duminică, 22 aprilie 2018

TRIVIUM 0




TRIVIUM  0




academia internaţională
"mihai eminescu"


trivium
nr. 1 - 3


Editor: George Anca


BIBLIOTECA PEDAGOGICĂ NAŢIONALĂ
"I.C. PETRESCU"

BUCUREŞTI   2004



REDACŢIA:
Dorina AL-GEORGE, Cristian ALEXANDRU, Ioana ALEXE, George ANCA, Anca ANDREI FANEA, Silviu ANGELESCU, Maria ANGHEL, Nicolae BALTĂ, Sanda-Marina BĂDULESCU, Aluna BEJAN, Eugenia Bignon, Angela BILCEA, Petre Tudor BÎRLEA, Ioan BONTAŞ, Liviu BORDAŞ, Emil BRATU, Rodica BURDUŞEL, Florica BUZINSCHI, Aurelia CÂMPU, Margaret CHATTERSIE (Delhi), Anca CHIDEANU, Ioan CIOFU, Victor CITIRIGĂ, Jean-Yves CONRAD (Paris), Andreea CONSTANTINESCU, Luminiţa COSMA, Carmen COŢOVANU, Nilima DAS (Delhi), Ioan DIACONU, Florina DOBRE, Anca DUGĂŞESCU, Ioan DUMITRESCU, Ion FILIPCIUC, Cristina FURTUNĂ, Adrian GHEŢIU, Octavian GRIGORESCU, Rupendra GUHA, Neculai HILOHI, Peter HOOK (Ann Arbour), Nestor IGNAT, Niculina ILIE, Laura ION, Mihaela IONESCU, Ana IONIŢĂ, Daniela-Olguţa IORDACHE, Elisabeta ISANOS, Gabriela JIROŞ, Chitranjan KUMAR (Delhi), Matei LADEA, Carmen LEPĂDAT, Irina LUBENESCU, Marius LUCACIU, Emilia LUCHIAN, Gheorghe LUPAŞCU, Valentina LUPU, Dietrich MANEL (Saint Remy), Mariana Boşca-MĂLIN, Walter MĂRĂCINEANU, Bogdan MARINESCU, Anca MATEESCU, Vasile MENZEL, Nicolae NEAGU, Andrei NESTORESCU, Ancuţa NEGREA, Alexandru NICOLESCU, Gabriel NICOLESCU (Chicago), Veronica ONIŞORU, Tudor OPRIŞ, Cristian PALAMAR, Salvina PAŞCA, Cosmin PÂRCIOAGĂ, Gheorghe PENCIU, Victor PETRESCU, Athena PICEAVA, Elena POPESCU, Florian POPESCU, Dumitru PRICOP, Iurii PRIPA, Coralia ROMAN, Paula ROMANESCU, Raluca SANDRIN, Ana SANDU, Mariana SĂVULESCU, Anton SCORNEA, Dominique SERENA, Vinod SETH (New Delhi), Sharma SHIVARAMAYA (Delhi), Felix SIMA, Sanda SÂNTIMBREANU, Armand SPERLEA, Ana STAN, Daniel STAN, Mariana STAN, Elena STANCA, Sorin STRATILAT, Vlad ŞOVĂREL, Mihai TEODORESCU, Maria TOADER, Gabriel Nicolae TOMA, Alexandru TRIFU, Nicolae TURLIU, Domnica ŢĂMPĂU, Măriuca VĂCĂREANU, Alecsandru VĂDUVA, Irina VELCESCU, Edith VILĂU, Cristina VINTILĂ, Nadina VIŞAN, Xenia VUCADINOVIC (Belgrad), Alda ZAIRA (Hamburg).

trivium
                        
                                  nr. 1 - 3


Sumar:

Mirèio - Frederi Mistral ..........................................
6
Lou Pouèmo dóu Rose - Frederi Mistral ..................
6
Voces (Editorial) - George Anca ..............................
7
Metamorfoze - George Anca ..................................
9
Sunt Lacrimae Rerum (răspunsuri la examenul de literatură universală şi comparată, an III, Litere-Teologie, Universitatea Valahia, Târgovişte) ..............


11
Simbol şi alegorie - Ancuţa Negrea ........................
32
Bisericile provizorii din Bucureşti - Angela Bilcea ..
49
"Credinţă" şi Intoleranţă - Ana Ioniţă ...................
57
Orfeu Digital - George Anca ..................................
79
Iov (Prolog) - Ioan Ladea .....................................
92
Paradoxul racului - Ioan Ciofu ..............................
95
Eseu antropomorfic - Ioan Ciofu ...........................
96
In memoriam Ion Iuga - Matei Albastru ................
97
Magie - Nestor Ignat .............................................
99
Poiesin - Nestor Ignat ...........................................
100
Plânsul clovnului- Elena Otilia Voicilaş ...................
102
Orbirea - Eugenia Bignon .......................................
104
Viaţa-mi - Eugenia Bignon .....................................
104
În miezul nopţii - Eugenia Bignon ..........................
105
Balada unei vrăbiuţe - Andreea Constantinescu ......
106
Străinul - Mihai Velcescu .......................................
107
Străinul II - Mihai Velcescu ...................................
108
Străinul III - Mihai Velcescu ..................................
109
Şi la ce serveşte... - Rommié Venturo ....................
110
De fiecare dată când această melodie... - Rommié Venturo ..................................... ..........................

110
Autentic - Athena Piceava ......................................
112
Copilărie - Athena Piceava .....................................
113
Dragoste - Athena Piceava .....................................
114
Minciuni - Athena Piceava ......................................
116
Programarea Neuro-lingvistică- ştiinţă, comerţ şi magie  - Petre Tudor Bârlea ...................................

118

                   Ştefan cel Mare şi Sfânt în legende - Ioan Bontaş ..

129
Sfântul Ioan Casian  Despre stăpânirea pornirilor păcătoase din om - Iulia Victoria Ţecu ....................

137
Vladimir Ghika - Jean-Yves Conrad ........................
144

                   O personalitate a culturii medievale româneşti- UDRIŞTE NĂSTUREL -  Victor Petrescu ...................


149
Onisifor Ghibu - Carmen Lepădat ...........................
155
Anii de învăţătură ai Magdei Isanos - Elisabeta Isanos ..................................... ............................

159
Marketingul de bibliotecă - Adrian Gheţiu ..............
169
"Quando saro dinanzi al signor mio,Di  te  mi  lodero sovente  a  lui" (Comentarii ale studenţilor din anul III, Teologie, Litere, Universitatea “Valahia”)..


181
streinu newsletter (2003-2004, din numerele 1-7) ..................................... ...............................

190
kindia Jurnal Streinu în săptămâna Eminescu - Alin Pildner ..................................... ...........................

209
personae Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea "Valahia", Târgovişte, anul II ...............

218
De la Kobe la Tokyo - Gabriel Nicolae Toma ............
258
Învăţând sanscrita (cu) Eminescu - George Anca ..
260
Omagiu lui Benjamin Fondane de către Olivier Salazar-Ferrer şi Eve Griliquez 60 de ani după moartea marelui poet român la Auschwitz-Birkenau (Oswiecim-Brzezinska) - Jean-Yves Conrad ...............................



266
Pasagii    încercare de traversare – Florina Dobre.
270
Frumos şi adevăr - Ioan Ciofu ...............................
277
Abecedar de visuri - Ancuţa Negrea .......................
281
Literaturi slave comparate în cursul lui Adam Mickiewicz la “Collège de France” - Valentina Vasile ..................................... .............................


291
Alchimistul (de Paulo Coelho) - Anuşa Sorescu ........
298
Literatura Universală Om – Dumnezeu, Dumnezeu – Om (de Arh. Justin Popovici) - Anuşa Sorescu ..................................... ..........................


301
Ce plângi. Pe cine cauţi... (Ioan XX, 15) - Emilia Tomescu ..................................... .........................

304
M. G. Lewis – Călugărul – Emilia Tomescu .............
308
Dattatreya în  româneşte - George Anca ...............
314
Le retour du poète - George Anca .........................
319
Témoignages du caractére global du monde épipaléolithique dans le folklore de Vlaşca ou Balisca thraco-romaine - Daniela Olguţa Iordache ..


322
Prémisses pour la réalisation d’un dictionnaire de lieux imaginaires dans la littérature d’enfance - Roxana Magdalena Bârlea .....................................


331
Les jardins de Magda - Elisabeta Isanos .................
337
Order and Destiny (Abstract) - Ioan Ciofu ..............
345
Indological studies in Romania: To die for Sanskrit - George Anca .........................................

363
Marxist's theories in George Orwell's 1984 - Ana Stan ..................................... ..............................

384
The night of the second moon - Armand Sperlea ...
396
La Inquisición - Ana Stan .....................................
403
Catalogus Librorum qui Prohibantur (el índice de los libros prohibidos) - Ana Stan ..........................

410
TRIVIUM publică pe suport de hârtie şi electronic, contribuţii şi răspunsuri semnate de bibliotecari pedagogi, cadre didactice şi studenţi pe teme actuale ale clasicului "trivium" (gramatică, retorică şi dialectică).

TRIVIUM édite sur support papier et électronique des contributions et des réponses signées par des bibliothécaires et pédagogues, cadres didactiques et étudiants sur des thèmes actuels du classique "trivium" (grammatique, réthorique et dialectique).

TRIVIUM publishes, on paper and electronic support, contributions and replies authored by educational librarians, educators and students on present topics of classical "trivium" (grammar, rhetorics and dialectics)

TRIVIUM edita, a suporte de papel y electrónico, aportaciones y respuestas firmadas para bibliotecarios, personal didáctico y estudiantes, sobre asuntos actuales del clásico "trivium"  (gramática, retórica y dialéctica).

Biblioteca Pedagogică Naţională "I.C. Petrescu"
Str. Zalomit Nr. 12, Bucureşti - 010151, Sector 1
www.pedagogicallibrary.ro
www.edinfo.ro



ISSN: 1584 3580

M i r è i o

Frederi Mistral

Cante uno chato de Prouvénço.
Dins lis amour de sa jouvènço,
A travès de la Crau, vers  la mar, dins li bla,
Umble escoulan  dóu grand Oumèro,
Ièn  la vole segui. Coume èro
Rèn  qu’uno chato de la terro,
En foro de la Crau se n’es  gaire parla.
                                        
                                       Lou Pouèmo dóu Rose

Frederi Mistral
                         
                        Van parti de Lioun à la primo aubo
Li veiturin que règnon sus Lou Rose,
Es un raço d’ome caloussudo,
Galoio e bravo, li Coundriéulen. Sèmpre
Planta sus li  radèu e li sapino,
L’uscle dóu jour e lou rebat de l’aigo
lé dauron lou carage coume un brounze.
                                Lou cant dóu soulèu

Grand soulèu de la Provènço,
Gai coumpaire dóu mistrau,
Tu qu’escoules la Durènço
Coume un flot de vin de Crau,

Fai lusi toun blound calèu!
Councho l’oumbro emai li flèu!
Lèu! lèu! lèu!
Fai te vèire, bèu soulèu!

          Voces

                Editorial




          Astfel s-ar fi subintitulat trimestrialul de faţă pe care-l botezasem întâi Dido (literar antropologic, literaturi, voci). Şi nu atât întru propria, suspecta poetică proprie, în dodii, nici pentru depărtarea silnică de Medeea sau cât a face caz că predasem deja un trimestru literatură universală antică şi medievală studenţilor de la Universitatea Valahia din Târgovişte, specializarea Teologie-Litere, iar replica de examen scris la “sunt lacrimae rerum” mă invitase în Cartagina.
          Invitaţie şi refuz ar fi fost altă temă româno-străină, de Crăciun electronic – a scrie, adică, din Berceni, o carte pentru Idea Group din Pensylvanya, Digital Kali. Am şi extras, în aşteptarea răspunsului la schiţa întâmplătoare, fraze autodigitale, iar refuzul absolut logic m-a conectat cu finalul-titlu: Free. Tocmai, eram pe 60 de ani, cât Caragiale, mă serbam înapoi, În Nirvana, între voci împreună, idiolecte, mai ales anglo(-indiene-europene-americane-neozeelandeze etc), tot aşa, un Scot se oferise (chiar contra cost, dar pe văzute şi acceptate) să publice în Anglia cartea mea The Buddha, anonimă chiar fiind dedicată preşedintelui Indiei Shankar Dyal Sharma (după cum curând mai dedicam şi primul din nouă tomuri, până acum din ApoKALIpsa indiană, anume Maica Medeea la Paris, altui preşedinte, Jacques Chirac).
Streinu premersese acestei pragmatici, acelei Dido, însă produsesem cu studenţii ziarişti şase ediţii de semniar din Streinu Newsletter. Plus că în semestrul al doilea vom lua-o pe urmele lui Ciorănescu. Însăşi dubla sinucidere mitologic-vergiliană a Didonei, ori hălăduirea în minţile iernii nostre-troiene se volatilizează.
Trivium? Poate catolic. Din ortodox. Tot nu răspunsesem la Motilal Banarsidas despre fosta noastră revistă Bibliotheca Indica, în care voiau să le recenzăm cărţile şi rămâneau ale noastre, odată indianişti. În rând cu Inedited, Latinitas, Liber, editate la plug, poate imediat ce brazda se croia în prăpastie. Felibrii împlinesc 150 ani. Suntem în căutarea scrisorilor pierdute ale lui Frederic Mistral în România, ori a trubadurilor provensali în Divina Commedia.
Trivia…
                                                                                    George Anca
                     3 februarie 2004

  Metamorfoze


          Publius Ovidius Naso (43. î. Hr – 17 d. Hr.). Fără arătarea sursei, a traducătorului, ca mai totdeauna în premetamorfozele textuale, studenţeşti, spre trivium (gramatică, dialectică, retorică), din pronaosul bizantin. Originar din Sulmona este înmormântat în Tomis.
          Poate o epitomă, o abreviere: Xenofon din Efes Efesica sau Anthia şi Harocomes.
          Francesco Petrarca (1304-1374), “primul poet modern” (Ovidiu Drimba).
          Mutaţii ale eredităţii: fraţii Mann. Muntele vrăjit.
Teba este bântuită de ciumă.
          Permanenta metamorfoză goetheeană. Goethe, poet dramatic.
          Mitul antic elen în drama existenţialistă. Şi Eschil şi O’Neill. (Hegel, Dima).
          “Doar propria-mi durere exprimă al meu cânt” (Ovidiu, apud Ovidiu D.). “Ce v-am făcut eu, însă, o tomitani? Nimica / Urăsc a voastre locuri, dar vă iubesc pe voi”.
          Racine, Iphigenie: “O, zei, cât sunteţi de buni! Nu mi-aţi cerut decât viaţa!”
          Mahabharata – tezaur al înţelepciunii (duşmănia, fapta, fapta şi destinul, fapta rea, fapta bună, fericirea, iubirea, întristarea, înţelepciunea, învăţătura).
          Titus Lucretius Carus (cca 95 – 55 î.d.Hr.) este autorul poemului filosofic, cosmogonic şi sociogonic De rerum natura.
          Imaginea Greciei în poemul Memento mori de Mihai Eminescu. (Din contemplarea frumuseţii nu se poate naşte decât frumuseţe).
          Imaginea Romei Antice în poemul Memento mori de  Mihai Eminescu. Didona îl blesteamă pe Aeneas. /…/ Blestemul lui Decebal este şi el profetic.)
          Teatrul englez al Renaşterii. Shakespeare. Richard al III-lea. ( Istoria universală a teatrului, Ion Zamfirescu).
          O sută de mii de parabole – Milarepa. Constantin era convins că ocrotitorul său este Milarepa.
          Romantismul în Finlanda – Kalevala.
          Realismul în Anglia. Charles Dickens. Surorile Bronte. George Eliot. W.M. Thackeray.
          Aspectul religios în Divina Comedie.
          Eneida de Publius Vegilius Maro. “Cedite, Romani scriptores, cedite, Grai:/ Nescio quid maius nascitur Iliade!” “În lături scriitori ai Romei; în lături scriitori greci: / Nu ştiu ce operă se naşte: ceva mai măreţ decât Iliada.” (Properţiu).
          Medeea, Hecuba de Euripide Oedip rege, Antigona, de Sofocle. Perşii de Eschil. Comedia greacă – Aristofan.
          Valori umane în Iliada. Homer – Odiseea.
          Ghilgameş între istorie şi spiritualitate.
          Antichitatea este înaintea fiecărei opere mari. Retorica antică inspiră artele moderne, via trivium. Recunoaştere, anagnorisis, abhijnana.
          Aoi.
          Aum.
George Anca

Paradoxul racului


          “Înapoi ca racul!” – e o luare în derâdere invocată de oameni. Vedeţi dumneavoastră, racul se deplasează în apa şi cu spatele către ceva, către un obiectiv anume, altfel spus “către înainte”.
          Dar în timpul deplasării cu spatele “către înainte”, faţa racului aflată în spatele deplasării sale surprinde, cu fiecare centimetru parcurs, câte ceva din noutatea acelui “înainte” aflat în spate. Racul rezolvă astfel problema cunoaşterii, mergând înainte cu spatele, dar constatând succesul cu faţa, căci o data ajuns la obiectiv, el întoarce spatele “spatelui” de până atunci, sau, dacă doriţi, îşi aduce faţa în spatele felului său de a fi fost.
Unii oameni – desigur dintre acei care deşi merg “spre înainte” cu ochii larg deschişi, nu reuşesc să îl ajungă pe-acesta vreodată, sau dintre aceia care, stând pe loc ajung chiar prea “înainte” – nu i-au iertat, bietului rac, demonstraţia dialectică a reuşitei sale de a înainta cu spatele. Motiv pentru care l-au aruncat în apă fiartă, sugerând, prin aceasta, că naturii nu trebuie să-i întorci spatele, că ea poate fi privită în faţă.




Eseu antropomorfic

          “Peştele cel mare-nghite pe cel mic”. O face pentru că are necesităţi mai mari, dar şi o gură pe măsură.
Făcând o asociere între această zicală şi lumea semenilor noştri, lucrurile s-ar complica în plus, deoarece : există unii oameni, ce-i drept, cu “gură mare“, dar care nu înghit pe nimeni. Alţii, cu “gura mică“ dar... în fine!
          De-aici plecând, logica cea mai simplă arată, însă, că oricum am aborda problema, oricine poate fi înghiţit de oricare.
          Or, să recunoaştem că, în lumea peştilor, nu întâlnim această debandadă, chestiunea fiind acolo mult mai clară: cine pe cine şi de către cine. În lumea noastră, primejdiei la tot pasul i se adaugă o întrebare în plus: devreme ce oricum va trebui să fim înghiţiţi, de către oricine, cum e de preferat să se termine povestea, înghiţiţi de o “gură mare“ sau de una mai mică? Sofisticat, cum e, până şi în această privinţă omul are preferinţe. La fel ca atunci când consumă peşte.

Ioan Ciofu

IN MEMORIAM
ION IUGA

Ionuţ sau Ionuc al lui Iuga
a fost un prinţ sălbatec al dacilor rămaşi
ca să le poarte toga romanilor;
fiu aspru şi frumos - per Scorilo -
al divinului trac venit de pe Gange, Orfeu
ce-mblânzea animalele doar cu naiul şi lyra,
părintele lui Dyonisos, grecul,
urmaş al primului şi singurului nostru zeu - Zalmoxis
mai mare ca toţi zeii - unic nemuritor -
moşul păgân al dumnezeului creştin;
Poetul Ion Iuga era chiar poezia vie şi mişcătoare în persoană
fără asemănare floare carnivoră şi hrană digerată a ei
de-o frumuseţe-ntr-atâta de perfectă
c-ar fi putut să meargă înainte de a se fi născut.
Dar a trebuit să se nască pentru ca prin inşii săi
să se definească albastrul de Voroneţ -
nuanţa de culoare cea mai specifică
a celui mai puternic sentiment care ne doare
cel mai profund senin ce picură de sânge românesc.


Nu există istorie şi nici chiar valoare
Numai totul există, dar nici existenţa nu e prea sigură pe ea
Precum este iluzia, cea mai bogată între persistenţele acestei lumi
Insistente ca o soţie văduvă a poetului
Care s-ar fi născut român, dacă-ntoarcem pe dos
Mănuşa veselă aruncată de fericitul Alecsandri.
Ce furios am fost pe Ion Iuga şi pe prima mea fostă
Ulterior poetă naţională, că mi-l trimesese pe cap în Capitală
Într-o noapte de studenţie beat
Încât nici nu mai ştiu pe ce cale ar fi apucat-o lumea
Dacă aş fi lăsat-o la primul cerşetor cu care m-a-nşelat:
Nu se năştea nici fiul meu aristocratic
Şi nici fecioara cea mai talentată decât poeta Sappho -
Tradusă-ntr-o nemţească gotică de Carmen-Sylva -
Şi sigur n-aş mai fi scris nici eu
A doua parte a acestui poem despre prietenul Ion Iuga
Cerut de rămasa lui soaţă în soartă - FELICIA -
SED LACRIMARUM VALE INFELICITER

Matei Albastru
Magie


“La Nature est un temple, où de vivants piliers
Laissent parfois sortir de confuses paroles“
Charles BAUDELAIRE

Coloane negre cresc în jur solemne
Şi rotitoarea bolta stă pe loc,
Apele fug în cercuri mari de foc,
E noaptea plină de ciudate semne.

În ceasul tainic glasul lumii tace,
Urechea asurzită sună-n gol,
Şi-n ochii clari şi aţintiţi spre pol
Tăriile încep a se desface.

Atunci răspund din mine stranii şoapte,
Înţepenite sferele m-ascultă,
În gând răsare clar cifra ocultă,
Mă simt crescând, mag uriaş în noapte

Nestor Ignat
(“Jurnalul literar“, 1939)







POIESIN


Cei care şi-au sfinţit cuvântul
Rătăcind printre astre
Binecuvântaţi de glasul Celui de Sus
Fac din senin să răsară-n glastre
Nestemate făr' de apus...
oceane de flori şi de lacrimi
Prin care-notăm ca delfinii sprinţari.
Plutim fără aripi şi fără motoare,
Îngeri de fum, duhuri, esenţe.
Leii ne mănâncă din palme grăunţe.
Nu ne mai trebuie armuri nici veştminte,
Suntem născuţi străvezii.
Proza şoselii a dispărut.
Libelule-ntr-un dans isteric
Fac salturi mortale.
Trec cerceşetori în carete de aur
Cu degete-ncărcate de briliante
Planete ţâşnesc din orbite
Şi se-mpreună sălbatic în Soare
Toate puţin-schimbătoarele
Care ne sugrumă şi ne-apasă
S-au topit peste noapte-n abis
Iar în loc Mereu-zburătoarele,
Dragostea, Primăvara
Nu mai fug, ne adastă în prag.
Din umbre se poate face orice
Au rude sus-puse:
Infinit, Necurat, Veşnicit!
Şi poate că atunci şi Eul
Chinuit şi-ngropat
Va renaşte ca florile,
Îngereştile cohorte de câmp.
E prea puţin? Nu-i nimic!
Din nimic mâine
Sau chiar la noapte
Se pot ivi, după poftă,
Lumi alte, Lumi alte...

Nestor Ignat




PLÎNSUL CLOVNULUI

                         

În mireasma petalelor de trandafir
Un scâncet vesel se aude
Căci ursitoarele i-au sortit
Mii de zâmbete la fiecare pitic
Îmbrăcat cochet
Cu masca un pic cam şuie
Şi nasul roşu, mare şi  machiat
C-un zâmbet larg, apare el
·         Şi cine-i el? se aude încet în sală
·         E Bobo, Hamo, Grancioso, Jester sau Narr
Şi poate-i Pierrot, Tramp, Cabalin sau Claum
Şi-i fără de pereche! îi zise adânc bătrânul
Dar deodată ceva rotund trosni
Cortina se deschise şi oameni mulţi veni
Pe el ca să-l vadă
Cu trambulina şi cu mingea
Hoinar şi-n lume pribeag
El este clovnul cel universal
Să nu-ndrăzniţi să râdeţi
De-a lui meserie, însă
Râdeţi cu lacrimi de-a lui scamatorie
Peticit sau într-o alură strălucitoare
Cu peruca într-o parte şi încălţări deşuchiate
În lanţuri, printre carturi
Cu căluşari şi ambulanţi
În tir cu-ntreaga sa avere
E-un melc sărac ce-n urmă lasă
Doar amintiri voioase.
Prieteni sunteţi voi oricare
Şi fericit vrea pe fiecare
Căci munca lui artă
Şi arta lui e munca
Şi glumele trăsnite şi scenele-i sucite
Sunt ele împletite cu jertfă şi suspine.
Cu-al său rol schimbător
Deloc obositor, munceşte bietul clovn
Cu trudă dar-cu-amor
S-adune-n sală şi azi copiii iar.
Şi joacă şi glumeşte
Dă zâmbete pe gratis
Deşi picioarele pe-o roată-l poartă
Iar mâinile-s ocupate într-altă parte
Mimează, dansează, scamatorii el face
Dar sufletul îi este îndurerat
Căci e-un blestem să râzi cu plânsul
Dar e un rai să plângi cu râsul
Şi lumea-i scenă şi clovnii suntem noi
Trăim sub masca aceasta orişicare
Încercând să părem altceva
Şi tu eşti clovn, tu cel ce râzi
De cel ce mâna şi-a întins
Şi ţi-a cerşit o faptă bună.
Nu te întrebi cum poate
Picioarele-n spate-şi poartă
E gârbovit şi greaua-i cruce
Şi fără de cârtire încearcă
Să-ţi smulgă din văgăuna-ţi dreptate
O rază de lumină
Ce Dumnezeu ţi-a lăsat-o
Si râdem noi de fiecare
Încât clovnii n-au roluri de-a juca
Toţi suntem mândri, ironici şi fideli
Prostiei, bârfei, râsului de orice fel
Şi clovnul plânge-ndurerat
Într-un colţ de lume uitat.
Elena Otilia Voicilaş

             Orbirea…



Orbirea
te aruncă, pe tine,
biet fluture de noapte
în miez de flacără?
Sau, poate, credinţa
că şi tu eşti
un strop de lumină
arzând?

             Viaţa-mi


Mi-e viaţa verde
răstimp de ape repezi
şi fierbinţi,
şuvoi ce-şi caută neliniştit,
stingher,
un loc în lume.

Dar când va da în rod
viaţa-mi va fi
răstimp făgăduit
de ape limpezi
şi cuminţi,
o lacrimă de cer?






În miezul nopţii

În miezul nopţii
gândul e prea puternic
şi prea doare.

Mi-aş arde gândurile toate
şi le-aş preface într-o stea
pe bolta Ta strălucitoare,
precum şi stelele
se nasc din noapte.
Şi m-aş ascunde-n palma Ta.

Eugenia Bignon


balada unei vrăbiuţe

În tot stolul de la SALĂ
Este-o vrabie "MORTALĂ"!
N-are gheare şi nici pene
Şi nu-i pusă tot pe lene.
Munceşte ca furnicuţa
Jenicuţa - VRĂBIUŢA!
Când e tura cea mai grea
Hop... şi vrăbiuţa mea!
De când vine la serviciu
Intră-n priză ca ARICIUL,
Tot ce-i iese ei în cale
le aruncă-n uzuale.
Ziarele le aranjează
Precum florile în vază.
Vrăbiuţa are-un pui
Care stă la locul lui,
Face ouăle pe Nelu,
Care-i cloşcă... mititelu'!
Dar este un pic geloasă,
Pe Neluţu... c-o troşează
Şi de-aceea la clocit
Nu-l ajută cu nimic!
Ca o mamă grijulie
Se agită-n colivie.
Când Richiţa e bolnavă
Sau nu are chef de sfadă.
Jenicuţa îţi dorim
Pentru că noi te iubim
Un an bun cu sănătate
"LA MULŢI ANI" să ai de toate.
Andreea Constantinescu


Străinul

Moise-i-un etiopian printre evrei?!
Chiar de nu e i-atât de-adevărat!
Ca un străin mă simt printre ai mei,
La masa mea au stat şi au mâncat.

Năşteam şi inorogi şi Cantemiri
Şi carpatinii cerbi, berbeci cu miei
Şi turmele-mi visau blânde jertfiri,
Moise-i-un etiopian printre evrei?!

Şi comesenii şi convivii stau
Şi beau cu mine strâns îmbrăţişat
Şi murmure plecând se auzeau
Chiar de nu e i-atât de-adevărat.

Şi-un vânt şi-un şuier şi apoi furtună
Şi-un blestem şi un râgâit din ei
Şi-un trăznet m-a lovit şi tună,
Ca un străin mă simt printre ai mei.

Nu ce-am visat jertfeau la prânz străin,
Mâncau nu noima, tâlc înstrăinat
Căzut pe jos, lovitu-m-a în plin,
La masa mea au stat şi au mâncat.

La masa mea au stat şi au mâncat,
Ca un străin mă simt printre ai mei,
Chiar de nu e i-atât de-adevărat,
Moise-i un etiopian printre evrei?!

Şi în Valahia Neagră am descălecat.
Străinul II

Revelă neştiutul mitologie nouă,
Oglindă e oricărui început,
Reluăm scenariul rupţi parcă în două
Şi supă seamăn rătăcim ca un sărut.

Străinul spre străin se-ndreaptă,
Extratereştrii îşi încheagă chipu-n rouă,
Halucinaţia perfect realizată,
Revelă neştiutul mitologie nouă.

Înger trimis de Domnul, -ar fi ca noi,
Sîn’ Petru cu o traistă trist şi rupt,
Sau Moşu împlinind dorinţi la goi,
Oglindă e oricărui început.

Cetăţile ar arde ca Sodoma,
Copiii lăsaţi poftelor şi nouă,
i-ar despărţi pe treji de beţi de soma,
Reluăm scenariul rupţi parcă în două.

Prostituata i-ar ascunde lăsând semn,
Melchisedec “ca Domnul meu”, nu mi-l-voi supt,
Salvată lumea-n bărcile de lemn
Şi după seamăn rătăcim ca un sărut.

Şi după seamăn rătăcim ca un sărut,
Reluăm scenariul rupţi parcă în două,
Oglindă e oricărui început,
Relevă neştiutul mitologie nouă.

Şi-aşa înstrăinaţi ne-om şti-n necunoscut.

          Străinul III



Cine-a îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii.
Eminescu

Bătu la poarta mea un frate.
Venit-a de pe drumuri colbuit,
Cuvântul lui răsunet de departe,
Avea şi bici şi cruce a dijmuit.

Cu pâine şi cu sare din cerdac,
Puse-n ştergar, pe fund de lemn lăsate,
Şi cu-n stacan de vin l-am ospătat,
Bătu la poarta mea un frate.

Ştia atâtea lucruri despre mine,
Uitate întâmplări mi-a amintit,
Şi s-a dezvăluit ca gemaănu-mi de bine,
Venit-a de pe drumuri colbuit.

Era aşa de bine şi de cald
Şi rând pe rând vin vinuri şi bucate,
Tăceam şi-atât şi ne-am îmbrăţişat,
Cuvântul lui răsunet de departe.

Femeia mea, copiii, partea-i luase,
Înstrăinaţi de noi străinul ne-a vrăjit
Cu-atâtea lumi pe unde colindase,
Avea şi bici şi cruce-a dijmuit.

Avea şi bici şi crucea-a dijmuit,
Cuvântul lui răsuet de departe,
Venit-a de pe drumuri colbuit,
Bătu la poarta mea un frate.
Şi a plecat cu tot şi casa-mi arde.
Mihai Velcescu
şi la ce serveşte...

- Şi la ce serveşte să te naşti
dacă trebuie să mori?

- Să mori... Să pleci
Ce-nseamnă asta?
Sigur, sunt unii care mor
şi apoi uitaţi.

Dar sunt şi care trăiesc
şi care supravieţuiesc apoi. Pentru totdeauna
în inima oamenilor,
azi şi mâine
Pentru totdeauna.

- Gata! Am înţeles!
Asta înseamnă să te naşti
pentru a nu muri niciodată.


de fiecare dată când această melodie...

De fiecare dată când această melodie
cântă în mine
visez la tine

Bineînţeles,
nu te-am cunoscut niciodată
chiar dacă te-am citit
surprins fiind de bucuriile tale
şi de fricile tale
şi de durerile tale.

Şi chiar mi se pare
că aşa este...
Că e această muzică
pe care într-o zi
ai ales-o
ca să-ţi iei viaţa.
Şi de fiecare dată când aceasta
dulce şi suavă
melodie
cântă în mine,
te văd
încetişor
plonjând
în Vid.

Rommié Venturo
(trad. şi adapt. Măriuca Văcărescu)


Autentic?!?


intr-o bizara lume, dominata de artificial şi superficial, a devenit
un pretios obiect de antichitate să gasesti autenticul.
suntem cotidian intoxicati cu artificial ca să uitam să ne intrebam,
sa simtim, să ne miram, să ne revoltam, să gasim algoritmul logicii,
sa fim noi insine. suntem agresati de guvernanti, oricare ar fi aceia, de
mass-media să ne credem invingatori într-un stat care embrionar are medalia
invinsului...suntem sufocati să iubim artificial, suntem obligati să fim superficiali
pt a mima moda unor societati dezvoltate, acele tari avand spre deosebire de noi, gena
perpetua a invingatorilor.
totusi, unii dintre noi, incercam din cand în cand să ne mai intrebam de ce şi pt ce...
si-atunci fugim de lume cautand marea, muntii, padurile, copacii, stelele, zambetul sublim
al unui copil, strangerea de labuta a unui catel, zborul pescarusilor, cartile, muzica...
si incercam, în fuga ns, să ne hranim cu o secunda de autentic, pt a uita ca totul e supus
efemerului...!

Copilarie


n-am pretentiile unui auntentic literat în a emite şi a asterne
pe hartie idei despre copilarie.
as incepe prin a va spune ca, pe masura ce imbatranesc, mi-e din
ce în ce mai tare dor de copilarie. în romania acestui trepidant secol
unde a trai a devenit un spectaculos exercitiu al unui acrobat de-
al circul rusesc, iti vine de la sine să vrei să fii copil, iti doresti
sa copilaresti. copilarind, iti doresti să incepi. incepand, iti doresti
sa speri. sperand, visezi. visand, fugi de realitate. şi uite-asa cercul se
inchide în mod dramatic şi vicios.
de fapt, copilaria reprezinta inocenta şi puterea visului. aici, în fiecare
zi, sistemul ne darama visele. iar noi, în fiecare noapte ne construim altele.
le tesem cu infrigurare noaptea pt a ni le desira nemilos dimineata.
se pune intrebarea, domnilor - vreti să ajungem niste nebuni deprimati într-o
jungla a balamucului??? lasati-ne visele...! sunt drogul ns, al celor sensibili şi atipici.! 


Dragoste

in diabolica graba în care ne invartim isteric în cercul vietii, uitam clipa
de clipa ca dumnezeu ne-a trimis pe pamant să iubim......... uitam de fapt să iubim.
uitam să iubim natura condamnand-o la uitare prin indiferenta. şi totusi, castanii, teii, fagii
exista pt a ne aminti să ii iubim. stelele apar, aproape în fiecare noapte în vietile ns. ca să ne spuna
povesti. dar noi demult, nu le mai ascultam...ploaia venea, acum ceva vreme, aducandu-ne
parfum cu aroma de tristete, nostalgii şi romantism. azi, zgomotul ploii ne trezeste unora iritare,
altora somn, altora instincte sexuale.
supravietuim nevrotic în vartejul vieti şi uitam să ne şi iubim. în aceste timpuri,chiar
si dragostea si-a pierdut ceva din inefabila ei taina. acum, se iubesc banii, certificatele de
casatorie - bilete aparente de asigurare a zilei de maine. oamenii daca şi cand se iubesc, se iubesc
acum agresiv, posedandu-se ca într-un rut. fara tandrete, fara profunzime, fara o clipa de poezie,
fara generozitate, fara sunet şi culoare.
daca noi nu mai stim cum să ne iubim intre noi, oare cum mai putem iubi muzica? cum mai putem simti
aceasta minune a lumii care iti da iluzia iubind-o, ca totul e minunat? iubind muzica, intrebarea poeziei, arta
invatam să iubim universul. dumnezeu ne priveste de sus şi ne asteapta să ne intoarcem la iubire pt ca
intotdeauna e TIMP PT DRAGOSTE! 


Minciuni

scrupulosul dictionar al limbii romane ne marturiseste ca minciuna este
denaturarea intentionata a adevarului. nu vi se pare ca este putin incomplet
si artificial?
minciuna a ajuns în mileniul trei o permanenta stare de fapt. mintim matinal,
la dejun, la banala cina, mintim chiar şi în somn. ea, draga de ea, miciuna are
de fapt doua fatete. într-una ii mintim pe cei de langa noi în cele mai diverse forme
si din cele mai elegante motivatii. ii mintim ascunzandu-ne disperarea, saracia, visele,
conturile, frica... şi ei ne mint la randul lor! mintim motivat dar şi nemotivat.
mintim ca să nu ranim, mintim din complezenta şi culmea ridicolului, mintim chiar
si din plictiseala. dar mintim!
a doua fateta a minciunii mult mai subtila aparent dar evident mai agresiva pe interior
o constituie faptul ca, dramatic, noi ne mintim cu mare spor şi pe noi insine. ne mintim
ca avem puterea să ne urmam visele, ne mintim ca mai dorim ceva autentic, ne mintim
hranindu-ne cu drogul sperantei atunci cand realitatea hidoasa ne zambeste malefic,ne
minţim ca mai avem timp să iubim, să daruim, ne mintim pe noi, spunându-ne nouă că
mai e vreme pt noi.... când de fapt ireversibilitatea timpului e motiv de nebunie pt. unii
iar pt. mulţi altii e doar “şi mâine e o zi”!
Athena Piceava

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu