Gândeşte-te mereu la ce eşti, la ce ai fost, la ce vei fi. Condamnă-ţi trecutul, îmbunătăţeşte-ţi prezentul, teme-te de viitor, adică de păcat.

Mă bucură faptul că totuşi a trebuit să citească cărţile mele, şi că în speranţa că vor găsi ceva necurat le-au citit mai sârguincios ca şi sfânta scriptură.

George Anca

LA CINCI ANI DE ÎNTÂLNIRI

Criticul Marian Popa are în lucru o monografie dedicată operei lui Puși Dinulescu. În cartea sa Anca, a pus îndeschidere motto-uri printre care din Schlegel și Gârbea. Cum parcă i-aș lua-o înainte cu mai dreapta busculare a lui Puși, mă întreb, totuși, dacă ar reține, de această dată, astfel de motto-uri:

...Care este mai exact obiectul idealului? Ceea ce diferențiază omul de animal este că, în timp ce la animal percepția este totdeauna actuală și practică sau utilitară, formând corp atât cu dorința cât și cu obiectul – la om percepția se poate disocia – el poate să observe propria sa dorință, s-o prindă, s-o separe de percepția obiectului, s-o izoleze și s-o mențină în fața lui ca pe un obiect actual și real. Animalul animat de o dorință, merge imediat spre satisfacția sa imediată; de altfel, omul practic, utilitar, merge și el tot așa. Animalul, ca și omul practic, rămâne în planul realului, omul artist „reușește să se smulgă din el și să așeze acest real în care figurează propria sa dorință ca pe un tablou” (D. Draghicesco).

... Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult. (Mateiu Caragiale)

… Ovazihian: Nu prea eşti nebunatică. Răposata mea soţie se căţăra pe pereţi...
Elena Suditu: Am să fiu...
Ovazihian: Nici subtext n-ai, fetiţo...
Elena Suditu: Am să am şi subtext... (Teodor Mazilu)

...ea râdea – se bucura mult – eu eram serios –

dar fugeam ţinând-o de braţ. şi doar mai târziu,

când a fulgerat şi s-a făcut o scurtă zi albă, am văzut

că trecusem cu mult de curtea noastră. (Mircea Ivănescu).

... Nu las în urma mea nici un ADN. (Puși Dinulescu)

Am început Colocviile de marți, ultima zi de marți a lunii, la Centrul Cultural Jean Louis Calderon din București, la finele lui 2009 cu o întâlnire și o lansare Puși Dinulescu:

Salonul literar “Sorana” / Clubul Calderon, Str. Jean Louis Calderon, nr. 39

vă invită marţi 8 decembrie 2009 ora 17

la lansarea cărţii Le vieux garcon par Pouschy Dinulesco

Traduit du roumain par Michel Wattremez

Editions Meronia, Bucarest 2009

şi vizionarea filmului dinulescian Noces a sirene (1997)

Prezintă: Helene Astalos, Paula Romanescu, Puşi Dinulescu

Amfitrion: George Anca

Autorul este bucureştean, absolvent al Facultăţii de Litere şi al Academiei de Teatru şi Film

Romancier, dramaturg, poet şi scenarist

“Et notre vie a passe. Un des mes amis, critique litteraire, ecrivait qu'un roman est une histoire sur une perte de temps. Je crois que Protopopesco avait raison. C'est bien ce qu'est mon roman: la photographie d'une perte de temps” (page 236)

8 decembrie 2009. Eminescu sau exilul au făcut de data aceasta loc, în rostirile convorbitorilor, bucuriei unei traduceri bune: Le vieux garcon par Pouschy Dinulesco, Roman, traduit du roumain par Michel Wattremez, Editions Meronia, Bucarest, 2009. Şi-au exprimat aprecierile: Helene Astalos, George Astalos, Paula Romanescu, Adina Romanescu, George Anca – amfitrionul Colocviilor împreună cu Mihaela Popescu, directoarea aşezământului gazdă -, Horia C. Matei, Mihai Elin, Sorana Georgescu-Gorjan, Noni Cristea, Gabriela Tarabega, Ionel Săvitescu ş.a.. Autorul, marele scriitor Puşi Dinulescu, a citit, împreună cu actriţa Doina Ghiţescu, pagini în română şi în traducere franceză din romanul lansat pentru prima oară într-o limbă străină, precum şi din volume de poezie a sa eruptă prin surpriză în ultimii ani.

Această versiune, considerată reuşită, inclusiv de vorbitorii francezi de faţă, autorul şi-a ascuns-o, aflat la Paris, în casa lui Georges Astalos, prezent acum şi el la Calderon. Edituri franceze i-au refuzat (traducătorului) publicarea din lipsă de “disidenţă”, în timp ce autorul alesese să ignore, printr-o veritabilă poetică inversă, teroarea comunistă, să scrie o poveste de dragoste în Bucureştii studenţiei anilor ’60, anume la asasinarea lui Kennedy. Numai că, romanul publicat în româneşte în 1980, Galaxia burlacilor, are, în traducere, o continuare a iubirii, ca în Dragoste în timpul holerei de Gabriel Garcia Marquez, până la senectute, burlacul narator şi Monica neconsumându-şi-o însă. Voir comunism şi holeră.

Comentatorii s-au transformat în personaje, bărbaţii în bătători de paşi de front, doamnele în îndrăgostite domnişoare bătrâne. De la Eu şi Robert Calul (inclusiv numele teatrului său particular din anii ’90) la Gaşca şi diavolul, cărţile sale se însumează într-o comedie unică, de eros ironic, boemă şi dramatism pierrotesc, poate şi cabotin, de genul personajului jucat de Laurence Olivier. Oricum, colocviile s-au transfigurat şi prin vizionarea filmului dinulescian (termenul meu) Nuntă cu sirene, când se insinuaseră în trăirea noastră (artistică dejament) şi Irina Petrescu, Mitică Popescu, Ernest Maftei. Deosebit de un Edgar Wallace, care-şi transforma piesele în romane, Puşi Dinulescu şi-a bricolat din filmu-şi piesa Nunta lui Puiu ce se joacă la Craiova şi Piteşti (“sunt un dramaturg de provincie”). Ba încă, săptămâna trecută, a fost o reprezentare-lectură la cenaclul metropolitan condus de Mircea Micu, a ultimei versiuni din Adevărata casă cu ţoape. Ca într-un eroism stilistic, de recunoscut tot printr-o sacrificială receptare, Puşi Dinulecu s-a plâns, în Calderon, că nu l-a înjurat nimeni. Nu-i ajunsese că-l făcusem pornograf. Dar şi Astaloş, că nu există pornografie, că, altfel, ar fi desfiinţată jumătate din literatura universală.

31 august 2014. Cinci ani, împreună cu Puși Dinulescu, am făcut colocviile, multe din respect pentru el, colocviul din 28 august 2014 fiind De la Ion Creangă la Puși Dinulescu. Rupându-mi un picior, îi recitesc cărțile și voi spune, am impresia, că mă speriu, în valoric, comensurându-l. Mai vedem.

El își face nezăgăzuit moda. Cărți retro, cărți noi pe cine fericind ori enervând. Am recenzat și eu vreo trei (vide mai jos, după autoprefață, cu titluri separate – le puteți sări momentan pentru a ajunge poate la antiinvoluția în curs de probatoriu, chiar peste autoreflecțiile pușiene despre ratare în ton cu Nae Ionescu sau Cehov), ba aș adăuga și un Nick în dodii per il maestro.

Gellu Naum - Athanor

(Dintr-un stravechi gest ars
de patru mii de ani)

Fosnet al cenusii memorie stinsa a focului

peste tatuajele de calcar
camasi de apa limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al galetilor cazute în fântâni

dar toate acestea se petreceau sub o patlagina
si într-o buna zi el a iesit sa vada

deasupra noi sedeam lânga araci
si cârliontii ni se întindeau spre ei

groapa de var se cam paraginise
prin ceata umblau pasarile amenintatoare ale somnului

noi ne feream pe cât puteam
si el ne rezema cu ochii

Gellu Naum - A patra pestera

Hai sa ne tinem de feriga în timp ce se certifica poetul Marior
sa cultivam tristetile carnasiere
noi cei porniti vertiginos spre mare

spre plaja bântuita de frisoanele unei înalte ruginiri

o doamna de marimea unei seminte ne placea foarte mult
ea îsi clatina capul pe baza triunghiurilor noastre
de ce nu întelegeti ca e sotie de doctor cu inima ca n-avem dreptul
ca dormitam într-o groapa cu lei
ca ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptana prelung
în timp ce o alta fiinta se plimba pe partea cealalta si noi sustinem sus si tare ca nu exista nici o parte cealalta
ca am pus bamele în pamânt si la Doamna-firar al dracului de pamânt ca l-a rascolit ploaia ca avem datoria sa înaintam spre mare si sa punem bamele în pamânt

doamna aceea bizara contesta atributele poetului Marior
în timp ce noi profetizam
(avem si niste martori dar nu mai fac doi bani)
câtiva considera ca totul se exprima în cuneiforme
ei au omizi pe revere poate se vor mai naste
noi n-avem dreptul fiindca ne exprimam în omizi
în adapostul unde vuieste doamna aceea cu inima

Gellu Naum - Heraclit

Pe radacini vechi, dormeam un somn noduros. Pe crengi, fratii mei îsi zvântau pletele lungi. Vântul încetase. Apoi, deodata, a început o parasire uriasa.

1

O pasare de lemn a trecut de pe copac pe tabla caselor
copacul astepta o pasare de tabla
pentru mine toate erau perfect conjugate
dar eram pasarea de lemn si de tabla care sedea pe un scaun si se uita pe fereastra

(Îmbratiseaza-ma, soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a ratacit. Cel ce doarme le împrumuta pomilor varul inocentei noastre. În soba, cuvintele trosnesc usor.)

2

Visam peisaje acustice
dealuri sonore piramide cu muzica piane abia înfrunzite
visam ritmul diurn al pamântului
ghitare energice baterii
si toate si apesi pe-o clapa cu efect sigur si ochiul danseaza
atingi o coarda bine cunoscuta si piciorul râde si se bucura

(Trecând prin seve, o, sora mea necrutatoare. Cu flori nemiscate. Pâna când muntii mei s-au urnit. Afara, soarele îmi ocrotea comorile de balegar.)

3

Stateam la spatele meu si visam sa ma bucur ca piciorul meu
cautam cuvinte hexagonale
la limita de sârma a linistei
cautam culori lungi îmi era foame de culori lungi
visam manusi si ghete de sunete violete
si casele sunau si norii fosneau
si eu oxigenam în gând nenumarate turme de oi si le fardam
pentru marea transhumanta de primavara
apoi dupa munca aceasta istovitoare
treceam în fata mea si-mi stergeam sudoarea de pe frunte

4

Noaptea cocosii aveau creste de tipat
rasuflarea lumii îmi aburea geamul
si eu îl stergeam cu un prosop curat
du-te careva de vezi câinele asta
apoi o femeie foarte frumoasa îmi dadea lapte
poate avea foarte multe lampi nu mai stiu
vorbeam încet sa nu-i sfâsii camasa
ea îmi dadea lapte si pâine si pornea desculta pe drum
spre est spre vest spre surd spre mort

5

Apoi fluviul frenetic
si prietenii mei înotând adormiti

(Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprâncene stufoase.
Ca trecatorii, în fum. Lampile noastre erau pline de fructe. Ma
culegeam din tine. Te odihneai pe banca tacerilor mele.)

6

Seara când reintram în cubul meu
vroiam sa ma bucur
si lucrurile fumegau în contururi incerte
cerbul vecinului tropaia în bucatarie
dar cei doi batrâni cu un ou la ureche
ascultau tacerea intacta a galbenusului
si clipeau ritmic dupa tic-tacul ceasornicului

7

(Departe, vedeam cum îti arde tipatul. Din loc în loc, unde
nisipul contura obrazul unei umezeli ucise, ramâneai vizibila.
Podar al acestor treceri, noaptea lega capetele drumului.)

Apoi imensa ecloziune
si printre atâtea lucruri deosebit de grave
pe urechile mele de piatra se asezau fluturi

ANONIM

Mama mea Yiddishe
versuri în engleză

De Mama mea Yiddishe
Am nevoie mai mult ca niciodată
Mamei mele Yiddishe
să-i mai sărut fruntea ridată

Mi-e dor s-o mai ţin de mână

Ca în zilele cu bine

să-i cer iertare

că am făcut-o să suspine

Puţine-i fură plăcerile

Nepăsându-i de modă sau stil

Bijuterii comori

Fiindu-i surâsurile de copil

Ştiu că îi datorez ceea ce sunt

măicuţei dragi duse de pe pământ

Minunii mame Yddishe

Mamei, Mama mea

(Cântec inclus în filmul Păpuşile Morţii de Ben Todică)

Surendre Bhutani:

Self-Annihilation / Samozniszczenie

Portrayed in arbitrary terms

things are full of spiritual emptiness

a toxic waste of daily life

does not encourage to be positive

An escape from the real self

does not bring sensuousness to language

when longing is stronger than knowledge

it creates some undesired moments

The remorseless passage of time has arrived

life accentuates the fragility of love

posterity is still guessing for me

and truth is replaced by chaos

It seems that I have been walking

on a road of annihilation

Surender Bhutani

Auto-Anihilare
(Self-Annihilation / Samozniszczenie)

Portretizate în termeni arbitrari
lucrurile sunt pline de goliciune spirituală
deșeuri toxice de zi cu zi
nu încurajează a trăi pozitiv

Evadarea din sinele real
nu aduce senzualitate limbii
când dorul este mai puternic decât cunoaşterea
creează unele momentele nedorite

Trecerea nemiloasă a timpului a sosit
viața accentuează fragilitatea iubirii
posteritatea este încă ghicitoare pentru mine
și adevărul este înlocuit de haos

Se pare că mersesem
pe drum auto-anihilării

Trecere prin Oraşul Interzis

A Passage to the Forbidden City

Acest oraş are un destin coercitiv

e mereu crepuscul ori întuneric

claustrofobia a fost odată referenţială

acum anarhia încolăceşte vieţile ideologilor

Povestea romanţei osândite e doar story

nu se mai adună fugară graţie

cazi neajutorat în timpul narării

şi fiecare ascultător e prins în trapă fără cheie

Orice plimbare spre oraş se hazardează

străzile sunt replica unor vise stranii

toate pietrele au premoniţii aproape întunecate

fiecare se mişcă fără o busolă morală

Trebuie să-ţi capeţi prag mai înalt durerii

toleranţa opresivă este norma constantă aici

risipă-i de statui pentru închinătorii la strămoşi

o duhoare din ceruri sălăşluie de jur împrejur

Mai presus de toate s-au acceptat semnale rele

în general se cauzează şi se primesc ofense

nicio trecere nu e lină încotrova

fiece mâncărime are o disperare existenţială

Astfel este rutina în acest oraş interzis

Pe Străzi din Beirut

On Beirut Streets

Vederea însăşi este implantatată

cu claritate de coșmar

dar trucul a fost repetat

fie pe psihicul tau sau

pe modelele recurente din istorie

Aţa conectând violenţa de stat cu războaiele civile

este foarte mult încă intactă

conflictele pot deveni adesea invizibile

dar nu-s niciodată departe de oameni

De la ruinele romane la prezentele ruine

metaforele iconice ale declinului deplâng

toate aceste elegii pentru civilizații efemere

se amestecă printre pietre găurite de glonţ

Vremurile se schimbă

Eroii de azi pot deveni nebunii de mâine

dar triştii oamenii vor rămâne asupriţi

aceste străzi tentează să le umbli

până când îţi scot sufletul

On Beirut Streets

The sight is implanted itself

with nightmarish clarity

but the trick has been repeated

either on your psyche, or

on the recurring patterns in history

The thread connecting state violence to civil wars

is still very much intact

conflicts may often become invisible

but they are never far away from the people

From Roman ruins to present ruins

the iconic metaphors of decline deplore

all these elegies for efemeral civilisations

mingle among bullet-pocked stones

Times are changing

today's heroes may become tomorrow fools

but the sad people will remain oppressed

these streets tempt you to walk

till they sap your soul

Pe Străzi din Beirut

On Beirut Streets

Vederea însăşi este implantatată

cu claritate de coșmar

dar trucul a fost repetat

fie pe psihicul tau sau

pe modelele recurente din istorie

Aţa conectând violenţa de stat cu războaiele civile

este foarte mult încă intactă

conflictele pot deveni adesea invizibile

dar nu-s niciodată departe de oameni

De la ruinele romane la prezentele ruine

metaforele iconice ale declinului deplâng

toate aceste elegii pentru civilizații efemere

se amestecă printre pietre găurite de glonţ

Vremurile se schimbă

Eroii de azi pot deveni nebunii de mâine

dar triştii oamenii vor rămâne asupriţi

aceste străzi tentează să le umbli

până când îţi scot sufletul

DIMITRIE GRAMA

Patriotismul la români

"Working class hero" este un cantec poate mai putin cunoscut al lui John Lennon, in care John, cu oarecare ironie, ne spune: "a working class hero is something to be!" De ce un poet-trubadur-rockartist din Anglia capitalista a anilor -60,-70 a secolului trecut vine cu o astfel de afirmatie, valabila in exclusivitate sistemului comunist? Poate pentru ca John Lennon a fost un spirit liber si responsabil, analizand in mod critic societatea umana in general, fie ea capitalista sau comunista si mai ales pentru ca el, ca de fapt marea majoritate a poetilor, a fost un vizionar. El a avut puterea intelectuala si spirituala capabila sa penetreze demagogia si ipocrizia social-politica a timpului, intr-o uniune europeana, compusa la acea vreme din vreo 15 -16 ttari, toate cu mici exceptii. conduse de partide "social-democrate", care in fond erau partide socialiste de tip vestic. Aceste partide au introdus conceptul de "political correctness", care nu este altceva decat un mijloc de control si de manipulare "asa cum vrem noi, potentatii", au introdus "respectul fata de" si acceptanta indiscriminatorie" a altor etnii si religii si in aceiasi rasuflare, au limitat dreptul europenilor la libera expresie religioasa si chiar au interzis unele traditii milenare crestine, deoarece acestea ar putea "ofensa" alte etnii si religii care s-au pripasit pe la noi.
Acele vremuri, de la sfarsitul secolului trecut, au cunoscut aparitia si dezvoltarea unor forme ridicole de psicologie sociala si de nivelare a tuturor indivizilor la, in cel mai bun caz, "mediocritate". Nu numai in Europa de Est, ci si in cea de Vest, apare ceva destul de nou in istoria omenirii: parvenirea "social-materiala" bazata pe demagogie si nimic altceva. Astfel, John Lennon, in cateva randuri expune ambitia omului spiritual marunt, a plebeiului, a smecherului si demagogului gaunos sa parvina si cea mai rapida cale de parvenire este aceea de folosire a ignorantei majoritare, care in naivitatea si prostia ei, allege nonvalori ca reprezentanti, sefi de sindicate si de partide, in general isi aleg, din ciurucuri, eroii.
Acesti eroi sunt cei care stiu cum sa manipuleze mintile "clasei muncitoare" si clasa muncitoare isi incordeaza muschii si straluceste de mandrie!
Astfel se deschid cai noi si rapide de imbogatire si prin imbogatire, de parvenire sociala, de egalitate aparenta cu lorzii sau marea burghezie. In cinci - zece ani de zile, eroul clasei muncitoare, poate egala sau chiar depasi avutiile multor nobili sau industriasi si culmea, se
poate ajunge la acest nivel de bunastare, fara sa ai vreo idée revolutionara, fara sa inregistrezi vreu patent international, fara efortul de a duce mai departe si dezvolta atelirul mecanic sau de croitorie al tatalui, ci doar prin simpla demagogie! Acesta este de multe ori telul mitocanului, care fara scrupule si prin Show original message metode viclene, ajunge undeva sus de tot, de unde nu mai poate sa vada locul de unde a plecat si nici pe cei care, in in prostia lor naiva, l-au ridicat acolo. Totusi, in majoritatea tarilor din Europa de Vest, datorita faptului ca princiipile democratice, in mare masura, oricum functioneaza, s-au introdus legi si regulamente stricte de control, mai ales financiar, al tuturor cetatenilor, dar mai ales controlul celor alesi sa conduca societatea din punct de vedere politic si moral, de la alesii primariilor pina la Primul Ministru. De fapt, in Vest, un "om politic", este mai controlat si cercetat sub "lupa obstei", decat un comerciant sau un cetatean oarecare.

Coruptia a existat si in mici proportii sunt convins ca mai exista in Vest, dar atunci cand institutiile democratice, Senatul sau Parlamentul au fost amenintate de decadenta distrugatoare a coruptiei, atunci s-au luat masuri.

Daca un reprezentant al poporului, un senator, ministru sau premier de stat, este suspectat de Coruptie, Furt sau Imoralitate in general, acel om politic este obligat sa-si dea demisia din functia politica reprezentativa si daca cumva, acel cetatean, bazat pe puterea si
influenta sa politica, a profitat de vreun "lant al slabiciunilor" si intr-o perioda scurta de timp s-a si imbogatit, ei atunci o piatra nu se lasa neintoarsa oina cand nu se lamuresc toate lucrurile.
Un divort, din care inculpatul ramane "sarac", deoarece, ca un facut, toate avutiile familiei au fost scrise pe fosta sotie sau pe copii, nu-l salveaza pe ministru/senator/presedinte de la puscarie si familia de la confiscarea tuturor bunurilor care nu pot fi justificate prin
munca cinstita si prin salariile bazate pe acea munca.
In general aceasta lege se aplica tuturor cetatenilor, indiferent de pozitia lor sociala, indiferent de etnie sau religie si indiferent de apartenenta politica sau institutionala (ai controlam pe toti, dar nu pe cei de la Securitate, Fisc sau PSD).
Aceasta atitudine si pozitie morala a obstei, a institutiilor si a poporului care a creat "statul democratic", este un act de patriotism!

Un act de curaj civic si de responsabilitate intr-un spatiu si intr-o peroada de timp unde nimeni, absolut nimeni, nu este mai presus decat legea.
Un bun prieten, poet din Piatra Neamt, care-i in vizita la mine in Gibraltar, imi spune ca "Parlamentarii romani au Imunitate" si asta inseamna ca ei nu pot fi judecati atata timp cat sunt ministri, senatori, presedinti....!

Ce tara si ce popor poate accepta asa ceva si dece? Cum se poate explica logic sau moral o astfel de ordine, prin care eu inteleg, ca daca ai fost ales si ai ajuns in pozitia de incredere de unde sa-ti servesti tara si poporul, ti se da si dreptul la Furt Liber si Nelimitat. Deci, un parlamentar cu un mandat mai lung, poate acumula averi imense, fara sa fie nevoit sa dea socoteala cuiva. Toata lumea, chiar si Politia si Justitia, stiu ca acel parlamentar este un hot, care a furat si continua sa fure, dar nimeni nu poate face nimic,
deoarece hotul este Imun la Drepate.

Fascinant!
Intr-un timp, prin anii 2000 - 2005, ma intrebam, cum de sunt atatia romani Euro multimilionari? Erau oameni care au pornit de la nimic, din acel sistem comunist, unde nimeni nu avea vreo proprietate privata insemnata si chiar daca ar fi avut vreun atelir mic de manufactura sau o fabricuta, de unde un asemenea profit extraordinar, care aici in
Vest, prin munca cinstita este de neconceput.

Apoi am aflat secretul care scoate milionari pe banda rulanta in Romania; este vorba de Furt.
Romania, tara cu milionari si multimilionari, care in aroganta pe care le-o da puterea corupta, imoralitatea si totala iresponsabilitate, svideaza atat poporul roman, cat si opinia internationala.
Pentru ca se stie in toata lumea ca "Romania este altfel" si lucrurile cu care ne putem mandri ca romani sunt in general, Saracia si in special, Coruptia.
Mai greu de inteles este faptul ca intr-o Europa Unita, cat de cat decenta, Romania, sau mai bine zis reprezentantii Romaniei sunt accepati si chiar au drept de vot in UE.
De ne-nteles este faptul ca UE accepta ca Romania sa aibe o lege atat de aberanta de "imunitate" a omilui politic in fata legii!

Cine stie ce forte obscure sunt in miscare sau altfel exprimat: "de ne-nteles sunt caile Domnului!"
Dar ceeace este nu numai de ne-nteles, dar de-a dreptul tragic, este Convietuirea Simbiotica a romanilor, de la taranul ne-educat la academician, cu Coruptia.
Metaforic vorbind, am impresia ca romanul s-a casatorit de buna voie cu Frica Neangajarea-Iresonsabilitatea si are ca mama soacra Ipocrizia si Coruptia.
Aceasta casatorie este un act nepatriotic si toate scuzele imbrobodite in inflorituri geografice, istorice (da vina pe altii: turci, greci, rusi, etc.), nu justifica aceasta casatorie.

Romanii ar trebui indemnati la divort!

Sa se desparta de cei care il mint si il fura fara mila si fara rusine.

Sa se desparta odata de cei care fac neamul de ras.

Romanul ar trebui sa caute si sa scoata la lumina, din locurile unde s-au ascuns de prea multa vreme: Curajul, Responsabilitatea si Decenta.

Dimitrie Grama, 17 Iulie 2015

BEN TODICĂ

Salutare neică!

Nottara era cu 7 ani MAI TINAR decit Caragiale....
Caragiale si Nottara erau colaboratori si prieteni la catarama, fapt care nu l-a impiedicat pe dramaturg sa-i faca ochi dulci sotiei actorului, Amelia Welner. "Nenea Iancu" a lasat principiile deoparte, inca o data, si a ispitit-o pe doamna Nottara, actrita si ea. Intalnirile amoroase se consumau chiar in patul conjugal al familiei Nottara, pana cand, inevitabil, sotul incornorat a aflat de adulter.
Intr-o dupa-amiaza, cand nimic nu anunta “furtuna” pe Bulevardul Dacia, Nottara (despre care amantii credeau ca este plecat in turneu) a deschis usa dormitorului conjugal si si-a gasit partenera de viata, pe jumatate dezbracata, in pat, langa Caragiale. Culmea e ca dramaturgul ii si purta, fara jena, halatul si papucii lui de casa, lucru care l-a determinat pe actor sa aiba o replica monumentala: "Coane, am inteles sa-mi iei nevasta, dar si halatul, si papucii?!"
Presa vremii, respectiv ziarele "Democratia" si "Romania Libera", a relatat scena: "Balamuc la Teatrul National din cauza boroboatelor directorului (n.n. - I.L.Caragiale). Scandalul pornise de la surprinderea directorului, de catre Nottara, in patul sotiei sale, actrita Amellia Wellner, cu care era casatorit inca din octombrie 1883".

Din acest moment, nimic n-a mai putut reface relatia dintre ei, dovada ca, mai tarziu, cand Caragiale a fost numit director al Teatrului cel Mare, acolo unde Nottara juca, cel din urma si-a dat demisia.
Dar Caragiale i-a tras-o si Veronicai Micle, marea iubire a lui Eminescu .... El avea 28 de ani, era neinsurat, ea avea 30 de ani si era vaduva! Caragiale era cu 2 ani mai tinar decit Eminescu...
Caragiale urma sa plece la Viena . Un amic , dorind sa fie spiritual : cand te intorci de la Viena , sa-mi aduci si mie un sifilis vienez ! Caragiale il intreaba : si daca nu te gasesc acasa , pot sa-l las doamnei ?

George Anca

luni, 20 iulie 2015

Colocviul IAN HUS SI NOI, 28 iulie 2015, 5 pm, Calderon 39

Gellu Naum - Athanor

Gellu Naum - A patra pestera

Gellu Naum - Heraclit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog