George Anca: septembrie 2012

marți, 25 septembrie 2012

Eveniment: In memoriam Avram Iancu. Inaugurarea Teatrului de Poezie

Marţi, 25 septembrie 2012, a avut loc evenimentul cultural

Colocviile de Marţi –In memoriam Avram Iancu

Evenimentul a avut loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională

Str. J.L. Calderon nr.39

Mihai Eminescu, Geniu pustiu: „Împăratul Codrilor bătrâni şi a munţilor suri şi sterpi aduna pe vulturii din vizuinele lor stâncoase împregiurul flamurei româneşti. În creierii împietriţi ai munţilor şi-n aerul lor cel rece, flutura tricolorul, trăia libertatea Transilvaniei”. Din Testamentul lui AVRAM IANCU: „Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, ca speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu stiu cate zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare ca mi-ar spune, ca viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotarât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul natiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi ; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele.” Calendar, septembrie 2012: Bicentenar Eudoxiu Hurmuzachi (29 septembrie 1812 – 10 februarie 1874); Avram Iancu, 140 ani de la moarte (1824 – 10 septembrie 1872) ; Ion Agârbiceanu, 130 ani de la naştere (12 septembrie 1882 – 28 mai 1963); Centenar Michelangelo Antonioni (29 septembrie 1912 – 30 iulie 2007). Inaugurăm Teatrul de Poezie, iniţiat de George Anca, Puşi Dinulescu, Gabriel Gheorghiu,Vasile Menzel, Vasile Pupeza.

Invitaţi: Irina Petrescu, Vali Niculescu, Elena Negreanu, Tatiana Iekel, Maria Butaciu, Elisabeta Isanos, Sorana Gorjan, Isabella Alexandrescu, Esha Beteille, Alexandra-Maria Citirigă, Aluna Nottara, Viorica Vatamanu, Doina Gheorghiu, Lucia Negoiţă, Victoria Dumitriu, Elena Liliana Popescu, Ofelia Ichim, Ioana Ene-Mihail, Augustina Constantinescu, Irina Velcescu, Bianca Floarea, Maria Rotaru, Julieta Strâmbeanu, Angela Bilcea, Doina Boriceanu, Veronica Anghelescu, Mariana Gurza, Adina Dumitrescu, Puşi Dinulescu, George Astalos, Marian Popa, Gabriel Gheorghiu, Vasile Menzel, Vasile Pupeza, Nicolae Băciuţ, Ion Coja, Corneliu Zeana, Dimitrie Grama, Neagu Udroiu, Paul Tutungiu, Florin Costinescu, Vladimir Udrescu, Vladimir Pesantez, Doru Moţoc, Felix Sima, Cornel Berbente, Ion Andreiţă, Vasile Andru, George Lupaşcu, Florentin Smarandache, Ben Todică, Surender Bhutani, Deepak Maheshwari, Vasile Boji, Mihai Stan, Gheorghe Neagu, Nicolae Tomoniu, Ion Soare, Ion Măldărescu, Nicolae-State-Burluşi, Nicolae Drăgulănescu, Candid Stoica, Florin Epure, Constantin Poenaru, Mihai Petrovici, Sorin Stratilat, Eugen Racoţi, Alexandru Hasnaş, Emanuel Engel, Petru Costinescu, Neculai Hilohi, Sebastian Văduva.

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:

- Ben Todică: Noi trebuie să ne schimbăm

- Vasile Pupeza: „Împăratul Codrilor” - „Unicul dor al vieţii mele”

- Puşi Dinulescu: Eclissi. Omagiu lui Antonioni

- Lucia Negoiţă: Vedere din poem. Omagiu Constanţei Buzea

- Doina Boriceanu: Retro

- George Anca: Mihai Eminescu, traducător al lui Eudoxiu Hurmuzachi

Teatru de Poezie: Testamentul lui Avram Iancu; Mihai Eminescu: Geniu pustiu; Lucian Blaga: Avram Iancu; Edgar Allan Poe: Clopotele; Annabel Lee, în româneşte de Ionel Zeana - Interpretare: Vasile Pupeza. Recital Ioana Ene-Mihail: În numele iubirii

Lansare:

· Corneliu Zeana: Nu trădaţi, vă rog, Ideea Europeană

· Ionel Zeană: Florilegiu, Academia Internaţională „Mihai Eminescu”

· Stelian Tăbăraş: Zile de retrăit

***

Momente inedite:

Satatuia lui Avram Iancu din Brad de Horia Flămând (foto, în prezenţa sculptorului).

Colaj memorial Avrm Iancu de Sivia Sarac

Testamentul lui Avram Iancu, texte de Eminescu, Blaga şi din folclor interpretate de Vasile Pupeza

Lansare de cărţi: Nu trădaţi, vă rog de Corneliu Zeană, prezentat de Mihai Prepeliţă;

Florilegiu, de Ionel Zeana, prezentat de George Anca; Zile de retrăit de Stelian Tăbăraş, prezentat de Vasile Pupeza

Două poeme de Magda Isanos recitate de Julieta Strâmbeanu

Poem propriu recitat de Gabriel Gheorghiu

Recital Ioana Ene-Mihail, introducere de Vasile Menzel

Teatrul de poezie inaugurat - versuri de Edgar Poe, Mihai Eminescu, Rabindranath Tagore, Lucian Blaga, Khalil Gibran, Tudor Arghezi, Rudyard Kipling, Magda Isanos, Ionel Zeană

Printre spectacolele următoare: Recital Emil Botta de Ana Negreanu

La eveniment au participat scriitori, artişti, ziarişti şi membrii Centrului.

joi, 20 septembrie 2012

Post ermetic de George Anca

George Anca

Post ermetic

George Anca

har ba haraba mal familial

du-te peste drum la biserică

haitei căinţă pe meditaţie

cochilia renunţării fagi magi

nemaitrezindu-te morişcă

tristih pe Chenier alt număr

Boccacio Vultureni Duminicei

ştiindu-ni-i răspăr pe barieră

n'aibă Naiba casa în împărăţie

prea anemonelor claustrărilor

perdanţi Calafatului dau la mau

corbi în traista ciobanului cenzor

cohorte parapantele ciorilor

pramatiile sângelui în petec

în ciomag prin pădurea împuşcată

invers ne reparăm tălpăşiţa

ne-om deshuma neprivegherea

de lumânări când le aprindeam

citeşte-mă perpelit nedormirii

pe ajunsul minunăţiilor copil

arând pestilenţa lanului negru

porfir de când nu-l mai petrecem

speranţe în formă de copaci neuscaţi

femeilor le vin idei dicteu dialogat

ne ducem împreună mare fără lună

nu-i e bine vacii noastre Dănuţo

îmi luă sângele pe degeaba

anemie prin carenţă de fier

numerologie vioară fii de regie

Charles Candiano la unul dintre

cei doi generali mă voi întoarce

ochi pătraţi în cerc de întuneric

studiu asupra redundanţei avatarice

înconjuri cu placaj alt kitsch primare

mă vezi scriind să n-avem vorbe

scriitorul organicităţii colecte între

microscoapele transpirate canicular

scula-se-vor tranşeele pe întoarselea

păţanii incurabile cu fiecare tronc

cumva să nu-mi fi strivit sângele

faraon vizitator la Zoroastra

arhonţi cavafi intersectaţi viezuri

fundă latifundiul trenă miresei

ce să zică pehlivanii gealaţi

deplângând pe Marko la Rovine

anonim la salonul din Frankfurt

pasez tot pritocirii mime în lift

luând din timpul pentru Ratlow

de nu sonetele catehismului

nu mă cenzura paznice sperieţan

râdea doctoriţa că n-am cancer

iertată tuberculoză tatăl nostru

epsisoade pe silabe imperiul horei

i-aş trimite lui Katavolin ţeapa

câinii ne îndură ierarhii pleacă

la seceriş vikingii a ne devaliza

encore une fois foc a contra a

fars tiz d'ero ţar(ă) nici agrar(ă)

hai repede şi cu pupăza lămpilor

cum v-ar mai părea pasărea cişmea

latura codobatura cioara mioara

pe prietenie numărătoarea ochilor

abia de învinse psihiatria ferestrul

can't emir han pe ruseşte poza

pierduţilor de femei frumoase

pe unde calcă se face întuneric

să vadă cum îi piere neamul

correspondences berze tardive

în ce oraş Othello ba măiastra

a o fi jucat da' plecaşi la Piteşti

ţine-ţi-vă minte dacă vă văzurăţi

p'empatie contrariind zăbava plecării

hai că ne certăm şi-n altă parte

de n-o fi fost cumva de dat ca la verde

acelaşi colormaistru la voi în America

laus Daedali jucaşi de intrare la Mic

făcutul mai tare de râs mai pe unde

amnezia amiezii comoţie d'emoţie

spulberătură comanşă ziurirea glie

fractalie pe felie fractalioţi iloţi

nema lema iritându-ne dune

alt lustru la ţanc programează-ţi

p'evantai hai la rai să te dai de pe cai

repicaţi pictaţi picaţi din ficaţi carataţi

sfinţii sună mamă lună tată soare

nu mai da din casă toate iradierile

asta tot aduce scaune aşezat indigo

barca plecată rari pescăruşi nepoate

vampiri nevizitaţi păpuşilor vândute

'i sus soare cotigii lipii cu Ovidiu

năimire părintească de la Savitur

la fel bate vântul peste Naso

te-ai elibera înapoi studenţiei

micşunea în redundanţă avatarică

merg mă prinde trece n-o mai prind

temerea pustietăţii de mai cine

rărite ispăşiri fără popor arendă

păi de ce zboară elicopterul

lacrimii jarişte soarele pajişte

anul viitor n-o să ne mai plictisim

de dormit tu vei dormi copil preţios

vin să-ţi fac viaţa frumoasă hai mamă

gayatri năimirea neamului de părinţi

revenirăm în Phoenicia jazz tăricean

m-iau liber nu e de-o tablă cu Victor

vorbiţii crimei peste cifru coroiat

bine că vorbirăm abis ţărcuirea

rar fericire Bernard cât şi cu Albert

că şi noi ne înşiruim bâldâbâcul

ce-mi dărui manta strepezirii

matter of fact teroarea deja vue

de n-ar greşi modelul represiv

cât să ne mai desprindem d'India

ucizii capelani c-ai nonviolenţei

hai că nu voi apăreţi de sub şepci

pe rupere ardoarea crăpării de şiştar

lactee gangă laxă castă piuitul ia-ni-l

aflămu-ne din soare ori Savitur ori star

prin clopote-nstelarea lui raja dacă rani-l

acas' creion biciuşca în fapt de şerpi calică

sacâz saca încinge de sfâşia ce minte

nu minte dracul cântă din foaie de sipică

de-l identifici oaie la trânta cu nesfinte

ciment ba horj târâşul armoniu enervării

sub tălpi de nervi aiurea convulsii ca de râsul

culorilor d'ardeiul rugat Hari că măr i-i

niciun acas veninul şpriţându-ne sacâsul

ne lasă vocea calea lactee pe canat

şi tragănă tigoarea prim-planul coroiat

corolele scrumite-n zări de cunii

denunţă crimele cremaţiunii

creştet asemănând pe arătură

placentă Dumnezeu ni se îndură

ari valuri ariei boeme te restaur

trup mantiei nici abur mal malaur

malaria plămâni lui Gib slovacă

Ghosh cromozom Kolkatei nicio vacă

stopa-vom greşuri mântuinţei viclă

a nu mai arde să se spargă sticlă

ne-avem de soţ singurătate cruce

strănută Vict Emanuel cu duce

ne duce de la mare cu nepot

a treia lună din concepţie înot

marea mai debussyană decât catedrala

anume a nu mă asculta a nu mă auzi

te-aş putea întreba de septuagenară sau

de tânăra din stalul ălălalt simetrie

lebăda măritată cu pianul Ceaikovski

Jan se-nchină la puchinoşeniile mele

ăştia balcanici a nu vorbi frate cu frate

tu pe Ghiţu şi pe Maricica i-ai făcut oameni

ai fost şi-n şanţ cu Zinca melancolie

pe unde şi înghesuiala petardelor bufe

a te fi gândit atârnării mântuire

buf candidul numai la premiere

mai tirade de titlu pe cameleon

creştin prin ianuarie cu Donosteea

deranjând fânul furci grajdul

în aer cabrat a cer de-o palmă

strangulându-ne orizontul out

cu cine te vezi la a cui aniversare

oranta soră în biserică lumânare

a-şi vedea rodul secetei nepoesis

muma încarcă numai telefonul meu

cât o costa strâmtarea unui costum

nu vă supăraţi mi-e frică groaznic

de câini ăsta se ţine după mine nu scap

nu-l băga-n seamă nu-ţi fie frică

de cum şi voi tăiaţi degete pe jos cu ele

ce să-ţi mai spun de bird ai auzi birt

sinucidere bună fecior de pictor plecat

pe Alunişului pân' pe Ţuţea la turle

bogăţia tristeţii neverdelui pandemoniu

film voce surzeniei exorcizare fatum

foame în mişcare zăpezi floarea trecută

aşez chinina pe malarie păunul plusează

frisoane ca-n Kalidasa avatar Călin

doi ani peste moartea lui Lascăr

nepotul luiOedip şi al Medeei

eu din timp tu din ocheşie păpădie

scene şi-o mansardă sardă ardă

numai de mi-oi putea citi caiete ie-te

dormi după popor nu te sun mi-oi grăi

treci p'ici să ţi spun cu cine semeni

şi să-mi dai doi dolari la Carnegy

lăsaşi pe Donosteea măcar în româneşte

caută poze a le scana Victor deseară

Esha ar trebui să te trateze ca un impresar

ţi-o tot înapoia cartea şi peste prietenie

les sons et le parums tournent dans l'air du soir

sub influenţa unor elemente naţionaliste evreieşti

Herbst melancolie după şederea în America

wrote a country more humour than ideology

tu muiere tu muiere ce ai cu mândrele mele

bravo Vasilică rupeţâ-s-ar inima cum ai rupt-o

eu nu v-am văzut din 1918 Tănăsucă pe târnaţ

di-ar mai fi trăit tată-tu te omora satano

în goana roibului Irina pleacă Puşi s-o fi dus

trei păcurărei că n-au murit să se afle aici

în numele lui Ion al Vetei şi al sorei

nepoate mama ta îmi zice tată

ăl d'asară cu nepoţii tot în America

ai tăi cum te-or fortifica stâncă marină

fereşte-ţi gustul abia pieptul armă

a câta milă ce de prăpădenii

ah campanule brânduşi brindisi

cu joaca prihănind reverie la rând

jainii eunucii a nu te prăşi sst

penant ferit nu-n cavernă frunzar

ce să fi moştenit Ceahlăului

Builă în deget apeşi spre Marte

ne-oi fi îndemnând utopia

cuarcei de te laudă ce băiat

confuzia sudului pe Boccaccio

sămânţă de tristeţe final nick still

pe ce răbdare de ncicând cum vă las

din austeritatea fără mai râsete

cum să mai ne veselim vedem nepoate

hai că ne vei distribui în roluri mai

ceva decât noi cu părinţii la voi

vă are doi ai tăi doi ai lui doi şase

tată fiumamă duh mort în Paraschiva

clip lent clopot nu toacă doi în unu

glume întoarse car' vă mai certaţi

art redun s-o cormoran călătoare pe bucă

ne revenim verăm verberăm vise docte

pân' rutina danţei avatarice violoncel

l-ai învăţat să fumeze pe nepot o sacoşă

nu faci nimic iei banii pe moca

te cerţi c-o femeie bătrână îl chem pe tata

nu-mi dai şi-o palmă dinţi d'informaţii

ce să scrie gicălie rimărie puşie nă

pârlit de egoismul agoniei transnepos

cang jung ajung cajun Gungunam

criteriu deuteriu croncănimu-i

pe cedate peceţi date la o parte arte

cine pe cine menajează nepoate

neloc la cărţi pe unde aruncate

corn cromn chean ochean ciorean pean

morarul de batoză semănător

tu cu duşmancele nici pe ogor

onoarea sceleraţilor pe mai cine gyne

exacte marginii a bloca fereastra

cu încă o aşezare retezată-ţi spui

mai lasă şi lucrurile pe iarnă

cu lunecuşul frigului pe prunc

ne al verii mai ca Eminescu

lumea e biblioteca din Alexandria

la sabia sultanului precitit

ne ducem cu traductibibliile

citea-i ruda numai pe de-ai lor

catapultaţi după nativitate

mi-oi plezni ţancul nepotului

de n-aş păs comunica maniei

de a fi îmbătrânit necras

văd redundanţele hai încă pe atât

dughenare gheenă concupiscenţilor

cui dată voie freza lăsată frază

cum nu mai dăm afară cărţile capre

cum e fără dinţi clinchetasei cu Petre

te pierzi ca verigheta miresei engleze

lasă-i să zugrăvească poruncă nepot

la vară în cărucior pe malul mării

nepoate cu tine mă conversam filme

de-ai şi luat-o la fugă spre ţuţeică

secretele esenţei de pruncie parcă

a dracu' politică de-a stricat actorii

hipnoză pe şahişti Suran rumegând

green bee green revolution cu Dorna

bucură-te cea care-ai sfinţit lumea

mângâie-te cantilenă rescrisă

denigrul călătorilor de sâmbătă

ba de nepot mi-ai da un cap că scriu

de nu mă vei fi şi văzut uite madona

şi cu cine să te mai şi cerţi ghiozdan

ăst timp nepotul mai durează căciulii

de pe căpşorul vizaviului elisavetan

nepotul în ce cârcă de spovedanie pol

o-ntâlnii pe Lina ah ard hainele pe mine

mi-s ermetic entomolog peste păginuţe

nou ermetism nici unii pe după măşti

proscrismă scrum sonatina dentro dintru

mai liber ţintei circadienilor vin nebăut

2012

luni, 17 septembrie 2012

Reminder COLOCVIILE DE MARȚI

Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite

Marţi, 25 septembrie 2012, orele 17.00 la evenimentul cultural

Colocviile de Marţi –In memoriam Avram Iancu

Evenimentul va avea loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională

Str. J.L. Calderon nr.39

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:

- Ben Todică: Noi trebuie să ne schimbăm

- Vasile Pupeza: „Împăratul Codrilor” - „Unicul dor al vieţii mele”

- Puşi Dinulescu: Eclissi. Omagiu lui Antonioni

- Lucia Negoiţă: Vedere din poem. Omagiu Constanţei Buzea

- Doina Boriceanu: Retro

- George Anca: Mihai Eminescu, traducător al lui Eudoxiu Hurmuzachi

Lansare:

· Corneliu Zeana: Nu trădaţi, vă rog, Ideea Europeană

· Ionel Zeană: Florilegiu, Academia Internaţională „Mihai Eminescu”

· Stelian Tăbăraş: Vieţi de trăit

Testamentul lui Avram Iancu

"Ultima mea vointa !Unicul dor al vietii mele e, sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am silucrat pâna acuma, durere fara mult succes, ba tocmai acuma cu întristare vad, ca sperantelemele si jertfa adusa, se prefac în nimica.Nu stiu câte zile mai pot avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul estenesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare sinemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi,tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele. “

(Folclor)

,,Când pe Iancu-l pomeniţi

Fiecare din voi stiţi,

Cu lacrimi în ochi sub frunţi

Să-l pomeniţi în gerunţi;

Numele când i-l rostiţi,

Ca pe-o rugă i-l soptiţi,

Ca pe-o rugã-n gând mereu

Ca pe bunul Dumnezeu.”

Avram Iancu

de Lucian Blaga

,,Sus pe cer un vultur zboară

Si se-nvârte ca-ntr-o doară,

Peste padini şi pădure,

Cu pliscul ca de săcure,

La un pom prelung priveşte,

Si de-asupra-i se opreşte.

Pomul e rotat frumos,

Vulturul e bucuros,

Pe o creangă lin se-opreste,

Se opreste şi-odihneşte,

Pânã când un vânãtor

Îi curmă falnicul zbor.

Pasărea căzu din pom

Si se prefăcu în om!”

Geniu pustiu
de Mihai Eminescu

Dar acest amor timid ca al columbilor de argint cade în anul durerii 48. La ce trebuia să cadă atuncea? La ce? Oare [nu] putea anul acesta să treacă fără amoruri? Începuse a fierbe în toată Transilvania, și primăvara cea vergină a adus flori frumoase și zile de aur, însă pentru ghicitorul profund ce-ar fi cutreierat câmpiile înflorite ale Transilvaniei ele s-ar fi părut profunzi și întunecați ochi d e mort. Asprul arhangel al răzbunării părea că pătrunde prin aerul ei cel amețit și bolnav. Ungurii cugetau încă o dată, dar astăzi pentru ultima oară, cum că prin uniune și furci vor stânge pe români de pe fața pământului, credeau cum că vor putea unguri piatra rece și izvorul vergin, că vor putea unguri codrul cel bătrân și maiestos, că vor putea pune ideea uniunii ungare în creierii cei bătrâni și înfricoșați ai munților, creieri ce începeau, ce începuse a se înfierbânta de-o idee uriașă și sublimă: Libertatea. Ei credeau, și au crezut-o pentru ultima oară, cum că bătrânii și înviforații garzi ai cetăței Transilvania — munții cu capete de piatră — vor dormi și-acum somnul lor etern, nu se vor trezi la urletele cele false ale descreieraților care inventau imperii și 16 milioane de unguri, care din fericire pentru lume nu există decât în oarbele fantasmagorii ale unor nebuni. Ci garzii regi s-au trezit. Freamătul codrilor ce dezghețau din seculara lor amorțire freamătul aripelor de fier ale vulturului român a speriat pe inamici — azi îi sperie somnul acestui vultur, căci nu știu la a câta potență va ridica acest somn puterile sale. O, inamicii noștri s-au temut totdeauna de noi, dovadă că secol cu secol a conspirat pe față și-ntr-ascuns contra existenței noastre, și aceste conspirări toate n-au servit decât spre a ne împietri, spre a ne-ncremeni în existența noastră. De ne punea alături cu ea, de ne deschidea amândouă portalele de aur ale privilegiilor și ale drepturilor ce erau numai ale lor, cine știe dacă, moleșiți și răsfățați, nu deveneam unguri. Compatrioți, vă mulțumim pentru ura voastră seculară și ardem de nerăbdare după ocaziunea în care să v-o mulțumim astfel încât s-o țineți minte pentru eternitate. Cât pentru patria ce voi o numiți maghiară, cată să aibă cineva insolența unui ungur pentru de-a o mai numi astfel — cât pentru noi cată să aibă cineva ignoranța unui Rössler, care ne face imigrați, astfel însă încât cei imigrați să fie 10 milioane, iar cei din izvorul emigrării numai 800.000. În fine, insolență ungurească sau ignoranță pedantă nemțească; una din două e de trebuință pentru ficțiunile mari ale imperiului unguresc și a nimicniciei românilor. Și ce-au adus peste Transilvania cu scâlciatele lor idei? Moartea cea oarbă care-i secera cu miile și ura cea cumplită a celorlalte popoare contra a tot ce-i maghiar! Și toate astea le propagau deșerții în numele poporului maghiar care, bun și blând cum sunt toate popoarele, până-n marginile unde nu l-au amețit, părea predestinat să trăiască în pace și-n frăție cu românii. Dar ei au explicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu: ...trăiți în pace, căci sunteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi!

În țara toată mișcarea română — antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din duminica Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea cea mare din Câmpul Libertății, unde flamura reînvierii sfâșia aerul cu tricolorul său. Virtus romana rediviva!

Luasem parte cu Ioan la toate acele manifestări de viață ale națiunii — etern unice în felul lor — și apoi ne-am întors la locul turbure a studiilor noastre. Dar cine mai putea studia ceva! Capetele noastre prinsese foc, fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, căci în inima lui fierbea amorul cel mare al națiunii.

Venise toamna și-ngălbenise codrii din umerii bătrânilor munți, pe vârfurile lor negurile deveneau mai dese — în fine, într-o zi ne pomenirăm cu cei întâi fulgi de zăpadă înecând cu puful lor de argint aerul neguros și rece al munților. Prin sate colinda vestea cum că se ridicase românii împotriva ungurilor și Împăratul Codrilor bătrâni și a munților suri și sterpi aduna pe vulturii din vizuinile lor stâncoase împrejurul flamurii românești. În creierii împietriți ai munților și-n aerul lor cel rece, flutura tricolorul, trăia libertatea Transilvaniei.

Într-o noapte am văzut un spectacol măreț. În culmile munților, pe frunțile lor de piatră, care de care

mai înălțate, se aprindeau, unul câte unul, focuri mari, părea că munții înșiși se apri[n]sese. Împrejurul focurilor vedeai șezând cete întregi de oameni, lăncile culcate pe umere străluceau în aer... lănci de coase care-n urmă erau să devie spaima inamicilor. Din creștetele munților românii slobozeau roți înfășurate-n paie și aprinse, care se rostogoleau cu o repejune demonică până se pierdeau hăulind în prăpastiile adânci, în inima pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încât ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și sunau a moartea lumii. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o frunte de deal. Codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă, stelele și luna erau mai palide-n cer, cerul însuși părea mai sur. Era unul din acele spectacole mărețe, din acele tablouri uriașe pe care numai Dumnezeu le poate zugrăvi pe tabla întinsă* a lumii înaintea ochilor uimiți și a inimii înfrânte.

Revoluțiunea pătrunsese-n munți. La noi, care eram mai în poalele munților, veneau honvezii ca să recruteze oameni tineri, însă aceștia o apucase de mult la Iancu. Oamenii mai maturi așteptau ca eu să mă fac pribunul (tribunul) lor, însă eu, în starea în care eram, am fost nesimțitor și impasibil pentru aceste cauze mari. Cu toate astea satul era adeseori vizitat de către tribunii lui Iancu, adesea cete întregi găzduiau peste noapte pe la noi, spre-a pleca înspre ziuă iar, fără ca honvezilor să le fi trecut prin minte ca să-i surprindă cândva. Însă într-o noapte auzii împușcături prin vecini. Speriat, sar din așternut, ies afară și mă sui pe gard, ținându-mă de parii lui, astfel încât dominam cu privirea asupra unei părți din casele vecine. Văzui o casă înconjurată de honvezi și pe unii trântind cu paturile puștii în ușa casei, pentru a-i sforța intrarea. Dar în momentul acela văzui fulgerând prin ferestrele casei împușcături și [auzii] vaietele celor ce-o înconjurase, ușa se sparse cu repejune și dinăuntru ieși [un june] cu capul gol, cu sabia-n dinți și mâinile-narmate de pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce stăteau în ușă. În urma lui o ceată de oameni înarmați cu lănci împungeau în dreapta și-n stânga și, răzbind prin ei, fugiră mereu până în risipiturile unei stânci, prin care pierzându-se nu vedeai în lună decât oțelul țevilor întinse și împușcăturile trimise în cei ce acuma cotrobăiau prin casă.

Nu voi uita niciodată acel spectacol unic în felul său. Între-acestea ungurii devenise nesuferiți. Bănuiala și adeseori nici aceea era destul pentru ca cineva să fie spânzurat or[i] împușcat. Moartea devenise starea cea normală, viața — starea cea anormală a omului. Ei prădau satele cele românești în modul cel mai barbar, omorau fără mizericordie femeile și copiii, păreau a se-ntrece care pe care în cruzime și-n grozăvie. Ce era dar mai natural decât ca românii, împinși de răzbunare, să ceară

dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Ungurii nu pusese-n scenă pe-atâta o revoluțiune, pe cât un brigandagiu, o hoție ca să zic privilegiată — și o hoție cu-atât mai scuzată, cu cât ea se exersa asupra unei națiuni de paria — asupra românilor. Numai că-și găsise oamenii! Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi! Asta era și deviza lăncerilor — și ei măsurau cu măsura cu care li se măsurase lor. Românii nu prădau, ei ucideau. Oamenii nu se numărau după ranguri, ci după capete, căci coasa nu știa diferență între capul creț și negru al magnatului și-ntre capul de câine al honvedului. Era teribil acest popor când își scutura lanțurile lui de fier, teribil ca varga lui Dumnezeu. Și oare nu sunt toate popoarele așa? Blânde și pacifice în timp de pace, fizionomia bonomă, ochii sinceri, statura aplecată de sarcina cea grea a vieții. Dar vezi-le în revoluțiune! Vezi profunditatea acelui suflet teribil care zăcea sub masca bonomiei, vezi cum presupune, de nu știe, injuriile trecutului, vezi cum aruncă lanțurile mâinilor sale în fața stăpânilor fără de suflet. Și se tem stăpânii fără de suflet și-și dau averile ca să-și scape viața. Ci omul din popor nu vrea averile, geaba l-ai umplea cu aur, geaba l-ai îmbrăca în mătase. Pâinea ce i-ai luat-o de la gura copilului i-ai cântări-o cu aur, lacrimile lui de venin și sudorile lui de sânge i le-ai răscumpăra cu surele mărgăritare ale Orientului; ci el nu vrea aurul și mărgăritarul tău, el vrea viața ta! Și cine-ar găsi-o nedrept, cine rău? E o lege în natură care să nu scuze? E o lege în natură care să nu-ți dea drept când tu ucizi pe cel ce ți-a biciuit secoli pe părinții tăi, pe cel ce ți-a ars în foc pe străbunii tăi, pe cel ce umple fântânile și râurile cu copilul sufletului tău? Legile care compun fundamentul eticii chiar te-ndreptățesc de-a cere cât ți s-a luat, de-a face cât ți s-a făcut, pentru că numai așa se poate restitui echilibrul, dreptul pe pământ. Dar virtutea ar cere să nu-l ucizi. Nimeni nu-i obligat să fie virtuos, fiecine să fie drept — și când sentința acelui drept nu găsește carnefice, fă-te singur carneficele ei. Un om ucis, o literă necitită; un oraș de ars, o pagină de-ntors — iată cartea de legi a revoluțiunilor, a dreptății lui D-zeu!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (Aici sunt mai multe pagini rupte din manuscriptul lui Toma. Or[i] că le-a găsit de bine a le rumpe, or[i] că vro mână streină căruia i le dedese el să le citească a avut indiscrețiunea de-a le găsi într-atâta de interesante încât să le rumpă spre păstrare. În orice caz nouă ne pare rău de-a nu fi în stare să dăm cont publicului despre ceea ce conțineau acele pagini; ci vom continua cu urmarea de unde-o găsim și noi:)

Edgar Allan Poe:

Annabel Lee

It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of ANNABEL LEE;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love-
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.

And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her highborn kinsman came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.

The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me-
Yes!- that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.

But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we-
Of many far wiser than we-
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee.

For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling- my darling- my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.

La eveniment participă scriitori, artişti, ziarişti şi membrii Centrului.

În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.

Cu deosebită consideraţie,

Primarul Sectorului 2,

Neculai Onţanu