miercuri, 5 septembrie 2012

VEDENII de George Anca

 George Anca




VEDENII
  
                                           de George Anca

cuprins:

m-am speriat
vor mai veni
sângele domnului
într-un pod
eu te putrezesc
un catehism aseară
zâne goale
vedenii



                m-am speriat

m-am speriat
viaţa nu mi s-a dus
mi-am făcut rost de pâine
un rost bun pentru
după moarte
pâinea mea
făcută rost

şi dacă o să mor
n-am murit
pe o cale ca asta
nu se mai mergea
nu şi nu se mai merge
şi m-am împotmolit
pe calea asta

dormeam sub tufe
cârcâiau de insecte
sub ele dormeam
eu lângă apă

adânc întristat m-am întors
la cuibul cum se numeşte
un copac uscat
în apropiere de un spital

pe acolo treceau lucrători
şi alt fel de drumeţi
între noi lucrurile
prea nu se complicau
şi groaza te mai apuca

nu m-am luat eu la harţă
în ziua de cumpănă generală
am primit doar o lovitură în cap
unde de îndată
s-au şi prăsit viermii

dar chinurile s-au împărţit
încă pe când nu existau
dacă aşa s-au împărţit ele
să vedem ce ne-ar plăcea

pe vremea aceea nu judecam
numai pe vremea aceea pierdut
de colo până colo luam la ochi
şi nu le judecam tinereţele

fiind de râs
nu se obosea nimeni
să râdă
nici să-mi recunoască
un gust de nămol
gustul meu de nămol
când mă consumam

trebuie altceva
şi bine ar fi fost
altceva şi nu
de la început
nimic cu mine
altceva în afară
eu să încuviinţez

după ce încuviinţările
nu au prins
am încuviinţat zic
pe cine n-avea nevoie
am încercat ruşinea
de cuviinţă

m-am pus la post
şi nemâncare
cât a durat foametea mea
abia visam
că agonisesc pe curând

nu-mi pare rău
de ce-a urmat
sunt nenorocit
şi atâta tot
sunt foarte nenorocit
şi gata
şi nu ştiu de ce
mă trage cineva de mânecă


                     vor mai veni

vor mai veni şi altădată
slăvite zilele de zloată

o să mai strâng şi-n ochi ceva
asemeni gliei de halva

prin alte coşuri să răsar
mă voi abţine iarăşi în zadar

mi se va umple coama de nămeţi
răspunşi la rădăcină de lopeţi

voi mai seca întunecate căni
de apa revărsată peste răni

îmi va tăia vreun scut pecetea
viu înţepată-n gât cu setea

îmi va mai fi viaţă ia
şi stai cât va mai fi aşa

mi s-o mai rupe vreo bucată
din partea cea mai deşelată

voi şti să zic şi-a doua oară
cum mă feresc de văduvioară

mi se vor şterge iar şi jar
şi ce n-apare la contoar

voi mai suna tot liniştit
călătoria nepornit

mă voi simţi cuprins în van
de oameni din acelaşi clan

va dezmierda această labă
cândva cu totul altă treabă

îmi va fi groază de nimic
tot jalea închizând în plic

mi se va face rău mărunt
de la-nceput pân' la cărunt

voi stărui să las ce n-am
şi când n-oi şti c-acum trăiam

mi se va spulbera vreo ceaţă
de pe a hoitului ciupită faţă

mă va cuvioşi mereu
prea bunul unul Dumnezeu

voi suge lapte apoi sânge apoi zemi
pe-al căror nume-n veci te chemi

voi revedea strânsoarea rituală
pleznită în oglindă ca-ntr-o sală

mă va ghici uite-mă hoaşca
vorbindu-mi totdeauna başca

mi s-o ierta din nou prostia
că n-a tulit-o de acia

ce-i drept parcă urmau a
dărâma mâine şandramaua


                       sângele domnului

sângele domnului
pe faţa izvorului

fericit cine plânge
al domnului sânge

lacrimi de fată
în chip înoată

parcă se mărită
tare nuştiucită

zicând mă mărit
nu fi nuştiucit

domnul de pe apă
nuntă o să-nceapă

când a fost să-l soarbă
apa era oarbă

doamna cât ar plânge
domnul n-are sânge

suflet călător
pe lângă izvor

uită-te mai bine
apelor la mine

nici eu nu te ştiu
poate nu sunt viu

ce mi-ar plăcea mie
doamna să învie

tulburat pe ploaie
susură convoaie

măritatu-te-ai
undelor din rai

mire te-ai numit
în val de argint

limpezimii sale
năvălesc la poale

să se întărâte
câte şi mai câte

până la senin
susură amin

ramura de-i seacă
în adânc se pleacă


                       într-un pod

într-un pod
viu voevod

ceas din urmă
bate-n turlă

nimeni nu
se mai văzu

nici tu cruce
să usuce

alte ramuri
pentru hramuri

era om
scris în dom

domn mirat
de ce nu bat

cele
rele

în bătăi
fără răi

doar în rai
mă mirai

nu mai sunt
pe pământ

voevod
într-un pod

dar să vină
ceas de cină

nebătut
ca demult


                         eu te putrezesc

eu te putrezesc cu lacrimile
la o răscruce părăsită
înnămoliţi cu dinţii în aer
ne-am aplecat apoi ne-am prăbuşit

mâncarăm ne săturarăm
adormirăm şi visarăm
că de treabă ne cătarăm
ne trezirăm şi mâncarăm

vedenii nu mai am mamă am
glas n-am avut mamă am avut
noroc să n-am mamă să am
noroc aş fi avut mamă n-aş fi avut

într-o noapte pe la trei
or să urce la etaj
trei datornici muşterei
de pe vremuri ce curaj
scările fac un viraj
când se năruie cu ei
într-o noapte pe la două
or să intre la subsol
trei fetiţe dă-ne nouă
astăzi Doamne câte-un pol
somnul şi-au stricat că plouă
de un veac fără potol
într-o noapte pe la unu

borhot popor călătorii
transport o coadă chiţimii
vedere noduri orăşean
bătrâni moloz serai maidan
cap săruri morţi beţie
ani porci ureche mie
tir glod petarde zvon
gros lapţi mulaj galon

unde nu mi-aş mai întoarce
faţa faţa mi-e ciupită
nici potcoave pe copită
unde nu mi-aş mai întoarce
faţa faţa să mi-o vadă
maica ruptă din broboadă

ce-ar mai fi o călărie
într-o zi când nu se ştie
călărie cu tichie
într-o zi cu şa şoldie
ce-ar mai fi o călărie
şi să zicem c-o să fie

pe ochi mă sprijin
într-o prăpastie
leagăne de curpen
coborând pe nume
o mai fi mult
până la cer

o poate vom zbura cu avionul
vom lua şi rudele şi duşmanii
se poate întâmpla şi unui păianjen
să nu mai alunece peste crâng

luaţi-l de-ar fi să fiţi capre
cu cornul de aici în frunte
de-ar fi să fiţi berbeci
de-ar fi să fiţi cornul
căraţi-l de aici
în locul unde-l văd

eu sunt un biet convalescent
el este dumnezeu
din putrezime un ferment
n-am când să mă mai şi lament

întoarce-ţi faţa de la mine
nu mai privi în jos
sub Jupiter
sub glie

să o văd pe unde nimeni
n-a călcat şi eu în urmă
rugător urlând să-mi spintec
ochii doară m-a vedea
fluturată de cutremur
vechi cât muntele în jur mă
năpădeşte şi se umflă
până-n zare pentru ea

cânt o icoană primită în loc de nimic
cum mama lumii m-a dat în loc de icoană
eu nu mai am mâini şi pe creştet
alte mâini nu-mi stau căci nu mai am creştet

bate ceasul şi noi am plecat
ieri pe vremea asta acum
încotro s-o apucăm
se apropie acarul

ceea ce pronunţi acum
cu gura deasupra nisipului
poate fi un nume de vapor
sau rochia părăsită
spre a îmbrăţişa rechinii
goală

bocitoarea plânsul
şi-l înghiţi neplânsă
răguşiră pleznele
din iarba de puşcă

de pe drum în casă
din casă pe drumuri
de la masă în spânzurătoare
din spânzurătoare la masă

auzit-aţi de o apă
de o vale de un crâng
se întind la umbră mese
iar pe soare nu se strâng
doar la noapte când pomană
o să-i lase gura apă
mortului ci mulţumiţi-i
când el cască vă adapă

nu-i dar mai scump durerii mele
decât vedenia făpturii
mintoase când târam obiele
să-şi uite zânele condurii
mult am visat o gură sfântă
pe-aproape să nu se audă
cum dacă nu binecuvântă
îşi pică foi de paparudă

nebun adânc o lac de munte negru
mi te aduc aminte uite-ţi
ciobanul tânăr domnii nemţi
şi sărutarea mâinii noastre

ceasurile vin târzii
vremii date noi ne ducem
s-atârnăm pe terezii
ne merg fulgii juxta crucem

durerea altui domn într-o scrisoare
către a lui fugară doamnă
mă face să mă duc la închisoare
în poeziile de toamnă

voaluri uite-le suimu-ne pe cale de voaluri
al norilor mântuitor şi dintre moaşte aceea
sau mâna Fecioarei din ceruri la maluri
sau argintul din sălbile sfintei Filofteia

ce împietrite frunţile plecate mai
demult în graba morţii lui ucisul
când năduşea rugându-se pe plai
ace-l de-i prisoseşte paradisul
întoarce-ne poruncii doară cale
rămâie-ne cât aş putea s-o migăl
cu ochii în pământurile tale
de pe spinarea lui ucigă-l

toamna de niciodată pierdută
în cuvântul pieptului tremurător
sub năpârlirea ei zacem cu ochii
la mustăţile torcătoarelor
de ceaţă în noapte mai apoi
de adâncă înmlăştinare în gelatină
un ceas despărţindu-ne vezi ai grijă
malurile să nu se îmbolnăvească

turma noastră surioară
şchioapătă printre pâraie
lupii văile sub labe
le-au lăsat păşunii line
să-le umple iar sfâşie
cea mai grasă-a noastră oaie
dar noi o târâm ea ară
plug cu gheare de jivine
                                    1970


                    un catehism aseară

1

sătul de ce era aseară unu noiembrie 1969
în grădină când lumina se împarte la tot mai puţini
obişbuit îmi luam în seamă propria persoană
persoane identificabile îşi fac siesta gălăgios

mă miram ce mă stinghereşte copacii iluminaţi
păreau cuprinşi de fiorul secretelor misterelor
nu prea ilustre nu prea vechi nici aristocratice
încât socotisem binevenit un actor de tragedie

acum e mort sigur nu mai joacă şi nu juca aici
poposea solitar între cei atraşi fiecare de alt magnet
inexplicabil actul jucat între bănci în ţărâna rece

averi pierdute câştigate necazuri de-o viaţă
personaje de aur şi argint oarecum aseară
aproape şi neamuri vom suferi la amintirea serii

2

dacă aş mai fi ca anul trecut cel puţin inspirat
ne întorsesem de la catedrală leşinurile sporiră
bolnavi nemărturisiţi pentru ce păcate
ce ziceam că vrem să ne treacă prin cap

strălucind lumina cobea frigul hugolian
n-a fost de vină foamea n-a fost de vină frigul
au venit la urmă când le-a îngăduit şeful
supăr tare pe ăştia când m-aş revitaliza spiritual

se numeşte inimă capul nu se amestecă
subiecte istorice şi sociale ruşinându-te
vine frigul  întâi gâtlejul plămânii  inima

cum să reziste capul n-are putere fără sânge
n-o să ajungă lemnele nu ajung  de niciunele
ei şi scapă aproape toţi au scăpat întotdeauna
                                                                        3 noiembrie 1969

3

mă temeam că voi paraliza aş fi vrut să se întâmple
îmi revenisem sufleteşte capul mi-era prea limpede
dar nu gândeam la nimic mă miram nu ştiu de ce
frunzele nescuturate din centrul oraşului la adăpost

spre deosebire din marginile încă aproape de câmp
asistam devreme la tot felul de scene foarte obişnuite
şi foarte degradate cei tineri alături de un bătrân-doi
îşi iroseau timpul cântând să iasă la iveală ori bani

vrei să te dezmeticeşti ca mine acum să te sperii
nu de ce s-a întâmplat şi o să se mai întâmple
hotărât ci fiindcă nu mai ştii ce-a fost ia ce va fi

aceasta e vremea nenorocirii capul să fie limpede
aveam mii de motive să fiu fericit dacă durerea
şi limpezimea capului nu m-ar fi paralizat


4

la ce iei totul de la ziuă chiar boala ameninţându-te
lucrul e clar n-am nevoie şi parcă aş avea mare nevoie
şi de banii pretinşi precum de ce nu şi de faima aceea
tremur nevinovat şi seara nu simt ca la ora nouă ziua

clopotele bisericii bat amnezii rar mintea limpezind
şi ce visa doamnă câinele oficialitatea de artă murind
aruncată de la etajul 9 în curte maestrul fratele
jucătorul îndoliat şi el de moartea mamei Lucia

aşteptat cu apa fiartă caldă călduţă seara târziu
s-a răcit oricâtă putere ar fi avut femeia şi voinţă
mă ruga în somn s-o trezesc ceea ce nu era nici

în interesul meu aveam mii de motive să fiu fericit
dacă durerea picioarelor şi limpezimea periculoasă
a capului nu m-ar fi paralizat intermitent
                                                            4 noiembrie 1969


5

succesul de idee al uneia dintre cântăreţe începusem
femeii îi era sete voci bărbăteşti femeieşti am deschis
amândoi uşa doi paşi cântăreaţa intră în scenă am
invitat şi presa a spus cântăreaţa către director

apă nu se putea bea ne-am retras muierea fuge
pe câmp deasupra carului  cu fân şi croşetează
îmi scrie din câmp mama a rămas singură la vaci
se îmbrăca dacă se auzea vreo bătaie deschidea uşa

soţul cântăreţei fusese operat aseară trebuia să sufere
cântând mai puţin decât având succeas de idee
pe de altă parte femeia era veselă şi compătimitoare

putinţa unui câştig visat spre a micşora nevoile
descoperirea puterii în faţa ciubucarilor distrugători
car nu iubesc arta mai ales când izbuteşti să cânţi
                                                                        5 noiembrie 1069


6

trăiesc seara dimineaţa parcă m-aş retrage
abia acum alerg pisica moartă avea o poreclă
mătuşa îşi începuse visul cu glas tare de împrumut
câinele mort al cântăreţei fusese poreclit din belşug

mătuşa trăieşte revolut joacă teatru zic să-i pun dinţii
îi tot dădea cu două broaşte doi băieţi doi soi dinţi
pe Bidileci poreclit vulturul l-a ascultat cineva blestemând
mătuşa se îmbolnăvise femeia a jucat o partidă de şah

melodrama bec mov mătuşa voia să cheme salvarea
hotărâsem să tac din gură ce-am cu profesorul ramolit
rămânea mila şi astfel n-am rezolvat nimic alte seri

ducându-se din viaţa ca altădată la curăţatul porumbului
a băut ţuică şi a plâns iar copiii au plâns şi ei îngroziţi
aşa se va întâmpla şi cu mama aşa se va întâmpla  şi cu tata
                                                                                    6 noiembrie 1969


7

întâlnesc pe cine se gândeşte la mine în clipă întins
ca un bolnav protestatar poziţie de care nu are nevoie
până târziu pe un platou femeia s-a bătut până la epuizare
a spus cuvinte îndulcite numai spre a câştiga ce

m-am lăsat bătut n-a câştigat dar şi-a schimbat aerul că pierde
nu ştiam ce era în capul ei mi-a interzis să privesc la cerul rece
pusesem visul la cale şi o armă oarecum nepermisă
n-avea rost că nu ne certasem să zic bec mov ea bunic mov

ce-are a face mă pregătesc pentru a doua zi la clopote
când bat ele liber fiindcă va muri clopotarul a murit
iar eu tot nu sunt liber oricât mă zbat chipurile

n-are rost să întărât femeia ar sări însăşi mătuşa în sus
s-ar isca un scandal în lege din care n-aş mai ieşi ca aseară
s-a cam terminat nimeni nu ştie dacă bănuieşte nu te încrede
                                                                                    7 noiembrie 1969


8

îţi spune turcul că te agiţi nu e adevărat răspunzi dar te derutezi
şi a mai venit şi frigul cel adevărat în ultima zi însorită
te vezi la întâmplare cu franţuzul apoi cu fetele nu te vezi
la întâmplare odată cu secretara schimbi insinuări din memorie

promiţi roluri la toată figuraţia seara nu avea viaţa ei de sine
tânăra secretară şi-ar fi bătut joc de tine şi chiar de şefii ei
folosind foiţa de scris nu numai  în scopuri igienice fu pedepsită
îi văd pe toţi un fel de a spune literaţi en vogue curtând-o

se împuţinează odată cu temutele restructurări de peste tot
mai pot să jur că femeia întrebată cum aşa serile sunt frumoase
de aceea las în pace secretara licenţiată  împreună cu colegele ei

l-am întrebat pe franţuz de ce nu s-o fi însurând turcul
perdelele nu acoperă toate intrările luminii şi furat de becul
ce s'aprinde în faptul ultimei zile calde fotografiile se fac pe loc
                                                                                                8 noiembrie 1969


9

ordalii paliditatea feţei ochii roşii robul lui Dumnezeu Ducas
barbariu grimoire du pape Honorius Avestiţa boala copiilor
cărţile solomonarilor învăţate şapte ani sub pământ cuţit cununat
descântarea sângelui răni de arsură aşchiere de oase canzoncina

apeş apucător apucat arap alb arap buzat arap minunat codroniu
fetele câmpului fetele codrului fetele lui Şandru fete şi văduve
despletita diochioaia înfiorătoarea jupâneasa leoaica maica pădurii
mănâncă din aceeaşi farfurie cu un câine cu o mâţă durere de deochi

mirătoarea omu' ca şchiopu' cu barda cât cotu' proorociţa românca
trece vântul peste munte dedeochiul peste frunte ieşi soare sec
unde te duci fată albă cu mătura albă mă duc la biserica albă

ce să faci la biserica albă să mătur albeaţa roşeaţa şi săgetăturile
vavilele  volburi mânioiase  zâmbata zburătorul zmeoaica zmeul
de cine e deochiat de acela vindecat plecate româneşti pe mare
                                                                                    9 noiembrie 1969



10

ai aflat nu n'ai aflat mă asculţi baremi acum nu mă asculţi
biată femeie ţi-am dat de înţeles că ai ceva comun cu I Kant
după seri trăite ca lumea începi să sari în sus de ciudă
că mai suntem săraci o să mai fim aseară te răzbunasei

scrisoarea către Bunuel nu-i gata cărţile de filosofie  nu-s citite
sănătatea bate clopotul ca la ora 9 bani la ce-am câştiga
găinile pitice nu le mai iubeşti Milton îl voi putea traduce
mi-aduc aminte de o întâmplare fericită mergând spre o viroagă

aşezată pe aproape de cişmeaua cu înger de marmoră m-am oprit
în stânga şi împreună cu preotul am intrat în baia publică
unde erau mulţi inşi femeile ieşiseră venise rândul nostru

după ce am ieşit uitând cred că l-am bruscat fără rost pe preot
lucru plin de urmări şi mi-am urmat drumul spre viroagă
ajuns acasă mi-am sărutat neamurile la un timp s-a arătat preotul
                                                                                    13 noiembrie 1969


zâne goale

zâne goale în ştiubeu
soitarii ele eu
trei tustrei de sub suflări
îşi trag cozile călări

zace cheful nu nechează
ia la cap din gât înghiorţ
în ureche screm de loază
leapădă coclitul sorţ

piuitele se spală
argăsitele se lau
se clocesc pe jupuială
puicile ce hâţânau

muritori la cataramă
jucătorii după-amiezii
domnişoarele din ramă
felceraşii patrupezii

maioerese cimpoiere
hoaşte de moştenitori
cu neveste în putere
putini largi de negustori

vătafi halitori în voie
veterani la dos vântoşi
vrăjitorii dintr-o joie
matracuce caltaboşi

căruţaşi strânşi la nădragi
beţivani fără cusur
prostănaci mai bine dragi
bătăuşi cu negru tur

ţigani proaspeţi pe corlăţi
rude coarnelor de drac
vânători ca să le-arăţi
la jnapani pierduţi pe crac

hăndrălăii la savante
mândrele pe bec acas'
păsărari cu diamante
foloştoci cu fulgi la nas

putregaiuri beţigaşe
limbi borhoturi dilimani
monştri desfăcuţi de faşe
colţi de nouăzeci de ani

chinuiţi de burţi din mână
încântaţi peste măsură
lingătorii de smântână
anagajaţii la untură

vorbitorii pe sprânceană
căzăturile de soi
jurăminţi pe damigeană
călătorii-n usturoi

şi milogii şi ţipaşii
şi maimuţele în mai
papucarii papuaşii
ordonanţele dihai

stingători socotitori
milostivii colectivii
înţărcaţii zeci de ori
convulsivi vânduţi colivii

credincioşi bin vorbiţi
lăudaţii în leşin
sifonarii de la schiţi
sâmbătarii la declin

câţi se-ncalţă se şi moaie
văcari muşcă-n grajd din ţâţă
muzgurită după ploaie
linsă-n somn de pui de mâţă

zice limba că tăiată
gioavla coada şi-o ridică
înghiţită o să pată
piele floare cu băşică

legănată leagă nadă
scuipând dinţii la duel
în odăjdii se înnoadă
ciucure de drob de miel

taie roatele la dric
cu paie aprinse-n bot
de murdarul copil mic
se sumete din borhot

mulţi beleujaţi fac bale
şi afaceriştii loc
la mirositoare poale
niciodată cu boboc

vinul fiert curge lişteavă
toţi hopiţii buşnigai
se încură beţi la glavă
din perceat cântar să sai

pofta mare la cemet
horcăie o horă vai
din leş capiu de borfet
după jintiţosul crai

smiorcăie zgârciţi la piei
doresc astfel ce şi ce
cară noaptea osul ei
din morman de piersice

descrobeşte galionul
proţăpit în capul trebii
pipăit cu marţigonul
clacă cioci de plosci jurebii

tatăl soarelui se-nscrumă
ca la vara din ceaun
fluştură a ploii mumă
mămăligă de magiun

în coşvane aşezuţi
şe aşază şi pe toci
fripţi de foale cu găzuţi
încroznaţi în gropi de hoţi

pălmăteşte durlăcel
fecior tulnic de tigori
blejdii sucăle niţel
viestre râcâie-n urdori

un ciuetic o pângare
urâtă trei zile strică
fapt în burtă şi călare
farmece pe rânduică

trăior şi murior
ce mai cârpoceană fleică
dibuie un cerşetor
prin gunoaiele de leică

trăscăoasă a beută
măruntaiele îi mişcă
boască seacă otrăvută
biciuită de o fişcă

bagă şube în dulap
cât sub ţoală să te vâri
cu păduche supt de cap
se lasă cu lasă zgâri

dintr-o prăpădită poală
cu negrime de nod sfânt
pe la ochiuri se îmbală
din călcâi până-n mormânt

horc şi-l crapă cu păleţ
hârâie în conciuri hâră
pârâie pe mălăieţ
se fărâmă doar o ţâră

leapădă pe beregăţi
şi-n cazan se ţigăneşte
cu laba după bucăţi
de-o borî ciorba de deşte

muge-n goniţa de vaci
peste lacul fără fund
se înghite cu brostaci
tauri putrezi îi pătrund

gâdilă leamna de pat
să se frichine apoi
apoi linge ce-a vărsat
într-o iesle făr' de boi

limpăie şi colarez
râncezit că nu mâncase
decât slinuri din crestez
de ţesătorii găzoase

cât bălăngăne pe crac
nu crăceşte se bulbucă
la tarabe cum desfac
ochi rotunzi pe după bucă

buşteşte un danf de caţă
de afară că leşină
la uşa de cotineaţă
uşuită de prăjină

nu se balegă pe toc
şi se gudură în geam
la noroi de pe chiştoc
într-un scârţ dintr-un balsam

pircoteşte cocoloş
boţ înghioarţă din izână
îndeasă pieptul în coş
îl desumflă la mârţână

se sumete un picuţ
ceflăie lingura dublă
bombăne de friguri scuţ
cu chiorala-n oală ciublă

iubi înghesuie în lele
ţârcâie să-şi facă suma
lefăie în jupuiele
se spurcă cu spurcăciuma



vedenii

1

a doua zi Dumnezeu nu mai e chemat
a trecut greul te simţi altfel nu-l mai chemi
te simţi rău şi uiţi să vrei să te simţi bine
când presimţeai că te vei simţi rău îl chemai

acum nu presimţi nimic e ziuă nu te sperii
numindu-l Dumnezeu a nu chema pe cineva
fără nume ocrotire de la cel ce poate cel
mai mult cere cel ce poate cel mai puţin

încă un apel parcă sigur există sufletul
sau cine răspunde fără să ne arate că există
ce parte a mea se prosternează fericit

noaptea sunt bufniţe pe dinuntrul nostru
oboseala sau excesul de tutun ale mele
de ce nu le-aş lăsa să-mi facă răul meu
                                                20 septembrie 1970


2

cavalerul îşi ţine mâinile în apa fierbinte
care se varsă în partea cealaltă cu zgomot
o cavaler obosit nu ţi-e teamă de Domnul
au dispărut doamnele fără de cavaler

noaptea asta se întâmplă o nenorocire
semn din sălcii pică la picioarele broaştei
care se aruncă în lacul cel rece şi dincolo
mâinile cavalerului s-au opărit fără scăpare

încă puţin şi poziţiile tuturor vor îngheţa
nu din cauza iernii nu a cavalerului poziţia
stelelor va da tonul norii au îngheţat înainte

ce-o fi cu ăi de la băile oraşului chiar să nu
mai fi găsit de lucru după ce au fost daţi
afară pe motiv că încălziseră apa prea repede
                                                            7 octombrie 1970


3

îmi ieşiră înainte din fum patru câini uriaşi
stăpâna i-a ţinut la ea şi am mers mai departe
după ce treci prin pădure răsare luna iată
pe una din poteci îţi vine din faţă un maratonist

în costum albastru un maratonist aproape bătrân
ceva mai tânăr decât femeia cu câinii a trecut
se aud lătrăturile doi cai trag o căruţă goală
în partea cealaltă printre copacii încă verzi 

se poticnesc ridicând capetele spre casa
îngropată în tufe şi pelin numai un geam
din partea de  apus oglindeşte ce e afară

sub fereastra deschisă trebuie să se fi strâns
multă apă se văd din când sub cerul pădurii
mâinile cuiva răsturnând vas pline
                                                8 octombrie 1970


4

pagini cataleptice cum citeaţi un roman de Eliade
tocmai vă spuneam paginile cărţii îşi spulberau
una alteia materialitatea energie magică Mircea Eliade
dacă vrei să urli urletul s-a pierdut în urlătorile amuţite 

în realitate mă speriasem şi nu ştiam nu ştiu de ce
an cumpărat o japoneză fără a privi vai vânzătoarea
orice vorbă e o insultă mă insultase chelnerul cafenelei
la universitate v-am privit butoniera cârpită dinţii defecţi

destui îl invidiaţi femeile îl răsfăţau pe celălalt ca pe
nimeni altul femeile îl lăsau rece ele trebuie să-i fi fost
cărţile nemţeşti uneori ale lui Teilhard gemete în somn

priveam cocul înalt al  taxatoarei cu aere de faraoancă
m-am suspectat singur şi parcă mă suspecta toată lumea
înainte de a deschide iar cartea să nu uit sirena maşinii miliţiei
                                                                                    9 octombrie 1970



5

atunci vom studia foarte puţin şi numai geografie
în Canada a venit iarna în Grădina Icoanei a răsărit luna
frunzele se încălzesc la focurile din sobele canadiene
bulevardul Dacia la doi paşi Canada ceva mai departe

în fotografie vă sorbiţi cafelele din ceşti de porţelan
autobuzul cutremură vitrinele o să  vină şi aici iarna
acela care vorbeşte şi scrie înseamnă că are suflet
distins crepuscul salcâmi palizi printre conacuri

o cununie sub binecuvântarea focurilor canadiene
îi va aduce pe toţi foarte aproape iar dacă nu mai e nimeni
nu se va urni din loc de bună voie o să înceapă iar

telefonul oraşului actorul Storin va fi plecat la altă nuntă
socrul său cele trei bătrâne şi perechea căruntă vor sta
de vorbă atunci studiem foarte puţin şi numai geografie
                                                                        9 octombrie 1970


6

îşi făcuse un scaun pentru a fi cu un capmai sus decât dascălul
şi vedea astfel peste el literele uitându-se la ceea ce auzea
l-a bătut bine pe băiat când în loc să înveţe crezul  ci la etatea 
tatălui presimţindu-şi sfârşitul a refuzat să se plimbe cu barca

armonia culturii morale la toţi cei ce prin rugăciune  nu devin
mai puţin demni de respect când nimeni altcineva nu mai iubeşte
lumea ca dar în nesfârşirea energiilor divine în cântecul duminicii
biserica primăria banca batog salam de iarnă coniac şi noi tot una

timp de două săptămâni şi-a uitat de ai săi şi de sine
ziua căutând probe iar noaptea perindându-şi prin minte
formule prin care judecătorii să înţeleagă nevinovăţia femeii

vorbeşte totdeauna despre ea mărturisind o altă călăuză
decât cea a vorbelor sale şi-şi roagă fiul să exprime el
ce Dumnezeu frica începutul înţelepciunii te asigur nu
                                                                        10 octombrie 1970


7

fire-ar a păcatelor coama verde de pe cal
prin ceţurile acestor dimineţi trecătoare
turbulenţă pe sub poduri călcate în picioare
ţipai aruncând pantoful în toate geamurile

cine să fie tocmai acum în întunericul nopţii
pe drumul ce duce mult spre sud la capătul
oraşului şi-a fracturat mâna stângă totuşi a purces
la a patra lectură în original a lui Platon

i-a fost urât cine ştie dar orgoliul său l-a dus
din staţie în staţie  sub un surâs de îngăduinţă
pentru toţi ceilalţi acum vreo patruzeci şi cinci de ani

cum aţi fi dumneavoastră cu nume dublu în româneşte
se întâmplă minuni mari întâlniri spasmodice doamne
nebunii de la crăiasă au uitat şi de mine şi de tine
                                                                        11 octombrie 1970


8

de la Jean nu cumpără nimeni de la Umberto cumpără toţi
dă-mi bani să mă duc să mă îmbăt adică fiica lui să-i arunce
că şi-a îndemnat mama să divorţeze şi mama n-a vrut
şi-a oblojit săsoaica mâna muşcată la carne când tot se tăiase

oraşul îşi mâncase norma de carne  a mai rămas şi nevândută
şi-a cumpărat o sticlă a dus-o la gură ajuns pe lângă şine
curând sticla era goală şi tot atunci a trecut trenul în care
dormea nenorocita de Tiberia  acum se cam terminase totul

s-a pus pe foc spânzurătoarea din veacul nemţesc al cetăţii
să fi înlocuit-o dunga lăsată de apele inundaţiei din vară
o să mă fac bine şi o să-mi cresc eu copilul am băiat bun

nu se luminase în compartiment de spaimă somnul neauzit
impiegatul călătorea pe lângă şine cu sticla goală în mână
dacă s-ar fi uitat ar fi văzut pe fundul sticlei o spumă de un deget
                                                                                                22 octombrie 1970



9

pretutindeni stâna oile şi lupii în strigătul italianului
lasă-l parcă ar fi spus tot se aruncă din vârful copacului
ciudat însă bubuie pământul cu el şi nu rămâne lat
ba aleargă îşi dă drumul şi pe râpă se scufundă în sânge

tăietorul disperat de a nu fi rămas la baza copacului
îţi cere să fii câine te încearcă a nu te mai încerca tu
ce-i trebuie să mai scadă de scufundător dovedească-l
dă-ţi la o parte capul să nu ţi-l strivească sub talpă

 loveşte-ţi ţeasta de epave geologice destramă-te cu
mâinile în crăpături despică hopuri cu gâtul vâră-ţi
pieptul printre zdrenţele ţepene ale hăului de tăciune

toate pisicile fie frumoase nu pierde la niciun joc
facă-ţi-se justiţie din înţelegere în loc de milă
strigă în nuanţa cea potrivită  la stână oile şi lupii
                                                            23 octombrie 1970




10

sihaştrii nu se joacă închinându-se nu se închină-n joacă
se rugaseră până la unul şi dormeau lângă vatra vestitoare
mâncăm spre a ne face timp să-i socotim nimeni nu ştie câţi
sunt ne-om fi şi minţind ascunzând fiecare câte o bucătură

poate-şi fac singuri de petrecanie îi urmăm până la marginea
pământului femeile şi copiii vor veni de pe urmă cu îngrijorare
cu ce se vor hrăni pe când s-a arătat apa unui râu ei rămăseseră
pe loc sfânt unul gândise la apă de unde să mai izvorască

pe unul dintre noi l-am omorât fără milă de a închis ochii
strângând în mâini ştreangul pe care-l înfăşurase în jurul
gâturilor noastre ale tuturor când înnebunise în somn

aşa e cum s-a arătat n-a trecut mult numai un mal să stăm pe el
un singur mal altul nu mai este şi cum să ajungem dincolo la ei
sihaştrii nu se joacă închinându-se nu se închină-n joacă
                                                                                    24 octombrie 1970


11

şi-a săpat în ape mormântul lăsând cinstitul şarpe să înoate
pleava mută vânturată în ochii trecătorilor Marcu îl face
porc pe Codru fostul primar spune pilda lui Aaron dă să se
arunce în puţ cu mâinile întinse după norul de pleavă

se răzgândeşte scuipând în ciutură apoi strigă după toţi
să vină să-i cinstească după ce îngenunche şi se închină
la crucile de peste drum dragă Fortunatus ferice mama
se întoarce sufletul de pe unde a a mai umblat nea Ion

hai suflete ia colea eu am scuipat nu veneticii tăi dacă
îi aduci o joardă să-şi bată copiii toată lumea va afla
cât de învăţat ai ajuns încât Dumnezeu n-are s-o judece

după ce a crescut în pădure joarda s-a uscat şi a rupt-o
Codru să fluiere cu ea pe spinare cred şi eu că i-a mai
scăpat din mână să ştii tot şi poftim să nu te apuce frica
                                                                        25 octombrie 1970


12

fugi de la streaşină pete de sânge bucăţi de carne
prietenul tău  ci se înfăţişează în carne şi oase
văitându-se de o lovitură cu care s-a ales la omoplat
pisicile au început să ne ia locul prietene zise copila

pisicile se mulţumesc să toarcă în poala femeilor tunse
adio echilibruri ochi năclăiţi de cleiuri rasa li s-a degradat
hrana nu le mai e carnea le place muzica ascetismul nu le
mai zburleşte înfloresc dumitriţele de Sfântul Dumitru

generalul îşi scoate o batistă de sub uniformă cuprinde
un lujer sticlos îl apleacă în tăcere puţin speriat spaima
se dovedeşte întemeiată auzindu-se salve în oraşul Găeşti

ce s-a ales din cei pe care i-am cules de pe jos şi i-am aranjat
cuminţi în patul acestei familii credeai că vor avea visuri
frumoase visul nu e vis dacă a picat de pe acoperiş
                                                                        26 octombrie 1970


13

tresăltând într-o singură vină
s-au aşezat pe scaune şi cer de băut
şi domnul dumnezeu a intrat în casă
iar la plecare a mulţumit

şi-a uitat acasă ţigările a luat-o spre
căsoaie din doi podari unul nu fumează
tot va găsi după sobă un pachet neterminat
măcar niscai mucuri fie şi ale trecătorilor

nici rachiu nici ţigări nici peşte
cum e mai rău cum nu scrie nici în istorie
fiul nu a rămas pe pământul copilăriei

îl uit pe fi-mio de când numai istoria e de mine
de ce nu s-o fi ducând mai iute la căsoaie
nici Crist n-a prins peşte pe asemenea ploaie


14

din cei patru necunoscuţi unul avea alură de şef
şeful celor care cer un serviciu şi fură haine
trebuia să meargă la cursul de estetică religioasă
rugat forţat se trezi într-o camionetă pentru haine

geamul ochelarilor două coase nevăzute
o fi fost rănit îşi spuse domnule el să fie Murgu
o prostul ăla  n-a ajuns niciodată la Piteşti
nici profesorul n-a avut drum până acolo

şi în ce hal e îmbrăcat s-a dus costumul lui
tăiat cu una din coasele şefului sau ale celorlalţi
ascunse printre boarfele din camionetă

i-au mai lăsat doar un crac de pantalon
haina o dezbracă şi o aruncă în pădure
tremurând de frig intră în Piteşti la curs
                                                27 octombrie 1970



15

fratele gramăn al lui Dumnezeu ar fi deliberat
în aşa fel încât omul să nu mai ştie pe ce lume se află
coboară într-o vale şi umblă şi pe jos se spânzură
pe deal lăsând în urmă un lucru folositor o frânghie

pe această podea a murit Maria  când aş puta spune
cât m-am tulburat găsească-se cineva cu palme curate
să ne sfărâme o pereche de înălţime ameţitoare femeia
îşi pusese în gând să se taie şi să fie vândută cu litra

murind femeia mai vine şi o zi a sfintei moarte
noi ne cinstim din când în când cu apă curgătoare
pe când funiile căpătă întrebuinţări necreştineşti

am văzut-o dinspre drum cu basma decolorată
mă da afară cât să las loc   şi odăii să-şi dea sufletul
în timp ce peretele ţinea de tot ce-i trebuie
                                                                        1970

16

noroc o să ne poarte calul din vis
el însuşi a câştigat la o expoziţie
ci dătătoarele de zăpadă nu visaseră
nimic în noaptea trecută

gândeau în felul lor mulţimile
perechea în cauză cutreiera
în secret un oraş mai mic unde
calul îşi alerga succesul absolut

rezultate scăpărătoare  cu puterea
surprizei acompaniau superstiţios
calul dătătoarlor de zăpadă

fiecare se pusese pe dat zăpadă
femei cu pufoaice şi pantaloni groşi
piei şi oase într-o melodie premiată
                                                            1970


17

te amuţiră şirurile de roţi reînviate
cheltuieşte-ţi în ceas câştigul pe o lună
pe coastă caii speriaţi şi-au doborât
stăpânul sub roţi fărâmându-i oasele

nu mai avea nevoie să meargă în curtea
şcolii să se încălzească la piatra eroilor
cele dintâi se vor coace florile necomestibile
mormintele se vor primeni într-un glas

prinţesa a fost dusă până la urmă
din camera de spital unde fusese
cazată pentru a o face pierdută

acolo o cunoscuse mama îndeaproape
stătuse chiar de vorbă cu ea îi ajutase
la treburi s-ar zice că-i slujise
                                                1970


18

în haine de modă străveche încât
parcă nimeni n-a îmbrăcat aşa ceva
va mugi în danf de mitraliere arătându-şi
fără ruşine faţa cu două fire în mijloc

denunţatul şi-a luat viaţa în pădure
a fost găsit după zece ani un schelet
vântul îl legăna parcă se mişca dinandins
mergeam să-l întâlnim cu bucurie

calea ne-a întrerupt-o denunţătorul
la ce m-au părăsit puterile înaintea luptei
a învăţat materialitatea întunericului

îmbătrânind îi vom cânta un imn şi lui
s-a arătat în capul dealului era pace
pe cine iubiră boierii morţi daică Parastiţo



19

mergeţi furiş când noaptea iar se va lăsa
se gândeşte la părinţi cu multă duioşie
îşi doreşte floarea lui de tei fără lacrimi
pe gât i se scurg dâre de sânge îl simt câinii

omorî-m-ar pe mine decît să se omoare
sinuciderile slăbesc balamalele măcelarilor
rufele întoarse pe dos aruncă nasturi de aur
alţi nasturi grei prin arături pe la streşini

un cântec poc muream de somn şi de foame
se apropiau zorile cu mai multă dinamită
cei puternici dormeau unul cuprins de dorinţa

de a-şi ucide fiul îl chema la fel şi fiul tot aşa că
mai bine dormeau decât să se extenueze alergând
 şi mai mult decât miliţienii tăietori de nasturi


20

vreo patru ori doar trei înaripări
vreo două ori doar una ori nimic
sunt păsările fripte pe la cuvântări
şi câte să mai zboare-n pielea de calic

poate acelea neatinse de-mpuşcări
nu pentru a se fi ascuns de un alic
ci pe pământ că un vânat mai acătări
pe gură se defaşă să-l dumic

dar mieii nu-s nici ei în porcii lor
nici eu nici porcii şi nici pielea
salatele şi cojile unsorilor

covoarele de ceară-ale bisericilor Delea
ci fără de înaripări peste cotor
tot păsările neînfulecate-or fi acelea


 George Anca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu