JAI MIHAI
4.4. 78
Veena Gupta,
sosită cu tot stângul în ghips, Beri gata de a-și opera gâtul de
cancer, Arora, amenințând, după examen, pe oamenii de ordine ce
voiau să-i scoată din curte, unde așteptau, cu Veena, taxiul.
Poate ar fi bine să-l mai zgândăr pe Eliade pentru propriile-i
opere.
5.4. 78
Veena în
cârje, Beri bolnav de gât, Arora cu două bandaje la mâna stângă,
mușcată de câine – acuma acesta îi era subiectul de examen.
După, s-au înființat toți opt la noi, ne-am fotografiat, ei au
semnat o scrisoare să obțină anul II, de diplomă, au cântat
cântece hindi și punjabi, eu am spus Miorița, acompaniindu-mă de
viorița cu o coardă. Îmi sosiseră lucrările lor scrise.
6.4. 78
I.
There are some proofs of an articulate,
homogenous habituation with the Romanian grammar structures: a 100%
understanding of utilisation of preposition; familiarity with the
verb; the surpass of difficulties in realisation of agreements, also
as confirmation of theory of progress by error in language; II
Elegant and accurate, free or reflective with some small exscusable
hesitations or momentary renunciations, the translations can just
impress for only first year of Study of Romanian language, also from
the writer Geo Bogza's adaptation.
Nansi a
prins peste Australia o voce românească –
o delegație chineză a ajuns la București, după India și
Pakistan. Probabil e București IV, așa pare după cum discută
Helsinki. Aldo Moro. Oare Dumnezeu există? În Muenchen e trecut de
9 pm, aici, în Delhi, e miezul nopții și jumate. Aveam o
presimțire pe Via Appia la Catacombe privind cu drag la dansatoare,
îmi slăbeau puterile călare pe armăsar și lui îi scădea pasul
până s-a îmbolnăvit de scorbut, ascultam Montecarlo într-o limbă
nordică.
7.4. 78
Alergia
„la
cald” o cuprinsese pe Nansi, era neliniștită mai ales să nu i se
întâmple la fel fetei. Trecuse de două noaptea, am rugat-o să
completeze formularele de examinator și, într-adevăr, dimineață
nu mai avea chef de așa ceva. Am ajuns curând – depusesem
hârtiile de examen – la Roy, universalul „doctor bun”, care
i-a luat pulsul, tensiunea, i-a prescris o injecție cu cortizon,
două pastile, analiza sângelui (luat imediat mai apoi) și a urinei
(Nansi a primit un pahar; urina, prin M.D. - p. m. - este cumva
politică – o valoare – a lui Nansi era tulbure); asistasem la o
consultație colectivă, aparent rembrandtiană, a unei femei în
alb.
Ceva foarte comun, spusese dr.
Roy, alegia la cald, în scurt timp va dispărea. Pe drum, Nansi nu
putea merge, voia să vomite, am ajuns acasă, ea cerând două
pături.
Primisem, în departament,
Scânteia, câteva numere, inclusiv cel din 29 martie (Hotărârea
Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist
Român cu privire la dezvoltarea legărutilor de prietenie, a
colaborării și schimburilor cu alte țări în domeniul culturii,
educației, științei și informațiilor). Aproape ciudat: aflu de
la C-tin G., care, suspect, mă vizitează, că România Literară
mi-a publicat scrisoarea din Delhi și o notă despre Indore-ul
nostru.
Bucurie națională a tipăririi,
interdicții internaționale. O clipă, și Nansi s-a bucurat din
alergia ei. Bursa i-a fost aprobată în minister, spune același.
Mâine e o conferință a lui St. V. la amba, urmată de un grătar –
am refuzat – Nansi spera în vreo înghițitură de alcool – dar
medicamentele?
8.4. 78
Geo
Bogza, eu și studenții indieni, care, primii, și-au dat examenul
pentru certificat în limba română. Au tradus câteva rânduri din
Tablou Geografic
– cum, ca la Cantemir, strămoșii românilor au privit Dunărea și
Marea, din Capați, la răsăritul soarelui. După autorul Cărții
Oltului,
Dunărea a făcut să se vorbească cel mai mult despre România, ea
însăși a vorbit. Familiaritatea cu Eminescu a dat gafa unuia că
România ar avea un singur poet. Am revăzut împreună filmul
Constantin
Brâncuși,
realizat pe scenariul meu de Sorin Stratilat, în lectura Irinei
Petrescu. Caragiale e „tradus” cu „scrisoarea ei pierdută”,
„scrisorile mele” „scrisoarea mea”. După ce sursă
insidioasă, Iorga a fost „reacționar omorât de copiii lui,
legionarii”, figură luminoasă a fost Luminița Filipovici.
9.4. 79
Aseară, apologia lui Ghiță
Ionescu (Șt. V.). Apoi un cult dezafectat, la radio, al Caietului de
L'Herne pentru Eliade, indirect desființat, prin analogii
aneantizante, abia reînfiripat în sufocările teziștilor și
antiteziștilor simetrici cu cei de la noi de acasă, prin alte
analogii, native, brâncușian-eminesciene. Măcar cota informațiilor
și accentelor (mi-au convenit cele iezuit pro-Noica) sporea o poză
misterioasă, de neștiut – dar oamenii aceia nu au fantezie, deci
ceea ce discută în fel și chip trebuie să fie real, cel puțin ca
psihologie, fetiș or refulare apatridă.
Tămâie autentic necrologică –
de ce? Mă închin și eu să ia premiul Nobel, doar că ăsta nu se
dă pe aceeași filieră, poate. Am mai surprins India, ca o
cauzalitate risipită printre populația indexului eliadin. În plus,
Eliade pare, pentru acei comentatori, întâi pentru ea, un pretext
de a impune (ex)nume – n-am nimic cu băiatul disperat și astfel
deficient care e Culianu, dar a face, ca Paleologii din Pogorilovski,
un uzaj din calitățile și prezența lui este ca și cum te-ar
chema Monica Tarabe(ga).
Neta(ji) e doar conducătorul.
Neta ji, dispărutul. Toată presa de azi, articole. O notă, vizită
NC în China. Cea mai mare dezamăgire (?) - înfrângerea lui Borg
de Năstase – și-n titluri. Eu, fericit?
Ashok Beri acceptă să apară
în piesă, cu numele său, dar eu am renunțat. Decorul este:
stânga, o scară ce urcă, dreapta, egal, un coridor ce duce spre o
ieșire luminată, pe lungimea scării – pe scară pot să mai fie
sfinți și păcătoși, orbi și vizionari, la stadii diferite –
de ce mi-o fi plăcând cineva care să-și dea replici de peste ani?
Pentru a demonstra inconsistența trecutului altfel decât ca viitor
și repetare? Ashok speră să fi scăpat de cancer – doctorul i-a
spus că, în timp, gâtul i se va repara de la sine.
Di, calule măiestre, zice Nana.
Păcatul micii meditații, mari or fi coșmarele fiziologice,
obsesionale, thanatice. Sanscrită. Când iubesc și te iubesc, voi
iubi cum am iubit? Cum iubeam și cum iubesc? De ce te iubeam în
cântec, de ce te cântam iubind?
Alexandra-Maria Anca – Drawing
Ist Prize. De aceea, poate, n-am rămas printre judecători. Multă
lume la serbarea de sfârșit de an. Copii gătiți colorat. A-M A –
Fancy Dress consolation prize. Nana, tu care ești dansatoare și
matematiciană – toți te-au lăudat că ai cântat frumos
„Iepuraș” și Chiț pe nas. Ludmila ne-a felicitat. Tu mă
sărutai, din când în când. Premiile erau un avion scânteietor,
iar consolarea – un minunat evantai. Astfel ne pregătim de
culcare.
Moară a bananierului
tu dansezi cu avioanele
întunericul nu se urnește
din noaptea elicelor.
În peisajul liniștii
strigoii vor striga.
Ce să crezi mai apoi
când adorm vecii tăi
să nu-mi spuneți numele
să nu-mi ștergeți urmele
mai bine era acasă
dormeam noaptea fără coasă
10 aprilie 1978
Primesc studenți care pozează,
se mint și între ei și mă întreabă dacă nu mă plictisesc fără
clasele de dimineață. Mi-am tradus în engleză dactilo articolul
din RL, mâine îl trimit. Poate mă abat cu Nana pe la Shastri
Bhavan – cum o fi timpul.
Nansi a mai trecut o zi de
alergie, cu buzele umflate. Doamne și toate înăuntru, poate și
inima, de sperat nu și creierul, îi sunt cuprinse de lavă alergică
incoruptibilă. Azi a făcut două injecții de cortizon, n-a
acceptat calciu în venă. Cred că trăiește intuiții foarte
nobile, dar: mi-au fost atinse organele interne. Nase ne-a scris că
Gramatica fanteziei va merge la tipar, nimic despre casă.
Ce e viața? A, jivan. Moartea?
Mărtia. Ăsta ce e? Tarbuj. Harbuz, pe românește. Yogindra e
convins că Arora se prefăcuse, la examen, mușcat de câine. E de
acord că fiecare e joker. Nici unuia nu-i place muzica clasică –
veena, sitar, sarod, numai ghitară și cântece din filme (filmi
gane).
Pe căldura năpraznică de-aici
n-o să am mai mult decât să consemnez câteva senzații. Apropo de
misterul lui Eliade, evident că e de proveniență reală, indiană,
demitologizată înainte de urcarea în sacru. Nu numai el poartă
mister, oricine, el nici n-are nevoie – cui, găsește – să-l
reveleze. Se mută în el.
Nana își spune Yamini
Kishnamurti, lord Shiva, Lord Brahma. Beri n-a venit cu șahul. Cred
că fiecare vrea să-l mint în schimbul propriilor spuse. Cum se
zice în românește Happy birthday (aluzie la mine)? Nansi
incendiată, toți rumegând nopților rumegarea. Timp geometrizat
politic.
12 aprilie 1978
Nu i-am auzit pe studenți
spunând libertate, totdeauna însă Dumnezeu. 40 de grade peste zero
psihologic. Azi am 34 de ani peste același zero. Ce psihologie a
libertății să aibă un copil de țăran în prima lui zi de viață,
dacă nu nașterea însăși? Netaji numit plebeu zilele trecute la
Londra față de patricianul Nehru.
Aș traduce pe Tiruvalluvar în
versete, asonanțe, proverbe, dodii, ca pe un creator paria, liber în
absolut în fața Geetei, a tradiției. Și traducerea poate însemna
libertate. El ar fi trăit între 800 și 1000, contemporan sfândului
dac Nicetas din Remesiana. Ar fi creat, totuși, cu două mii în
urmă, spune (Justice) V. Subrahmanyan care leagă declarația lui
Tiruvalluvar – toți oamenii sunt egali – de declarația
americană de independență. După cum bărbosul dr. G. U. Pope, în
secolul trecut, întâlnise cu drag învățături ale lui Iisus în
Kural. Iar piesa mea Kama-ex va avea personaj-cheie pe
Tiruvalluvar. Dl. Ardouin îl traduce pentru francezi.
Mai toți tinerii vor să meargă
la Bombay. Trebuie cumpărate bilete cu o lună înainte. Este 12
noaptea. Ascult, la radio, muzică sitar. Vom încerca în mai să
ajungem la Bombay. Apoi ne vom întoarce în nord. Timpul este
totdeauna scurt. Nopțile promit tot mai puțin. Nimicul nu se mai
deduce. E ușor să fii modest când depinde de propria-ți amintire.
Interpretul sitari își sacrifică asemeni unui fum misterul prim al
ființei.
14.4. 78
Eminescu în sanscrită, un
principial nonsens și totuși... traducerea din românește a lui
Joshi... prima lectură... manuscrisul poemului său dedicat
bătrânului dascăl în metru aria ... cu versuri din strofă de
mărimi foarte diferite, dar în plină continuitate... eu
ascultându-l cred că am prins o minge pe care numai eu o vedeam, o
pasasem și, așteptând-o, o primeam.
Nu mi-e bine poate caldul rău
n-ar fi pe frig orar
Aș mai scrie două vorbe să-mi
dau sufletul afar
Ca un joc de parodie trist precum
știu să-l îndur
și un șah cu indianul ce sosise
din Kanpur
El deschide indiana eu sar două
pătrățele
deci internaționala fără
cântece de jele
în curând ne părăsiră
elefantul și cămila
de-am rămas cu ochi atâta dus
vazirul raja mila
Când veni femeia dragă adunată
din căldură
cu deșertul în spinare și cu
sufletul la gură
Te rog fii Fata Morgana nu mă
pedepsi cu tine
tot de foc o arătură peste oase
și în vine
Lasă vijelii în valuri suflarea
să nu-ți înceți
șahul nostru e în țăndări
câți suntem atâtea vieți
Calcă-n câmpul de poveste dintre
munții de acasă
Cârja brațului meu simte altă
cârjă răcoroasă
Ne așteaptă calul Gora ce în
veci să ne abată
Hati printre elefanții lui de
lemn nu se arată
Nana a desenat „un copil, o
floare, tot ce e frumos”. Un fluture încarcă vasta foaie a florii
singuratice. O, Ierusalime – convorbirile Carter-Ceaușescu. Nansi
se temea de floare: dacă de la ea vine alergia? Suspectează orice,
poate și persoane. G.B., bineînțeles, ne mai punea pe calea lungă
a Holy Family Hospital, mai ales că Roy n-ar fi atât de bun
diagnostician, fratele d-rei Sh. murind etc.
15.4. 78
Am încălecat pe-o lingură
scurtă, să trăiască și-ăl de-ascultă. Nana: și-am încălecat
pe-o floare, să trăiască și coada ei; și-am încălecat pe-o
gura leului, să trăiască și iarba; și-am încălecat și pe-o
frunză, să trăiască și-ăl de frunză; și-am încălecat pe
elefant, pe cal, pe munți, pe nori la infinit. Țânțarii ne
înnebunesc, noi, fiare bătrâne, îi vom omorâ, dar zvârcolirile
copilului?
Adesea ascult radio Australia.
Ascult și Europa. Dar mai ales Asia. În zori am mers la ashramul
universității de-am început practica yoga (kundalini, pranayama).
Înapoi, dormitam, acasă, am găsit două scrisori, una de la tatăl
meu și cealaltă de la Ministerul indian al educției cu acordare de
bursă pentru Nansi, de-am ieșit la 40 de grade, să mă îngrijesc
de cele trebuincioase, s-o iau și pe Nana de la grădiniță. Nansi
azi n-a făcut cortizon, prima zi după alte zece.
De vorbesc în satul nostru pot
s-audă și străinii
Azi mă abătui din cale să fac
yoga kundalini
Cu picioarele în cruce mâinile
la pancreas
scapi de diabet sau alte suferințe
într-un ceas
Dar ce se alege-n urmă pe la
patruzeci de grade
nu știu eu astrologie să arăt
mai cumsecade
Norocul că-mi scrie carte mai din
sus de primărie
tata de la stupi ce dulci mi-s
viforâți și pe hârtie
De-i răspund s-o țină taină
ori de veste și comunii
cum că noru-sa cunoaște personal
pe Sakyamuni
Și fiind așa destinul de malarie
scăpat
au luat o doctorie să se facă
doctorat
rasă ori prezicătoare (nava
rasa-s sentimente)
unul altuia în viață să ne fim
medicamente
16.4. 78
De ce scriu scrisorile în
caiet? Pentru că nu ajung, prin sistemul nostru birocratic așa de
anticultural, dacă nu antiromânesc. Dă-mi o mie de rupii să
tipăresc... Nu dau... Scrisoarea I... N-am. N-ai? Dai mașini
mici celor ce te ajută cu talent să compromiți o cultură și te
crispezi la o idee? Voi plăti din buzunar, dar tot nu te înțeleg
ce ai cu partidul, adică te face să refuzi trimiterea unor ziare
pentru conducerea facultății. Mi-ai văzut ochii, ține-mi-i minte.
Cu intuiții cinstite și în
definitiv constructive, văzând oameni poate cu școală, dar
proletcultistă, alții fără idee de cunoaștere sau cultură însă
cu un dezvoltat simț al posesiunii, al bălăbănelii în facilități
trecute, gândindu-te, antiactivismul birocratizat perfect,
antiindividualismul de un feroce egoism de grup organizat, luând
seama la avansul rotirii altora și considerând unde se poate găsi
ultima, vesel fumată poziție, iată că nu poți dormi, nu-ți
găsești liniștea, te sufoci – din ce țară ești, dintr-o
cultură, cum nu autorăzbate aici?
Nu-mi permit să am nicio
viziune, la ce bun, în ce irosire păgubitoare la sigur. Păcat de
creatorii resacrificați. La ce simt o oarecare prostească
indignare? Vom munci în Himalaia. Rămăsesem la dispariția lui
Netaji, la sinuciderea lui Babhu – mai ales acesta din urmă parcă
mă îndeamnă să-l urmez (doar nu sunt bolnav; cupa mondială la
hokey, nu la handbal, nu la poezia română).
Copilul plânge în somn. A
căzut cu fața de pietre. Nansi îmi reproșează că nu e aer. Am
trecut de 40 de grade pe toată linia, asta e. Odihna de ce-o mai fi
având nevoie când viața se împuținează văzând cu ochii, după
miezul nopții?
18.IV. 78 (marți)
8 – 8.30 Gandhi Bhavan, yoga
(Budhiraja a trecut să vadă locuința noastră). 8-8.30. Cu Nana
spre Nursery School, printre palmieri. 8.30-10. Dialog cu Hodja
Faruqi despre influența musulmană în cultura română, cu accente
asupra balcanismului, hogismului, dobrogismului etc. El a preferat,
pentru traducere, Scrisoarea III de Eminescu, nu cea dintâi.
Mi-a împrumutat, în loc de versuri, o biografie a lui Ghalib. I-am
depănat cuvinte turcești mâncând harbuz persan. 10-11.30 Lectură
Eminescu.
12 – 14.00 Scânteia, România
literară, Flacăra. Ștefan Andrei, ministru de externe. Piese
publicate în RL, inclusiv Țepeș-ul lui Vulcănescu (după
cel al lui Sorescu de cu câteva numere în urmă) – discutat
împreună anul trecut. Voi trimite și eu lui G. Ivașcu Kama-ex
– cine știe, poate o publică. Chimistul R. C. Mehrotra,
vice-cancelarul universității, mi-a răspuns la scrisoarea mea prin
care-i semanalam în Lumea menționarea științei chimice
românești în Venezuela și R.F. Germană – spunând că a avut
mare profit.. Probabil va vizita România. (Ziarele scriau azi că
s-a internat în spital, la Pant). 14.30 Ramayana pentru Nana.
18 Gandhi Bhavan. Swamiji. Sfânt
din sud, așteptat în cântece devoționale, pe drum presărat cu
flori, capete prosternându-se. Apariție firească, toată lumea s-a
ridicat din lotus. Sfântul este radios. Imensa barbă neagră i se
pierde în veșmântul oranj sângeriu. Pe fața oacheșă îi
strălucesc gravi chiar dacă râzând ochi înțelepți, oricum
atenți la lume. S-a așezat pe cea mai înaltă poziție. Cântece,
discursuri în onoarea lui. D-na Mutatkhar. Decan al Facultății de
muzică, e solistă.
Curând sfântul recită mantre
sanscrite, traducându-le în hindi apoi. Deodată cântă, mângâios,
puternic nu atât ca voce, cât prin efect, tot auditorul preia
automat frazele, într-o fericită dăruire, neîndelir. Sfântului
îi scapără privirile în valuri, instrumentiștii, la sitar,
tabla, armonium se mișcă în transă. Fără cânt, cu Dumnezeu.
Prezența sfântului este compensatorie.
Vrea o poveste să se versifice
norii de azi fulgeră și plouă
eu mă presar peste otrava de
șopârlă
Dacă mă scol în Himalaia
voi medita la eminescianism
grăbind spre Kama poate n-o să
mor
19.IV. 78
5.30 a.m. Moro executat. 6. 00 –
7.15 Gandhi Bhavan (blândului Budhiraja i-a urmat un guru aproape
violent, ca întru o altă accepție a zvasticii lui Ganapati.)
Târzia apariție a lui Pant, cu invitarea mea la 6 seara, la el
acasă, când avea să primească vizita lui Swami ji. 8 – 8.30. Cu
Nana printre palmieri. 9-11.30. Lectura replicilor din Ex-Kama (în
italiană, Skama). 12.30 – 15.30, la Pant Hospital (invitați
sâmbătă la 17.30 de Gulati în Defence Colony). 16. 00 Buddhist
Studies, fără Singh. 18. Întâmpinarea lui Swamiji în casa lui
Pant. Nana i-a spus cum o cheamă, se arăta interesat de România.
19 – 21. Cu Ardouin – bursă Nansi, publicarea lui Eminescu în
limbi indiene, geniu-influențe, traducerea dodiilor (forme de viață)
lui Tiruvalluvar. 22. Oboseală. Lună. Țânțari.
20.IV. 78
Am fost fericit, am zis. Și
Swamiji a fost fericit, mi-a răspuns d-l Pant Cum? Mi se păruse
absent, gândind în altă parte, abia zărind trupurile prosternate.
Mulți sfinți vin pe aici, precizase P., apoi îmi descrisese
stadiile yoga, cu un mai slab accent pe cel dintâi, prana. La
fiecare 12 ani, vârsta e importantă (36). 8 – 8.30. Cu Nana la
palmieri, desculți, prin iarbă, aruncând mingea. Era găină, o
luase un palmier, ea a chemat o vulpe care a mâncat palmierul
bucățele-bucățele.
21. IV. 78
Fervoarea eminesciană ce m-a
cuprins de câteva zile este legată de yoga, poate, dar și de o
intuiție umilă a invalidității metodelor în aceste zone mândre,
ermetice. Indianismul fără India, măreț la Max (Muller) poate
(s)cădea la Arion (Roșu). O aud pe Amita (Bhose) cu shanti-repaos.
Cicerone (Poghirc) cu mantra supremă. Cineva tot zicându-mi să
închid ochii, să-i deschid înăuntru.
Făcând ori nu yoga, el era, el
cuprindea dimensiunea religioasă a Vedelor și Upanișadelor –
doar temperându-se prin cunoștința filologică , dovedibilă și
prin mijloace descriptiv-statistice. Am o reprezentare ciudată, o
retragere într-o societate compact-germană, medievală,
îmbrăcăminte, perucă și sunet interpunându-se modului cosmic
real.
Pentru poet, timpul miturilor și
religiilor era concret, vechi sau viitor, dar prin efortul lui îl
sincroniza etape și epoci, încât noi uităm de Rig Veda veche,
plasând-o în timpul vieții eminesciene, tragem curcubeu de yoga
pe dogmaticul spirit și trup germanic, ocolim erudiția catafatică
nenumindu-ne înșine pierduți și uitați, într-o trezvie
latino-sanscrită botezată atic și carpatic. Numai el însă este
contemporan eternității, noi având iluzia timpului prin lucrarea
lui împărtășită la timp.
Cât ar fi de greoi, prudent, la
nivelul formei, P. are o intuiție a Upanișadelor în latină citite
de Schopenhauer – de ce nu și de Eminescu, într-adevăr, spunând
că nu prea sunt citate cărțile flosofiei indiene de către
pesimistul german, și lăsând, volens-nolens, să se înțeleagă a
se întâmpla la fel lui Eminescu. Taină transmisă între inițiați,
ermetizată prin reexprimarea ei neistovită. Ieri (după ora yoga) –
22 lecturi eminesciene în clarobscur și ventilație. Domnița are
dreptate cu pericolul religiei pentru poeți, altfel de neînțeles
și de neiertat.
Harijanii ar fi avantajați în
anumite servicii, în admiteri academice, pentru „origine
sănătoasă” - un certificat de harijan, obținut de la țară,
uneori preferabil celui de brahman. Măcar dr. Gulati a examinat-o pe
Nansi cerându-mi întâi permisiunea. Se pare că dacă nu-și face
meseria îl apucă urâtul. Un coleg al lui a studiat și homeopatia.
El însuși la văzut pe ViSi care are dureri de cap.
23.IV. 78
După o noapte nedormită, 6-9
a.m. yoga (prelungită acasă, în discuții cu Om Prakash Suchdeva).
E Sfântul Gheorghe, Jai Mihai! Zăpușeală smintitoare. Ce diferită
e poezia de sculptură, care, cea din urmă, pare toată trup, față
de cea dintâi ce va să fie suflet, dar se arată și una și alta
trup și suflet întru facere.
Ospeție neașteptată a lui
Gâdea care ne-a adus medicamente și o scrisoare de la Constantin
Rădoi (nu lumea e mică, satul nostru e mare, de-am nimerit doi
consăteni din Bercioiu-Ruda în Delhi. Că ar fi fost trimise
mulțumiri din partea președintelui Ceaușescu celor opt studenți
indieni din clasa mea.
Ne vizitează Shashi, Charanjit,
Viki, Arora, Marek și Lidia. Nansi a făcut înghețată la cub. Raj
Kumar a adus flori. Am povestit despre alte asemenea zile, am jucat o
partidă de șah cu Arora care tocmai venea de la filmul lui Satyajit
Ray Șatranj kekilari ke.
Am vorbit despre
Dharamsala, yoga, examene. Nana a pierdut verigheta Rodicăi – toți
studenții au căutat-o și, la plecare, îmi sugerau să-i caut. La
radio am auzit numele România, se vorbea despre Năstase în hindi.
S-a fumat. Nansi a găsit verigheta.
24. IV. 78
Ce s-o fi întâmplat în somn?
Ce vale a plângerii. Am amețit făcând yoga, rugăciuni soarelui.
M-am rătăcit în Kamla Nagar spre a multiplica Scrisoarea I.
Ascultam la un megafon mantras recitate pe nas, fără dicție
(vreo superstiție dedusă din scris, oricum, în fața lui Dumnezeu,
nu dicția o fi cea dintâi necesară).
Măturătorul unui părculeț
s-a dus să-și ia țigări, copiii s-au pus pe joacă, înșirându-și
în iarbă hainele și roind-o, care mai de care furându-și
cămășile sau izmenele, când stăpânul locului a revenit, calm,
zicând superfluu „chello” (roiți-o!). M-am lăsat pe un fel de
bulevard, sedus de poza falnică a vânzătorilor de ziare, mărfuri
și altele. Ca un ritual, prepararea de chapati și mai ales
consumarea clătitei sărate de clienți seamănă a cult puțin
profan pentru că ar fi închinat grâului și nu orezului?
M-am strecurat pe străduțe, în
interiorul real al zonei, printre fierării și locuințe netulburate
decât de sărăcie sau gânduri – bomba cu neutron este
îngrozitoare distrugând ființe minunate, lăsând un decor de care
nimeni nu va fi curios să-l consemneze, necum să-l râvnească.
Nu mă gândesc la distrugerea
lucrurilor, pentru că nu fac marxism, scriu jurnal. Mircea Eliade
sau Mircea Malița, scriindu-și călătorii în India, credeam că
au absolutizat receptarea realității prin forme de genul „nu voi
uita niciodată” sau „am aruncat o cutie de conserve”. O oră
de realitate, fie și gazetărească, fie și recogniscitivă în
fața și a glastrelor de cuprinderea celor două palme ce se
zămislesc trei și patru în minutele învârtirii sub un singur
impuls, cu mâna, al roții. Pământul îl preparau în curte copii,
mama lor pregătind mâncarea.
Dumnezeu trebuie să existe dacă
noi existăm, iar dacă murim și el supraviețuiește înseamnă că
a fost. Ne-o spun părinții și cine nu ne povestește? Printre
spectacole, bărbieritul, scăldatul – de sine și al copiilor -,
prepararea hranei de bărbați și femei, trezirea la viața unei noi
săptămâni în princiarele paturi de pe străzile acoperite de cer,
dughenele închise în ziua de luni, școlărimea fremătând izolată
spre vacanță, câinii care nu mai caută de mult copaci sau ziduri
spre a-și slobozi urina, danfuri și miresme, tăcere și fum,
fudulie și religiozitate, plăcerea căldurii, a vârstelor,
muzicii, biciclismului, căștii, cârjelor, proprietății, seului,
vecinilor, maternității, educației, așteptării nunții sau
morții, calmul violent nemaiinternațional, calculele, competiția
în termenii unei atât de de neschimbat așezări, fericită de a fi
așa cum este, de la înfățișarea liber săpată de zodia castei
până la ciorchinele sentimental și mizerabil al lumii acesteia.
În sfârșit, am First
Epistle în 30 de exemplare, mă aflu foarte curând în fața
domnului Harhajan Singh, am noroc de a-l fi găsit pe masă cu
Synthese, sub direcția doamnei Bușulenga, revistă pe care
ar primi-o curent și ale cărei articole în engleză le-ar citi cu
plăcere (în numărul din 1977 avea un articol Paul Cernavodeanu
despre literatura americană în România).
Am intrat imediat încă o dată
în subiect. Frumosul înțelept (șeful Departamentului de limbi
moderne indiene) deplânge moartea atât de tânăr a poetului și
sfântului național român, calculează că în 1989 va fi
centenarul acelei morți, dorește să citească o biografie a lui în
engleză. Scrisoarea I va fi tradusă în punjabi, malayalam
și tamilă în ritm, nu în rimă, în telugu, sindi, gujarati,
kannada, bengali, asameză și marathi, în proză (poetică,
filosofică, am comentat eu, arătându-mă interesat și de
comentarii).
Nana îmi vorbește despre
tornadă, își amintește că Dumnezeu a trimis un moș să vadă
dacă ea e acasă și poate să pornească ciclonul, și întreabă
de ce omoară Dumnezeu oameni, eu îi spun că nu el, dar că tornada
l-a bătut la cap să-i dea de lucru, că și cele rele îl înghesuie
cu drepturi.
Piesa nu vreau să se numească
nici Kama-ex (cacofonie cu Anca – vezi Liviu Călin la propusul meu
titlu pentru Eres: Capul Călare – bun pentru engleză?),
nici Ex-Kama-ex, dar „L-am visat în somm pe Kama”, întru
adeverirea orelor mele indice, a vieților românești și
morților eminesciene, toate speculate pe temeiul unor trăite
românisme în India, unor îmbrățișări inspirate de Kama și
retranspuse în religia familiară tinereții Sfântului Gheorghe.
Și maestrului panjab îi mai
spusesem că nu știu, nu cred a fi vreun alt poet național neindian
atât de indian ca Eminescu. Mi s-a părut că mă încuviința
intuitiv: oare, până în 1989, se gândise să dea el vreo carte și
în rimă din Eminescu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu