UITATULE
Marionetele morții – Kurt Cobain – Ortodocși în Oceania și Germania
BEN TODICĂ
Nu
știu dacă ați vizionat filmul meu intitulat Papușile Morții. Un film despre
starea unei familii și dizolvarea ei – poate. A unui tată care a venit din
îndepărtata Moldovă în Banat la minele de uraniu unde a muncit din greu
câștigând toate onorurile guvernului până la Ordinul Muncii Clasa intâi și pe care,
după ce a ieșit la pensie, partidul l-a abandonat, și deși au fost Ortodocși,
au trebuit să accepte mâna pocăiților penticostali „underground” ca să poată
răzbi mai departe. Apoi a venit revoluția cu democrația care le-a diminuat
puterea pensiei și i-a făcut să se apropie și mai mult de frații pocăiți. Apoi,
tata a murit lucrând 39 de ani în minele de uraniu din cauza unei spargeri de
vena în locul spart al craniului din cauza unei pietre care a căzut din
înălțimea puțului minier unde făcea revizia și întreținerea lui. Mama a rămas
singură cu băiatul cel mic, Ghiță, care și el handicapat mintal în urma
nașterii sale prin cezariană la spitalul din Oravița și fiica acestuia dintr-o
relație cu o trecătoare singuratică/pierdută a vieții, fiica care la vârsta de
10 ani are primul copil și la 11 al doilea. Asta s-a întâmplat pentru că mama
s-a îmbolnăvit la pat în urma vechii cezariene care fiind cusută cu ață normală
(de croitorie) în interior (mai tarziu spitalul motivând că nu a avut ață de
pește care se topește normal înăuntru după vindecare) aceasta a infectat
interiorul făcând-o pe mama să puroieze mulți ani din burtă. La suprafața
cusăturile s-au vindecat și mai târziu s-au transformat în cancer care i-a
cauzat moartea acum/în film. Deci, mama nu a mai putut avea grijă de ea și
fiind frumușică, sigur a devenit victimă. Eu am fost anunțat în Australia că
mama mai are o lună de trăit și am făcut totul ca să vin acasă lângă ea. Eu am
părăsit România in 1979 iar sora mea locuiește în Timișoara încă de pe băncile
liceului industrial de construcții din 1968. Filmul este starea de fapt în care
se află România în 2006. Am încercat să mă agăț fără milă de toate lucrurile
noastre rele și bune care ne formează. M-am agățat de fiecare firmitură, de
gest și imagine de parcă cumva este și ultimul drum, al meu in raiul copilăriei
nu doar al mamei. Vă scriu toate astea și vă recomand filmul pentru că cineva
mi-a recomandat să vizionez LAVIATHAN a lui Andrei Swjiaginzew. Pe el l-a
costat filmul 400 de mii de ruble, parcă declara la Cannes într-un interviu, pe
mine m-a costat doar dragostea de a împărtăși viața așa cum este. (Vă recomand
să-l urmăriți în liniște și în ordinea episoadelor pentru că urmăriți versiunea
lungă a filmului.) Filmul acesta e la fel de orfan precum întreaga țară, de
guvern și de Biserica Ortodoxa.
Vizionare placută!
LIANA NICOLAE
Casa vieţii
Casa în care locuiesc o împart cu viaţa ta, trăim
mai degrabă în izolare
Dar atunci când încercăm să ne exprimăm iubirea,
s-ar putea să întâlnim
Oameni obosiţi, iar întâlnirea lor ne poate
schimba viaţa, o putem exprima
Când oamenii se plictisesc de copilărie, Dumnezeu
este surprins şi supărat
Atunci
tânjesc după ea, apoi îşi pierd sănătatea pentru a face bani, şi în
final
Îşi risipesc banii pentru a-şi repara sănătatea, a
recupera liniştea, respectul
Uită prezentul fiindu-le teamă de viitor, astfel
nu trăiesc bucuria, nici veselia
Nu simt
nici prezentul, nici viitorul, doar fântâna deşteptării aşteptîndu-i
Cel mai bogat om este acela care are nevoie de cel
mai puţin, nu acela
Care are cel mai mult, care arde adevăruri fără să
ştie, neauzit de nimeni
Ştind că nu durează decât câteva secunde pentru a
deschide răni profunde
În inima celor pe care îi iubesc şi vor trece
mulţi ani până se vor vindeca
Cum cel ce scrie este oglinda luminată a
sufletului, pe cărările îngheţate
Pâinea copiilor de pe corăbiile migratoare,
îndemnaţi să se ierte pe ei înşişi
Suficienţa de sine, cum doi oameni se pot uita la
acelaşi lucru asemănător
Şi îl pot vedea diferit, frumuseţea e acum, la doi
paşi şi Dumnezeu e aici
Sunt oameni buni, care ne iubesc dar nu ştiu să-şi
exprime sentimentele
Ei merg spre iubire dar ea este un verb, fericirea
este o cale, nu un scop
Suntem mereu, aici, acum, oricine are o inimă
însetată, o planetă a plăcerii
Cerul nu face rebuturi, averea şi poziţia socială
sunt un accident continuu
Şi frumuseţea personală e un accident, nu avem un
drept special asupra ei
Să experimentăm, să nu evaluăm, astfel viaţa
devine mai plină de satisfacţii
Bucură-te dacă poţi să iei pe cineva de mână, aşa
nu vei fi niciodată singur
Quand trouverai-je mon Dieu, le repos! Je me sens
malade dans cette maison
Uitatule
(„Prefer să
fiu criticat pentru ceea ce sunt,
decât iubit
pentru ceea ce us sunt”)
(Kurt Cobain – despre critică)
Ce valoare are o ploaie de meteoriţi pentru tine,
uitatule, norocosule
Ce valoare are zâmbetul unui copil sau un râs
sănătos, o simfonie?
Importanţa lor dă sens vieţii, în sensul lui
stăruitor, tăcut, dezinteresat
Filosofia perenă ţi-a arătat, omule, că realitatea
divină e experienţă directă
Şi trebuie trăită, nu poate fi scrisă sau
explicată dar într-o zi va fi cunoscută
Cum să pricepi un râs sănătos, într-o lume care nu
cunoaste ce e râsul?
Cum să descrii o lume în care simfonia nu a fost
inventată, experimentată?
Doar sufletul meu, o cupă de venin cântă secunda
vestind dorul vinovat
Cum să iubeşti oaza gândirii mele, tu,
înstrăinatule de plămădirea vieţii
Ai crezut că sunt ceea ce vrei tu, adică ceea ce
nu sunt, renăscută din pasăre
Mă găsesc la colţul unui cot deluros, chiar în
mijlocul unui oraş bătrân
Aproape de o casă impunătoare, făcută, scăldată în
lumina clară a dimineţii
Într-o zi
de toamnă târzie, Doamne ce tineri eram!Cuprindeam soarele, încet
Abia trezit şi zâmbeam împreună. Aveam trupurile
liniştite, mă sorbeai
Cum cerbii se adăpau din ochii tăi, din mintea ta
păsări veneau spre lumină
Ce alte vremuri, uşile se deschideau, acum toate
drumurile rămân închise
Experienţa
eviudentă a minţii nu poate exprima perfecţiunea şi mintea
Ceartă-mă că nu ştiu să desenez perfect izvorul
lumii, să modelez vulcanii
Să păstrez soarele în inocenţa anilor, să topesc
parfumul toamnei în spaţii
Şi cum stam aşa număram trecătorii până le-am
pierdut numărul, asemănarea
Am uitat cifra. Ei! Mi-am zis: Poate am obosit şi
m-am trezit în faţa ispitei
Am văzut qu’
il y a plus dans les forets que dans les
lires, sub săbii de ceaţă
Am simţit condorul înnoit în haine de vară,că
lumea e pătrunsă de inteligenţă
Că suntem una cu tot ce fiinţează, în sufletul
nostru, suspinând, suspinând...
Ce-ţi doreşti
Eşti ultima mea atracţie, jur că nu va mai fi o alta, rămâi doar ultima
Voi supravieţui dar asta nu înseamnă nimic, vei
rămâne un ratat evolutiv
Vorbele sunt inutile - dar nu ultimul lucru,
ultimul scop al vieţii mele
Nu-mi tulbura bunătatea sau dragostea, nici
altruismul celui ce respectă
Nu e uşor să te supui celui ce dă legea, celui ce
dă ordine, cine le respectă
Mi-am uitat somnul în arta tămăduirii, înzestrarea
pentru muzică, dans, zbor
Cum rămâne cu iubirea romantică şi cu atracţia, cu
satisfacţia reciprocă?!
Abia acum intervine competiţia pentru statut,
avere, lăcomie, dezamăgire
Încercăm să ne rezolvăm problemele cu mintea şi
voinţa sau nu le rezolvăm
Abia atunci simţim cum ne naştem în sânul mării,
văzuţi şi nevăzuţi, alergaţi
Timpul ne-a-ntemniţat trezirea în licărul visului,
glasul tău lipit de geam
Simt răcoarea dimineţii şi căldura venind de
departe, luna tocmai a murit
Se zvoneşte că azi ar fi o zi de duminică, iarna
pleaca lentă, în nedesluşire
Încercam să descopăr dacă aceste chipuri erau cele
de ieri sau de anul trecut
Pentru înzestrarea genetică umană, statut şi
dragoste limitată ar fi suficiente
Doar oamenii sunt conştienţi de caracterul lor
cerşetor, mi-e greu să îi accept
Ar trebui să ne mulţumim cu ceea ce avem, oare
instinctul ne va ajuta?
Să practicăm meditaţia Zen, dorinţa noastră
avantajată de succes reproductiv
Secretul fericirii e să gândim în scheme diferite,
că viaţa e compusă gândind
Din lucrurile la care un om se gândeşte toată
ziua, la adevărurile lui simple
Discret, îşi judecă ezitările, suflarea, mişcarea,
imacularea uitată, fără rostire
Cum vom reuşi să fim, cinstiţi, atinşi de o
puternică dorinţă de schimbare?
Într-o bună zi toţi vom vedea soarele pentru
ultima oară, măsuraţi-vă odihna
Număraţi stelele,creaţi poeme antice, măsuraţi
clipa unică, dincolo de greşeli
Que sais-je? Depuis des minutes et des heures je
reflechis a mon ame trouble
Je veux...
Je veux hurler, crier, eclater de rire, je ne
supporte ni commentaires
Ni condoleances sur mon passe, sur mon aventure,
une rupture definitive
Je n’ai rien dit a personne, j’ai une envie
terrible de me battre, me venger
Quand suis-je dans l’erreur? D’ou vient que je me
trompe, je suis amoureuse
Furreur sauvage dans moi. Je criai. „Seigneur!
Pourqoui ne puis-je oublier?”
Journee deprimante, je souffre d’horrible maniere,
tout doit finir dans larmes
Aujourd’hui j’ai quitte la montagne, insomnies et
journees vides, tout inonde
Le miracle s’etait opere, quelque chose m’avait
aime entier, comme definitif
Umbre din umbre renasc din mine, ziduri pure,
crescute, ziduri dărâmate
Uitarea îmi aduce discreţie, clarul memoriei
izvorăşte în naştere grea
Am epuizat toate posibilităţele de control asupra
vieţii noastre, dialogăm
Lăuntric, voluntar, ne-mpreunăm îndoielile
conştiente ale gândurilor
Toate sunt rodul obişnuinţei, logice sau
constructive, consecinţe emoţionale
În miez de noapte îţi cer iertare, naştere, vocea
mea trăieşte rosturi discrete
Toamnă de piatră, toamnă de frig, iartă-mă şi tu,
iartă-mi tăcerea, rătăcirea
Voi înlocui vechile obiceiuri proaste de a gândi,
tocite, voi înlocui-ndoiala
Azi ploaia nu vine, ceaţa se repetă, te-ai întors,
vei pleca la ora tulburată
Mă rostogolesc pe pragul îmbătrânit, mă las pradă
înserării, e cald şi-nsorit
Sena mă cheamă, îmi prinde viaţa-n furtună, implor
cerul să rămână curat
Voi pleca la ora ascunsă de mine, cuminte,
plictisită, spre stele de tăcere
Balsam al uitării, frunze evadate din timp
sonor, pe cea din urmă uitare
Conturul secundelor îmi amorţise capul, neaua
vieţii îmi topise faptele
Ce adevăr se-ntâmplase, cum se destrămase
Universul în amiaza despicată
Unde să mă rostogolesc răsfrântă de lună, ori pe
partea cealaltă a planetei?
On n’a pas voulu que le premier jardin fut efface
par le premier peche...
Septembrie 2017, Paris
Septembrie 2017, Paris
Adunarea
Episcopilor Ortodocși din Oceania: Patru probleme pastorale stringente ale
societății australiene
Membrii
Adunării Episcopale a Oceaniei s-au întâlnit joi la sediul Arhiepiscopiei
Ortodoxe Grecești din Sydney sub președinția Arhiepiscopului Stylianos,
reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, pentru a afirma unitatea în credința
ortodoxă și pentru a discuta mai multe probleme pastorale cu care se confruntă
Bisericile Ortodoxe de pe teritoriul australian și neozeelandez.
Potrivit comunicatului
oficial al Adunării Episcopale datat 8 februarie 2018, ierarhii au avut
posibilitatea de a aduce în discuție problemele comune cu care se confruntă
Bisericile Ortodoxe din Oceania și să beneficieze de experiența celorlalți
episcopi.
În comunicat sunt menționate
patru probleme pastorale stringente ale societății australiene:
Amenințările la adresa siguranței
minorilor și copiilor;
Exercitarea libertății religioase
în contextul legalizării căsătoriilor între persoanele de același gen;
Facilitarea procedurilor legale
pentru transferul preoților și al familiilor lor în Australia;
Compunerea unei liste de clerici
necanonici care activează pe teritoriul australian.
Membrii adunării au înălțat
rugăciuni pentru întoarcerea celor doi episcopi sirieni, Paul Yazigi și Ioan
Ibrahim, care au fost răpiți acum cinci ani. De asemenea, ierarhii și-au
exprimat îngrijorarea cu privire la situația dificilă a creștinilor ortodocși
din Siria și a tuturor popoarelor din Orientul Mijlociu.
Comunicatul se încheie cu
denunțarea tuturor formelor de violență și a vărsărilor de sânge care au loc în
Estul Ucrainei, în Kosovo și Metohija, în Orientul Mijlociu, Egipt și în toate
locurile din lume. Se atrage atenția și asupra rolului important pe care îl are
religia în apropierea oamenilor indiferent de diferențele de rasă, gen, limbă
și cultură.
La cea de-a șaptea Adunare
Episcopală a Oceaniei, prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Stelian, au
participat următorii reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe locale:
Mitropolitul Basilios (Patriarhia
Antiohiei);
Episcopul Siluan (Patriarhia
Sârbă);
Episcopul Mihail (Patriarhia
Română);
Episcopul Ezekiel, vicar al
Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia Ecumenică);
Episcopul Serafim de Apollonia,
vicar general al Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia Ecumenică);
Episcopul Iakovos de
Miletoupolis, vicar al Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia Ecumenică);
Amfilohie Vasiltsotelis,
reprezentant al Mitropolitului Amfilohie de Noua Zeelandă (Patriarhia
Ecumenică);
Michael Protopopov,
reprezentantul Episcopului George de Canberra (Patriarhia Moscovei);
Michael Solomko, reprezentantul Mitropolitului Antony de Ierapolis
(Biserica Ucraineană, Patriarhia Ecumenică).
Scrisoarea Bisericii Ortodoxe din Germania despre
dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor
În timpul sesiunii de toamnă din luna decembrie a
anului 2017, care a avut loc în Frankfurt am Main, Adunarea Episcopilor
Ortodocși Canonici din Germania (OBKD) a adoptat o „Scrisoare către tineri despre iubire, sexualitate
și căsătorie”.
În document sunt abordate
„problemele apăsătoare ale vremii”, privind „existența umană”. Textul face
referire la iubire și sexualitate, căsătoriile între persoane de confesiuni și
religii diferite, la parteneriatele între persoanele de același gen, precum şi
la avort.
Episcopii ortodocși îi
atenționează pe tineri că „este foarte important să ne comportăm responsabil:
responsabilitate față de propria sexualitate, sexualitatea partenerului,
consecințele vieții sexuale; responsabilitate față de sine, față de societate
și față de Dumnezeu”.
Scrisoarea adresată tinerilor se
încheie prin îndemnul de a ne raporta la familie ca la o „mică Biserică”, celula
de bază a Bisericii.
Textul integral:
Scrisoarea episcopilor
Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie,
adresată tinerilor
„În ziua când l-a făcut
Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. Bărbat și femeie i-a
făcut; și i-a binecuvântat și i-a numit cu numele de „om” în ziua în care i-a
făcut.“ (Facerea 5, 1-2)
Dragi tineri creștini ortodocși
din Germania!
Ca episcopi ai Bisericii voastre
din Germania, ne adresăm vouă prin intermediul acestei scrisori speciale, cu
intenția de a ne pronunța referitor la câteva probleme actuale. Lumea devine
tot mai mică. Problemele arzătoare ale timpului nostru devin din ce în ce mai
clare şi proeminente. Ele se referă cu profunzime la însăşi existența umană –
la existența voastră: Dumnezeu vă încredințează vouă prezentul și viitorul.
1.
Trăim într-o țară în care fiecare dintre noi are posibilitatea să evolueze în
condiții de libertate și de respectare a demnității omului.
De-a lungul istoriei omenirii nu a fost totdeauna aşa, iar în multe țări ale
lumii nu este nici astăzi. Faptul că trăim în Germania unde pacea, libertatea,
democrația și drepturile omului fac parte din valorile comune ale societății
poate fi considerat ca o binecuvântare a lui Dumnezeu.
Față de extremismul religios,
care amininţă să devină în multe locuri din ce în ce mai puternic, noi, ca şi
creștini suntem chemați să apărăm aceste valori cu toată tăria. Ele sunt în
concordanță cu imaginea omului din Sfânta Scriptură și din Tradiția Bisericii
noastre: aceea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27 ).
Capacitatea omului de a lua decizii în mod liber o recunoaștem ca pe una din
caracteristicile acestui chip dumnezeiesc.
2.
Această libertate este un dar extraordinar de prețios, pe care trebuie să-l
folosim cu deplină responsabilitate. Responsabilitatea și
libertatea sunt indisolubil legate între ele. Acest fapt se manifestă în toate
domeniile vieții, determinând şi răspunsul nostru la întrebarea, dacă dorim să
ducem o viaţă în singurătate sau în comuniune, precum și la căutarea unui
partener, respectiv a unei partenere. În legătură cu aceasta apar şi un șir de
întrebări legate de sexualitate, căsătorie, diferenţa între cununie civilă și
religioasă, etc. Aceste întrebări îl privesc pe fiecare în adâncul sufletului,
avându-se în vedere că fiecare își determină calea vieţii sale prin libera sa
decizie.
Sperăm că reflecțiile următoare
vor fi de un real ajutor, deoarece fiecare este liber să își determine
individual calea vieții proprii. Ele încurajează preocuparea responsabilă cu
aceste întrebări și astfel dialogul din Biserica noastră.
3.
Unul din cele mai cunoscute şi îndrăgite pasaje biblice este capitolul 13 din
prima scrisoare a Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor, supranumit și
„Imnul dragostei”. Acolo Sfântul Apostol descrie dragostea ca
pe o putere, care face posibilă învingerea egoismului propriu. Cum este cu
putință? „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu
pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință,
nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le
nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.“ (I Corinteni 13,
4-8). Așadar, dragostea ne îndrumă spre desăvârșirea propriei noastre ființe
umane și spre cunoaşterea adevărului. Ea este mai prețioasă decât orice altă
virtute: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea şi dragostea. Iar mai
mare dintre acestea este dragostea.“(I Corinteni 13,13).
În acest sens dragostea pentru o
altă persoană este o afecțiune necondiționată: când iubesc nu mai așez propria
mea persoană în centrul existenței mele. Dragostea este atotcuprinzătoare,
dinamică și înseamnă mai mult decât „fluturași în stomac“. Originea ei sunt
cuvintele lui Hristos, pe care le concretizează: „Pentru aceea va lăsa omul pe
tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup.
Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup.“ (Matei 19, 5-6).
4.
În timpurile noastre mulți tineri, bărbați și femei, au relații sexuale înainte
de căsătorie. În acest context, mulți întreabă care este, în această privință,
poziția Bisericii Ortodoxe. Misiunea Bisericii noastre este să-și însoțească
credincioșii cu sfaturi duhovnicești și nu să formuleze mecanic instrucțiuni.
Aceasta nu înseamnă însă permisivitatea pentru un libertinaj sexual. Subliniem:
este foarte important să ne comportăm cu responsabilitate – față de propria sexualitate,
față de sexualitatea partenerului sau a partenerei, precum și referitor la
urmările vieții sexuale; cu responsabilitate față de propria persoană, de
societate şi în fața lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel se
adresează corintenilor: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului
Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai
voștri?“(I Corinteni 6,19).
Acest capitol al scrisorii către
corinteni este dedicat libertății care rezultă din legătura cu Hristos şi care
poate fi trăită într-o căsatorie binecuvântată de Dumnezeu. Din această cauză
dorim ca dragostea voastră să fie încununată printr-o căsătorie religioasă
pentru ca, prin aceasta, să ia ființă o familie creștină, în care să
învățați să cinstiți, să promovați și să protejați viața în general și
viața nou concepută. În acest context vă reamintim că embrionul este o ființă
umană începând din momentul concepției.
Apelăm la voi: Nu treceți sub
tăcere întrebările voastre! Exprimați-le! Discutați cu oameni competenți. O
discuție deschisă poate să vă ajute să vă cunoașteți pe voi înșivă mai bine și
să luați decizia cea mai bună. Deschiderea sufletului este vindecătoare pentru
suflet. În mod special vă chemăm la convorbiri cu îndrumători care se bazează
pe o bogată experiență duhovnicească. Biserica noastră Ortodoxă are o tradiție
îndelungată în ceea ce priveşte dialogul terapeutic-duhovnicesc. Acesta poate
fi de mare ajutor şi astăzi, în vremea comunicațiilor electronice.
5.
Trăim într-o țară în care cununia religioasă ortodoxă are loc de regulă după ce
soții s-au căsătorit civil. Scopul acestei căsătorii este ca bărbatul și femeia
să beneficieze de garanțiile dreptului civil.
Pentru noi ca şi creștini, căsătoria
se întemeiază pe dragostea lui Dumnezeu, pe care Iisus Hristos ne-a dovedit-o
prin întruparea, moartea pe cruce și învierea Sa. De aceea, pentru un om care
crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căsătoria este mai mult decât o
înțelegere lumească și, desigur, mult mai mult decât sărbătoarea nunții. Ea
presupune promisiunea fidelității pe durata întregii vieți, comuniunea între
soți fiind în strânsă legătură cu Iisus Hristos.
Soții sunt chemați să își asume
comuniunea ca un dar al lui Dumnezeu și s-o perceapă ca pe o formă de
manifestare a dragostei reciproce, care ar trebui să fie trăită în Biserica lui
Hristos. Marea importanță a acestei taine iese în evidență și în cadrul slujbei
cununiei, când mireasa și mirele sunt încununaţi unul cu altul şi unul pentru
altul. Pentru a scoate mai mult în evidență acest înțeles, Sfântul Apostol
Pavel recurge la imaginea legăturii dintre Hristos și Biserica Lui, pe care o
numeşte taină. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.“[1]
(din citirea apostolului la celebrarea cununiei; Efeseni 5,32)
În timpul slujbei cununiei se
rostesc de asemenea mai multe rugăciuni pentru ca Dumnezeu să dăruiască soților
„roadă pântecelui”. Biserica noastră Ortodoxă binecuvântează dorința de a avea
copii și consideră copilul ca fiind un dar al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, o
căsătorie este sfântă și deplină și fără copii. Noi suntem de părere că a te
gândi la mărimea familiei face de asemenea parte dintr-o viață creștină
responsabilă. În același timp trebuie însă să luăm în considerare faptul că,
pentru creștinii ortodocși, avortul, adică uciderea unui organism viu, este
absolut inadmisibilă, atât în cadrul plănuirii familiei cât și din alte
considerațiuni.
Toate aceste aspecte vor fi
abordate cu ocazia discuțiilor de consiliere, cu preotul paroh, înainte de
cununie. Aceste convorbiri sunt mai mult decât o formalitate înainte de
căsătorie; ele trebuie să aibă loc înaintea începerii pregătirilor practice
legate de sărbătoarea nunții.
Într-o societate pluralistă ca în
Germania, căsătoriile între ortodocși și alți creștini,
numite interconfesionale, nu sunt o raritate. Astfel de căsătorii au contribuit
în ultimele decenii la o întâlnire mai profundă în credință și la o mai bună
cunoaștere reciprocă. Aceste căsătorii dovedesc de asemenea posibilitatea
educației copiilor în respect față de diferitele tradiții. Împreună cu Biserica
Romano Catolică și Biserica Evangelică din Germania au fost elaborate documente
care tratează probleme practice legate de căsătoriile interconfesionale. Însă
și în cazul acestor căsătorii sunt necesare convorbiri duhovnicești
însoțitoare.
Aceste căsătorii implică și
provocări: întrebările legate de primirea Sfintei Împărtășanii în comun,
a intercomuniunii, rămân nerezolvate; documentele sus menționate nu pot oferi
un răspuns corespunzător. Punctul de vedere al Bisericii noastre este în
continuare același: această Împărtăşire nu este posibilă decât în cazul unei
unități depline în credință. În cazul căsătoriilor interconfesionale nu este
dată o asemenea unitate. Cu toții suntem confruntați cu o situație dureroasă,
care devine în cele din urmă o provocare teologică. Trebuie să recunoaștem
această stare de fapt cu toată sinceritatea. Din această cauză Îl rugăm pe
Bunul Dumnezeu să ne ajute să depășim cât mai curând această despărțire și să
ajungem la unitatea tuturor.
Căsătoria cu un partener
necreștin respectiv o parteneră necreștină este un subiect și mai
complicat. Aceste căsătorii se numesc interreligioase; lor le lipsește baza
creștină comună. Parteneriatele respectiv căsătoriile interreligioase
declanșează câteodată conflicte care pot duce în cele din urmă la
marginalizarea persoanelor în cauză. Aici ne referim din nou la darul
libertății, oferit de Dumnezeu oamenilor: constrângerea unei distanțări din
motive religioase față de persoana iubită nu corespunde libertății dobândite de
omul creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27). O cale posibilă de urmat în
cazul parteneriatelor interreligioase este cea a căsătoriei civile. Aceasta
reprezintă o garanție legală și asigură egalitatea în drepturi între soți. Pe
de altă parte, o căsătorie civilă oferă de regulă prea puțin oamenilor care
cred în Dumnezeu și care năzuiesc ca Dumnezeu să le binecuvânteze căsătoria. Ei
își doresc o ceremonie religioasă prin care rezultă în mod concret că Dumnezeu
le binecuvântează comuniunea.
Biserica noastră nu poate celebra
o asemenea ceremonie, deoarece baza Tainei Cununiei este credința în Dumnezeul
Treimic. Biserica consideră însă că această dorinţă este cu totul îndreptăţită.
În consecință, Biserica Ortodoxă din Germania însoțește, dacă se dorește, și
perechi interreligoase pe calea vieții lor și oferă oricând sprijin cu sfaturi
și fapte concrete. De asemenea, îndemnăm aceste perechi să vorbească deschis și
constructiv atât înainte cât și după căsătorie despre problemele rezultate ca
urmare a diferențelor religioase, ca de exemplu educația copiilor.
8. O temă arzătoare a zilelor
noastre este homosexualitatea precum și parteneriatele homosexuale. În
principiu este bine că se discută deschis despre aceasta în societatea noastră,
deoarece pe durata multor secole, oameni homosexuali au fost ignorați, chiar și
asupriți și persecutați, ca de exemplu în timpul naționalsocialismului. Sfânta
Scriptură, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, cuprinde mărturii
împotriva homosexualității, care astăzi dau naştere la controverse. Tradiția
Bisericii noastre cuprinde de asemenea multe luări de poziție împotriva
homosexualităţii.
Ca orice înclinație trupească,
homosexualitatea trebuie să fie supusă prin reticenţă, înfrânarea patimilor
nestăpânite, asceză abstinentă precum cea practicată prin post. Desigur, există
încă multă lipsă de cunoaştere cu privire la apariția homosexualității. Este
posibil să contribuie factori genetici, psihici și culturali, dar în realitate
nu este limpede care este rolul acestor factori și care este interdependența
acestora. În conformitate cu credința ortodoxă, Taina Cununiei presupune o
legătură între bărbat și femeie, depășind perspectiva exclusiv socială a
acestei legături.
Din această cauză, căsătoria
perechilor homosexuale nu este posibilă în Biserica noastră. Întrebările cu
privire la persoane homosexuale, la care nu s-a găsit încă răspuns, fac parte
din preocupările asistenței duhovnicești. Aceste persoane sunt însoțite de
Biserică cu mult tact. Deoarece toți oamenii sunt creați după Chipul lui
Dumnezeu, fiecăruia trebuie să i se acorde în consecință acel respect care
corespunde tocmai Chipului Dumnezeiesc din om. Aceasta este valabil și pentru
comunitățile noastre bisericeşti, care sunt chemate să întâmpine toți oamenii
cu dragoste și respect.
Concluzie
9. Societatea în care trăim este
în permanentă schimbare. Salutăm în mod deosebit acele schimbări care sunt
pătrunse de Duhul Evangheliei lui Iisus Hristos. În zilele noastre, familia
tradiţională este supusă unor provocări radicale. Dragi tineri creștini
ortodocși, fiți fideli cuvintelor apostolului Pavel adresate Tesalonicenilor:
„Toate să le încercați; țineți ce este bine.“ (I Tesaloniceni 5,21) . Noi toți
suntem mereu, din nou chemați să susținem și, mai ales, să trăim chipul omului
care ne este dat prin credința noastră ortodoxă. Viziunea cu privire la familie
ca fiind „biserica de acasă“, celula primară a Bisericii în integralitatea ei,
ne călăuzeşte permanent spre viitor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Frankfurt pe Main, 12 decembrie
2017
+ Mitropolitul Augustin
al Germaniei, Exarh al Europei Centrale,
Președinte
şi ceilalți membri ai Conferinței Episcopale Ortodoxe din Germania
Președinte
şi ceilalți membri ai Conferinței Episcopale Ortodoxe din Germania
[1]
Traducerea exactă a acestui citat, din limba germană, este: „Taina aceasta este
mare; eu însă vorbesc cu referire la Hristos şi la Biserică”.
[2]
Îndemnul acesta trebuie înţeles cu sensul de a verifica în
prealabil, în libertate, tot ceea ce este îngăduit, pentru ca apoi să ţinem cu responsabilitate
numai ce este bine.
În timpul sesiunii de toamnă din luna decembrie a
anului 2017, care a avut loc în Frankfurt am Main, Adunarea Episcopilor
Ortodocși Canonici din Germania (OBKD) a adoptat o „Scrisoare către tineri despre iubire, sexualitate
și căsătorie”.
În document sunt abordate
„problemele apăsătoare ale vremii”, privind „existența umană”. Textul face
referire la iubire și sexualitate, căsătoriile între persoane de confesiuni și
religii diferite, la parteneriatele între persoanele de același gen, precum şi
la avort.
Episcopii ortodocși îi
atenționează pe tineri că „este foarte important să ne comportăm responsabil:
responsabilitate față de propria sexualitate, sexualitatea partenerului,
consecințele vieții sexuale; responsabilitate față de sine, față de societate
și față de Dumnezeu”.
Scrisoarea adresată tinerilor se
încheie prin îndemnul de a ne raporta la familie ca la o „mică Biserică”,
celula de bază a Bisericii.
Textul integral:
Scrisoarea episcopilor
Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie,
adresată tinerilor
„În ziua când l-a făcut
Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. Bărbat și femeie i-a
făcut; și i-a binecuvântat și i-a numit cu numele de „om” în ziua în care i-a
făcut.“ (Facerea 5, 1-2)
Dragi tineri creștini ortodocși
din Germania!
Ca episcopi ai Bisericii voastre
din Germania, ne adresăm vouă prin intermediul acestei scrisori speciale, cu
intenția de a ne pronunța referitor la câteva probleme actuale. Lumea devine
tot mai mică. Problemele arzătoare ale timpului nostru devin din ce în ce mai
clare şi proeminente. Ele se referă cu profunzime la însăşi existența umană –
la existența voastră: Dumnezeu vă încredințează vouă prezentul și viitorul.
1. Trăim într-o
țară în care fiecare dintre noi are posibilitatea să evolueze în condiții de libertate
și de respectare a demnității omului. De-a lungul istoriei omenirii nu a fost
totdeauna aşa, iar în multe țări ale lumii nu este nici astăzi. Faptul că trăim
în Germania unde pacea, libertatea, democrația și drepturile omului fac parte
din valorile comune ale societății poate fi considerat ca o binecuvântare a lui
Dumnezeu.
Față de extremismul religios,
care amininţă să devină în multe locuri din ce în ce mai puternic, noi, ca şi
creștini suntem chemați să apărăm aceste valori cu toată tăria. Ele sunt în
concordanță cu imaginea omului din Sfânta Scriptură și din Tradiția Bisericii
noastre: aceea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27 ).
Capacitatea omului de a lua decizii în mod liber o recunoaștem ca pe una din
caracteristicile acestui chip dumnezeiesc.
2. Această
libertate este un dar extraordinar de prețios, pe care trebuie să-l folosim cu
deplină responsabilitate. Responsabilitatea și libertatea sunt
indisolubil legate între ele. Acest fapt se manifestă în toate domeniile
vieții, determinând şi răspunsul nostru la întrebarea, dacă dorim să ducem o
viaţă în singurătate sau în comuniune, precum și la căutarea unui partener,
respectiv a unei partenere. În legătură cu aceasta apar şi un șir de întrebări
legate de sexualitate, căsătorie, diferenţa între cununie civilă și religioasă,
etc. Aceste întrebări îl privesc pe fiecare în adâncul sufletului, avându-se în
vedere că fiecare își determină calea vieţii sale prin libera sa decizie.
Sperăm că reflecțiile următoare
vor fi de un real ajutor, deoarece fiecare este liber să își determine
individual calea vieții proprii. Ele încurajează preocuparea responsabilă cu
aceste întrebări și astfel dialogul din Biserica noastră.
3. Unul din cele
mai cunoscute şi îndrăgite pasaje biblice este capitolul 13 din prima scrisoare
a Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor, supranumit și „Imnul
dragostei”. Acolo Sfântul Apostol descrie dragostea ca pe o
putere, care face posibilă învingerea egoismului propriu. Cum este cu putință?
„Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu
pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință,
nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le
nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.“ (I Corinteni 13,
4-8). Așadar, dragostea ne îndrumă spre desăvârșirea propriei noastre ființe
umane și spre cunoaşterea adevărului. Ea este mai prețioasă decât orice altă
virtute: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea şi dragostea. Iar mai
mare dintre acestea este dragostea.“(I Corinteni 13,13).
În acest sens dragostea pentru o
altă persoană este o afecțiune necondiționată: când iubesc nu mai așez propria
mea persoană în centrul existenței mele. Dragostea este atotcuprinzătoare,
dinamică și înseamnă mai mult decât „fluturași în stomac“. Originea ei sunt
cuvintele lui Hristos, pe care le concretizează: „Pentru aceea va lăsa omul pe
tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup.
Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup.“ (Matei 19, 5-6).
4. În timpurile
noastre mulți tineri, bărbați și femei, au relații sexuale înainte de
căsătorie. În acest context, mulți întreabă care este, în această privință,
poziția Bisericii Ortodoxe. Misiunea Bisericii noastre este să-și însoțească
credincioșii cu sfaturi duhovnicești și nu să formuleze mecanic instrucțiuni.
Aceasta nu înseamnă însă permisivitatea pentru un libertinaj sexual. Subliniem:
este foarte important să ne comportăm cu responsabilitate – față de propria sexualitate,
față de sexualitatea partenerului sau a partenerei, precum și referitor la
urmările vieții sexuale; cu responsabilitate față de propria persoană, de
societate şi în fața lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel se
adresează corintenilor: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului
Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai
voștri?“(I Corinteni 6,19).
Acest capitol al scrisorii către
corinteni este dedicat libertății care rezultă din legătura cu Hristos şi care
poate fi trăită într-o căsatorie binecuvântată de Dumnezeu. Din această cauză
dorim ca dragostea voastră să fie încununată printr-o căsătorie religioasă
pentru ca, prin aceasta, să ia ființă o familie creștină, în care să
învățați să cinstiți, să promovați și să protejați viața în general și
viața nou concepută. În acest context vă reamintim că embrionul este o ființă
umană începând din momentul concepției.
Apelăm la voi: Nu treceți sub
tăcere întrebările voastre! Exprimați-le! Discutați cu oameni competenți. O
discuție deschisă poate să vă ajute să vă cunoașteți pe voi înșivă mai bine și
să luați decizia cea mai bună. Deschiderea sufletului este vindecătoare pentru
suflet. În mod special vă chemăm la convorbiri cu îndrumători care se bazează
pe o bogată experiență duhovnicească. Biserica noastră Ortodoxă are o tradiție
îndelungată în ceea ce priveşte dialogul terapeutic-duhovnicesc. Acesta poate
fi de mare ajutor şi astăzi, în vremea comunicațiilor electronice.
5. Trăim într-o
țară în care cununia religioasă ortodoxă are loc de regulă după ce soții s-au
căsătorit civil. Scopul acestei căsătorii este ca bărbatul și femeia să
beneficieze de garanțiile dreptului civil.
Pentru noi ca şi creștini, căsătoria
se întemeiază pe dragostea lui Dumnezeu, pe care Iisus Hristos ne-a
dovedit-o prin întruparea, moartea pe cruce și învierea Sa. De aceea, pentru un
om care crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căsătoria este mai mult
decât o înțelegere lumească și, desigur, mult mai mult decât sărbătoarea
nunții. Ea presupune promisiunea fidelității pe durata întregii vieți,
comuniunea între soți fiind în strânsă legătură cu Iisus Hristos.
Soții sunt chemați să își asume
comuniunea ca un dar al lui Dumnezeu și s-o perceapă ca pe o formă de
manifestare a dragostei reciproce, care ar trebui să fie trăită în Biserica lui
Hristos. Marea importanță a acestei taine iese în evidență și în cadrul slujbei
cununiei, când mireasa și mirele sunt încununaţi unul cu altul şi unul pentru
altul. Pentru a scoate mai mult în evidență acest înțeles, Sfântul Apostol
Pavel recurge la imaginea legăturii dintre Hristos și Biserica Lui, pe care o
numeşte taină. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.“[1]
(din citirea apostolului la celebrarea cununiei; Efeseni 5,32)
În timpul slujbei cununiei se
rostesc de asemenea mai multe rugăciuni pentru ca Dumnezeu să dăruiască soților
„roadă pântecelui”. Biserica noastră Ortodoxă binecuvântează dorința de a avea
copii și consideră copilul ca fiind un dar al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, o
căsătorie este sfântă și deplină și fără copii. Noi suntem de părere că a te
gândi la mărimea familiei face de asemenea parte dintr-o viață creștină
responsabilă. În același timp trebuie însă să luăm în considerare faptul că,
pentru creștinii ortodocși, avortul, adică uciderea unui organism viu, este
absolut inadmisibilă, atât în cadrul plănuirii familiei cât și din alte
considerațiuni.
Toate aceste aspecte vor fi
abordate cu ocazia discuțiilor de consiliere, cu preotul paroh, înainte de
cununie. Aceste convorbiri sunt mai mult decât o formalitate înainte de
căsătorie; ele trebuie să aibă loc înaintea începerii pregătirilor practice
legate de sărbătoarea nunții.
Într-o societate pluralistă ca în
Germania, căsătoriile între ortodocși și alți creștini,
numite interconfesionale, nu sunt o raritate. Astfel de căsătorii au contribuit
în ultimele decenii la o întâlnire mai profundă în credință și la o mai bună
cunoaștere reciprocă. Aceste căsătorii dovedesc de asemenea posibilitatea
educației copiilor în respect față de diferitele tradiții. Împreună cu Biserica
Romano Catolică și Biserica Evangelică din Germania au fost elaborate documente
care tratează probleme practice legate de căsătoriile interconfesionale. Însă
și în cazul acestor căsătorii sunt necesare convorbiri duhovnicești
însoțitoare.
Aceste căsătorii implică și
provocări: întrebările legate de primirea Sfintei Împărtășanii în comun,
a intercomuniunii, rămân nerezolvate; documentele sus menționate nu pot oferi
un răspuns corespunzător. Punctul de vedere al Bisericii noastre este în
continuare același: această Împărtăşire nu este posibilă decât în cazul unei
unități depline în credință. În cazul căsătoriilor interconfesionale nu este
dată o asemenea unitate. Cu toții suntem confruntați cu o situație dureroasă,
care devine în cele din urmă o provocare teologică. Trebuie să recunoaștem
această stare de fapt cu toată sinceritatea. Din această cauză Îl rugăm pe
Bunul Dumnezeu să ne ajute să depășim cât mai curând această despărțire și să
ajungem la unitatea tuturor.
Căsătoria cu un partener
necreștin respectiv o parteneră necreștină este un subiect și mai
complicat. Aceste căsătorii se numesc interreligioase; lor le lipsește baza
creștină comună. Parteneriatele respectiv căsătoriile interreligioase
declanșează câteodată conflicte care pot duce în cele din urmă la
marginalizarea persoanelor în cauză. Aici ne referim din nou la darul
libertății, oferit de Dumnezeu oamenilor: constrângerea unei distanțări din
motive religioase față de persoana iubită nu corespunde libertății dobândite de
omul creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27). O cale posibilă de urmat în
cazul parteneriatelor interreligioase este cea a căsătoriei civile. Aceasta
reprezintă o garanție legală și asigură egalitatea în drepturi între soți. Pe
de altă parte, o căsătorie civilă oferă de regulă prea puțin oamenilor care
cred în Dumnezeu și care năzuiesc ca Dumnezeu să le binecuvânteze căsătoria. Ei
își doresc o ceremonie religioasă prin care rezultă în mod concret că Dumnezeu
le binecuvântează comuniunea.
Biserica noastră nu poate celebra
o asemenea ceremonie, deoarece baza Tainei Cununiei este credința în Dumnezeul
Treimic. Biserica consideră însă că această dorinţă este cu totul îndreptăţită.
În consecință, Biserica Ortodoxă din Germania însoțește, dacă se dorește, și
perechi interreligoase pe calea vieții lor și oferă oricând sprijin cu sfaturi
și fapte concrete. De asemenea, îndemnăm aceste perechi să vorbească deschis și
constructiv atât înainte cât și după căsătorie despre problemele rezultate ca
urmare a diferențelor religioase, ca de exemplu educația copiilor.
8. O temă arzătoare a zilelor
noastre este homosexualitatea precum și parteneriatele homosexuale. În
principiu este bine că se discută deschis despre aceasta în societatea noastră,
deoarece pe durata multor secole, oameni homosexuali au fost ignorați, chiar și
asupriți și persecutați, ca de exemplu în timpul naționalsocialismului. Sfânta
Scriptură, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, cuprinde mărturii
împotriva homosexualității, care astăzi dau naştere la controverse. Tradiția
Bisericii noastre cuprinde de asemenea multe luări de poziție împotriva
homosexualităţii.
Ca orice înclinație trupească,
homosexualitatea trebuie să fie supusă prin reticenţă, înfrânarea patimilor
nestăpânite, asceză abstinentă precum cea practicată prin post. Desigur, există
încă multă lipsă de cunoaştere cu privire la apariția homosexualității. Este
posibil să contribuie factori genetici, psihici și culturali, dar în realitate
nu este limpede care este rolul acestor factori și care este interdependența
acestora. În conformitate cu credința ortodoxă, Taina Cununiei presupune o
legătură între bărbat și femeie, depășind perspectiva exclusiv socială a
acestei legături.
Din această cauză, căsătoria
perechilor homosexuale nu este posibilă în Biserica noastră. Întrebările cu
privire la persoane homosexuale, la care nu s-a găsit încă răspuns, fac parte
din preocupările asistenței duhovnicești. Aceste persoane sunt însoțite de
Biserică cu mult tact. Deoarece toți oamenii sunt creați după Chipul lui
Dumnezeu, fiecăruia trebuie să i se acorde în consecință acel respect care
corespunde tocmai Chipului Dumnezeiesc din om. Aceasta este valabil și pentru
comunitățile noastre bisericeşti, care sunt chemate să întâmpine toți oamenii
cu dragoste și respect.
Concluzie
9. Societatea în care trăim este
în permanentă schimbare. Salutăm în mod deosebit acele schimbări care sunt
pătrunse de Duhul Evangheliei lui Iisus Hristos. În zilele noastre, familia
tradiţională este supusă unor provocări radicale. Dragi tineri creștini
ortodocși, fiți fideli cuvintelor apostolului Pavel adresate Tesalonicenilor:
„Toate să le încercați; țineți ce este bine.“ (I Tesaloniceni 5,21) . Noi toți
suntem mereu, din nou chemați să susținem și, mai ales, să trăim chipul omului
care ne este dat prin credința noastră ortodoxă. Viziunea cu privire la familie
ca fiind „biserica de acasă“, celula primară a Bisericii în integralitatea ei,
ne călăuzeşte permanent spre viitor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Frankfurt pe Main, 12 decembrie
2017
+ Mitropolitul Augustin
al Germaniei, Exarh al Europei Centrale,
Președinte
şi ceilalți membri ai Conferinței Episcopale Ortodoxe din Germania
Președinte
şi ceilalți membri ai Conferinței Episcopale Ortodoxe din Germania
[1]
Traducerea exactă a acestui citat, din limba germană, este: „Taina aceasta este
mare; eu însă vorbesc cu referire la Hristos şi la Biserică”.
[2] Îndemnul acesta trebuie înţeles cu sensul
de a verifica în prealabil, în libertate, tot ceea ce este
îngăduit, pentru ca apoi să ţinem cu responsabilitate numai ce
este bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu