George Anca
George Anca
LACRIMA LUI AMILCAR
Nu
împrumut nimic. Să nu sară boabele de pe plită. Colac și apă pentru
morți.Mithraici. Pay for. Isukiri crucificat. Mithraea din apă și duh. Viața nu
mai aparține realității, realitatea din oglindă, lasă filosofiile doar
înjurături în sanscrită pronunțate corect. Pact redundant. Scrii la alt nivel.
Suntem la începutul unui film de groază. Se fotografiază. Poate nici nu are film.
Romplast. Domnești. Acolo te-ai născut. Merge?
Linie din
film. Alergie la saliva sărutului. Sozialverband untermenschen. Muzica indifernței
în discursul statuii unui indian, apud Veronica. Nu pot merge la Kaliningrad. Kant-Kalinin.
Mersul prin casă și ți-ar ajunge. Teri meri prem kahani, cf. La Viflaim colo-n
jos. Carp sharp suave slave. Retorica asiatică. Respectul persoanei decedate.
Fenomenul ceaiurilor. Se poate orice, da' nu oricum. A pupizat fostul regim.
Pipăi pripă-i. Îndoială rezonabilă. Nemaiavând ceva de văzut cu ochi buni ori
răi, a invidia băutorii, ce-ai mai fuma tu, pe durere, după cădere. Parte
rezervatară. Participațiune. A murit în timp ce era în meditație.
Viol
telepatic. Nu ca-n filme sau vise. A mai frică de întoarcerea comunismului, ba
încă, nici n-a plecat, și, ăl mai mult, regele. Rafistolare, aceeași
plasitilină. Că s-a îmbrăcat prea gros. Oscilometrie, că să nu-i taie și al
doilea picior. Otrăvire binară.
Scăpare
de mandarine în Dunăre de trandafiri, să te lase durerea piciorului, să fi
uitând de fumat, să-ți chiar aștepți nepotul. Fericiți, necertați, intoxicație
cu apă. Ne hăituie, de-ai zis frigul, minus, și nu mă lași să ies, ami târziu.
Mai și cărți de aranjat. Ne-ajunse neștiința de noi pe pod. Câte foi oi mai
arunca peste cărți, cum n-aș mai afla taina sigur lăsată – și teatrul automat
al palpitației. Carnea părăsește osul. „Who gave her all to India”.
„Niciun
smintit nu va avea la dispoziția sa mijlocul de a-și aprinde pipa sau țigara”.
Nici capelă, nici basorelief. Dezbrăcare pe rug. Erai și tu, mimând albul, spre
mare, din păr, fața onix, carapace figurative, de la un nab, nu venea
consfătuirea, eram ostatic chief, părelnic, alții la rând, câte unul de-ai mei,
o relatare întreruptă. Pe ce parte, intertristeții, vine el valul. Copiii
auzind de sinucisele Veronica și Zricha, incinerată, Amita râsese, nu se oprea,
la început mă făceam și eu cum aș lua foi și caiete și aș reconstrui
dezbrăcarea albului.
S-au
rugat toate religiile, noi ce să facem, l-o sluji fratele, mai greu patriarhia.
Mai dădu de-o actriță care sosi din Adjud. Ce iradiere, crezând în dumnezeu când
te faci bine sau când ești distrus. Abdulah & Nadeem – Anca & Nichita.
Some don' t want to take notes. Scolioză lombară dreaptă. Ai ceva cu otomanii?
Mă și
sunași că văzuși lumină, că de două nopți și ploaia, care duși, și tu rămasă,
pe acasă, fără coasă, intelectuală între cuptoare. Zi de pictași după
întoarcerea abdomenelor, nescris, 5 nedescompus, tensiunea sarcinii, de-o
povară, plecare, ba nepot, Kant. Dunsany. Chawback. Copilul pe născute,
piciorul rupt. Siam
siamez. Cu spatele. Ceai negru. Fiammetta. Și-a ars barba. În avans. Visam
garda. Întâmpinarea. Se nasc mai mulți băieți, se face război?
Lăuză.
Strămătură roșie. Îmbisericire. Mogoșești, nu Domnești. Urs ridat de umbra-și.
Izbăvește femur. Te-ai trezit călcat de tren, ești căzut în freză. Bacovia –
Jack Keruak, Ion Iuga – John Muhammad. Questa cosa vivente sei tu. Arundhati, mai
tradu. Ascultam la ușă dacă respiră. Altul mai sclav. Untidy Friday. Bluetongue
mythologue. Leziuni incompatibile cu supraviețuirea. Terza rima – Carlos
Fuentes. Starea întâlnirii-așteptare-creștere, c-al cui nu se mai pune, ai lui,
voi și noi, pe-un tărâm calm, nopțile. A chorus of disapproval. Telegonie.
Stafilococ
în stângul. Radiografia a treia, și mai rea. Pușlamale în apărarea ursului. Vidușaka?
Prematur netrist, în mime. Să vină rușii iar? Turcii? Călare pe vise, de ele
călărit. Părinții, visați mai rar. Nu l-a stat diavolul naibii acasă. Coposu,
gheișa și eu în cameră, ba pavilion, venise la el, se așezase pe pătură lângă
mine, i-am atins coapsa prin ciorapi, ca spre a-i verifica prezența, bătrânul
se japonizase de-a binelea, hai și eu, să nu mă vadă. Fata, că de ce visase pe
Guy, gay, de-o chemase și n-ajungea, că hrănea copilul, dar de ce, doar nu s-o
fi temut pentru băiat.
Eram ca
venit din America, no problem, nu-mi pica bine, problemă, ba că mergea,
promotion, nepoate, greu cu fetele și visele astea de primăvară, plute pe timiditatea
copilăriei bătrâneții. Botez în mai, tu-n Ferentari. I must find God. Copinage.
Teritorialism. Miserando atque eligendo. Regina
Maria. Bunica necoborând încă. Fumează, după cinci luni, cu Lenuș în sufragerie.
Hainele pe foc. Visasei că mergeai și spuneai merg și te bucurai și ai aflat că
n-o să mai mergi, crezi, eu cred că da.
Suspine
din rărunchi, a vrea să moară, nu să se sinucidă, a nu primi banii pe operație
de la copii. Ei vor să o salveze și n-are voie să refuze, providența sunt ei, că,
dacă mă lasă, m-apuc de băut, ca ea de țigări. Să nu se țicnească, face, pe
chestia asta, cam. Nici n-am mai mers cu taxiul, a coborât la poză cu nepotul
alaltăieri. Esha, că nu credea că o iubește atât și nu mai e așa sleem, iar eu
handsome ca totdeauna. C-a fumat toată viața pân' la 75 și n-a murit, și iar o
dată. Mă duc la traumatologie, să învăț drumul și pe ploaie.
Zici că
sunt shoulder to shoulder cu zeița Kali. Le tot transferi emoții altor
patrioți. Ninge carolingian spre operație. Transă ninsă, neamintirea vederii.
Dark tranquility. Domnilor doctori-i, picioarele mi le-ați făcut egale, nu puteți
să-mi îndreptați și nasul? Să cânți aproape fără oprire, ca Virginia Zeani.
Fuma Caporal. It Does Not Die. Gisella. Soți incinerați. Baricada rezistă.
Venim și acasă. Nu vreau să mor, vreau să fumez. Mi-ați vândut pământul din
Ruda și suntem chit. Nu dați șahurile.
În blugi,
de la o lună, tălpi reci, o karată-două. La costum de thirtankara. Ne
remorchează unde n-am ajunge și nu ne-o memora. E 4, ba 4 or 4, ziua mea, după
scoaterea firelor, pe 9, 2 țigări la 6 ore.
Mama nașă
îngropată lângă Măriuca. Șapte preoți, c-a făcut biserici. Convertită yet în
1990. Murise și dentistul.
Într-un
port nemțesc, plimbat de-acasă, p-idei, cu Marian, d-ascultase, după ce expusese,
prea puțin, zicea, cum nu s-ar fi ales mai mult din mediul nativ, revizitat, de
se și simpatizase, iar eu continuam să-i debitez mental plinul golului, luând
străzi coborâtoare pe ochirea unui vapor. Constanță nemțească. Mă caută
judecătoarea și Maurer. Ghițescu vă adormea la anatomuie artistică, mai nou,
Banciu. Les renforts arrivent. Când să-mi primesc vorbitorii în grădină, la o
temă cu tradiție, nu mai era aranjamentul, mă ascunsesem și făceam pe hoțul,
he-he, ca spre nepot, și nici nu se speriau, altfel, felicitatori.
Îmi faci
sâc, la sfat contra escare. Mi se moaie unghiile. La 90, doar cuvântul țigară.
Calciu-n femur la Popmpadur, antiastmaticii în Cornul Africii.
Calcidica
tracică, silogism, putem cât știm, nimic din nimic, realitatea cauzei, nihi est
in intellectu quod non fuerit in sensu. Ideile ca stelele. Rațiune pură – Dumnezeu,
libertate, nemurire. Dincolo de orice limite ale experienței. Principium
causalitatis. Kant: Numesc estetică transcendentală știința despre toate
principiile sensibilității a priori. Problema cosmologică transcendentă nu se
poate afla nicăieri în afara Ideii.
Trezește-te,
lemnule, titanium, creier pe gheață fumată. Mai rău ca ieri, boieri corăbieri, degradarea
montajului metalic, continuarea osteosintezei. Morbiditate și tutun. Libertate
pe neștiința coborârii. Podoabe altor capete dimia să ne scapete nașterea
învierea de când tăcerea cer ea. Repovestite coxartrozale năpârlitoare de zale
de mine nimeni n-auză efectuata cauză. Lăsasem poezia cu nepotul și femurul. În
altă viață, fără artă, alt har suferitor.
Așteptând
ca-n il deserto dei tartari ca-n rusoaica de ce traduc slovacii din română de
când eram o Dacie. Weekend indo-european cât s-ajung mai devreme lumânări a
aprinde lacrima lui Amilcar câtă hârtie thanatică. Nu ne mai vine soarele-n ochii
cranii boltite devoțiuni o mie de ducați în zgomotul-ado-Messina de-o mai
exista radiografia aia tatălui meu tatălui nostru Placido-Porsena. Retorici
după tropice și gene pripoare pantomimei primare cronologie nevrotică de-aș fi
povestit n-aș mai exista în India peste vița noastră din necunoscută mamă
bambuși pierduți deniilor a ne întoarce cu Tanior fără agheazma mică voi pe
cine-ați recunoaște brâie trei prin ciuf de Paște răspuns desconsiderării din
vremea înghițirii o digestie nescriptic aer cu vertij de supărări daimon
wellness distanța deslușirii prin întunericul ochelarilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu