte în al meu tărâm scapi de îmi eşti mai înţelept

săracul în casa bogatului vorbeşte cuminte ori tace cu inima

aud ce roib face ziua Skinfaxi ce roib face noaptea Hrimfaxi

râu între zei şi zmei Ifing pe câmpul Vigrith bat zeii pe Surt

de unde dintâi pământ cer uriaşule din carne a lui Ymir glia

munţii din oasele-i tăria din ţeasta-gheaţă oceanul din sânge

de unde luna soarele din părintele Mundilferi a suna timpul

din taţii Delling zi Nor noapte Vindsval iarnă Svosuth vară

primi giganţi Bergelmir Truthgelmir Aurgelmir întru venin

fiu cu şase capete din subţioara smeului de gheaţă nu mamă

din aripile vulturului Hraesvelg bubuie vântul lumea noastră

runele zeilor neamul zmeilor sub Niflhel a morţilor hălăduire

de iarna grea oamenii s-or ascunde în pădurea lui Hoddmimir

în casa zeilor vor locui Vithar şi Vali când Surt pârjoleşte tot

pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni ştiind ce i-a spus fiului său

din carnea lui Ymir pământul se ivi oceanul din sângele luiş

din oase dealuri din păr arbori din ţeastă înaltele tării cereşti

din genele-şi făcu Mitgarth zeii din creier norii vicleni în zare

cine ia primul foc de Ull şi de toţi zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi

croiră corăbiile cele mai bune pentru zeul Freyr fiul lui Njorth

bun pom Yggdrasil corabie Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir

 

 

Grimnismol (Balada lui Grimnir)

fiară focule mă arzi de opt zile îmbrăcat în mantă nimeni doar

Agnar carne şi apă îmi da slavă stăpân al goţilor prin Veratyr

în Trurheim Thor stă Ull în Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek

unde Othin şi Saga beau din cupe de aur în Glathsheim eroii

un lup în uşa de apus în Eldhrimnir Andhrimnir gată mistreţ

peste Mithgarth zboară corbii Hugin şi Munin gând amintire

capra Heithrun cu miere cerbul Eikthymir corne-i curg râuri

Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol Fimbulthul Gunthro Fjorn

Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul şi Geirvimul cu zeii

Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi Gunnthorin Vino e primul

Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei Nyt şi Not Non şi Hron

Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi Von Vond şi Strond Gjol şi

Leipt cu oamenii Kormt şi Ormt Thor preumble secătuirea

trei rădăcini sub arborele cenuşii Yggdrasil iad smei lume

ververiţa Ratatosk aleargă ramurile jos cu vorbe de vulturi

patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi Dyrathror şerpi pe sub

cenuşă Goin şi Moin Grabak şi Grafvoluth Ofnir şi Svafnir

suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut de cerb la vârf cu trunchi

putred ros la rădăcină Hrist şi Mist mi-aduc după voie cornul

iar bere Skeggjold and Skogul Hild şi Truth Hlok şi Herfjotur

Gol şi Geironul Randgrith şi Rathgrith şi Reginleif soarele-l

poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă Svalin ca scut lupul Skoll

pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok ogar Garm zeilor rugăciune

pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi Hjalmberi Thekk şi Thriti

Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi Svipal şi Sanngetal Herteit şi

Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir Grim şi Grimnir Glapsvith

Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather Hnikuth Allafather Atrith

Valfather Farmatyr un singur nume fiind primul dintre oameni

Grimnir îmi spun în domul lui Geirroth de sunt cu Asmund Jalk

Kjalar am fost în sanie în adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin

zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi Omi Gondlir şi Harbarth astfel

am păcălit smeul Sokkmimir moş ca Svithur şi Svithrir din veac

eşti beat Geirroth sabia uzi prietenilor mei sunt Othin fost Ygg

Thund Vak Skilfing Ofnir şi Svafnir nume numai pentru mine

 

Skirnismol (Balada lui Skirnir)

du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât dor Freyr cât să nu mi-l spui

dă-mi calul galop nopţii focul sabia luptând de la sine cu smeii

beznă e calule amândoi ne-om întoarce de smeul nu ne-o înghiţi

măi ciredarule cum să am vorbă de la fată peste dulăii lui Gymir

nu-s din elfi nu din zei chiar dacă pe foc am venit să-ţi văd casa

Gerth îţi dau unsprezece mere de aur să-ţi fie Freyer drag nu vii

îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin în casa lui Gymir nu-i aur lipsă

fecioară priveşte sabia n-oi suferi pentru bărbat Gymir te-o bate

astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele carnea ţi-o va mânca Hrimnir

te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi şi zbucium avea-vei partea

rămâi fără soţ se mânie Othin îţi faci duşman din Freyr îndrăcito

uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău dela porţile iadului ce vaier

îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor nebunie poftă le pot şi nescrie

ia recea cupă cu miere plină în pădurea Barri nouă nopţi Gerth se

va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o noapte mai lungi două atunci

cum or fi trei o lună mai scurtă decât dornică o jumătate de noapte

                                             Versiuni de George Anca

 

 

Din Edda: Voluspo / Versiune de George Anca

din EDDA

EDDA I

lay-uri pentru zei

Voluspo

(Profeţia bătrânei înţelepte)

Auzi-mă dintre sfintele neamuri

Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;

Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,

Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.

Îmi mai aduc aminte uriaşii

Hrănindu-mă în zilele tot duse;

Ştiu nouă lumi, nouă în arborele

Tare de rădăcini pe sub lut.

Demultul era când Ymir trăia;

Nici mări nici reci unde, nisip nu era;

Pământul nu era, nu cerul deasupra,

Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.

Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,

Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;

Soarele sudic pietrele încălzi

Şi glia o înverzi, o înierbi.

Soarele, soră lunii, din miazăzi

Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;

Nu ştia casa unde-i va fi,

Luna firea nu şi-o cunoştea,

Stelele locul nu şi-l aflaseră.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor;

Botezară amiaza, amurgul,

Dimineaţa şi luna cea scăzând,

Noaptea şi seara, anii de numărat.

La Ithavoll veniră tarii zei

Clădiră nalte-altare, temple,

Croiră foale, arămi forjară,

Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.

În paşnice sălaşe tabla joacă

Zeii, neducând lipsă de aur,

Până sosesc din Jotunheim trei

Preaputernice fete uriaşe.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle neamului pitic obârşii

Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.

Din toţi piticii Motsognir se făcu

Tartor şi după el Durin;

Mulţi omenească semenişte-s

Piticii lumii zis-a Durin.

Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,

Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,

Nar şi Nain, Niping, Dain,

Bifur, Bofur, Bombur, Nori,

An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.

Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,

Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,

Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –

Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.

Fili, Kili, Fundin, Nali,

Heptifili, Hanr, Sviur,

Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,

Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.

Neamul piticilor din spiţa lui

Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;

Lăsară stânci şi prin haturi ude

Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.

Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,

Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,

Dori, Ori, Duf, Andvari,

Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.

Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,

Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;

Fie ştiută-n veci povestea,

Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.

Apoi din spiţă trei ieşiră,

Din casa zeilor, tari şi mari;

Doi fără soartă pe câmp aflară,

Ask şi Embla, goi de snagă.

Nu tu suflet, nu tu simţire,

Cald or mişcare, nici înfăţişare;

Suflet dă Othin, simţ dă Honir,

Cald dă Lothur şi înfăţişare.

Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,

Măreţ stropit cu dalbă apă;

De-acolo cade roua-n albii,

Tot verde cetinind fântâna lui Urth.

Fecioarele preaînţelepte

Trei din locaş sub arbor coboară ,

Urth e una, Verthandi alta,

Codrului răsăriră, a treia Skuld,

Legi dau de-acolo, împart viaţă

Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.

Război ţin minte, primul pe lume,

Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig

Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,

De trei ori arzând, de trei ori renăscând,

Iară şi iar şi încă trăieşte.

O botezară Heith întru casele lor

Magic scrutătoare vrăciţă,

Minţi fermeca de vraja-i gonite,

Bucuria femeilor rele.

De oaste lancea Othin svârle

Şi-ncepe războiul dintâi lumii;

Căzut e zidul preajmă zeilor,

Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle cine aerul învenină,

Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.

Foc de mânie Thor sare-n sus,

Arar stă auzind de-acestea,

Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,

Insemne de vază ce-mpărtăşau.

Ştiu cornul lui Heimdall, ascunsul

Sub înalt preasfântul arbore;

Izvor ţâşneşte la semnul othincult

Val-d-ucişilor: vreţi şi mai mult?

Singur şezui când Cel Vechi mă văzu,

Spaima zeilor, şi mă privi în ochi:

„Ce vrei să afli? de ce eşti aici?

Othin, ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”

Ştiu unde-i ascuns ochiul lui Othin,

Adânc în fântâna lui Mimir vestită;

Mied din voia lui Othin Mimir a supt

Dimineţile: vreţi să aflaţi mai mult?

Şiraguri am, inele de la-al Gazdei tată

Vorba-nţeleaptă-mi fu, gândul vrăjit;

......................................................

Am scrutat întru toate tărâmurile.

Peste tot văd Vakirii adunate,

Gata în şa spre rândurile zeilor;

Skuld poartă scutul, Skogul o urmează,

Guth, Hild, Gondul şi Geirskogul.

Fecioarele lui Herjan vă pomenii,

Valkirii gata a călări peste glii.

Văzui lui Baldr, zeu sângerând,

Fiu lui Othin, soarta toarsă:

Vestit şi mândru în nalte câmpuri,

Crescut din plin vâscul şedea.

Din ram părelnic zvelt şi drăgălaş

Săgeată se făcu s-o zvârle Hoth;

Dar fratele lui Baldr curând se născu,

O noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.

Nu-şi spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,

Pân’ pe duşmanul lui Baldr nu-l nimici.

Dar în Fensalir Frigg plânse tumult

Întru Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?

Unul văzui prin uzii codri,

Drag răului, semen lui Loki;

Îi stă Sigyn alături, făr’ exult

De dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?

Din răsărit prin văi d-otravă curge

Cu săbii şi pumnale râul Slith.

.............................................

............................................

La miazănoapte dom în Nithavellir

De aur răsare neamului lui Sindri;

Şi-n Okolnir altul sălăşluia

Und’ uriaş Brimir dom de bere şi-avea.

Un dom văzui, de soare depărtat,

Pe Nastrond, către miazănoapte,

Venin picură pe horn în jos

Şerpii vânturându-se pe ziduri.

Văzui bălăcind râuri de răuri

Inşi trădători şi şi ucigaşi,

Răufăcători cu neveste de oameni;

Nithhogg sânge d-ucişi bând hult,

Lupul te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?

Bătrâna uriaşă sta-n Fiercodru,

La rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;

Dintre ei în chip de căpcăun unul

Avea să fure soarele de pe cer.

Se satură cu carnea hoitului,

Înroşeşte casa zeilor în sânge;

Soarele-i beznă, în vară se-ncrunt’

Furtunile: vreţi să aflaţi mai mult?

Pe-un deal şedea, bătându-şi harpa,

Eggther cel vesel, giganţilor paznic;

Arătos şi roşu Fjalar şedea,

Cocoş cucurigându-i deasupra-n colivie.

Apoi le cântă zeilor Gollinkambi,

El trezeşte eroii din domul lui Othin;

Iar sub pămînt mai crăunea altă

Pasăre ruginie la gratiile Iadului.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Lupte-se fraţii, doboare-se,

Fii din surori păteze rudenii;

.......................................

.......................................

Greu e pe lume, vast curvişag,

Topor-timp, sabie-timp, scuturi frânte,

Vânt-timp, lup-timp, curând lumea cade;

Nicicând nu s-or mai cruţa oamenii.

Repezi se mişcă fiii lui Mim, soarta

Se-aude în gama lui Gjallarhorn;

Heimdall zice tare, sus e cornul,

Frică tremură toţi pe căi de iad.

Tremură, se cutremură Yggdrasil

Din vechi limburi, se desface;

Othin ia seama la capul lui Mim,

Dar ruda lui Surt curând l-o ucide.

Cum o duc zeii? cum o duc elfii?

Jotunheim tot geme, zeii-s la sfat;

Piticii ţipă la uşi catapult’,

Meşteri pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Hrym vine din răsărit cu scutul sus;

De mânioşi se strânge şarpele;

Se-nvârte pe unde, iar vulturul roş

Ciugule stârvuri ţipând; Naglfar e dus.

Vine pe mare din nord o corabie

Cu lume din Hel, la cârmă stă Loki;

După lup urmează oameni sălbatici,

Iar cu ei merge fratele lui Byleist.

Surt vine din sud cu jalea armelor,

Soarele zeilor lucit-a din sabia-i;

Fărmate stânci, gigante scufundânde,

Mort cârd spre Hel, cerul răscruce.

Acum soseşte-n Hlin înc-un rănit

Când Othin tocmai se luptă cu lupul,

Iar ucigaşul lui Beli cată pe Surt,

Spre a se spulbera bucuria lui Frigg.

Apoi vine fiul lui Sigfather,

Vithar, la luptă cu lupul în spume;

Şi-nfige sabia-n fiu de uriaş

Până la inimă: tată răzbunat.

Vine încoace fiul lui Hlothyn,

Şarpele cască spre cerul de sus;

.......................................

Contra şarpelui merge fiul lui Othin.

Furios bate paznicul pământului,

Toţi bărbaţii de pe acasă plece;

Nouă paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn

Şi, ucis de şarpe, neînfricat zace.

Negru soare, pământ mării înec,

Stele de foc din cer se-nvârtejesc,

Crunt creşte boarea şi flama de viaţă,

Pân’ focul păşeşte şi peste cer.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Acum văd pământul din nou

Creşte verde tot din unde iar;

Cascade cad şi vultur zboară

Şi prinde peşte pe sub stânci.

Zeii din Ithavoll se strâng preună,

Vorbesc de încercuitorul terrei,

În minte cheamă trecutul măreţ,

Vechi rune-ale Domnului Zeilor.

În rară frumuseţe iară

Table de aur se nalţă din iarbă,

Ce zeii le-avură în zile duse,

............................

Nesemănate câmpuri dau rod copt,

De bine-s boli, iar Baldr se întoarce;

Baldr şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,

Şi tarii zei: vreţi să aflaţi mai mult?

Ca soarele mai drag văd domul

Cu aur coperit, pe Gimle stând;

Domnii dreptăţii locuiască-l

Şi fericire-n veci să aibă.

Suie să ţină întreaga putere

Atotputernic domn stăpân a toate

........................................

........................................

Din jos balaur negru se iveşte,

Nithogg zburând din Nithafjoll;

Trupuri de oameni duce pe aripi

Şarpele: dar acum şi eu apun.

Versiune de George Anca

George Anca: ananghie

 

ananghie

ananghie astupă caravela m-am spart în ochii nevestei ananghie

trebăluire şi dă-i nelinarism fiecare peste caraula Clitemnestrei

cum să mai scapi cu viaţă cărpănoşeniei sinucigaşă paralxă pax

lacrime de acoperire cavernei dorale bucolic imposibil din ochi

a ne depărta de Calabria în toată nesiguranţa din Franţa vaganţa

apleacă ogivelor urechea degeaba filmul aceluiaşi aur de munte

despică-mi şi ziua asta fără creasta cocoşului dus coviltir invito

voi lua dosul imaculării la scald ascultând călăfătuirea claustră

prea numiţi elfăraia elefanta internaţionala oda bucuriei paspac

kirilikant mai rar împăcându-te pe sine cu dumneaei de-a ălora

seara asta supunerea între cuţitele arborescent ceramice scântei

mai nimeni în sfinţenia ispăşirii fără de cunoştinţă traduceţi pur

doar nemişcarea paralelă gheţarilor însângeraţi la o crimă paura

ne-om fi bătând pentru dumneata şi numai eu pumnii pandaliei

frica de mai sus mi-ai mai spus m-am mai jurat că ajunge gataa

ce şi literele de furat într-o cârjă îmbrâncindu-mă par paranteză

bine de tine că te-ai retras în pădure cu ţiganca vere Constantin

ce să-ţi mai aduci aminte copita dentistă pedeapsa la scris arsen

ce să le cânt duduitoarelor serenada triorului aluniţei penitenţei

şiroiască-ne exact walkiriile însăbiate de-a lenea neslăvirii lore

prolog iar cagula înţepenită n-o mai clămpăni Şeherazada zada

cum să mă fi însănătoşit de toate bolile într-o gelozie bozie zie

cobe Cobia m-ai lăsa n-aş ieşi la mure când nu mai ninge aşa şi

zgâriată existenţă numai din pensie în colivia nevestei pe vecini

copiii vină salut ligav dacă uite-o tocmai spanac povesteşti iaurt

nemunciţi nervozitate care te mai strangulezi de mă ocoliţi criţi

năcriţi voievodalei veselii de dinainte de decapitare catedral-ne

oracol pantei mărşăluirea înecului cu degetele pe tastatură vură

numai fata m-a dat mă-ta afară pentru gagicele ei să nu faci aşa

lui Vic încotro mi-am adus eddele lângă părăsirea că ea Noana

pe aproape când nu mă vei mai găsi acasă zice aia nu mă omorî

abia am uita criminalitatea simbolică a jocului de cărţi pe porci

 

                              George Anca

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums - "Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur"

Marţi, 27 august 2013, a avut loc o nouă ediție a evenimentului cultural ”Colocviile de marți”, numită ”Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur”. Evenimentul a avut loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”. Oaspete de onoare: E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei. Amfitrion: Dr. George Anca.

 

 

        

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums 27 august 2013, 5 pm, Calderon 39

Anul IV, nr. 8 (46). Auspicii: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România. Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, (Re)lansări de cărți, Proiecte, Portrete, Întâlniri

 

Tema: Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur

Cel de-al 23-lea Congres Mondial de Filosofie, Atena, 4 – 10 august 2013,a făcut loc și unei sesiuni „Filosofia jaină a Anekanta, panaceu pentru problemele de azi ale omenirii”. Anekanta=Relativitate. Cea de-a 8-a Conferință Internațională de Pace și Acțiune Nonviolentă, Jaipur (India), 20 – 23 Octombrie 2013, are tema „Spre un viitor nonviolent: în căutarea unor modele de coexistență și sustenabilitate pașnice”. Ecouri în Calderon: Între Mahavira și Eminescu – Gandhi și predica de pe Munte – Postulate satyagraha, ahimsa, anekanta, aparygraha – Indoeminescologie – Masterat „Nonviolență energetică și non-posesiune” etc. Aniversări: Pan Halipa (1 aug.), Puși Dinulescu (27 aug.)

lai Murugesan, ambasadoarea Indiei Oaspete de onoare: E.S. Manimeka

Invitați:

Ion Andreiță, Vasile Andru, Adrian Botez, Anca Brezean, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Puși Dinulescu, Isabella Drăghici, Nicolae Drăgulănescu, Adina Dumitrescu, Doina Ghițescu, Monica Grigorescu, Omprakash Gupta, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Elisabeta Isanos, John George Lupașcu, Dan Mateescu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Doru Moțoc, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Tudor Nedelcea, Lucia Negoiță, Radu Cristian Nema, Constantin Poenaru, Mitică Popescu, Andrei Radu, Arghira Ravanis, Arun Sharma, Ștefan Sileanu, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Sorin Stratilat, Adrian-Ștefan Stoian, Marian Stroia, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Ben Todică, Elena Toma, Nicolae Tomoniu, Victor Țăpeanu, Neagu Udroiu, Vladimir Ungureanu, Viorica Vatamanu, Corneliu Zeana

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenții:

Arun Sharma: Nonviolența gandhiană

Puși Dinulescu: Nonviolență, non-posesiune

George Anca: Între Mahavira și Eminescu

Mircea Coloșenco: Nonviolența lui Pan Halipa

Constantin Poenaru: Anekanta, orbii si elefantul

Sorana Georgescu-Gorjan: Laminarie pe urmele lui Brâncuși

Bianca Beatrice Michi: Centenar Paul Ricoeur

Vladimir Ungureanu: Pattern lingvistic – stări emoționale

Teatru de poezie

Recital Puși Dinulescu

Vasile Menzel: Florilegiu indian

Corbul de Edgar Poe, versiune de George Anca

Sancta Maria

Lansări de publicații:

Indian Perspectives

Ferestre – editor, Elisabeta Isanos

Semănătorul – director, Nicolae Tomoniu

Portrete: Radu Cristian Nema

       La eveniment au  participat scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.