luni, 19 februarie 2018

JAINA

de George ANCA

George Anca

 JAINA



am fost cu tine în Kurukshetra

am fost cu tine în Kurukshetra
picuri de întârziere așteaptă soare
paralela de seară Lawrence
psihoze treanscendente a la long

cușme de coroane o perucă
la domni scrijelate tăblițe
are you Ganga we all are Ganga
apoi scumpirea țigărilor

negrul nopții și înapoi
fum din gunoi aruncat la lup
se va încălzi uitatul îngheț
pe drept v-aștept de la spital

risipă monștrii pură ghionoaia
ce-are lumea de zis și tace
ancestralitate torturială
reținerea respirației umbhaka

fără păcat hoțirea hoților
panpanică pe toate drumurile
planul mă urmărește Indie
prințe fiu fecioarei Kunti


patru al vostru

patru al vostru doarme
mai mult înoată ceasul
când ai fost tânăr Vyasa
vai pescuisei o scoică

copiii stropilor nerăzboinzi
spirite vegetale ghirlandate
cinci generali trei mareșali
în cerc zece căpitani

neasmuțire dinspre dumnezeire
mare furată de recele avariției
indiferența imaterialității
nici norii puja carantinei

autoflagerare neînecată
nu e teatru nu ne întrece
ne dăm seama de pliuri
oase-n contemplație

vocalele ne-n miracol
doi delfini cu tine trei
încuiat neauzindu-mă
străpungeri avatarelor


vitriol

vitriol volubilității lucrative
singura gură depărtarea
singur cât nebăgarea de seamă

spinări de glii înțurțurate rațe
maupassantiști nepovestibili
pregusturi familiarizărilor

d-acolo vin pirite bani pe chin
aer lin ah cât cuprinde planete
de toate mă dau de gol digambar


versific Jaina

versific Jaina în ton cu Gita
înțolit topirii destopite ore
ce fus de-oi afla m-oi învăța

orele mă scapă de susul
munților înzăpeziți sudist
de nu m-oi moroși și mai și

prima oară în octombrie seara
ai dat râul îndărăt nenorocire
desnecați gheauri la ce ușă


ehe înapoi

ehe înapoi și ni se petrece
de-o mai fi puja mulțime
s-o pomenesc pe Gange

urdori orbitoarea băută
orissana de n-ar mai muri
cum și Lalan nicio mișcare

pe încheiate jaina lui Sohan
după galez antropologia
bibliologia la pensie



cui i s-or mai fi întâmplat

cui i s-or mai fi întâmplat
fără obiecții toate ritualurile
urcarăm în alt jet aha converși

o ia trompeta altfel elefant
mai pe vesel în mișcare
nu și-a dat drumul de tot

dublu elicea jubilează albastră
când să mai ajungem la temple
japa cu bumbac pe gură unde-i


o trezire din ce existăm

o trezire din ce existăm
vâjâi revanșa pe sufocate
ieșire din căpcân te veselește

turn Anuvibha cam 227 ba 201
chapati condimente nu orez
pe unde-o fi ohioinul cu a lui

noapte după sara pe deal
spre Rajsamand spre Udaipur
yoga nidra a somnului


nidra

nidra îmi descreți palmele
s-or fi mutat pe față în
strâmbe oglinzi jaine

sunt în ashram gandhian
frugalitatea postului nostru
cum nici nu mă trage Ladnum

everyone Gulab după Cabal
shinto ikebana Sri Lanka
diasporeni organizații


peace maker

peace maker fully energetic
Rudi nemaiîntors din Nepal
Mayumi de ne-am cunoscut

prezidiul mă vede căscând
păcat că nu dorm în nidra
patrika își aduse microfonul

la fugă out of the cosmos
problema ghitării-n pachet
religion a system outlook


scrieri românești

scrieri românești gen Gita
vezi pe Columna lui Traian
Ovid cronicari Eminescu

chirurg yogin morții calfă
plan vibronic și universul
uahahaha Karma destin

fusese muzicantul anonim
universul fără formă înainte
point purușa rik saman


everything

everything has a soul
the living and the dieng
cobra more grateful ok

ultimul Thomas se retrase
nemaisuferind că nu e Cothari
în fond subiectul mi-e familia

arhat Pragya Landnum
anekant and meditation
tower to the powerless


ajunsul casei

ajunsul casei m-o renaște
se și strânsese lume
ista vine să mă omoare ba

ce-oi găsi acolo amintire
vocile lor la fel aminte
am ascultat alienarea

abia în gardă ah trebuie
să redescopăr rochia 
chit că mi-o aruncă-n cap


lume multă

lume multă la concert
furai poză cu Gandhi
hinduși musulmani

cel mai jain svetanbara
venit la timp din timp
pe talpa rotundului

rămân băieții nu albele
s-o scurge Gaurav Tower
yogina  va fi devi la noi


deget  spre Rajsamand

deget  spre Rajsamand
Ladnum numai indieni
Hari Prasad reverență Tulsi

yoga îmbogăți  America
jalea vrăjii love of giving
claustral ori ba hindu-jain

greu de văzut lucrul
spiritual invizibil cosmic
dânsa îmi ceru paper-ul


mahapranam

mahapranam asceta 
unde e România 
prana is traveling 

Sanjay în Timișoara
baia de veniți pe lume
scalda în jaini

prietena de te-ntreba
în lume în trecut
refuzul data viitoare


în ciomag

în ciomag prin pădurea împuşcată
invers ne reparăm tălpăşiţa
ne-om deshuma neprivegherea
de lumânări când le aprindeam

citeşte-mă perpelit nedormirii
pe ajunsul minunăţiilor copil
arând pestilenţa lanului negru
porfir de când nu-l mai petrecem

speranţe în formă de copaci neuscaţi
femeilor le vin idei dicteu dialogat
ne ducem împreună mare fără lună

nu-i e bine vacii noastre Dănuţo
îmi luă sângele pe degeaba
anemie prin carenţă de fier


pe rupere

pe rupere ardoarea crăpării de şiştar
lactee gangă laxă castă piuitul ia-ni-l
aflămu-ne din soare ori Savitur ori star
prin clopote-nstelarea lui raja dacă rani-l

acas' creion biciuşca în fapt de şerpi calică
sacâz saca încinge de sfâşia ce minte
nu minte dracul cântă din foaie de sipică
de-l identifici oaie la trânta cu nesfinte

ciment ba horj târâşul armoniu enervării
sub tălpi de nervi aiurea convulsii ca de râsul
culorilor d'ardeiul rugat Hari că măr i-i

niciun acas veninul şpriţându-ne sacâsul
ne lasă vocea calea lactee pe canat
şi tragănă tigoarea prim-planul coroiat


la admitere

la admitere se cere geometria de acum două mii de ani
în anul întâi matematică de acum patru sute de ani
în anul doi de pe la o mie opt sute prin trei secolul
prin patru ce se face acum şi e altfel
deci nu cum intri ci cum rămâi în aeronave
o fată spunea că aţi fi indiferent cu studenţii
am avut o studentă ai pomenit episodul
poanta despărţirii am uitat-o numai bine  


tu ne luasei în America

tu ne luasei în America la etajul o sută cinci m-ai
trimis la etajul patru după caietul de istorie
şi la cinci după cel de română să cobor
şi să urc o sută de etaje că de ce nu le-am
luat când am venit am uitat că-n dreapta
aveai caietul de engleză în stânga pe cel de desen
şi-ţi spuneai că mereu le vei învăţa pe astea
te aştept cu ele scrise că aici le-am ramolit


întoarcerea la focă

întoarcerea la focă bătrân întru ţestoasă traduse dakinii
singură nesingurătatea n-o lumina puţin se mai ştie
prohibită coerenţa eseul mistic nebunie curată
nici margini crestate cu trecerile minţii spre sine
murise dimineaţă sora foame mai lasă-mi noaptea vis
născuţi aici murind aici murind acolo nenăscuţi
două sute de capre două sute de prieteni ospeţie
aproape cunoscut sărutul şi împrietenitul devot pe viaţă


decasilab 

„Pierdut într-o provincie pustie”
pe cine paradisul să învie

în largul inimii catarg durat-a
„Beati quorum tecta sunt peccata”

“And death shall be no more: Death thou shalt die”
murir-ai moarte vii să nu ne ai

„Ia v etot mir prișol, ctob videt solnțe”
ființa mea în lumea asta glonț e

„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”
în rar decasilab silaboman

iambi dodiambi din Dante Milton rim
și ai poeților din țintirim

„mirati sumus unicum magistrum”
cu sângele imaculării Nistru'm



throughout

throughout emptiness and love
look to the mirror less remembrance
I look at you empty from far far away
you look at me living a night and a day

an hour togetherness of all solitudes
I swear everywhere running havens
pater noster pattern color over yellow
in search of peace or another author

a step on the sand with father
Brancusi sculpturing king of kings
And Eminescu’s prayer of prayers

şi pururea fecioară Marie
reading Kierkegaard in translation
glossolalia toward king’s way camp





MARIAN  POPA
18.                        CA UN SFÂRȘIT
(ultimul capitol al monografiei ANCA)

Cine mai citește astãzi? O întrebare curentã. Alta este:
când și unde. Acasã, pe vreo plajã, în ședinþe, în trenuri,
autobuze, avioane, într-un rãgaz postorgasmic. Huxley trata
practic problema, în felul lui britanic: bucãțile epice scurte
și poeziile sunt consumabile pe distanțe mici de drum. Azi
sunt în trend și anecdotele de o mie de pagini, cu semn de
carte pus din loc în loc: un bilet de cãlãtorie, o felie de
salam, un condom. N-ar fi rãu însã dacã se va introduce
printre tipurile ideale textele dodiate de Anca, cel mai
radical producãtor de text din seria deschisã virtual de
Eminescu, dezvoltatã cu Urmuz, la împlinirea cãreia au
contribuit Constantin Fântâneru filosoful, Eugen Ionescu
absurdul, Cugler-Apunake, George Dan (Oamenii din
lande, manuscris în 1946, editat în 2011), Șerban Foarțã
hologramaticul. Anca: autor citibil, recitibil, suspendabil,
suprimabil, completabil, abil labil, digerabil, dispepsiabil.
Atari cãrți au un indiscutabil avantaj: ele pot fi începute de
oriunde, întrerupte oriunde temporar sau definitiv, reluate,
fãrã a li se leza totalitatea, aceasta în mãsura în care haosul
este uneori confundabil cu infinitul, care nu mai este infinit
decât dacã se extrage din el infinitul pentru a rãmâne un alt
infinit. Texte ca niște maladii absolute, ce pot suporta prin
lecturã statutul singular, endemic și cronic. Amestecuri, cu
aparențe de sincope; o afirmație în cazul acestor texte
impune neutralizarea și variația liberã: citãrile pot fi scurte
sau foarte lungi, fiind egal dacã vor fi luate dintr-un poem,
roman sau eseu, fiind salutar și experimentul comutãrii:
pasaje cu dimensiuni variabile dintr-un oarecare text sunt
integrabile cu șanse zero de identificare în altele.
206
Postdemocrația își creeazã o postliteraturã. Una din
formele ei este produsã de Anca, în dauna altora. Ceea ce
înseamnã cã nici nu se mai poate scrie o alta care sã nu fie
epigonicã. E scrisul fãrã drept de apel și fãrã drept la egal,
care ignorã aroganța elitarã, meschinãria șmechereascã
frivolã postmodernistã, conformismul mercantilizat al
scrisului de larg consum. Altfel, un text care nu poate fi
plagiat, compilat sau parodiat. Acest autor contribuie în
felul lui la extinderea interactivitãții. Textele permit unui
cititor sã greșeascã dacã vrea pagina, fãrã a fi observat,
poate sfida legile copyrightului raționalitãții.
Un alt avantaj: prin textele dodiate este insinuabil
orice, pentru cã nu sunt lizibile cum au fost scrise. Autorul
poate înjura temeinic pe oricine din lume fãrã teama de a fi
sancționat, poate ataca orice tabu, poate folosi vocabula
pulã, cum o și face într-un poem al cãrui titlu nu va fi aici
indicat, poate grafia conspirativ cele 99 nume secrete ale
Creatorului Suprem rostite într-un colț de templu de un
inițiat. Din aceastã operã laxã nu lipsesc urâtul, grotescul,
brutalitatea sexualã abundentã în epocã, dar perspectiva e
totuși aceea a des evocatului Hanuman care, chiar și când
este furios avântat militant, va acoperi în mișcarea-i
impetuoasã marea cu flori și petale.
Textele dodiate sunt plasabile ca dodii și în categoria
radicalizãrilor criptologice. Existã texte pe care
Cryptanalysis & Raketeering Records Unit nu le-a putut
descifra nici cu ajutorul celor mai moderne tehnologii
informaționale. Litere, cifre, semne ortografice, acolade,
linii, cratime, intercalãri, secționãri, hieroglife: așadar,
manuscrisul Voynich din secolul XV, Ricky McCormick,
obiectul artistic Kryptos creat pentru CIA de Jim Sanborn,
cu concursul unui criptolog pensionar al instituției. Cine
cripteazã mai bine? Amatorul, s-a constatat. Profesioniștii
207
sunt previzibili, amatorii sunt primejdioși. În plus: trebuie
analizat enciclopedismul celui ce cripteazã: literar, artistic,
politic, gastronomic, economic, științific, monden, erotic, de
participant sau observator al ceremonialelor religioase și
laice etc. Ce face Anca poate fi luat și ca o zãpãcire a
criptãrii, cãreia îi extinde bazele clasice: valorificã literele
în noile cuvinte formate, dar mai ales în formațiile de
cuvinte: cuvinte fãrã sens, cãrora li se poate distribui prin
consens, bunãvoințã sau ignoranþã unul la alegere și la
întâmplare, cuvinte pentru obiecte inexistente, cuvinte
necunoscute pentru obiecte existente. Dodii? Francesco
Flora afirma cã este imposibil sã nu existe undeva în
Univers creaturile din Infernul dantesc, argument fiind
faptul cã ele au fost prezentate de un om. Este afirmabil
același lucru despre relate, dar și despre scrisul bazat pe
relații stabilite prin raționamente asimetrice.
Schlegel: Spiritul idealismului este universalitatea și
originalitatea (totalitatea în plus); tot restul este literã/
Buchstabe. Idealismul face din interioritate empirie și din
exterioritate teorie. Orice sistem este numai o empirie.
Realitatea se aflã în indiferențã. Ce nu-i încã poetizat, nu se
știe încã pe drept; mai întâi ne vine cunoașterea cea mai
profundã din inconștient în fața ochilor. Ce se poate
modifica din aceste propoziții? Un singur cuvânt va trebui
înlocuit: poetizat cu dodiat.
Dacã se mai încearcã o asociație, textele lui Anca sunt
mașini în sensul automatelor lui Claude Shannon. A crea
sisteme smucite pentru a produce nonpragmatic. Pentru cã
tot ce-i practic e consumabil. Se consumã alimente și se
produc excremente, se consumã cuvinte și se produc
demagogie și minciuni, tabloide și reclame, teorii, doctrine
scadente și hârtie reciclabilã.
208
Termenul experiment este de asemenea rezonabil
pentru definirea acestei opere. A fost folosit pentru muzicã,
literaturã, arte vizuale. În acest caz, poate fi evocat și sensul
știinþific și anume în sens dramatic. Probabil cã 99% din
proiectele de cercetare știinþificã experimentale eșueazã;
eșecurile sunt importante, fiindcã indicã altor cercetãtori
ce nu trebuie sã mai încerce, cum sã aleagã alte drumuri. În
literaturã și arte este altfel, chiar invers. Cine încearcã
imposibilul relevã numai eșecul altora, cu același rezultat:
asta nu trebuie s-o mai faceți, am fãcut-o eu. Voi puteți doar
parodiați Mona Lisa. Anca este îndreptãțit sã facã
contemporanilor un Sîc! substanțial.
Scriitorul ãsta perfecþioneazã limbajul compozit
multilingv. Pentru cine o face? Pentru cititorul român al
viitorului, care deprinde mai întâi limba englezã cântând
interjecții. Sau pentru cel familiarizat cu engleza, care va
învãța româna înjurând, în vederea parvenirii la o Comunã
de Aur a Dodiilor. “Profetule dodietule construiește pentru
viitor scuze” (Rechinuri). “dodii de nouã viațã/voi sã vã
predați/noi sã vã învãțãm/când contextul ne va sufoca/pris
la peine d’apprendre roumain/declinul și dispariția/unor
comunitãți românești/identitatea omului spulberatã ...”
Scriind cum scrie, Anca utilizeazã cea mai mare
cantitate de cuvinte reale și inventate în literatura românã.
În baza textelor lui e realizabilã cu lux de exemplificãri și o
poeticã sau mãcar un dicționar de procedee dodiești, de
trucuri refuzate de logica poeziei conformizate. Descartes
este convenabil ca punct de plecare și pentru sublinierea
altei particularitãți, atunci când a decis: Cogito, ergo sum.
Dar, astãzi, psihologii afirmã: Cogito, deci mã înșel. Prin
urmare: Cogito, deci înșel. Atunci, mai bine și onest: non
cogito, deci nu mã înșel și nu înșel. Anca moduleazã în fals
raționamentele în acest sens: “... dacã nu mã înșel, de ce sã
209
înșel, cã te înșeli nu mai încape îndoialã, și-atunci, ne
înșeli și pe noi cu tone de aberații, nu imaginaþii, cât cã jalea,
dacã te viziteazã, ține-ți-le ºi pe-alea...”
Ce vor bãnui unii cititori, mãcar inconștient: scrisul
lui Anca este periculos, concretizare a unui comportament
cumva asimilabil aceluia definind pe Cybele, pentru epoca
apariției și instituþionalizãrii lui Iisus. Un scris care ignorã
trucurile glimfatice, cu care se spune ce este de spus, cu
certitudinea cã oricum, este inutil într-o lume programatã
de tembelisme milenare cu repetate efecte catastrofice.
Nu existã un scriitor care sã fi avut curajul sã scrie
chiar așa. Poate și pentru a nu fi taxat de unii sau alții drept
nebun. Ca și cum n-ar exista Machbeth, în care s-a spus: “A
tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying
nothing.” Textele acestea par a fi ușor de scris, dar cine va
încerca sã scrie astfel va descoperi dificultatea de a-și duce
pânã la capãt, douãsute de pagini de prozã sau de terține
din clasa celor dodiate de Anca.
Apoi: orice carte e limitatã de coperți; Anca eliminã
neajunsul construind sugestia unui ilimitat cover. Opera lui
dã impresia proteismului; impresie explicabilã prin tipul de
producere a textului. S-a spus: în limite se aflã Maestrul.
Dar limitele pot fi cele indicate de cuvântul limitat la opt
litere: ilimitat.
Cu Anca se încheie simetric antiapoteotic un mod al
literaturii române. O operã care ar corespunde pretenției
lui Nietzsche: “Ich will keinen Autor mehr lesen, den man
anmerkt, er wollte ein Buch machen: sondern nur jene deren
Gedanken unversehens ein Buch wurden” (Menschliches,
allzumenschliches, II, 121).
Dacã Anca este indrituit sã fie membru al Uniunii
Scriitorilor din România, cum se întreabã un Horia Gârbea?
În istoria ei ctitorizatã comunist sovietic pânã azi, Uniunea
210
Scriitorilor nu a determinat nici mãcar producerea unui
rondel memorabil. Ce a generat, au fost relații conflictuale,
ierarhii ale urii, lehamitei, disprețului și imoralitãții.
În Germania, crede Gârbea, “într-o țarã normalã”
adicã, “publicarea unui volum de acest fel poate atrage
suspendarea licenței editurii”. Afirmația este ea însãși o
dodie ubuescã, dar involuntarã, în mãsura în care mintea
care a emis-o ignorã cu vârf și îndesat realitãțile germane,
țara aceasta, în parantezã fiind precizat, neposedând o
Uniune a Scriitorilor. Dacã ar fi citit niște poeme de Oskar
Pastior, n-ar mai fi scris ce-a scris. Sau mãcar un colaj
lexical de Herta Müller:
| im|Feld|IST|das|Getreide|müde|
| vom|Getreide|und die|Sandmücken
| m ü d | v o n | d e n | S a n d m ü c k e n | d i e
| B r e n n e r e i | v o n | d e r | B r e n n e r e i | U N D
|DER|Wind|vom|WIND|das |WORT
| UNBEDINGT| ist|MÜD|vom
| Wort|UNBEDINGT|UND|DIE
| Sonne| MUSS|durch|DEN|Rennzirkus,
| d o c h | h i n t e r | d e m | B u s b a h n h o f | i m
|Getreide|dreht|ein|Vogel
| beide| Augen|hundeschlecht|UND
| stark geschminkt|in| steifer Seide
Desigur, nu ultima expresie a literaturii. Ce mai este
inventabil? Poate imposibilul. Un text în care cuvintele
tuturor limbilor și dialectelor planetei sã rimeze și, invers,
nici un cuvânt din suma tuturor vorbelor flectate, neflectate
și neflectabile ale limbilor și dialectelor planetei sã nu-și
aibã un frate întru rimã; sau toate cuvintele planetei
inventabile în baza alfabetului și hieroglifelor sã fie prinse
într-un infinit palindrom. Ce zici, Anca?
211
Dar pentru a imagina ultima expresie a literaturii ar
trebui apelat și la viziunea Rabinului din Meseritz, evocat
undeva de Gershom Scholem. Atotputernicul a transformat
nimicul în Ceva, într-o Lume, dar asta nu-i totul, de vreme
ce este posibil contrariul. “Die Taten der Gerechten aber, die
alles zu seiner Wurzel zurückführen, verwandeln das Etwas
ins Nichts, und das letzte Wunder ist grösser als das erste.”
Anca pare a fi aproape de acest final intermediar
care, este de presupus, va consta și din acțiunile de
eliminare treptatã a literelor care au fost alese pentru a
crea Cuvântul inițial. Una din creațiile sale lexicale cele mai
frecvente este ApoKALIpsã. Scris așa, pentru a semnala o
fuziune sau apropieri fãrã recurs, și ele ușchit la mișto
dodiabile: Aceeași apocalipsã, Kali dansând calypso”
(Mãslinii din Uffizi). Kali cea neagrã, inaccesibila Durga,
soața lui Shiva, Parvati, Ciamundi, Uma și zeița supremã ca
Dewi, care primea jertfe umane de la frãția tâlharilor Thag,
și nu mai puțin Mahischasuramardini, exterminatoarea
bivolului-demon Asura Mahischa, călãrind un leu, cu zece
brațe. Cu sau fãrã voia lui, un apocaliptic se aflã în ultima zi,
aceea a mâniei. Anca vede un sfârșit cu zece brațe al
timpului și descrie ce vede. Asta, pur și simplu, pentru cã
“ne-am creat un singur creator ne lipsește voința primului
pas în stare sã creãm c-am fost creați(Cenușa din
gânduri).
212
(ISBN:   978-973-721-839-3  Târgoviște 2013
ISBN: 978-606-676-385-1  Iași 2013)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu