miercuri, 4 decembrie 2013

Boema 33

George Anca
12 DECEMBRIE 2013
Boema 33




călător

Găzduitul călător
dintr-o zare fără nor
în somn tulbure ne cere
şi un pic de mângîiere.

Se apleacă sora noastră
să-l sărute foarte castă
şi el doarme mai departe -
castă-i sora noastră foarte.

Găzduite călător,
s-a lăsat în zare nor,
numai sora noastră cere
şi un pic de mângâiere.

(mantre)

sion sion şi biblii scrise în carne doina plânse-ni-se catolicei gratia plena ave Maria Magdalena apoi tot nebăuţi trezvie porumbul scrumului ne fie lumina harului fiind împreunându-i-se ind sion sion şi evanghelii în carne suflet doina ce li-i

să fumăm boieri grofi paşă fără sabie în vlah în foiţă de cămaşă cu tutunul lui alah se deschide uşa intră un băiat la noi în cuşcă bună vreme moale vintră numără şi ne împuşcă

mai răi decât ţânţarii nu cunoscui în noapte te hărtănesc în nume prin sânge şi aluate sar ars reanimarea otrăvii ţi-o consorţi tămâi oftate acru scăpând gelos la morţi atunci îţi ştii momentul când oftică şi cancer politică romanţă s-au dus de mult pe Gange te perpeli orb în juru-ţi la stop de rostogol secându-ţi cu ficaţii un fel de protocol ce-au fost în altă viaţă de am avut relaţii din oştile adverse dam ordin înţepaţi-i

de câte ori văd o floare de bananier zice nana îmi aduc aminte de domnul sergiu al-george ce mult voia şi el să vadă una şi n-a văzut niciodată în viaţa lui am văzut una într-un loc plin de mizerii el nu putea să intre acolo m-am dus până la urmă cu bulbul şi radha dar a doua zi cineva o tăiase am găsit alta dar domnul al-george a plecat

încep mările să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă

de la moară

de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic
doreşte coasta el cu coastele s-o râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat când haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai
ca-n camera-ncălzită ce mai trai

Ce mi-a scris Eliade

vestită carbonizare de fulger veveriţa neagră
ţi-am tradus ce mi-a scris Eliade eşti mai mult
decât America neprăjiţi cartofi lost libido

intrasem în film decolorându-mă frescă postcatolică
unghiile în ochi ciocurile în scoarţa copacului
care mai transpiri luptătoarea s-o filmeze Giordana

capsomani money capse întărâtată Tărtăria imitaţia
pădurii în locul tartorilor dansându-şi răstignirea
cine omorâ copiii Medeei din America în Colhida


teatrux

nu mai lătra mătrăguno
hore la silnică trudă
după comenzi şaşii foc

în timp ce fugăream viezurii
nevăzuţi pe coastă în sus
vulg nedivulgabil Abigail

subînţelese dispariţiei
ziduri înrădăcinate biserici
carantine Constantine

îl omorârăm îl omorârăţi
mai bine nu ne-aţi mai omorî
şi atunci ce ne facem neomorâţi

te-am împuşcat cu tămâioare
mai criminal cine nu moare
iazagiul iazul n-are

I am a iazagiu a lakeman
surlarii mă-nconjor ah turcii
beţivo de nu eşti furnică

boheme cum amputation destiny
ne căutăm în celălalt imaginaţia
câinele dublează pragul Paraschivei

declicul teatrux
treaba teatremului
clair de coclaur


interzişi

interzişi neînţeleşi nedescoperiţi
asasinaţi sinucişi decapitaţi
represiunea poeziei poezia represiunii

dictatura până la ucidere
induce trepte reactive măreţe
pe care le represează sadic

ne pregăteşte moartea fizică în spirit
ne simţim interzişi ca persoană
n-avem decât să ne radicalizăm

nonsense twadle ill fate cave
under which effect malaria
horror of having written a letter

mă închei la foaie întors la Hegel
continui scena a gâtui de unde
repledoaria lasă că nu ne învechim

ziceai şi caldul de-ar trece
comoţia rândunelelor gonite
ordinul să ne scutim veseli

cum noi tabu am bătucit
şi cine ştie şi fertililor
ah du-te soro bisericilor

ne încrucişăm dedicţii în stil
ne confundăm cu peisajul ni-l
apropriem şi-l transfigurăm

chem nişte poeţi dacă vin
arăm trovanţi contez pe mai
nimeni când nici pe mine

ne-om împărtăşi înţelesuri
pe ce finalitate că le-om circula
conspiraţie servită cunoştinţă

faceţi-vă normele şi la revedere
că nu murim consilierul
o să-l sun şi sun nu că nu


cum zbori

cum zbori te văd cu ochiul aripii rupte
pe rugăciunea neam de părinţi năimind
potopiţilor stropi oaspe înstrăinatul

d'aer ancestru respirestru Alkyone Gyr
happy Hyperion pe prima linie coborâm
cum n-am mai fost ieri la teatru da' mate

matic pohod plimbarea exilului Daniel(a)
Potaisa Ieud(ox) fericirea neutrosofică
trebuie să ne vedem ştii multe şi nu-mi spui

Dumnezeu a dat României pământ arabil
stea logos(tea) şi voi euforii de după joi
poarta de lemn cu lanţ şi pericol de moarte
2011


în zbor

nu mai vreau să fiu vultur
cu o aripă de noapte prin care
mă sfârtecă pomii izbucnind în floare
cu o aripă de zi
ce-şi pierde penele zorilor
între păpădii

nu mai vreau să fiu vultur
peste piscuri cu zboruri prădalnice
în căutarea prăzilor jalnice
iar cei de departe ostenindu-şi privirea
să îmi invidieze îngustă rotirea

nu mai vreau să fiu vultur
lângă râurile care se tem să mă oglindească
deasupra fericirii păsărilor
din palma deltelor omenească

o floare de gheaţă cu rădăcinile în stelele reci
şi-a avut tulpina în mine
însângerându-şi petalele pe pământ
astăzi o simt cum se spulberă
în primăvăratecul vânt

o în dimineaţa aceasta uimit să fiu
ca atunci când am văzut primul om
când între ruguri de zăpezi nu-mi găseam iubirea
căci zăpezile se topeau stingându-mi fuga
şi dezgoleau nemărginirea

cineva să mă asculte cineva să mă strige
mă ard plămânii zbătuţi sub coaste
şi cu pliscul înfipt
în aerul singurătăţii zguduitor
vultureşte ochii îmi scapără împotrivă-mi
în zborul cel mai adevărat în zbor
1963

carrozza Montale

ando da Basarab a Târgovişte
con il treno che l'aspetto
nella stazione da poco tempo
lettera del mio occhio
guarda una parola-uomo
viaggio tutto nuovo
freddo tra gli treni
non pensando a Bacovia
beve amico dimentica il vagone
imperio vivo guardi les lettres
paese viva che non esiste
ti prego accettare essere mio padre
anche del mio personaggio
con chi sta saturatore in civita
che passe incoretto nella lingua
che fa il maestro da lontano
la sera a Madrid con torrero
si scende una colomba
in ambiento di tutti questi stranieri
giovanino facia dell'aqua
spettacolo di coraggio epoca nuda
guerriero sul cavallo a vale sua
inamorati cieci perduto linguagio
nessun' scienza nell' carrozza Montale
1975


morţii antici

morţii antici cântec
clopotele suflet
lungind la ceruri funii

zile sfinte de apoi cânte
înspăimânte răspânte în ţânte
zorii de oloi Dumnezeu strigoi

înfirbântării nu-i mai sunt drag
în amiază viaţa mi-ar arde
precum soarele de pe cer

nimeni nu se mai încălzeşte
de spinarea mea
năpădită de igrasie

pe cine ating în albul laptelui
eu sunt laptele mamei mele
soră moartă soră vie

hoţ de codru nenorocul peste
o sută de ani gloanţele lui
mă vor naşte uite puşca-n cui

pe nimic ia-mi durerea
şi piei în lumea cealaltă
aici să ţip şi numai acolo să se-audă

de unde să vă mai hrănesc
după ce mi-aţi mâncat inima
friptă pe când nu sosiseţi

zodia îmi ţipă să mor
câine al nimănui
pe lună lăstună

iar plumbul nu se mai topi
să lumineze la copii
sunt patru zodii tot pustii

să îl pot trage de coadă
să se-ntoarcă să mai pască
pe câmpia fără broască

acolo îngenunchease
pe unda binecuvântată
de gheţuri mironoase

cel din povestea întreagă
alerg de o jumătate de viaţă
după jumătatea cealaltă

pe valea lui cui rămâne
alungă iepuri din lume
cu împuşcături de câine



ce înțeleg

Ce înţeleg prin sfinţi români of course capete tăiate
Nu scriitori nu partizani nu străini nu pustnici nu criminali
În cale după umblet scrisă Pita sufi Catrina în cânepă
Numai sfinţi numai părinţi numai sfinte să ne-alinte
Cu-ale domnului cuvinte din Eufrosin Călin Din
Cu moara mălai cremlin făină în submarin
Fotografiaţi fiziciana din astronomia voastră
Sfinţi născuţi din trup de duh din durere nu văzduh râs ras la stuh
Turcilor pe capete după Roma capete Moscova ne scapete
Atunci sfânta Românie căpuită pe tipsie surioară Salomie
Cum ajunse doar Ioan sfântului valahian şi muri în cort în lan
Caută-i în stăreţii gropilor comune-i ţii sfânt nisip sub vii pustii
Pescăruşii toţi şi navă dormitează pe otravă până câinii-i zbor în slavă
De lucrarea sfinţilor oşti romano-dacilor fanar papistaşilor
Nume de sămânţă grâu nume de arhanghel frâu nume de martir părâu
Naşterea pe la irozi îngropat de voievozi înviat în flori de bozi
Voi căuta din Hristos ce din greci şi cu folos din evrei mai drăgăstos
Gnostici nebăgaţi în cost fără preţul anagnost dar şi-acum e lucru prost
Cum am râs a ne-mpăca discotecii nemţi a da nedormirilor în za
Sfinţilor nu vă cunosc dar citesc smirnă nu mosc dinspre voi de-a surda trosc
Poate frunza oaia-n brad mai din fluier camarad din Galaţi în Galaad
Sfânta mamă fără sine soră-mea nepoţii strine soarele de prin cantine
Te-aş slăvi n-am decât raze te-aş purta nu am talaze mi-ai fi domn în metastaze
Comparaţi-i până-n aur aură de minotaur zdrenţuită pe coclaur
Şoapta trăznetului cord invers filmul amarcord noaptea adormind la bord
Sat cetate sinucisă din uzină recipisă puşcărie-ntredeschisă
Nimic sfânt păi dar pe ce să te creadă farmece în dinţii de şoarece
Nici satană cosânzeană dă-mi geană la damigeană ghionoaia-mi dă o pană
Scrisul pe psaltire cal şaua muntelui pocal într-o rână capital
Plecătorii vânătorii găsitorii sunătorii însuraţii vorbitorii
Credincioase înrobite preafrumoase de iubite păcătoase sub copite
Ce virgine neamule ce haiduci haidamule d'unde turci creştinule
Ştiu că domnul nu ne ţine decât popa părăsi-ne în păresimi sfânt neştine
Numai o sfinţenie fără nici ţipenie evanghelie ni e
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu