TĂBLIȚA DE LUT de Felix Sima

TĂBLIŢA DE LUT

                                Lui George Anca

Cronograf la mântuirea

Neamului care ne ţine

Într-o cârjă-ndelungată

Şi pe mine şi pe Tine,

Cronograf de iarbă verde

Aş mai fi – şi am mai fost –

Cu Troparul să duc Harul

Zilelor de Mare Post…

Cu Minee augustine

Printre ploi căzute-n Ţară –

Fiindcă Ţara îşi revine

Dinspre toamnă – către vară.

              *

Buciumând din corn de bour,

Precum Cronica ne spune:

Fost-am Candele sub Ceruri

Cât am fost în astă Lume

Unde arde Lumânarea –

Ceara intră-n manuscrise,

Lungă e chemarea – marea

Oare… duce-n Paradise?…

Despre Sfinţi, ce să vă spun?

Au urcat în vârf de brazi…

Cum a fost atunci – aş vrea

Să mai fie… încă… azi…

Se întunecă Pământul

Într-o parte omenească…

Îmi ridic, cu greu, bocceaua

Ce-ar putea să-ncremenească.

Într-o zodie-a Luminii,

Pe sub Cerul înstelat,

Eu trăiam… urcând în Crânguri

Şi de Domnul… dumicat.

              *

Însemnez aceste rânduri

Care curs-au din desagă,

Dintr-o inimă-nrouată

Şi din pieptul plin de vlagă,

Mă-nsemnez cu coada neagră

De la corb, bată-l deochii…

(El tot vine, legumeşte

Şi cu ciocu-mi scoate ochii):

Cronograf semnez la faţa

Neamului care ne ţine

Într-o Cârjă-ndelungată

Şi pe mine şi pe Tine,

                                  Felix Sima