Nansi Al George
MERGEM ÎN INDIA
Jurnalul Nanei 1974 – 1984
Impostație la un an-doi
Mergem în India
De mâna Nanei
Gema
IMPOSTAȚIE LA UN AN-DOI
31 iulie 1974
Tata mama
Nană iubită,
Ai treierat tu, și noi cu tine,
te-am dus mai înainte în brațe și și mai înainte în noi, iar acum te sărutăm cu
o dumnezeiască iubire. Ai fi vrut o poezie în jurnalul pe care mama ți-l va
scrie, o ploaie de confetti ce fac păpușile să cânte? Hai, Nana, să vedem doar
oglinda noastră de la ruperea turtei tale. Stai pe pat, nu e șapte, ți-au venit
nașii din America, iar cu somnul tău, salut, zici pa și te întorci la mămăița.
Mama îți face reclamă plecând la serviciu. Și te sărutăm.
12 sept. 74
Nicăpăinede
Diana
es / os / pa
as da
măi mă mo
29 sept. 74
Plimbare în Berceni Sud V, arătarea
soarelui, exerciții la bătător – părculețe nu-s încă; strigăt în puțuri; valuri
de lut verde și nuci numeroși; mai mult decât o emisferă cerească, amintirea și
pomenirea Romei.
Nana, azi am fost la vaporean să
declarăm electricele și nu era și am ajuns la ședință cu maiorul și plutonierul
sectorist, în spălătorie, lumea căsca gura la maior, care povestea din decretul
153, ce închisoare iau cei care își alungă soțiile, care nu ajută la
înfrângerea calamităților, care nu spun(e) numele vinovaților. Tu te-ai
plictisit și-n fumul lor ai adormit pe umărul meu.
Am stat tot timpul împreună, am
dormit, ne-am povestit, tu ai spus cum face măgărușul (i/ha), gâsca, ursulețul,
purcelușul, Nana, și toate ființele; dacă zici tataia, spui și cărnii cacaia și
babaia, bau-bau-lui. Ce bine petrecem noi – și după părerea ta. Fotografiile de
astă-vară au ieșit faine.
Mi-e dor de tine și când suntem
împreună. Clovnului, să mă ierte că i-am cântat: Are/părul roșu de jidan/și în
ochi câte un ban/și mai are o vioară/ da n-o ține subțioară/că-i jidan/nu e
țigan. Franceză ai început cu soleil, ba cu vivez votre vie/Allez en Roumanie,
plus că seara ai ales, ca de obicei – era cu foi rupte – le plus petit Larousse
și l-ai citit (ie-te).
30 sept, 74
parliamo con il zmeu
io sono Nana tu?
E mio padre ti ama
perche ti amo io
e dico venga venga
signor zmeu
che viene anche
la signora
la signora luna
luna luna et il zmeu
hanno detto aoleu
Miky mi hai datto questi fiori
ma la tua anima
non e la mia
Miky, perche mi hai indolorato?
Io sono Miky
ti sono portato i fiori
ma mia anima
c'e nel cosmos
O, cara mia Minnie
o cara mia mia
uno due tre
poc poc poc poc poc poc
în fotolii, între noi busuioc
canarul nu fluieră deloc
dicționarul cel mic
dansul din buric
Na na na fluierătură
fluierătură na na na
Ți-ai inventat jocul rezemătoarea
fotoliului: mingii, moșnegi pupați (doar Pinocchio, să nu-i mai mănânci
nasul... că tot crește), Miki, Minnie – le arunci din spate, pe deasupra
spătarului, să pice, nevăzuți, în fotoliu, cu zgomot, ca-n prăpastia de dincolo
a iadului. Dacă îți aduceam toate jucăriile, umpleai prăpastia.
1.X. 74
neneata, cacaia=carne; călătorie în
ț. Ploicică. La policlinică, ajunși, ne chemau dimineața.
19X 74
Astăseară: luna. Până acum: taia
(steaua); de aseară: bec și bloc. Astăseară: hopa
silabisit, chiar hopa șa sau hopa-hop, cu dans. Cununie-n
coșmelie (biserică). Insistă cu babaia și bu (bau-bau), la orice
cavernă, chiar din pâine.
Și-a învățat obrazul și și-l înțeapă cu degetul când o întrebi: ai
obraz? Unde ți-e cheresteaua? Plăcerea nasului propriu și al celor dragi.
Ochii, cu mister. Confuzia frunte-barbă. Căutarea limbii (în gaură de șarpe).
Veta (ta) are succes scontat.
De n-ar fi bolnavă, ar fi o nebunie.
Nana mea, ai învățat de acum 2 -3
seri că dacă se întrerupe curentul, și toate dacă se întrerup, Steaua mai stă
aprinsă, să i-o arăți lui tata, și luna să i-o arăți mamei, iar noi să te iubim
de oriunde, de oricând, Nana mea.
Iubirea ta nu mă cutremură
pe cât bucuria ierbii cu ea în mine
creșteai alunec în sinusuri
neînnăscute mie nici nimănui
cum ni se întâmplă pic
din lună și din stea iar tu
cu degetele toate arătătoare
mă așezi pe vetrele dintâi
să te chem cu ochiul nu cu
obrazul nasul fruntea limba
mă voi pierde ușor cu o răgușeală
până să prinzi de veste cum
cineva se poate pierde ori
o iubeai pe Elisaveta anume
nu n-o iubeai o iubeai pentru
chemarea mea să te înveselească
în chipul neîntâlnit în alt chip
uite că povestea se povestește sieși
tu ai început să adormi
mama și mama te mângâie
de-aș vorbi cu tine știi cu biserică
în călătorii sub cer în timp
mereu m-aș așeza asin
să o pornești să te bucuri
21. X. 74
Pantomimonina, pantomimonana,
pantopanto mimona mimonina minamimo (prin Berceni, să-i dăm telefon Noanei de
mama).
25.X, 74
Donda
– donda – donda n dor
Unde ești tu lună, fă
Dopă nor pe după nor
Uite-mă
Dragă Nană, uite-mă.
5 XI 74 B
Ce-o fi furând, căci iar se bucură
la ce s-a mai bucurat, la soare, aseară la stea și la ai ei, la somnul pe umăr,
pe iubire, de unde să furi, și ce cuvinte, ce jucării, Nana, toate în ochii
noștri, din ai tăi, a început să-mi placă și mie cerul, pe senin pe frig.
9 X 74 Berceni
Mita Mița Mița
Face pe pipița
și pe veverița
Frige prepelița
Nana Bu, Nana Poc (Baia). Bau-Bau a
mâncat pe Chichi; îi face pa, îi dă să mănânce; țipi, ea bate cu pumnul îm
masă; răspunde cerții, cară pe Mița, Gabriela și Petruța una lângă alta pe pat,
pe cai, la dans, la Bu. Închide ochii. Plăceri anatomice de recunoaștere.
Șterge praful cu cârpa peste tot. Aleargă într-una, dansează oriental, preferă
o anume veche a ei muzică, te privește în ochi te râde, îi închide. Citește.
Mult, văd că de minute, îmi nenorocește caietul adult; alergia îi mai scade,
dar în loc de 3-4 picături de doctorie primea o linguriță – le înghite
dumnezeește.
Fotografii după statuile lui Anghel
la cărturar – îi spun cum îl cheamă, ea: Kukuda. Monseniorul Ghica. Mi-a luat
stiloul, m-a luat și pe mine. Ne privim pe sub nasă, aranjează cărțile după o
tactică prelungită, le tasează, trage fața de masă, sare în sus la o
ilustrație, cu zgomote, a unor salturi de cascadori, vrea cântece cu poantă pe
care să o spună ea și – după – toată ziua – mor, mor, mor -: aaa acum e toamnă
(ea:) da. Acceptă exerciții de dans, îmi ridică tălpile, doar atingându-mi-le,
până sus spre tavan (reactor atomic), mă ocolește, ca mai înainte masa și
fotoliul, mă va săruta la plecare
America, America
e de Nana, e de Nana
e de Nana și de Tata
America, America
Vede bine, aude bine, mirosul nu i
l-am mai încercat, pipăitul îmi amintește mângâierea minunii, gustul – generos,
manierele, felul de a fi, gândul – epatante.
Luni 11 XI 74 Berceni
(păcat că am întrerupt ieri, când
aveam în minte o zi întreagă de minuni)
Astăseară, cu steaua, cu becul, în
leagăn, nu încă (o pui și se agață să o dai jos); o mașină pornește motorul în
spate, o ia la fugă. Văd un câine, îl reperează, în întuneric. La magazin oferă
un pachet cu biscuiți unei fete mai mari (asta trebuia să-l plătească la
casierie? Or ieșea spunând, mi l-a făcut cadou, când venea rândul Nanei: ce să
plătesc, vezi mata la mine? nu știu încă ce e un cadou; dar îi întindea tot
coșul de putea s-o și jefuiască). Am pornit-o pe jos – am și traversat
Metalurgiei, la telefoane: dansul cu un băiat mare – călușărește el, din
șolduri ea, oriental. Mai și râdeau telefoanele. Mamă-sii, la telefon (A, a, a,
acum e toamnă?) DA. (E, e, e, frumoasă vreme e?) E. Ies pe jos, cu o floare,
mirosind-o pe rupte amândoi.
(Floare, floricică,
Cine e mai mică?)
Ata
(arătând spre floare)
Cine e mai mică? (Nana)
Ata
Sărind peste noroi, ocolindu-l pe
bordură, țintesc un luciu și sar cu stângul, după un salt prin aer începe să mi
se scufunde sub greutatea amândurora, moleșitor, plăcut, fluierul drept se
izbește de dunga spărturii de asfalt, tot atunci Nana scoate un țipăt, mă
trezesc din stângul, o apăr, ca-n băiță, o ridic ca într-o plasă de fluturi, nu
mai zice nimic, simt o euforie, încep să-mi extrag piciorul, simt când mi-a
ieșit genunchiul, am impresia că laba piciorului îmi râde, eu ce să mai fac,
evazat, burlănind, în brațe cu Nana, iar când, după refuzul piureului mâncase
mămăligă muiată în zeamă de fasole (!), până ne-am dat seama că e dreasă cu
untură, și nici uleiul nu-i e prea permis, la alergia ei, vine vorba că până
unde e ea de mare și cum e MALE, MAE, MARE, zice.
20 noiembrie 1974
Nu e (pentru tot ce a fost:
o jumătate de măr terminată) male. l eteric. Privirea în
ochi. A, a, a. Da. E. Și-arată burtica, umerașul (mișcându-i) ochii
închiși. Pasiunea dansului, twist, salturi bruște, genuflexie.
30 XI 74
bobote (brânză)
pupune (păpușă)
(farmecul unui măr)
Draga mea,
Citind în carte, spui cuvintele pe
care le știi și silabe: cum ai înțeles că acele cuvinte sunt scrise, unde-ți
voi fi citit eu?
Noi suntem afoni. Tu? Vei suferi
mult în carieră?
(Vream să fiu trist, am caietul de
tristețe în camera cealaltă, doar plătim. Să știi că disperarea ar fi o
distracție față de spleen-ul nenorocit
provocat de atmosfera politică a țării. Aș fi fost poate un scrib mai
răsunător, așa îmi trudesc surdina, refulându-mă în speranța că tu vei împlini,
tot sentimental, sufletește, oricând în afara propriilor idei – vei fi o femeie
doar – și totuși, vei reflecta așa – dacă atmosfera era cea de la
televizor, de ce nu închidea televizorul și așa mai departe, așa este, Nana,
Alexandra-Maria Anca X, ori X-Anca. De-ai citi aici mi-ai vedea fericirea
dorințelor, să-mi păstrezi numele, visul de renume rămânând să-l ducă mai
departe odrăslirea ta. Am deschis fereastra, e lună. O închid, căci Nansi
tușește, a adormit de oboseală, umblă la Curtea de Argeș, muncește creatoare în
fabrici, o iubim, da?)
Te aud plângând. Plângi rar. Și
numai pentru că nu vrei să te culci. A, chiar astă-seară, coborând de pe cai,
i-ai răsturnat peste tine și te-ai speriat; cu un reflex mai mult decât
cerebral, i-aș fi prins.
Hai să scriem amândoi. De ce-mi iei,
dansând, penița, apoi capacul și-a. Ce mâini curate frământă caiețelul diary.
Noi te iubeam, vezi bine, ce egoism o fi iubirea, dar pentru tine te iubeam,
cum nu știu de acum de-oi putea și tu să te mai iubești (te imaginez la 18 ani
– și noi, speriați de ispitele tale).
1 dec 74
Iubită Nana
o să vină gerul
jos e pământul
și sus e cerul
(ea arată)
ta-te, mult t, vocale, silabe
de isterie.
Cred că tu nu știi ce e zgomotul și
somnul îți e liniștit, visezi liniște.
Tataia, mamaia...
dac...dac...ou...na-na...pa...banii = punguța cu doi bani; când citiși cartea
cu poze, cu flori, cu copii – pălăria băiatului, floarea de la pălărie, ghetele
(mama și ochelarii nu-i arăți niciodată în carte ci acolo unde sunt prin casă
ori unde trebuie să fie, ai impresia că nimic nu se schimbă, te învăț să ne
batem palmele și vii cu tot corpul, te păcălesc și-mi cazi în brațe, nu te
păcălesc eu când spui corpul, nici onomatopeele, nici replicile la poezii.
Te-am mai învățat care lucruri sunt
roșii prin casă (când ai văsut cocoșul în carte: banii).
Pantomima ți-e plină, galeșă,
inteligentă, îngerească. Plăcerea imensă ți-e să faci ca măgarul.
Nu uiți. În patul mamaiei te zbengui
ca pentru a o aminti, te privesc, e și mama, a venit și maica Rina, mă bucur
pentru mama mea, mamaia ta cu care te jucai, e la spital, te dorește, n-ar
îndrăzni să te cheme în vizită la oncologie.
Doamna Zoe a fost de părere că
gesturile mâinilor tale sunt politice, și privirea, ținuta în poza din 30
iulie, color, trimisă de nași de peste ocean.
13 decembrie 1974
B
Un an și jumătate, să trăiești. Mama
e la Curtea de Argeș, eu mă bălăbănesc într-un fel de melancolie, de care nu mă
vei mai fi crezând în stare. Tanti se întrece cu mine să-ți interzică una și
alta. Maică-ta mare, de la spitalul de la șosea, ea mă întristează. Tataia al
tău de la Târgoviște, pe care l-ai văzut o dată, de două ori, dar și mie mi-a
spus unul că sunt prea palid. Hm, cu mama ne-am fi jucat împreună mai mult.
Speranța de Richard Antony,
cu Nana-na-na, nana nana – am luat-o în salturi, în zbor și plutire – nu
m-am jucat de fericit între amintiri triste, ce mă temeam să nu te atingă.
Tot n-am aflat ce-nseamnă Acan – oare
pantalonașii tăi ce se încheie pe umeri?
Foaie verde Mărior
Am plecat să mă însor
N-am cu cine n-am cu ce
Mărine și Mărie
14 decembrie 1974
(Ploaia) Poaia pouă: pic.
Cascadorii de la Lido
cântă joacă do-re-mi-do
Plăcerea panterei, mai mare decât a
focii, recunoașterea în puii de tigru a pisicilor, iată-te și pe tine mai
atrasă de tropical, vom fi fiind mai mult nordici, fata mea?
Păpușile miniaturale n-au haz, nu-i
așa? Dar ale d-nei D?
19 XII 74
sase (ceas); ciupitură tatei
și mamei (de preferință, având pielea mai subțire)
leitmotiv: tata bate bau-bau
cu bățul mare
2 ianuarie 1975
Am mers la tataia Nase (pantomimă)
și la mamaia Cati. N-am vorbit. Mi-au plăcut peștișorii și i-am
mângâiat. Pisicuța neagră semăna cu un ursuleț. I-am smuls de două ori laba
dreaptă din față. Tataia i-a înșurubat-o la loc. Până la urmă, înainte de
plecare, am stat și pe umerii lui. La Cati, nu. Mi-a dat un pui cu o jumătate
de coajă de ou. Mi-a plăcut mie dintre bibelouri.
Am 12 kilograme. Tata făcea
socoteala că are 80. Mama se văita și ea. Ce să le faci? Ajunși acasă cu 111,
102 și 95, ne-am culcat, iar seara am stat la televizor. Tata a venit de la
baie întors pe dos, îl mușcase un păianjen. L-am masat, cum îmi face mie mama bu.
Vărsasem apa pe fața de masă. Acum muiam palma în locul acela și-l îmbăiam pe
tata, care s-a vindecat. Curând îi dispăruseră vânătăile și ipohondria.
Spun multe cuvinte, aponiți, nănamăți,
acani – p-astea nu le cunosc ai mei. Spun multe propoziții: cheia mau
(cheia de învârtit pisica); tata, aida a nana, aida a papa; pom,
paă,par(r)te, buni, bune, bine, pâine, mâine, bani.
7 ianuarie 1975
Cine a scris pe perete?
Musa.
Ce-i asta?
Masă
Și aia?
Ușa.
Ce faci tu la oliță?
Caca
Și mai ce?
Pipi.
Ce e ăsta?
Pumn
Ata ade a Nana...
Taii... Dăi... Pală... Fok...Phu...pute
Îți bați joc de mine?
Da
Sunt un rahat?
Nu.
Mă iubești?
Daaa!
Îmi scoți un dinte?
Da.
Îmi dai un sărut?
Da.
Vrei luna de pe cer?
Da.
S- bat pe mama?
Da.
Să-i dau na-na lui Nana?
Da.
Lui Bau-bau?
Da.
Ești frumoasă?
Nu.
Să te bată mamaia?
Da.
Unde?
Ata (arată coada)
punu (săpun)
Cine e ăla?
Nenea.
18 - 19 I 1975
Spune orice cuvânt, cântă orice
melodie, dansează orice dans:
Trei moșnegi cu plete sure
S-au dus și ei la pădure
Și-ntâlniră un zapciu
Și făcură toți: haptiu.
A spus film.
Ce faci, nene Leonardo?
Ce să fac și eu, pictez.
Să scriu mama?
Da.
Nana Babana?
Da.
Tata prostu?
Da.
Ce-a spus
astă-seară? Haptiu. N-a spus că mă-sa vorbește ca o moară stricată și a plâns
când m-am prefăcut că o pleznesc. Îl recunoaște pe tataia (în desen,
bașca Nene, Bebe, Tanti, Pasăre/Pape).
Les debuts du Calcul (Paris,
1965). A deux volent les
hirondelles. Pour l'enfancon. Je m'en vais au bois.
Un nez, deux yeux,
Une bouche, deux
oreilles,
Un cou, deuz bras,
Une tete, deux mains,
Une poitrine, deux
jambes,
Un ventre, deux pieds
Tout cela est a moi.
1, 2, 3, je m'en vais
au boi,
4, 5, 6, cueillir des
cerises,
7, 8, 9, dans mon
panier neuf,
10, 11, 12, elles
sont toutes rouges.
Jean-Jean, notre bon
marchand,
Ne vend que des anes
blancs.
31 I 75 B
Încet: - Hai, spune lui tata, ce a făcut cocoșul; spune,
a plecat pa, da? - Da. Tare: - Ce-a făcut cocoșul? - Ou.
Încercările cu a fost odată o brânză, copii ei:
șvaițerel, caș și cașpăcal, pe unul l-a luat în gură o cioară – cra – mama era
când neagră, când împuțită de supărare.
2 II 75 B
Trei
moșnegi cu plete sure
s-au dus și
ei la pădure
și-ntâlniră un zapciu
și făcură toți: hapciu
Pădurarul dinadins
le răspunse dur: v-am prins,
lemnele furate îs
nu mai ziceți voi nici pâs
Prin pădure prin poene
ne plimbarăm și noi, nene,
mutrele noastre nu-ți plac
ia intră mata în sac.
5 II 75 B
(Mama:) Ține-l de urechi (castronul).
Nana se ține de urechile ei. Nana: Bobo; Mama: N-am, o să cumpăr mâine;
Nana: Banii... Fon (de ieri, de când l-a instalat)
8 II 75 B
Mama,patu ud. - Ce face
afară? - Nine. - Ce-a băut mama? . Fea. - Ce-am în mână? - Gaia.
- Cine e asta? - Nașa. - Dă-te-n mă-ta. - mă-ta tu.
10 II 75 B
Sur la route ya des fleurs. Noel des
Jacques.
Vine-o cioară jos la moară
Tica tica ta
Să macine grâu, secară
Tica tica ta
Găina cerne făina
Tica tica ta
Ți gânsacul umple sacul
Tica tica ta
Hop ș-o rață mică grasă
Tica tica ta
Duce sacul plin acasă
Tica tica ta
13 II 75
Dodo pae șina (să repare
mașina). Mama ucă Nana (urcă). Mama pune cap ghină (găină). Nu
e cupa (cârpa). Nani, nani, chichi mamii.
16 II 75
Vine boabă
de întreabă
ce faci Nană
bine Boabă
ia taci nană
nu tac boabă
cânt copilului
s-adoarmă
nani nană
nani nană
pui de boabă
bobaboboboba
21 II 75
Orice cuvânt îl reia uneori
prescurtat. Replicile încep să fie replici. Mângâie din proprie inițiativă: Gigică
sunt eu.
Nea Alecu,
Copilașul cel mai mic
Nu sunt eu, e un pitic.
25 II 75
Mama, puga. - Bine (o ia în
mână și strecoară ghiocul deasupra ascuțitoarelor. - Ia decu, mama, Nu
pot, mi-e frică. - Fică. - Ia-l tu etc.
26 II 75
Tu știi, Nana, cea mai multă
pantomimă
5 martie
Dăîmă fata (castelul de
cărți). Să ducă Nana la baie. Să mănânce Decu mamaia. Să umbe fata.
10 martie 75
Să pape mee Nana
Să vobească tata a fon
Să nu cadă Nana
Să facă Nana Baie
Pune mamă decu tor
Să nu umbe Nana
Apici (pe aici)
Tată, pune a oc apii
În bațe a mama Veta
21 3 75 B
Aseară, vizita Florinei Velcescu, cu
părinții ei (părerea lor, că F. a fost fericită, a mea, că și Nana). S-au
învățat repede una cu alta, s-au așezat între jucării, au mâncat portocale și
chiar perișoare. Florina are sintaxă mai puternică, Nana – fonetică (și
vocabular? dacă uit că F îi zicea Patouf ursului și nu mo-mo-mo,
plus oui, maman). F e mai înaltă (ca mai vârstnică). Buclele blonde i le
invidia coana mare.
Astă-seară, după spaima de o oră,
de-a stat cu fața înfundată în umărul meu, ca patul de pușcă, și-a luat inima
în dinți, ori ne păcălise totdeauna, și a sărutat portretul căpcăunului
(bau-bau din Făt-Frumos din Lacrimă).
24.3.75 B
Nu chema, mamaie, cu sacu că e
bună fata... Să taie Nana pic geamu cu cheia. De ce? Să nu ină cu sacu.
13 aprilie 1975.
Berceni
Uite un copil și pe drum. Ce face? Merge. Unde se duce? Acasă.
De unde vine? De la bloc. Ce a făcut la bloc? A jucat cu Nana.
Să vorbim italienește. Nu, e mică fata.
Rața face mac, mac, mac
și mănâncă cozonac
cozonacul e cu mac
face bine la stomac
Câinele o să ne muște
când miroase după muște
Marioara-i taxatoare
stă cu Nana la taclale
cu taclaua, mai încet,
Marițo, dă un bilet.
Ne-am fi dus totuși la zoo, dacă și
mama ar fi fost învoită în această duminică și n-ar fi lucrat la a productivă,
tata e de sinteză. Ne-om descurca noi, vai, câte ne vom spune, iar mie
cine-mi va selecta poeziile?
19 aprilie 1975
Ce mănâncă Nana – cărniță, lapte,
bobote? Bătaie.
Nansi urcă pe tricicletă și face două pedale, eu
mă răstesc să n-o strice, ea se retrage în fotoliu. Nana, cu capul în poala ei,
plângând că mă răstisem la mama ei, iar eu nu observasem.
Ascultă, cu cine vorbesc eu aici? Cu
Nana. Iart-o, mamă, pe fată că e cuminte. Te og frumos, mamă. Fop (prosop),
faie (farfurie), muăsit (mirosit), băbit (bărbierit).
20 aprilie 1975
Cum îl cheamă pe tata? Nana. Nana
te cheamă pe tine. Și mai cum? Aca. Și pe mama cum o cheamă? Mama.
Nume n-are? N-are crion.Cine? Mama. Dar nume, cum o cheamă? Tata.
Pe mama o cheamă... E mudaă Nana (pe mâini). Da spune cum o cheamă
pe mama și te șterg me mâini. Te teg pe mâini eu. Să întreb pe bau-bau
cum o cheamă? Bau-Bau. Așa o cheamă? Bau-Bau. Ce-ai visat? Pă
pui. Ce face? Câtă. Cum îl cheamă pe pui? Nana. E puică? Da.
Și Nana ce e? E cuminte fata. Papă ou? Nu papă.
Vineri 25 IV
Cuminte? Da. Cine-a rupt
floarea, s-a rupt singură? Da. Da? Atunci s-o ia ăla cu sacu, stai să
treacă, gata, a luat-o, vai, dar dacă nu era vinovată, dacă ea a fost cuminte?
Cine a rupt-o? Spune dacă ai rupt-o tu și cere iertare, că te iert, cine a rupt
floarea? Fata, iart-o. Te iartă tata, stai așa, gata, a adus-o ăla cu
sacu, uite floarea.
Să taie tata mustața, ori s-o lase? N-o
taie, lasă, tată, mustața, laso-n pace.
Mă joc cu treiezii. Pune Nana
povestea cu ursul.
(nuova guida di Roma, pasiune). E p'ici
tata.
8 mai 1975
Mamă, dă papucii lui tata jos, că
nu e bun a copii... Nu pap bobote, că nu e bună a copii, că nu bate vântul...
Închid ochii și nu mai vine cu sacu. Fac ca o pisică, tată. Uite-l... Mamaie,
nu muri că vreau pe oală... acum, du-te la bucătăie și mori, că stau singura pe
oală, până vine mama...Hai picea că e o picee. Foarte bine, eceent.
15 mai 1975
Culcă-te că iar te caftesc. Pap
acuma, pisico. Du-te a tata, mamă, că fata se culcă. Cine l-a păcălit pe
urs? Vulpea.Cât fac unu și cu unu? Doi. Pân la cât numără tata? Pân
a tei. Hai cu sacu, că e descuiată ușa. Nu, că e cuiată.
Tu ești mare, sau mică? Mică. Peste un an
cum o să fii? Mică. Peste 2 (3-4-5) ani cum o să fii? Mică. Peste
șase ani cum o să fii? Mae.
Da' unde-o fi, da' unde-o fi?
Cine, cine, cine?
Mo-ra-rul.
S-a dus să cumpere, să cumpere.
Ce, ce, ce?
Gogoașă.
Să vină iute înapoi.
De ce, de ce, de ce?
Să macine.
Acum înflorește teiul.
Pe urmă se coc prunele
Pe urmă se coc merele
Pe urmă se coc
perele
Pe urmă nu se mai coace nimic.
Dar important, dar important
e că acum înflorește teiul.
Macaoaog. Să n-o duc în goapă.
Cum e cerul? Bun. Da albastru n-o fi el? Și pe el cine e? Fata. Ia
uite, domnule? Da aia ce e? Luna. Și aia? Steaua.
Am mers cu trenul și în față era un negru, foarte
decent, cu ochelari, amuzat de Nana, ca toți ceilalți. Ea se cam codea la
început, apoi a făcut abstracție. Călătoria în fumul tractorașului-locomotivă
hrănea pofta mai mult adulților înscăunați în compartimentele celor două
vagoane-trăsură. Dacă s-ar da particularilor, câți români n-ar crea fantezie și
jocuri, măcar și bătrâneii cabotini. (Vatican:) extrateritorialita.
17 mai B
Seara am ieșit împreună după un
coniac prilejuit de d-na Diaconu, care ne-a învățat cântecul oac-oac-oac.M-am
împăcat chiar și cu Nansi pe tutun, iar azi îi cumpăr un Malborro (o țigară pe
zi).
23 V 75
Ce-i văzut la zoo? Usu. Și pe
mai cine? Vupea. Și? Upu. Și? Tata.
Unde e luna? Acoio. Pe cer? Da. Și
ce face? Oacă. Cu cine? Cu fata.
26 mai 1975
ești
cât un năpârstoc
să te dau la ghioc
ești cât o iubire
să te dau pe-o tingire
Chie-n caietu fetii... Pucuțune
foarte bune... Ghiocul papă și păsărica fetii.
Copiii vacii-vițelul,
calului-mânzul, raței-bobocul, caprei-iedul, oii-mielul. Al cui copil e mielul?
Al fetii.
30 mai 1975 B
Cum stai învrejurată de jarurile
pojarului, înțelept ascultând, gemând, chemând, răspunzând. Ce vrea fata, ceai,
compot, lapte? Nu. Atunci, ce vrea fata? Bătaie.
12 iunie 75
Mâine ai doi ani, cum te simți?
Bine? Da. Bine. Nu. Mare? Mică. A muți ani.
21 VI 1975
Să vadă fata poaie.
Pe mare suntem marinari
la cârmă-i fata
catargul gata
pânzele albe.
Uită-te a fim că eu mă uit a copii.
Uită-te a mine, nu mai chie. Uită-te la oameni, că cântă nenea. Nu se cântă
așa. Dar cum? Frumos.
Piticu oșu s-a murdărit.
Uită-te a mine. Am un pui. Nu mai e.
L-a luat cu sacu.
A dacului de vupe. Te-ai pisat în
pantaloni.
22 VI 75 duminică
1-2-3
fata cântă bine
când mă uit în ochii ei
simt iubire, simt iubire
4-5-6
când o iau în brațe
cânt ca un curcan
american
7-8-9
lună, lună nouă
este noapte
fata doarme
8 IX 75
Ce bine că te-am găsit, Diary, Nana's
Diary, Darling Nana's Diary, azi în
8 septembrie, după ce ea s-a
culcat, a spus Scufița Roșie, a și ascultat-o, Păsărică, păsărea, n-ai văzut pe mama mea...
Am văzut-o la cimea cotea apă și
pâgea De ce pâgi mămica mea Pâg de mine și de voi c-a murit tata-n ăboi.
Coconiță, știi ceva, nu mai stau a dumneata Petutodefafuie faci atâta găăgie
Mai bine mă duc acasă, cutu coșu tai cocoșu pun de cafea că sunt cocoană-n casa
mea. Bavo...
Cine se pibă prin casă? Ia pune mâna
pe ea. Mă, ia uită-te a mine. Mă faci să râd, ha, ha, ha. Mamă, tu ai păsărică?
Da. Și mamaia? Are.
Toate avem.
Îmi dai un lob? Nu. Îți dau un milion pe
el.Nu. Două milioane, o mie de milioane, adică un miliard, îți pare bine
că îți dau un miliard? Da. Îți pare rău de lob? Da. De ce e
miliardul? De lobi.
De ce cinci
unu doi trei patru cinci
Nana Maria Vanda Marta Ionuț
De ce cinci, sunt degete?
Nu, copii.
Gemeni?
Nu
Numai Nana?
În poză în oglindă în apă
în umbră în vis
Numai Maria
cu păpuși cu povești cu fete
cu lacrimi cu surâs
Numai Vanda
dintre măști dintre pisici dintre clopoței
dintre trandafiri dintre perne
Numai Marta
de la cântăreți de la elefanți de la trecători
de la sirene de la vrăjitoare
Numai Ionuț
pe statui pe biliard pe lumină
pe timp pe față
nici mănușă
nici carul mare
nici acte
nici ani
nicinci
5 IX 75
Diana,
sub boltită grindă
în sfințită undă
lumini să se-aprindă
umbre să se-ascundă
vină-ți de la fire
sufletul de foc
viață cu iubire
anii cu noroc
vină-ți zile dragi
tot de primăvară
să miroși a fragi
și a tămâioară
Duminică 28 IX 1975
quand tu a verse
son cafe
papa a chante
en francais
Ce mai faci tu? Bine. Cu cine?
Cu mama. Și cu mai cine? Cu mamaia. Și? Și a lui tata.
Ce-ți place să faci? Foaia. Care? Aia
care a avut-o, rupt-o pisicuța. Și mai ce? Și foaia, și ata foaie și
amândouă foi.
Ce-ți place să mănânci? Bâză și gogoașă am voie
să mănânc. Și mai ce? Și țânțari și muce mânc.Sau ele pe tine? Mă
mâncă ele pe mine, și țânțarii mă mâncă.Te mănâncă pielea? O bubă, aici.
Sufli? Că mă mânc. Bâza când o mânci suflă, că are burta grea.
Spune p-asta cu capa, s-audă și
pisicuța. Amândoi. O
capră avea... Tei cozi. Ce cozi? Iezi. Nu iezi, idei.
Ce băieți îți plac? Ăia d-afaă. Și
ce fete? Aia d-afară. Da de Dragoș. De mai cine? De mamaia. Tei patru cinci. Și de? Și
de mama. Și? Și de tata și de bau-bau. Și de cine ți-e frică? De
bau-bau, că nu e tata, e bau-bau.
Mă duc p-afae, mă duc a eagăne.Păi nu mergem la tataia? Acum a eagăne,
ei, comedie ca ata.
Dacă vei fi artistă, mie mi-ai dat interviuri mai
întâi și m-ai rugat să-ți desenez un cățel. Eu am aruncat vina pe mama, care
s-a apucat de triolă și noi nu mai avem loc. Vorba vine, că parcă nu avem atâta
răbdare.
9 dec. 1975
Cârpa șef, cârpa adjunctă,
dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a
văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum
doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de
mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și
s-a culcat și ea.
Și a venit o caracatiță, cu brațe
mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și
lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în
somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe
steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.
14 decembrie
1975
A fost odată o cârpă ca vai de capul
ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță. Altă
fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.
20 decembrie
75
Era o cârpă. Cuminte. Foarte
cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil
cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe
cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici
tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă
nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus,
lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o
lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra
capului și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele
și-au venit.
O cârpă verde stătea în iarbă. Vaca
aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de care-o
fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și cârpa,
dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.
Era un frig grozav. În pădure, o
cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar
dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul.
Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți.
Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe
mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.
22 XII 75
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă
era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede,
repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul
lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.
Cârpa s-a întins ca o aripă și bățul
s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era catarg și
cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau, duceau
rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit scandal
și cârpa s-a dus la loc.
... O cârpă era supărată. De ce?
Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se
făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e
supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.
... O cârpă a plecat de la un
croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață,
cine s-a luat? Ăla de la ușă.
23 XII 75
Cu câpa. Avea trei ochi, dar
n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i crăpa
un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.
... O cârpă era cuminte. Stătea
lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul
mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.
Se duce vestea până la primar: ești
cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie, du-te
înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.
Și e în apă cârpa. Da, și nu
e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă și
trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește,
cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți.
Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine
că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.
20 ianuarie
1976
La creșă. N-am mâncat decât
păcintă. Altceva? Nu, că n-am avut bani.
21 I 76
Cu cine te-ai împrietenit? Cu
nimeni. Cu niște copii și niște fete.
17 II 76
Mamă, au intrat pisicile în
chiuvetă, du-te și le bate. Sunt pisici de pe scară. Și pisica de pe scară
cine mai e? Altă pisică de pe scară.
11 martie
1976
pavor nocturn
la 11 și la 1
de ce ți-e frică
ce vezi
pe cine bați
după cine te apleci
12 mai 1976
Mamă, Nana a zis floricică. Frumos.
Mamă, Nana a zis căcat. Vai, ce urât. Mamă, Nana a zis floricică. Taci
din gură, că îți mut gura la spate. Da ce, că n-am zis căcat.
În 25 aprilie, de Paști, s-a înecat cu vomă și a
ajuns la spital.
21 mai 76
Operație cu anestezie (fenobarbital).
Polipi. Joi 27 mai, s-a întors amețită. A doua zi își revenise. Bă, tată,
mi-ai dat apă prea rece. Schie pe Alisanda și câteva pisici.M-am născut în
Omânia unde am niște vaci și mă joc cu ele. Schie alfabetul cu niște vaci. Știi
ce sunt alea vaci? Am fost cu mama, erau niște capre, mici, un mielușel. Și era
un cățel mic și m-am speriat. Păi, dacă a venit o pisică în vizită la mine și a
mâncat o parte din lapte? Îmi vine să boăsc. Săumâna pentru masă c-a fost bună
și gustoasă și mămăica frumoasă și tătăicu frumos.
3 aug. 76
Ai căzut cu ceafă de bordura
zidului. Mi-a venit capul în ochi. Capul tău unde e?Autograf:
Bisica mănîncĂ
șoareci,
Cîini mănîncă
pisice.
Luni 29 iunie 76
Nu poartă numai mămicile ochelari.
De-o săptămână, aproape, te-ai întors la grădiniță. Alergi la nesfârșit după
bloc, în subsoluri, pe toate scările, spre leagăne. Ieri noapte ai plâns
(pavorul?), dar azi-noapte ai dormit liniștită, iar de dimineață ai spus, Nu
mai vreau să merg cu vaca.
N-o să ajungem la Vâlcea că nu avem bani. E bine
și-n București. Ți-ai făcut la grădiniță frați și surori: un picior e frățior,
o mână e soră. Ai crescut, hainele îți scad ca pe o secetă apele. Arunci toate
alea pe geam, și arunci mereu pe Nana, că ea face numai rele, că nu e cuminte
deloc, că umblă bleaura. Cuminte e Alexandra. Te bălăcești, adică Nana, în
toate bălțile. Vrei tot ce vezi, de dat îți vine mai greu (te reții, însă,
pentru că ai bune maniere – temperamentul va pune probleme, ei și?). N-am mai
compus amândoi. Ai dreptate, sunt în concediu.
29 iunie (marți)
76
Mâine e ultima zi de grădiniță și o
să fim o săptămână numai împreună. N-o să te mai pierzi după volei, n-o s-o mai
pierzi pe mamaia, poate nici șapca.
30 iunie 76
Te-am găsit plângând cu sughițuri în
brațele educatoarei – căzusei de pe scărița-balansoar și te izbisei cu fruntea
de caldarâm. Un cucui mare, vânăt,deasupra ochiului drept îți dădea o expresie
serioasă. Un părinte o ținea pe-a lui, că numai un ban, imediat, dar nu de 25
bani, sau de un leu, ci o monedă de trei lei îți desumflă cucuiul. Nu aveam.
După un timp, ne-am întors și ne-am
tot pus comprese, până a venit mama și i s-a umflat ficatul de emoție. Te-a
legat ca pe un pirat și am plecat împreună la tataia la serviciu, la mașinile
de termoficare ce te-au impresionat.
Pe drum, ne-am spus multe povești cu
pirați. Scroafa, către cei trei purceluși:
groh, groh grof
v-am adus cartof
v-am adus și terci
Gică, să-l încerci
v-am adus borhot
Gică, mâncă-l tot
Ursulețul aude și
cântă subțirel. Gică unu zice: mama. Gică-ăl mic, nu. Ursulețul îl cheamă pe
urs și cântă prea gros. Gică-ăl mic nu vrea să deschidă. Gică unu deschide
cocina și ursul îi mănâncă, lăsându-le râturile printre gard.
Vine scroafa – ia uite-i, vai,
mâncați. Cine? Ursul. Cine va merge să-l pedepsească? Cel mai curajos,
șoricelul. Cine se sperie? Șoricelul. Ursul îl mănâncă. Merge mâța. Cine se
sperie? Mâța. O mănâncă. Merge copoiul, îl mănâncă, merge curcanul, îl mănâncă.
Merge scroafa. Cine se sperie?
Ursul. Scroafa îl sfâșie și scoate purcelușii.
Pirații urcă prin față în autobuz.
Piratul unu și-a luat o Eugenie.
Numai copiii cuminți merg pe jos,
ceilalți nu au voie. Ai coborât din brațe. Peste tot m-am lovit, n-am fost
cuminte. Am un cucui. Ruperea cucuiului.
11 iulie
1976
Am fost la Arcuda, alergând prin
autobuze. Acolo – smeură, fragi, caise, mere, corcodușe, statui (le-ai mângâiat
și sărutat), ai dormit, ai făcut scene că te aruncă moșul în apă (un secretar
de județ).
Mergeam printre meri după două
bibilici, și ce ziceam eu și tu – unde vă duceți bibilicilor? Papagalule;
la întoarcere: Papagalul merge-n brațe.
Cine vorbește la masă ia bătaie. Toate
jucăriile la mine. Cine a tușit, tu? Da, a tușit ursulețul. Și după
ursuleț? Pomul. Și după pom? Pătrunjelul. Și înaintea
pătrunjelului? Nu știu să-ți spun eu.
6 aug
Clopotul sună. Nu sună că e
murdar. Râzi, tată, că nu sună.
9 aug 76 (luni)
în loc să cântăm la pian
jucăm toată ziua b b conga
în loc să cântăm la vioară
jucăm toată ziua b b conga
în loc să cântăm la țambal
21 august
când se lasă seară
pam pam pam
e bine
să bei șampanie și să dansezi
să dansezi și să bei șampanie
1.2.3.4.
28 august
dragi copii
veniți în vii
să culegem
strugurii
16 IX 76
Spune p-aia cu vulpea. A fost
odată o vulpe. A trecut vânătorul și a crezut că e foc. L-a chemat pe pompier
să-l stingă. Pompierul a venit cu mașina, dar nu încăpea printre copaci. A pus
tulumba, a dat drumul la apă, n-ajungea. A mai pus o tulumbă, n-ajungea. A mai
pus a treia tulumbă, n-ajungea. S-a uitat și a văzut că era vulpe și i-a spus
vânătorului: e foc. Vânătorul a tras un foc și a aprins pădurea. Spune p-aia
cu ursul. A fost odată într-o pădure un urs și vânătorul a crezut că e foc
și a chemat pompierul. Spune p-aia cu elefantul.
De ce ești și mamă? Pentru că mama e la Cluj. Nu mai ești
și mamă. Sunt numai tată? Mama nu mai e la Cluj.
20 sept. 76
Nana: M-am dus la o biserică
frumoasă, cu lumânări. Emil: Ai văzut acolo o cruce? Da. Acolo a
murit un popă. A murit? Un popă al sfântului duc.
A fost un film de groază, cu păsări
multe, multe, peste tot, prin case, în grădiniță, la școală, pe străzi și pe
câmp și pe ape și în aer, nu te mai puteai mișca și intrau peste tine și te
mâncau și te înspăimântau și țiganii la Moșilor au aruncat în sală, în timpul
proiecției, găini în părul femeilor, care au leșinat.
Ești înfundată, ai febră, nu prea
te-ai lăsat înfofolită. Ai adormit și respiri greu. Parcă ai găsit o pistă
liberă și ți-ai dat drumul. Spui în somn, nu mă duc acasă, cred că te
joci pe după bloc. Ai vărsat boabele, Eu sunt babă, tu ești boabă. Mă
îmbrobodisem, să-ți fac ție chef. Te-ai trezit, ai spus că vrei să mergem la
noi acasă, plângeai, am fugit la Vichi, căci nu ai voie să faci temperatură,
mi-a dat bărbosul un piramidon, mă închin să nu fie contraindicat. Te-ai mutat
în pat la mama. Imediat ai lozit ceva neînțeles. Tocmai ai început să plângi
tare, că vrei iar la tine în pat și, când te-am aranjat, ai vărsat iar boabe,
spunând că vrei la mine, acasă, în sufragerie. Ai ațipit din nou,
respirând frumos. Spui în somn, matematică.
22 sept 76
Toți m-au luat tare că nu ți-am
făcut măcar frecție din oră în oră, văzând că ai temperatură. Trebuia să chem
salvarea, să-ți iau temperatura, să-ți dau piramidon, să-ți pun supozitor.
Seara nu erai prea în formă, dar nu avusesei temperatură, ci pântecăraie, deci:
ceai de mentă, pâine prăjită. Iar azi te-am găsit bine, am cântat, chiar am
mâncat.
am fost noi bolnavi
eeee
de diaree
dar duminică
mergem
la teatrul de păpuși
din
Japonia
taci din gură
stai puțin
vreau să spun și eu ceva
mâine când mă fac mai bine
cumpăr îngheța
ajunsesem în decor
duși cu grijă de birjar
într-un han miliardar
Un pitic mic, cu cocoașă mare, când
se juca cu copiii, cocoașa i se prefăcea în minge. Un copil s-a jucat un an și,
la plecare, mingea a uitat să se mai prefacă în cocoașă.
Duminică 26 sept 1976
A venit mama aseară, ți-a făcut
frecție, ți-a dat medicamente, te-ai simțit mai bine, dar azi nu ai putut merge
la Tom-Tom japonez, încât m-am dus cu Carmen (tot nu prea se joacă ea cu tine,
dar mai vedem).
Ce păpuși! În culori fără echivoc,
dar și subtile. Ce veveriță (mâță), ce iepuraș, ce ursuleț, ce albine, ce pești
și ce cocori! Tom-Tom - băiatul, și Nas-Roș – vrăjmașul uriaș, la fel,
încărcați de nuanțe. Scenografie modernă? Oricum, umbrele dansau și ele pe un
fundal, păpușile se ridicau după panouri ce drapau doar parțial uniunea
păpușarului cu păpușa. Nas-Roș era chiar tot timpul împreună cu mânuitorul lui,
dacă nu el îl mânuia pe păpușar (o fată).
Povestitoarea a spus, la început, că
vom vedea o dramaă de acum 200 de ani, din insula Hokaido, când Tom-Tom, un
băiețel din pădure, și prietenii lui, animalele, au fost atacați de năvălitori
conduși de Nas-Roș (în traducere). El prinde toate animalele, dar nu și pe
Tom-Tom. Le ațâță împotriva lui și, pentru a-și salva prietenii, Tom-Tom
acceptă să-i fie slujitor lui Nas-Roș, îl conduce la miere, dar când monstrul
taie fagurele cu paloșul, un șarpe țâșnește și-l mușcă. După ce se reface, îl
pune pe slujitor să-l ducă la castelul dintre nourași, la conducătorul insulei.
Ajunși, însă, în apropiere, se odihnesc, iar animalele, în somn, îi târăsc la
intrarea din pădure – la fel a doua și a treia zi, și-l înving.
Povestea este subordonată sau răsare
din plastica generală a scenelor, personajelor, dansului, pantomimei,
cântecelor. Vine iarna – câteva clipe am și simțit iarna, cu peștii –
prinși de animalele pădurii, cu cocorul în zbor. Bătăile pline de pantomime
vioaie, meticuloase (mierea-daruri, mulțumesc-ul veveriței, în românește).
MERGEM ÎN INDIA
17 X 1976
mergem în India
mergem în India
hai în India
ești și mamă
Pe un copil l-a lovit o ușă și-i
curge sânge și l-a luat salvarea și l-a dus de la spital și l-a băgat în
pământ. Așa a pățit, să știi. O să pățești și tu ca el. Pământ și un băiat.
O să mă indiez
o să ne indiem
o să mă Indie
hei hei hei
nu suntem noi ăia
să ne rătă
cim
cim
cim
ba da ba nu ba da
ba nu ba da ba nu
a (aa)
un elefant
aa (doi elefanți)
avem sfanți
25 (duminică)
oct. 76
Ce este viața? Unui copil. Viața
unui copil ce este? Riginală. Vrei să spui originală? Originală. De
unde știi? De la mama și de la tata. Ei sunt originali? Riginali.
6 nov 76
paturile noastre sunt avioane
intră în apă și zboară
zboară zboară zboară
uite-așa era
da nu mai e
așa era
da nu mai e
cutia de chibrituri
14 XI 76 B
Mâine vă duceți, lapte luați
puțin, pâine multă, și plecați. Vine o fetiță și mă roagă să-i dau pâine multă,
frișcă puțină, să n-o doară gâtul, că pe urmă face infecție – dacă vine și se
duce salvarea, că zice că e sănătos și să plece mama la Cluj și pe el (ea) să-l
ia bucătarul în salvare și să plece.
30 dec 76
București
La grădiniță m-a bătut un băiat
și m-a bătut și o fetiță. Și m-a luat și de păr una, și m-a descălțat, mi-a
luat ciorapii, mi-a luat chiloții, pantalonii, și părul mi l-a tăiat și mi-a
luat și din carne și i-am spus: - te spun la tovarășa dacă—mi mai iei din păr,
și am spus-o. M-a descălțat, m-a ciorăpit de-aicea și m-a dezbrăcat în pielea
goală, când erai tu ocupat, te băgai în bufetul de la mama de la servici, și
era mare bufet acolo și te-ai băgat de prima dată. Și după ce te-ai băgat tu
acolo, a venit un bau-bau și te-a dezbrăcat tot ca pe mine și ți-a tăiat părul.
Dacă n-ai fost cuminte? De ce-ai deschis dulapul la pisici?
Un copil a fugit singur pe stradă și
l-a prins un om și l-a băgat în groapă acuma. Și a mai prins și o fată și un
băiat și i-a băgat în groapă, acolo unde săpa.
2 ianuarie
1977
În ultimele zile, am stat de vorbă
oarecum serios. O dată te-am și repezit. Ai pus buza, așteptându-mă, m-am
apropiat și ți-am surâs. Și tu mi-ai răspuns. Fără ranchiună. Poate fiind de
acord că nu trebuie într-adevăr să ieși despuiată pe ușă, iarna.
Replicile nu prea le mai țin minte,
deși poate m-aș abține. I-ai spus mamei, în baie, deconspirativ, dar-ar
Dumnezeu să mergem în India.
Tată, mâine să-mi cumperi o pisică.
O pisică de-adevăratelea. Părul lor îți intră-n gură. Îți cumpăr o pisică în India. Da, dar în
India nu e de-adevăratelea.
23 I 1977
la castelul Babilon
veni un galben de tron
de mână cu-un vermillon
și cu un sitron craidon
baby baby baby don
se sui pe parapet
și un modern violet
baby baby baby zet
facem cu toți cale-ntoarsă
c-a venit o umbră arsă
baby baby baby varsă
poți să stai aici un an
dragul meu alb de titan
baby baby pe maidan
și ne sare peste gard
din China verde smaragd
baby baby Babadag
Babadag Bagdad by Bagd
Din cauza dragostei tale pentru
culori – spui că mama te va învăța să pictezi -, am construit împreună castelul
Babilon. La temelie, galben, apoi gri, albastru și roșu, înconjurându-l cu
toate trei rânduri de culori. Am rimat aiurea 2-3 tuburi, după ce una dintre
voi a tras un pârț, poate negrul de ivoriu.
De dimineață, mi-ai spus două-trei
povești. A fost odată un băiețel care, mi se pare, a plecat de acasă. A fost o fetiță,
și-ai încălecat pe o lingură scurtă, să trăiască cine-ascultă. O poveste cu
pușcăria.
Aseară doreai să te faci milițian,
ca să-i bagi pe cei ce nu-s cuminți la pușcărie. Unde e pușcăria? Lângă
fântână.
(Când s-a dus iepurele la leu, să-l
mănânce, și, trecând pe lângă fântână, și-a văzut chipul în apă, l-a păcălit pe
leu că un dușman puternic, cu cetate, îl amenință. Și leul paraleul, prins,
când s-a văzut în oglindă, a crezut că e dușmanul și a scos un răget, întărit
de noul dușman, aruncându-se furios în fântână).
De la grădiniță, povestești mai des
isprăvile lui Furnică. Îmi spui să-l scriu și pe Mircea. Îl mai am și pe
Sava și pe toți copiii îi am în grupă. Am văzut o fetiță cu rochiță ca
puloverul tău. Asta e, tată, ce să-i fac? Am și eu un cățel și-l mai iau și
pe bebe, ceva, o jucărie și mă duc acasă.
Joci și teatru. Suflet bun, de l-ai păstra. Ești
altfel decât în pruncie. Parcă ai ști și poți ce nimeni nu mai știe și nu mai
poate. Mă ții pe picioare fără orice Indie și slujbă. Ești mai presus de
întâmplările grele. Spune, ce să scriu?
Mai am și pe Cenușă și pe Sava.
Sava e băiat și ocupă toate locurile. Ocupă locul meu, al lui altu, lu altu, lu
altu și eu nu mai am unde să stau. Mă și bate. Scrie toți copiii, că eu nu-i
știu pe toți. Unu cu rochiță, unu cu șorț, unu cu. A venit unu și a zis că nu
se duce cu șorț la grădiniță, că se duce cu uniformă la școală.
Zicem așa, ba că nu știu ce, ba ne
ducem la tata, ba ne pisicim. Mă, vorbim prostii. (Am căzut din tren, a căzut
și ursul). Uite, Sava a înjurat, a zis căcat, prostii d-astea. Și eu am spus
că-l bate tovarășa. Și l-a bătut. M-am mutat pe alt scaun.
Uite, copiii mei se duc cu trenul.
Nu mai ai niciun chip, și aia e. Alo, știi ceva, uite, copiii de la grădiniță
m-au bătut. Și dup-aia, i-am bătut și eu. Și dup-aia, nu m-au mai bătut.
Alo, pa, te-am pupat. Ai pus
telefonu-n furcă? Da. Bine. Alo? În ce gară ai ajuns? În Gara de Nord. Cine e
pe-acolo? Vasile, alb, are căciulă. Vii și tu cu el? Îți aduc căciulă, și să
vii. Acum vino. Pe unde s-o iau, e șantier, pe strada Unirii e noroi. Alo, nu
nimeresc drumul. Hai că vin eu să-ți arăt.
Nu-l văd pe Vasile. Păi a plecat
până ai venit tu. Mi-a dat peste căciulă (se dă jos din tren și mi-o
potrivește), mi-a pus căciula la loc. Bine. Îți pun un polovăr gros să mergi.
Am ajuns în gară. Scoate polovărul, că aici este cald. Vii cu trenul? Stai
puțin, hai să te-mbrac, acum că este și frig, dar nu este așa prea frig, dar
este cam frig. Îmi pun și eu căciula (albă). Îți pun și p-asta, dacă-ncape. Parcă
ești un pitic. Mă duc acasă.
Ai ajuns. Acum te dezbrac. Nu, mă,
tot suntem la Gara de Nord, să mai stăm și noi puțin, că nu plecăm așa cum vrem
noi, că sunt niște milițieni pe drum și nu ne lasă să ne plimbăm de colo până
colo. Tată, haide scrie c-am venit. Și cu mine se rupe scaunul, că sunt prea
grea, ia ridică-mă-n brațe, aoleu, ce greu ești.
24 II 77
De ce scrii fișa? Ca să nu
car toate cărțile. Păi să nu cari toate cărțile, că te bate mama. Ie-te,
n-are pe cine bate? Te bat și eu. Mai sunteți multe? Te bate și tata.
Să-l bat? Da. I-am dat pentru Platagea și plânge. Dacă-l las, te ia la
poceală. Pe cine-am bătut? Pe tata lu Nana.
27 I 1977
Ai pictat, de trei zile, cu
acuarele, în stil liber. Mă tem pentru ele, să nu le rupi. Îmi oferi numai câte
o jumătate de foaie. Ai văzut puțin din Copelia și acum dansezi prin casă.
Privești patinatorii și spui că ar semăna cu Blândul Ben. Îi dai mamei (care
refuză) o bomboană ca o casă. Toate desenele astea sunt frumoase, dar dacă Nana
e urâtă sunt și ele urâte. Ai scris o rețetă pentru mamaia și grădinarii
iscusiți. Mi-a zis creionul ăsta să scriu puțin cu el. Ți-am dat pixul –
ai văzut ce balerini sunt? Mi-ai promis că după ce pleacă d. Stoica mă lași
să pictez. Ceartă cu mama. Nu mai plânge, că chem pe Speroni Sperone din
Geosone,
Luni 21 II 1977
M-am
întors de la spital. M-ai strigat din fereastră. Am stat de vorbă, te-ai
culcat, te-ai trezit și ne-am jucat cu țoabele. Am inventat jocul Pe un băiat
îl cheamă Petrică. Pe o fată o cheamă Gina – pe un tătic îl cheamă
Girimia – Pe un băiat îl cheamă
Combino. - Pe un combino îl cheamă Nelu. - Ai zis tot aia.
Dacă ești cuminte, îți fac niște
desene foarte frumoase. Dar mi se pare că ești cuminte! Dar copiii mei nu fac
nimic, dar taie. Copiii mei totdeauna făceau așa, le dădeam de lucru și tăiau.
Copiii mei nu făceau nimic, nimic, dar tocmai tăiau (ca) niște puncte pe care
le pun eu la niște desene, altceva, mai importantă, că vreau eu să fac niște
desene. Că eu nu le tai de tot.
Ție, mamă, îți fac cel mai miștocin
desen și pe urmă îți mai fac unul albastru, nu negru. Uite, lui mamaia ce i-am
făcut, vezi ce-i fac? Tocmai de-aia-i fac. Copiii mei dacă nu fac nimica, ce să
le fac, nu taie nimic, dar tai eu și fructe, tocmai de-aia se țin după curul
meu, nu mă lasă să fac treabă. Uite că ți-am făcut două acolo, mamă, mamă, ce
frumoase sunt.
Stai să scriu poanta asta. Ce poantă, mă? Mai
zic, oi. Ce? Știi ce zici? Iepure. Mai vorbește ceva ca mama, eu să
răspund, hai că abia aștept, că-mi place. Nu-l mai face pe tata să râdă. Păi
nu-l fac să râdă. Mai vorbește chestia cu mama și eu să zic da.
Știi ce? Hai să facem un spital
pentru copii și pentru oameni mari. Facem o pădure, dar cum să facem noi
pădurea, dacă nu le-aduc pe-alea vechi? Câți ani ai? Știi ce, mamă, nu mai vrei să
răspund câți ani am? Câți zici. Stai, cum te cheamă? Alexandra Maria
Anca. Unde locuiești? Strada
Izvorul Crișului, apartamentul 57. Vrei să dăm la ora exactă telefon, da, ca să
văd cât e ceasul. Nu mai râde așa că-ți ies mațele din tine, eu râd dar n-am
coastele rupte, tu le ai. Mamă, credeam că mâțișorul e biscuit. Pisicule, până
fumez țigara asta și pe urmă mă culc. Hai la culcare.
Mai ții minte decul? Ce dec? Ghiocul de
care te speriai când erai mică. Mai spune. Ți-era frică, și când nu erai
cuminte ți-l arătam.
Vezi că vine școala și chiar de-acum
e cazul să învățăm măcar niște poezioare franțuzești. Păi, hai să învățăm
acum, pe scurt.
Dacă nu te culci, mi se rupe operația de supărare,
plec la spital, dacă te culci, se vindecă. Stai, că mă îmbrac.Te mai doare?
Te-ai vindecat? Ce, mamă, pleacă în papuci? N-ai văzut că i-am dus papucii
la spital?
22 II 1977
Mamă, ai ciocnit ouăle, cioc în
cioc, să le spargem și să le punem la fiert? Cireșica mică învață mult la
școală, și la servici nu învață și m-am ciocnit și cu ea.
apropie-te de fereastră
prinde un băiat
pune-l să cânte
cel mult un cuvânt
neștiut de mama
de tatăl său
de mama
de tatăl tău
de tine
de el
de nimeni
11 martie
1977
A fost odată ca niciodată,
demult, când se scria... Am zis-o p-aia. Altceva.
Iepurașul s-a dus să aleagă
floricele. Și deodată găsise floricele. El și-a luat floricelele-ndată, dar
vine ploaia, iepuraș
ce să mă fac eu
merge el amărât
fără ceva-n mână
fără nici unbrelă
fără nimic
Tot p-asta ți-o spun, că nu e gata,
că eu n-am făcut-o scurtă. Hai să ne-mbrăcăm. Hai că mă-mbrac. Păi ce, mă, ai
scris repede și eu nu am terminat povestea. Și a zis iepurașul că se duce să
se-mbrace. Că e frig dezbrăcat. Că mai vine, dar mai stă un pic să mai scrie.
Și după aceea, iepurașul o să se ducă la mămica lui, care era iepuroaica. Un
iepuraș rău, rău, și n-a câștigat.
14 III 77
Ce-ai desenat? Am desenat o ra...
un tren. Cine e în tren? Ăla cu două burți (B). Și mai cine? Și
atâta. Singur? Singur. Uite, are și o linie, pe din afară. Și
trebuia să fac și un cerc. Asta e mâzgăleală? Nu. Altceva ce mai
faci? Eu nu vreau să povestesc. De ce? Nu, eu vreau să desenez cu
pixul tău. Pixul meu e ocupat. Da, e ocupat, nu ești tu bine la cap,
ocupat pe pisici, pe moaș-ta pe gheață. Ce părere ai despre mămica ta? O
minge adevărată. E mămica ta? Da. Roșie? Nu. Este de alte culori:
o bluză, e roșie, și niște pantaloni albaștri mai închiși și o d-asta, mânecă,
cu maro, cu d-asta de mai multe culori. Ce mai e? Nu mai e nici nimic de
capul ei. N-are d-ăsta. Cherestea? Cherestea. Ți-a făcut ceva? Zice
să nu fumezi toate țigările. Tu te-ai lăsat de fumat? Da. De ce? De
banc și de cotoi bătrân. De cotoi bătrân și de altceva? Și era să ne
pice și casa, să cadă peste păpuși și să le omoare, mamma mia, doamne ferește
să spargă și geamurile, să vină gazele și să murim una peste alta, cu operația,
cu tot ce avem, și așa ne mai cunoaștem și noi ce-avem.
15 III 77
Florina, să vii pe la mine, că
golim dulapurile, le dăm mai încolo și, dacă vine cutremurul, iar golim dulapul
și dăm cutiile mai încolo.
19 III 77
Tu erai împăratul. Mama era
împăratul. Mamaia era împăratul. Eu eram împăratul. Toți eram împăratul. Toate
lucrurile erau împăratul.
26 aprilie 1977
Acum se ia luminalul? Da. Două?
Una. Două. Tata știe mai bine. Nu, mă tată, două. Două. De ce să
le iau, mă, știu eu mai bine că după masă nu se iau două. Să te spun la
doctoriță. Acum mă trombonești.
5 mai 1977
Dă—mi dosarul și ia tu sacul.
Acum tu ești Nana și eu sunt tata..
Geta și copiii vor pleca în Balta Albă. Să
mergem și noi în baltă. Nu, că nu știm unde se duc. Și asta e, am pierdut trenul. Să prindem
trenul. E un tren de vorbă, uite cum îmi scapă din gură.
E un serial cu Shirley Temple și tu
ești prea mică să-l guști. E al doilea pe care-l văd. Sâmbăta trecută, un copil
fără părinți, de la orfelinat, intră în compania unor actori, care au neplăceri
cu proprietăreasa hotelului, o domnișoară bătrână, bogată și rea – chiar cu
fratele ei, bun, urât și cu chelie. Ce frumos dansa fetița, pe toți îi încânta
și făcea să aibă haz un club de moși, altfel, aiuriți. În fine, ajung la
proces: bătrâna, cu trupa.
Ce zici că apare ca martor și
prietena noastră? Și judecătorului îi vine o idee, o idee neobișnuită, cum nu
i-a mai venit altui judecător: să dea cei învinuiți o reprezentație. Imediat,
ziarele – și eu sunt ziarist – scriu despre nemaipomenita întâmplare. Dar e
adevărat. Toată lumea se distrează de minune. Adică și judecătorul, mai pe
furiș. Ba, până la urmă și uricioasa de domnișoară
bătrână și, gata,
în loc să-i dea afară, îi angajează cu bani mai mulți decât oferise un
spectator.
Azi, o domnișoară ca un soldățoi
cuminte, dar sosit din India, apare la o școală pentru copii de părinți bogați,
împreună cu tatăl ei, căpitanul Crow. Peste-o oră, el va pleca în război – așa
a și început filmul, cu șiruri de soldați cu căști defilând, dar filmul, eu o
știam, este tot al unei fetițe ce ne va umple inimile de emoție. Iar o
domnișoară bătrână, tot acră, groaznic: directoarea școlii. Rangul și banii
căpitanului o conving să-i dea fetiței cea mai luxoasă cameră, fereastră în
fereastră cu camera unui lord aiurit, servit de Randas, indian cu turban și cu
papagali – ce plăcere.
N-o mai lungesc, vedem o școală
particulară de fete – și eu sunt profesor – din Anglia războiului cu burii, la
1899, parcă - pote greșesc dinadins, și
chiar pe mica actriță, adică marea, cea mai mare actriță-copil, dacă am scris-o
incorect înseamnă că a fost să fie, pentru a-ți aminti și de cea mai bună
prietenă a fetei căpitanului (o fi un poem de Pușkin cu titlul ăsta): Backy,
nume etern al poveștilor englezești, de ți-a inventat și mama alte povești cu
un nume asemănător și mie nu mi le povestiți niciodată.
Măcar să fie ca-n filmul ăsta, că
lucrurile merg prost în război, pe lista morților apare și tatăl lui Sarah. Ea
e mutată într-o cameră neîncălzită, trimisă să muncească și să mănânce la
bucătărie, la fel ca Backy. Ea se supune, le face focul la închipuitele de
pensionare ale domnișoarei Minchin, mai ales că are un gând, simte că tatăl ei
n-a murit. Nu e extraordinar?
Cum sosesc răniți, ea se dă peste
cap să ajungă la spital, să-i vadă. Le și cântă. La început, dansează, să-i
înveselească, deși era tristă și avea și ea nevoie de bucurie. Vecinul ei,
Randas, cel cu papagalii, când dormea, îi împodobește camera ca-n frații Grimm.
Aș face o piesă cu doi frați. Piese
mici cu nume mari. Să joci și tu un rol, ca Sarah. Să-ți dea și ție un indian
papagali, iar eu să mă aflu, orice s-ar întâmpla, așa cum simți tu. Căci,
adevărat, căpitanul – ce căpitan, că nu mai știa nici cum îl cheamă, zicea doar
Sara! Sarah! Ai înțeles, trăia, era rănit, bandajat la cap, ca Apollinaire.
Pann Polin, nici Peter Pan, nici pan
Apollinnaire. Place la toată lumea. Acolo se va juca și piesele mele. Deci
aceea e patria mea. Un Will, puțin chel, cam alcoolic, pictor ce se dedică
deodată teatrului, se închipuie și se pictează, o clipă, Shakespeare, dar își
reia, pe o cale nouă, a sa, povestea adevărată a unor munci și zile.
Da, căpitanul trăia. Domnișoara
bătrână, directoarea, văzând frumusețea de cameră, cum o împodobise indianul,
chemase poliția, care ajunge și-n spital. Într-un scaun pe roate, un tată spune
într-una numele fiicei lui, ea îl aude, el o recunoaște, filmul se sfârșește ca
un basm american, nu de Grimm.
Tu ai apărut la Heidi. Pictezi
cu acuarele pe drăguțul ăla pentru care te-o fi îmbrâncit Dan. Aurelia Diaconu
te-a pictat goală, cântând la pian, copie după o ilustrată poștală. Timpul
trece în iunie. Mama și cu mine împlinim 11 ani de căsnicie, tu 4 ani de viață.
Să nu-ți închipui că viața e prea frumoasă și pe urmă să-ți pară foarte urâtă.
Să nu ne distrăm cu povestea unor bani puțini și a multor pirați ai bucuriilor.
Mama asta ar vrea să ne mutăm, pentru că nu mai rezistăm cu plătitul ratelor.
28 mai 1977
Am o bubă dulce, care se suge.
Aseară te-ai izbit cu capul de tocul ușii și n-ai
dormit bine. Am descopeir pe Martinel cel mare, fără un picior – unde i-o fi? S-a
dat peste cap și s-a făcut bila asta. Și bila nu se poate da iar peste cap
și să se facă din nou piciorul ursului. Nu. Mai jocă-te și cu mama. Jocule,
unde e mamaia? La spital (azi e săptămâna de când, la spital, murise).
6 iunie 77
Trebuie să mă îmbrac. Să mă
fâstâcesc. Să mă îmbrac cu pereții. Sunt o statuie.
13 iunie
Diseară o să vină Dragoș, Alda,
Ozana și Mălin, iar de sus, Carmen și Diana. Odeta și Ivona au promis că vin și
ele.
14 iunie 1977
Pe la 6 seara, au venit, duminică,
musafiri. Îi așteptai afară. Nu te interesa nici tort, nici nimic, ci doar când
vin, nu mai vin, dacă mai vin. Și s-au înființat, în afară de Alda, care
plecase la o altă amică de-a ei – școlărițele astea. Dragoș era drăgăstos –
până mai târziu, când a pus în funcțiune o mitralieră cu baterii. Ozana și
Mălin s-au jucat primii, parcă în camera ta, cu tine, după ce Mălin a tras,
fericit, la mașina de tricotat o bandă albă, repede, repede, și eu i-am oferit,
în alb, o diplomă Brâncuși, adusă de anul trecut, pentru el, când mă
brâncușeam ca și cum fără mine se dărâma coloana (dar acum?). Carmen a sosit nu
numai cu Diana, încruntată, dar și cu o blondă de seama ei, timidă și prietenă
cu ea. Odeta si cu Ivona s-au făcut mari de-acum. Odeta se duce în America,
două luni, într-o tabără de muzică, așa că am prelucrat-o cum să se poarte, că
e româncă, de 16 ani, așa și pe dincolo.
Deci mama a desfăcut tortul, a
înfipt și a aprins lumânările. Se înserase. Părinții stăteam în picioare,
copiii așezați, și tu, foarte serioasă și emoționată, te-ai pus pe suflat și,
dup-aia, pe tonul dat de maestra Măslinuță (Odeta), ți-am cântat un Mulți ani
trăiască! Păcat, consumasem tot filmul meu, plus unul al lui Costică Luca. Dar,
chiar fără poză, momentul acela așteptat întrecuse închipuirea noastră și ne
vedeam purtați într-o lume a ta, feerică și bună.
Pe la miezul nopții am spart
distracția (cu ness, fără alcool). Eu am mai lucrat puțin, de mi-am încheiat
comunicarea. Ieri, când era cu adevărat ziua ta, am întârziat până noaptea
târziu în oraș, și tu adormisei mâțâită, de era mama amărâtă, dar azi ești
veselă. E vorba să mergi cu mama la Sighișoara.
5 iulie 1977
Nu ți-am mai scris demult. Aseară,
am trecut pe la Curtea Veche (voiai să cobori în Palatul Domnesc) cu tataia
Nase. Apoi am trecut pe la Constantin Mateescu, de te-ai jucat cu fata lui, Anca.
Acum povestești atâtea și eu nu le mai țin minte.
Sâmbătă, mergând împreună la
cumpărături, ne-am tocmit cu niște băieți de-a V-a pentru un cățel și l-am adus
acasă pe 5 lei. Ne-am jucat toată seara cu Azorică – așa l-ai botezat – dar el
nu era nici de casă, nici de rasă. Așa că, a doua zi, duminică (tu te dusesei
cu mama la serbare, unde ai recitat o poezie despre partid și ai jucat și un
rol de ciupercuță), l-am dus și l-am abandonat, spunându-ți că l-am dus la mama
lui (la biserică, în curte, unde-l și născuse). Îmi amintești, din când în
când, că dacă nu-l cerea mama lui îl țineam noi.
31 iulie 1977
Azi am fost cu Gheorghiță, vărul
tău, și cu taică-său la grădina zoologică. Ați mers călare pe ponei și v-ați
jucat cu zimbrul. Ați stat la taclale cu leul. Spui la fiecare poeziile
potrivite (un elefant se legăna, trei iezi cucuieți...). V-ați amuzat de
broaștele țetoase și de bietele veverițe. Ai întârziat la găini.
30 august 1977,
Sfânta Alexandra
Duminică, voi pleca în India. Vei
veni cu mama. Rămânem aceiași, și un pic de indieni. Mă închin. Acum mergem la
Odetta – tu vii cu mama de la Vivi și Georgică, eu vă voi întâlni acolo, la
deșteapta asta de artistă, care se întoarce de la Detroit, din America, unde a
cântat în tabără două luni.
6 septembrie 1977
Duminică, am petrecut împreună,
amândoi, în Parcul Libertății, prin teatru (dar era închis, iar tu voiai să
spui o poezie, Partidul, pe scenă – nu te-am contrazis, dar n-am ajuns
la Arenele Romane), o oră pe lac, în barcă, de ne-am amuzat privind o mireasă
și un ginere, strigând ecoul pe sub podul mare, apoi în Mausoleul eroilor –
tocmai se schimba garda, iar tu începusei să defilezi ca soldații. Am mai
strâns ceva castane (încă nu s-au copt și nu mai pică din copac), am mâncat
câte-o sarailie, am trecut pe la Odetta și Yvona, de-ai mai făcut rost de ceva
gumă, și am ajuns și acasă.
Ieri, ca să te primească la
grădiniță, am făcut de două ori drumul până la policlinică, după aviz
epidemiologic. Deși începusei să obosesști, erai veselă și spuneai că îți pare
bine că nu te primește la grădiniță.
Ți-am spus, aseară, o poveste despre
elefant și urs, mai ales ăia mititei din plastic: s-au lăudat că au fost
totdeauna mari, cei mai mari, niciodată mici; n-au fost cuminți și uite că au
ajuns mititei, în timp ce deșteptul de cerb a tot crescut, pe încetul, și a
rămas mare, cum îl vedem ca un măgar porintre oi. Așa că, poate ca niciodată în
ultimul an, pe la 9 seara dormeai – ba dormea și mama și m-am culcat și eu.
Mama s-a întors la serviciu, tu la
grădiniță, eu aștept să plec în India, unde o să vă aștept în grădină. Se lasă
greu și indienii cu viza.
Mă lupt să mă las de fumat, după ce
abia mă reapucasem. A cincea zi, am fumat însă o Kent, a șasea o Snagov, și
azi, până acum, o Carpați. M-a apucat o somnolență de-am adormit la 12 și
jumătate – am pus ceasul să mă sune la 13, am vorbit cu doamna Popescu – nimic
-, iar m-am culcat, am pus ceasul să sune la 14, am visat că mă sună o femeie
cu nume necunoscut care mă anința că apăruse viza, nu prea mă bucuram – o sun
pe d-na Popescu – nicio viză.
7 septmbrie 1977
Pentru unii, Ungaretti e Unga,
pentru alții, Neagu. Suchianu i-a zis lui Vianu, când s-a întors din India,
să-și schimbe numele în Rabinrahat Tudore.
8 septembrie1977 Sfântă Mărie Mică
Sfeștanie
casă, fă-ți
adăpostul gândurilor
sub umbletul norilor
pe moalele șerpilor
te ridică
odată cu Sfânta Mărie Mică
fiilor fi-le
ușă de zile
mamei of
de curățat cartof
fâsâit de bombă
la Arlechin și Colombă
iar nouă
viață nouă
că și noi
în sutănoi
la un loc
facem poc
și ne bem
apă cu gem
șampanie
de sfeștanie
că tot o să ne trezească
prispa a mai bătrânească
Mă gândesc la o dodie de fumată.
vorbă te vorbești
te fumezi Mărășești
India se apropie, dar rămâne ea și
departe, noroc cu șahul de ieri. Mi-a plăcut de Șora, dar și mai mult de Anca,
fata lui Mateescu – ar fi vrut să te vadă. Azi am avut program oficial, am
conversat cu Malița, cu adjuncții doamnei Gâdea, cu Râpeanu și cu mine. Pe
alții nu-i mai scriu, că abia cu ei am stat de vorbă – câte sute de ore de
tălălăilă s-or fi făcut, de muncit când să mai muncesc eu și cu ce și de unde
chef, că bani nici de autobuz n-aveam și mergeam pe operație? De n-om fi noi ăi
mai săraci, noroc că nici ăi mai bogați.
E sfânta ta Maria Mică
îmi pare viața ta timpul
îmi pare bine nici nu te învăț
să mergi sau să stai
cum nici nu știu dacă ne oprirăm
vreodată la un fluierat de sârmă
peste șanțul cu greieri
e, seara din umbră pe coaste
încet-încet îngroapă țărâna
cu bunătate și sânge
Fecioara Maria
cea născătoare de dumnezeu
precum ți se pare
Am petrecut în continuarea lui 8
septembrie la Gabi Văcăreanu, unde toate se lăudau că sunt sărbătorite și tu
erai singurul copil și tot Marie. Când am intrat eu – tu, martoră – am anunțat
că am scris o poezie cam anti-sfeștanie – și în capul mesei, observam în
sfârșit, se afla preotul apucoman care și-a schimbat predica, politizând-o, ca
și șeful sărbătoritelor, cu sărut-mâna, părinte, la început și la fine.
Poezia cu îmi pare viața ta
timpul îmi pare bine nu a fost gustată – cu atât mai concludent -, iar
ce-am tot tălălăit, în rigori premeditate poate de toți, nu mai transcriu
(poate tu nici nu vei citi caietul începutului tău de viață?)
Mâine voi fuma. În India, sper să mă
las. Tu vei pleca la grădiniță cu mama. Ea a văzut un păianjen pe tavan: ce
veste mare!
În lipsa șerifului, aseară i-am
vizitat pe Popești. Veniseră la ei o mamă cu fata ei care a picat la facultate,
să le ghicească Geta, dar asta le-a tras clapa, după ce promisese de două-trei
zile, și n-a apărut toată noaptea acasă (motiv să-i frec și eu mamei ridichea,
în revanșă, că prea-mi scosese ochii că nu mi-am stăpânit nici limba, nici
pofta de băutură la Gabi, că ea cică m-a testat, de-aia a tras de mine să vin
atunci – eu, cu două cepe mâncate, ca să scap; ea, gata, mă vedea acolo vizavi,
în India).
12 septembrie
1977
Eu sunt cu poezia, mama e cu
pictura. Și eu sunt cu pictura. Dar am pictat împreună. Încă nu ne
gândim la Dumnezeu, cu pensula în mână, ne privim pe noi și, prin culori,
grădini (când ajunsesem la cer, i-ai cerut mamei albastru). Avusesem discuții
despre viața noastră în India și fusesei
de acord să te înțelegi în englezește la grădinița de acolo, dar nici românește
să nu uiți, când ne-om întoarce acasă. Bătusem câmpii despre banane și maimuțe.
Am trecut întâmplător pe la editura
Ion Creangă și m-am interesat de Aventurile lui Sârbiță, pe care le
scrisesem pentru tine. Madame redactor tot îi trăgea că publică numai ce este
pentru copii, nu prefăcut (ca pentru ei), dar nu citise aventurile. Ca să vezi
și tu cum nu se publică lucrurile bune.
Na-ți-o
că-mi dete telefon un necunocut, cum că doresc eu să merg în India? Nu e
dorința mea, am fost de acord. Vrea să-mi dea pentru un prieten al lui un plic.
Cine? E un secretar de-acolo. D-stră știți dacă am voie să duc așa ceva. Tocmai
aștept viza de la indieni, se cam câcâie. Adică să se facă presiuni la ambasada
Indiei? Nu știu. Când și unde sunt eu mâine? Umblu, aș putea veni la externe.
Nu, că și el umblă. Pe la trei cred că mă întorc acasă. Bun, o să mă sune acasă,
după trei. Zice că-l cheamă Comănescu.
Mama a visat că era cu mine și cu
S.G. Și aceasta din urmă îmi spunea că întârzierea e din cauza mea. Mama i-a
răspuns că acasă nu întârzii.
14 septembrie
1977
Bogdan (Bratu) merge mâine în clasa
întâi. Te-am înscris ieri la franceză. Vorbești cel mai mult, din grupa ta, și
bați copiii, spune educatoarea. I-ai povestit lui Georgică (Cepoi) la telefon: în
grupa mijlocie trei se mai stă și cuminte. Acum țipi la mama și întindeți
rufele – tot ca să nu te culci. Ai dezertat (ca de obicei, până am mai făcut eu
scandal) iar sus, la Cireșici. Dragoș (Iuga) se duce și el la școalî mâine,
cred că la germană (treaba lor).
Sunt cât pe aci să încerc un vers –
dar el nu e aici, ca și tine, până la urmă s-o duce să se culce. I-ai pus pe
Bebiță și pe Chiț în cea mai intimă parte a bibliotecii, unde țin, în afară de
scrisorile de la Eliade și cărți de-ale mele, colecția picturilor tale. Mama
că, vezi, poate o iei pe coajă, iar tu interesată, Eu? Gigel, de la
Stolniceni, a intrat în liceul de mecanici auto, îmi telefonă adineauri.
mai bine am juca șah
în loc să construim
prea multe fundații
am pândi regina și
ne-am preface
că am uitat de rege
până la o adică
ni s-ar lămuri plictisul
la prima inspirație
să schimbăm tot
ce ne iese în cale
cu o poveste necunoscută
chiar dacă e aia
cu leul paraleul
1 octombrie 1977
Nu-s în India nici până acum – zice
că nu-mi dau indienii viză, încă. Și m-am întors la facultate. Mergem împreună
diminețile la grădiniță. Acum vreo câteva zile, te-ai trezit plângând și,
somnoroasă, m-ai căutat la baie, unde mă bărbieream. Mai pe urmă ziceai că ai
visat urât. Pe-Ăl cu Gheare? Da. Să știi, eu sunt Ăl cu Gheare, uite, și
tu ești Cu Gheare, nu? Și Douăzeciul, tot noi. E, da, un cățel mare tot e, foarte
mare, noaptea, la ușă. A, îi dau una și-l fac blok-out.
Cine are gura mai mare, eu sau mama? Mama. Mama,
astă-seară, specula că tu înțelegi prin gură mare pe cel care are dreptate, nu
pe cel cu scandalul; oricum, eu am făcut gălăgie și mi-ai acordat mie premiul
de gură mare – care va să zică, am și dreptate.
Aseară, mama a fost cu tine la
doctorița Murguleț, care i-a spus că o să avem multă vreme nevoie de ea și ți-a
mărit doza zilnică de luminalete de la 3 la 5. Ne-a apucat un fel de panică,
doar ești atât de firească, veselă și robustă, inventivă și la locul tău, plină
de tandrețe, bun-simț și cuviință, nu te avânți băiețește, nici nu plângi de
nimicuri, nu dormi rău, mănânci bine, te aperi și ești îndatoritoare, cucerești
și te lași sedusă, inventezi după firea celor ce te iubesc, nu răspunzi la
agresiuni, îmi iei în serios dojenile puse în poveste chiar dacă te-am pedepsit
și treci peste ele, mă întrebi uneori subtil, de ce-ți cer voie să dau un
telefon, or s-o iubesc pe mama, când știu că o să-mi dai voie, ești de acord să
facem engleză și franceză, iar vorbe italiene ne-am spus la moment, știi
pictură, improvizezi sunete și sintagme, rime și versuri, iei parte la marea
modă a smeelor de hârtie lansată de băieții școlari, participi la viața celor apropiați
sau dragi, chiar de șocul acestei diagnosticări de aseară, respingătoare și de
tine respinsă, pari în cunoștință de cauză și sugerezi o distanță ce ne face să
sperăm în norocul vieții noastre, puternic și sănătos peste încercări.
Doar m-ai întărit și pe mine când,
ferindu-mă de mângâierile tale, pentru ca nu cumva să atingi eczema de pe barba
mea, mi-ai dat, cu detașarea ta, un fel de indiferență pentru toată povestea
aia, și am tratat-o, pe lângă multele alifii, antibiotice și sterilizante, cu
umor sau calm. Ce fleac, însă, pe lângă povestea și îngrijorarea de la tine,
iar tu, la fel, luminoasă, ne porți în timp, cu seninătate și forță, într-un
destin preștiut, deasupra vorbelor oricărui tartor sau medic – chiar, de ce
n-ai stăpâni tu însăți taina traseelor din frumosul tău creier?
În acest timp, cu mama, tocmai mă
apucasem de citit Traite du desespoir (Gallimard, 1949) înnodând firul
vechii atracții către...
Joi 6 octombrie 1977
Draga mea, pe cât de nefericit –
fără a fi notat – am fost din cauza madamei Murguleț, pe care nici tu nu poți
s-o suferi, pe atât de încrezător am devenit după ce profesorul Crețanu a spus
că nu ai nimic din punct de vedere neurologic (ai fost cu mama marți la el și
la d-nele Roșianu și Bratu). Altă viață, așa. În loc să-ți crească doza la 5,
ți-au scăzut-o la 2.
Dimineațile mergem împreună la
grădi. Ne merg gurile ca la alții. Vom găsi noi și singuri teste, ba vom mai
oferi și altora.
Cu India, așteptăm, nu ne dau ei
viză (au arestat-o, pentru o zi, și pe Indira Gandhi, dar nu știi cine era și
cât de renumită fata lui Nehru – toți comentează față de mine asemenea
povești).
Joi 7 octombrie
Am trecut pe la redacție la Domnița.
Mi-a făcut plăcere când mi-a povestit că a citit o scrisoare pe care i-am
trimis-o lui Vasile de la Roma, când era mama însărcinată cu tine, și ea zicea
că e foarte frumos ce scriu – și când te gândești că deșteapta de mama și și eu
nu ne conversam deloc pe tema asta, fiindcă ea nici nu deschidea discuția, iar
eu ce știam, am venit în țară cu păpușele
multe – Azumba era negresă și cu părul creț, Angelica era Blondă și așa mai
departe, de te-ai jucat vreun an cu ele.
Unde sunt stelele? S-au dus
la grădinița lor.
11 octombrie 1977
Sâmbăta trecută, am plecat la
Târgoviște, să mă las de fumat din nou (n-am fumat de o săptămână) și mi-era
dor de voi. Mâine mergem la Țăndărică, dacă n-o fi prea urât afară.
Te-ai tăiat zilele trecute, mama
te-a pansat, iar arătându-mi: ia uite cum doarme sângele, au, să nu se
trezească și să zică, ia să ies eu afară.
Citesc reviste englezești și
franțuzești – ne mai și jucăm. Iar se aude că mergem în India. La Târgoviște,
am văzut Vandana – puținii spectatori, tineri, ce mai plângeau, pe
întrecute.
Să ne luăm bicicletele și să ne
plimbăm. Nu că mergi prea repede și eu rămân în urmă și nu mai știu unde să
te găsesc, te pierd. O iei tu înainte. Te aștept.
Duminică 28 oct. 79 B
S-au dus doi ani. Din India, ai
început să ai caietele tale (ți-am continuat și eu jurnalul, din care am
publicat Nana in the Himalyas, preluat și de Comuniunea românească). Cu
un an de școală acolo, iar în clasa I aici, cu expoziție de pictură acolo, cu un
om este la doctor, de aseară (mama e la Alba-Iulia, ne descurcăm așa și
așa).
Am intrat în alte griji, ceva mai
pedagogice. Te-ai îndrăgostit a doua oară (?) Doza de două luminalete probabil
se va opri. Nici ochelarii trecuți pe la ochi de un Bernescu nu-ți vor rezista.
Acum doi ani, pe vremea asta, vă
duceam dorul din Delhi, iar voi vă preparați să veniți acolo. Comentezi, nu
între noi, anii ăștia, ți-ai spart și capul când să răspunzi cuiva cum era în
India. Când erai mică, aveam, împreună, o idee mai clară despre Dumnezeu. Vom
pleca din nou în India, vei ajunge o vedantină. Totuși, cea mai bună prietenă a
ta e Măriuca, împreună dați idee de ce-o să fiți cândva, temperamental.
DE MÂNA NANEI
27.02. 1981, Delhi, ora 7. PE.ME
Azi am văzut un camion răsturnat cu
sacii. Sacii erau de mălai. Și nu ne-a lăsat să trecem nea milițianul. Și ne-a
lăsat să trecem și ne-a arătat pe altă parte. Dar am ajuns tot în locul ăla cu
taxiul.
1.03. 1981.
Delhi. ora 2. p.m.
Astăzi m-am jucat cu Martin că era
ziua lui. Și acum mă duc afară să mă joc. Am fost la Bharat Natyam. A venit
Yogindra pe la noi. Mama vrea să învețe și ea Bharat Natyam. Am mărțișoare
puține și prietene multe. Tata s-a dat bece-bece cu Martin.
2.03. 1981.
Delhi.
Am fost la școală. Am început
înmulțirea. Când am venit acasă, mama și tata erau plecați să ia leafa.
Am mâncat singură.
Apoi au venit și ei.
Mi-au adus boost și gume de
mestecat.
La ora 2.30 p.m.
mergem să alegem
flori
Cioara, buna prietenă a lui tata,
i-a dat o pereche de pantaloni cam rupți. Poate se îndură mama să mi-i coasă cu
degetul, că n-are ac, iar eu nici nu mă pricep, de deșteaptă ce sunt. Ultimele
nopți am tușit. Și mama se duce să îmi cumpere medicamente.
3.2.1982.
Delhi
Eu după ce îmi sciu jurnalul de azi
îmi fac ghirlandă cu o singură ghirlandă. Azi am început înmulțirea. 11 22 33
44 55 66. 11 al treilea. 22 al doilea. 33 al patrulea. 44 al cincilea. 55 alșaselea.
66 PRIMU.
15.03. 1981.
Delhi. ora 13.0. P.M.
Dragă mamaie,
Mamaie îți urez multă sănătate și
fericire. Sunt multe ciori pe la noi și le-am cântat: cioară, cioară, mă-ta
zboară, tac-to cântă din vioară. Când am scris scrisoarea, o cioară făcea cra,
cra. Aveam muzică de ciori. Tu ce mai faci? Noi suntem toți sănătoși. Aștept
răspuns. Cu drag
Anca Alexandra Maria.
9.05. 81.
Delhi
pește, pește
tu ești în
Marea Neagră
cât ceapa
pe care o duce apa
și un delfin
pe post
de pinguin
și peștele pe
nume Argu
Iepurele
Iepurele năzdrăvan s-a sculat să se
ducă la școală. Și, când s-a sculat din pat, a văzut că mama nu este, dar nici
tata. Și s-a culcat la loc.
Când a venit mama de la piață, l-a
găsit dormind. Și l-a sculat și i-a zis: de ce nu te-ai dus la școală? și el
mincinos a zis: nu a sunat ceasul, s-a stricat. Bine, o să te duci în pauză. Și
iepurele nu voia să se ducă la școală.
Și când s-a dus în pauză, s-a
întâlnit cu tata, care venea de la servici. Și i-a zis: de ce te duci acuma la
școală, tocmai în pauză? Că vreau. Și tata l-a lăsat în pace și s-a dus acasă.
Și tata când a ajuns acasă a
întrebat pe iepuroaică de ce copilul s-a dus la școală acum, și mama i-a spus:
fiindcă nu s-a sculat de dimineață. Da ce, s-a stricat iarăși ceasul? că văd că
merge. Dar copilul mi-a zis că s-a stricat ceasul. Nu, minte. Ia să văd. Da, a
mințit.
Și când a venit copilul acasă, a
luat o bătaie zdravănă. Și n-a mințit a doua oară, că ține minte ce-a pățit.
10.05. 1981.
O veveriță în
tei
Odată o veveriță s-a suit în tei. Și nici n-a apucat să miroasă că
a și venit un vultur și veverița s-a speriat și a fugit. Tare fricoasă era. Și
s-a dus acasă la ea. Pasămite era pui de veveriță.
A fost odată un iepure pe nume
S(p)eriosu, care era prieten cu Rița, Rița veverița și cu sconxul Mătăhuzoi ce
cumpăra parfum și se parfuma ca să nu mai miroasă urât.
23.05. 1981.
Delhi
9.15 P.M.
Astăzi am ocolit căcatu. Și am jucat
șotron și bangri tang. A venit o furtună când eu dormeam. Noi făcem o piesă,
Papețoi și o grădină. Acuma noi pregătim tot și la 1.06. 1981 facem repetiție.
24.05. 1981
Papețoiul
Un papețoi și o fetiță se plimbau.
Și când se plimbau, fetiței îi trece prin cap să îl fure pe papețoi și l-a
furat.
Și apare un șarpe și zice:
- De ce mi-ai furat papețoiul meu? Că acum dau foc
pe gură și te fac cenușă. Și fata i l-a dat, decât să sufle șarpele foc pe
gură.
.............
Păunul cel isteț
Într-o zi, două rațe se dădeau pe un
lotus, ba eu l-am ocupat prima etc.Și a venit păunul pe nume Peticilă și a zis
ăsta e lotusul meu, dați-vă jos. Și s-au dat jos de pe lotus, și așa le-a și
împăcat.
............
Regina florilor
Pe timpuri când se scria musca pe
perete etc.
A fost odată un palat și acolo trăia
regina florilor. Și pe timpurile alea se făcea școala în palat la regină.
Regina era Ghiocelul și toate florile luau numai zece și pe toate le-a trecut
clasa. Și toate au luat premiul întâi.
.........
Eu mă duc în
vizită la Golda.
Golda este un câine.
Ea este în spital.
Când a venit să o ia
pe Golda la spital
am crezut că
o s-o omoare
dar Niru
o prietenă de-a mea
a zis că
o ia la spital.
Eu am crezut că
Golda o să moară.
Noi am dat
telefon la spital
după trei zile
să știm cum
se simte Golda.
Nana
Din
India
Delhi
6.06. 1981.
Dragă Măriuca,
La noi încep ploile. Am scos o
carte. A fost o veveriță este numele cărții pe care am scris-o eu. Într-o zi,
mi-am prins degetul inelar în ușă și unghia s-a făcut albastru închis. Am stat
două zile cu o compresă și după două zile m-am dus la spital și o doctoriță
mi-a zis că sub unghie este infecție și mi-a dat doctorii. În fiecare zi mă duc
să îmi schimbe pansamentul și îmi pune o alifie specială. Eu o să scriu o
poezie pe ingliș
Twenty froggies went to school
Down beside a rushy pool etc
..........
A fost odată o broască țestoasă. Și
ea avea casa în pământ. Broasca țestoasă nu era acasă. Nouă pui de broască țestoasă au
ieșit din ouă. Și au ieșit afară și au început să înoate și au sosit berzele și
toate broaștele țestoase au fugit care încotro prin apă. Pe o broască țestoasă
o chena Almaviva.
.........
În timpul munsonului plouă în
fiecare zi. Și în parc au crescut ciuperci.
.........
A fost odată o gâză și avea toate
culorile pe ea și a prins-o ploaia și i-a spălat toate culorile de pe ea.
..........
A
fost odată un rege și o regină, regele avea un băiat iar regina avea o fată.
19. 01. 1982
Dictare
Cine n-ascultă
de mamă
Cine n-ascultă de mamă
N-are-n lume nicio samă,
Cine n-ascultă de tată
N-are noroc niciodată.
Nici eu nu i-am ascultat
Și Dumnezeu m-a cercat,
Și-am făcut precum am vrut
Și Dumnezeu m-a bătut.
19.01. 1982.
INDIA
Prietena mea
Pe prietena mea o cheamă Bulbul. Are
zece ani. Stă în blocul meu. Se
duce la
școală. Bulbul e o fată. Se joacă cu
mine. Nu se ceartă cu mine. Stă în D5.
Ea știe multe cântece și poezii.
........
Radha
Astăzi e ziua lui Radha. Radha are o
soră. Mi-a dat trei bomboane. Merge cu mine în taxi la școală. Sora ei are
patru ani. Radha stă în D1. Ea este prietena mea. Eu joc crichet cu ea. A
învățat să spună: pisică, câine, șoarece, iepure.
Duminica asta punem în scenă o piesă
franțuzească. Mergem pe terasă și cântăm două cântece: „Le bon Roi Dagobert” și
„Malbrough S'en
va-t-en Guerre”. Nu
știm melodiile,
dar „Malbrough” îl cântăm ca pe „For
He's a jolly Good fellow”. Radha o să
afle melodia de la părinții
ei.
Bonne Anniversaire
ma chere Radha.
NANA
.........
Bulbul stă în D15
Radha stă în D1
Sweety stă în D18
Sharma stă în D16
Mamata stă în D9
Nitu stă în D1
Eu stau în D14
Nitu are doi căței. Pe unul îl
cheamă Shadow, pe celălalt îl cheamă Golda.Nitu stă în Almora. Tatăl ei are
șase mașini. Tatăl ei e D.M.
Am văzut la un film că copiii se
nasc prin păsărică.
31.01.1082
Dragă Măriuca,
Mulțumesc pentru scrisoarea pe care
mi-ai trimis-o. Desenul l-am pus în perete.
1.02. 1982
Câini
Snupi e un câine. Snupi este un
cățel, băiat. Shado, Snupi și Cita mă iubesc. Golda este prietena lui Shado.
Shado stă cu mine. Shado doarme cu mine în pat. Eu fug, și Cita, după mine.
Cita vrea să se împrietenească cu Shado și Snupi, dar Snupi se inervează și lui
Shado îi este frică.
24.5.82
Astăzi Eu am fost la spital. Eu nu
am fost la un spital de oameni, am fost la spitalul de animale. Golda are o
gaură în gât. Golda este o cățea frumoasă. Spitalul este foarte curat. Golda
s-a bucurat că ne vede.
6.02.1982
Dragobete și
Iliuță
(după Le bon
Roi Dagobert)
Bunicul Dragobete își pusese
chiloții pe dos. Sfântoiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, ți-ai pus chiloții
pe dos!
Adevărat, zise regele, hai să-i
întorc pe față!
Bunicul Dragobete se ducea la
vânătoare de păuni. Sfântouiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, mai bine ar fi
să vânezi cuci.
Adevărat, zise regele, fă-te-ncoa să
trag în tine!
Bunicul rege nu se spăla niciodată
iarna. Sfântoiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, ți-e pielea mai neagră ca un
corb!
Nu-i nimic, zise regele, regina are
pielea și mai neagră decât a mea.
25.5.82
Sconxul cel
vestit
A fost odată ca niciodată. Pe când
se scria musca pe perete, mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un sconx. El era foarte
supărat pentru că el nu avea niciun prieten, dar el scria toată ziua, așa că el
nu se plictisea. Odată el a scris o carte așa de frumoasă de s-a știut de el în
toată țara.
De atunci, el avea mulți prieteni.
Prietenii lui ereau: iepuri, veverițe, oameni, alți sconcși și alte animale.
Într-o zi, sconxul cel vestit i-a chemat pe toți prietenii lui la o petrecere.
După petrecere, toți se duc acasă fericiți.
Și așa s-a încheiat povestea
Sconxului cel vestit.
6.6.82
Bulbul
Azi m-am jucat multe jocuri cu
Bulbul, o prietenă de-a mea. Eu mă joc frumos cu ea. Bulbul e un nume de foarte
frumoasă pasăre.
Ea are două surori mai big decât ea.
Pe una o cheamă Ambrita și pe cealaltă o cheamă Chitra. Chitra e cea mai mare.
Ambrita e cea mijlocie și Bulbul e cea mai mică.
Bulbul e la școală în clasa II și Ambrita în clasa a III-a și Chitra este
la colej. Chitra o să se facă doctoriță. Ea are toată trusa de doctor.
8.6.82
Ieri, eu și mama ne-am dus la spital
și am adus-o pe Golda. Acasă, Peticila n-o mai cunoștea și a început să mârâie.
Cavalerul a recunoscut-o, și Negrilă a recunoscut-o, numai Peticila nu a
recunoscut-o. Noi îi dăm lu Golda să mănânce. Golda e o cățea foarte frumoasă.
Când te uiți la ea, parcă și-a făcut ochii.
..........
Șarpele meu
Eu am un șarpe. Șarpele este făcut
din lemn. Lui Jane îi este frică de șarpe. Eu mă joc cu șarpele meu. Eu am
cumpărat șarpele de la Red Fort cu 12 rupii. Șarpele este din India. Șarpele se
mișcă singur. Când te uiți la șarpe, pare adevărat. Numele șarpelui este
Snechy. Snechy este cobră. El are o față blândă. Odată el a căzut și s-a
ridicat. El are două mărgele în loc de ochi. Mie îmi place foarte mult de
șarpe.
........
Întâmplări
Ieri Golda a plecat în Kamla Nagar.
Pe puii de bulbul i-a mâncat pisica. Când a venit tata din Kamla Nagar m-a
văzut la poartă. Ieșisem să eau un număr de mașină. Dar acuma eu m-am împăcat
cu tata și mama. Azi am ajutat-o pe mama la curețenie și la gătit. Azi iar
golda s-a dus în Kamla Nagar. Dar azi ea s-a dus la o nuntă. Astăzi eu am
văzut-o pe Chita. Azi eu m-am jucat frumos cu Bulbul, prietena mea.
14.6.82
Ieri a fost ziua mea. La ziua mea au
venit Bulbul, Sweety, Radha, Taara, Anmol, Dipșeka, Doamna Trică, Mama lui
Anmol și Jane a participat. Am uitat să-l scriu și pe Lali. Pe urmă, când m-am
dus să mă joc, au venit Andrei și Esha. La ziua mea, toată lumea mi-a adus
cadouri. Eu am suflat toate 10 lumânările dintr-un foc. Cu o zi înainte, am
fost la ziua lui Dipșeca. La ziua mea erea cea mai zburdalnică. Ea a zis: Happy
Birthday lui Ziane.
Papagalul domnul Jane
Jane, Jane Balaoane
Balaoane Jane, Jane
Mereu fluieră și cântă
Mereu fluieră și cântă
Fetițele vesele de la cabaret
Nu fac din amor tragedie,
Ele cântă și sunt vesele
Și le place la răcoare,
Nu la căldură
6 – V –
1984
Astăzi am fost la obor și în vizită.
Când mergeam spre casă, tata când s-a urcat în troleibuz a spart acvariul pe
care l-am cumpărat de la obor cu 100 de lei. Am cumpărat și doi pești, noroc că
ei au ajuns vii acasă.
14 – V –
1984
ora 9 fără
9
Toți trei, eu, mama și tata am băut
prea multă lene și ne clătinăm. Precum vedeți, nu mai pot să scriu!
15-V—1984
sssssssssssssss
aaaaa vvveeennniiittt
șșșaaarrrpppeeellleee sssăăă
ssscccrrriiieee îîînnn
jjjuuurrrnnnaaalll
Nicio zi nu se aseamănă
cu celelalte
fie 1000 de ani
tot nu se aseamănă
Niciun copil nu este
născut cu celălalt
în aceeași secundă
plouă afară pic pic pic
sub umbrelă pic pic pic
pică ploaia pic pic pic
pe umbrelă pic pic pic
clasa I pic pic pic
Namaste gi șarpe
Clasa II și șarpe
Soarele strălucește
dar plouă în casă.
Clasa III plouă în casă.
Shiv Niketan stă sub soare
dar în bucătărie plouă.
Clasa IV plouă în bucătărie
Aunty Gauba bea un ceai cu
bread and butter. She loves me
very much she said.
O no, it is raining in my tea.
Clasa V O! no, it is raining
in my tea.
12-VII-1984
Timpul trece
Timpul trece,
Afară era soare,
Dar acum plouă
Și este seara cea întunecată,
Cu nori pe cer și vânt.
Dar o să vină a doua zi
Și noi o să uităm
De aceasta.
31-X-1984
Această zi de neuitat este cea mai
proastă zi din viața mea. Indira Gandhi Primul Ministru al Indiei a fost
(omorâtă) împușcată de doi sici. Astăzi 31-X-1984 a fost împușcată. Avea 66
ani. În 26 Noiembrie împlinea 67 de ani. De fiecare dată pe 26 XI eu voi
sărbători ziua de naștere. Ce îmi place este că am apucat să o văd în
realitate.
4-XI-1984
O clădire
O clădire exact ca Tajmahalul sau
templul Indirei. Cu toți zeii hinduși, și, jumătate, templul lui Nehru. Templul
fiind compus din:
două uși care
se deschid ca la metrou
înăuntru toate
statuile hinduse în perete
pe urmă la
stânga apă sfântă
la dreapta și
la stânga două uși ca la intrare numai că sunt mai mici
în cealaltă
încăpere care o să rezulte o să fie camera lui Nehru care va fi tot ca a lui
Indira
Acest templu l-aș face în amintirea
lui Indira Gandhi.
.........
O vilă
două uși în
față
două în spate
și o ușă la
bucătărie pe care poți să ieși în spatele casei
o cameră între
sufragerie și un dormitor
sufrageria și
dormitorul având câte o ușă care duce în grădina din fața casei
o cameră pentru
făcut un mic atelier
și încă un
dormitor
un hol mare
care are o ușă care duce în spatele casei
în față și în
spate să fie grădina
o ușă care
duce în scară
În total:
5 uși care duc
afară
5 camere
2 uși la
sufragerie care duc pe coridorul cel mare
23 mai
1990
M-am uitat azi 23 Mai 1990 prin
jurnal și nu-mi venea să cred. În primul rând că a trecut prea repede timpul și
în al doilea rând m-a surprins faptul că acum nu mai știu ce știam atunci.
Mereu mă gândeam și încercam să îmi fac o caracterizare a mea din anii '79-'83, dar n-am reușit. În schimb, am observat un
lucru: pentru India eram emancipată și aveam o putere mare de a lega oamenii
între ei și de a-i domina, chiar dacă aceștia erau cu mult mai mari decât mine.
Bine înțeles că nu pot uita primele zile în care toți fugeau de mine. Și acum
mă gândesc ce fețe am face (noi) dacă ne-am vedea acum. Sunt sigură că va
trebui să o luăm de la început. Și va fi mai greu acum „la bătrânețe”. Oare de
ce nu mi-au mai scris? Cred că până la urmă o să fac eu gestul.
GEMA
G E M A 13.7.12
Ocroteşte, Doamne, fiinţa cea atât de plăpândă, atât de
mică, ascunsă în gema unui univers minuscul, pitulat în cel infinit. Aşa cum
i-ai purtat de grijă acestuia, de când era tot atât de mic şi de nevăzut şi
l-ai vegheat şi i-ai dat putere să crească, să se dezvolte şi să ne poarte pe
noi de-alungul vieţii, ai grijă, Doamne, şi de stropul miraculos de viaţă din
gema în care începe să devină om, ascunsă în pântecul Mamei. Trimite-Ţi,
Doamne, Ingerii să-i ţină de urât, să-i spună poveşti ne-mai-spuse vreodată
cuiva, să-l înveţe să trăiască şi să crească. Trimite-i, Doamne, lumina Iubirii
Tale, să alunge întunericul nefiinţei din jurul lui şi să-i arate calea
devenirii. Ocroteşte-o, Doamne, şi pe Mama cea binecuvântată de Slava Ta,
veghează asupra ei, dă-i putere să-l crească acolo, ascuns în matricea gemei,
învăluit în căldura cea miraculoasă a Iubirii.
G E M A 31.7.12
Tu, fiinţă minusculă şi atât de dorită, înconjurată de
oceane de iubire, acolo, în mijlocul gemei tale, nu te teme de întunericul
dimprejurul tău, că nu este întuneric ci iubirea cea ocrotitoare, care te
ascunde în desişul mângâierilor ei spre a te proteja. Nu trebuie să te temi,
trebuie să crezi în dragostea cea omniprezentă, gata oricând să să te
încurajeze cu alintarea sa, să te protejeze cu fiinţa sa, să-ţi lumineze
cochilia preţioasă în care te simţi izolată şi în nesiguranţă, cu stelele
sufletului, să te poarte la sânul Mamei, în care tot universul este cuprins.
Mâinile cele iubitoare ale lui Dumnezeu, te poartă şi te susţin cu Dragostea
Lui cea nestârşită pe drumul către Lumina Vieţii, unde te aşteaptă sufletele
celor care te iubesc.
G E M A 25.8.12
Cum o duci tu acolo, fiinţă primordială, singură,
micuţă, înconjurată de întuneric, în mijlocul pulsatiilor cosmosului tău , şi
oare ce visuri îţi ţin de urât, povestindu-ţi despre viaţă, despre bucuria de a
trăi, despre lumină, despre iubirea care te-a adus către lumea asta, care,
poate, acum îţi pare că nu există, dar care te aşteaptă cu sufletele încărcate
de iubire şi de bucuria aşteptării. Ocroteşte-o Doamne, în căuşul iubirii Tale
nemărginite, veghează-i şi lumineză-i Doamne, drumul către viaţă, către iubirea
Mamei şi a Tatălui, şi dezvăluie-i Doamne, miracolul vieţii şi al frumuseţii.
G E M A 5. 9. 12
Bine te-am regăsit, suflet gingaş. Cum o duci tu acolo, în
culcuşul gemei tale care te ocroteşte şi te creşte? Nu ţi-am scris două
sîptămâni lungi, dar să nu crezi că te-am uitat, zilnic m-am gândit la tine cu
inima plină de iubire, aşeptând vestea ta, care a venit astăseară şi ne-a
umplut sufletele de bucurie. Ne spui că eşti băieţelul nostru cel cuminte,
acolo în căldura trupului Mamei tale, care te ocroteşte cu propria ei fiinţă,
pe tine, miracol al iubirii şi al binecuvântării Tatălui Ceresc, pe care îl rugăm
să te ocrotească şi să te ajute pe calea către lumină.
GEMA 24, 09.12
Aseară mi-a adus maică-ta veste de la tine. Te felicit că ai
crescut şi că ţi-ai făcut simţită prezenţa! Trebuie să mai ai puţintică
răbdare, şi o să ne cunoaştem. Noi ne pregătim de miraculoasa întâlnire de pe
acum. Eu o să-ţi scriu o poezioară şi o povestioară. Abia aştept! Până vii, îl
rog pe Bunul Dumnezeu să te ocrotească, iar pe Ingeraşul tău să te ţină de
mânuţă şi să-ţi arate drumul spre lumina lumii şi spre lumina iubirii.
GEMA 2. 10. 12
Aseară a venit mămica Nana cu un maldăr de poze cu tine. Ai
crescut mult de când nu te-am mai văzut eu. Tare m-am mai bucurat! Mi-a venit
să plâng de emoţie, dar m-am temut să nu mă certe maică-ta şi mi-am stăpânit
euforia, dar după ce aţi plecat am dansat de bucurie. Eşti băiat mare, ce mai!
Şi frumos! Şi ai un nume de toată frumuseţea: Valeriu! „Cel puternic”. Să fii
aşa cum îţi este şi numele!
Îţi mulţumim, Bunule Părinte, că ne-ai ascultat rugăminţile
pe care le-am înălţat către Tine, din profunzimile sufletelor, inimilor şi
iubirilor noastre şi ai grijă de minunea pe care ne-ai dăruit-o şi ajută-l să
crească mare şi puternic. Te rugăm, Doamne, veghează asupra lui cu dragostea şi
mila Ta, şi de acum înainte, de-a lungul întregii sale vieţi.
GEMA 2. 2. 13
Ziua ta cea dintâi pe lumea asta. Ai venit, tu ,
Binecuvânare din ceruri pentru Mama ta şi pentru Tatăl tău. Şi pentru noi, toţi
ceilalţi. Fii binevenit printre oameni!