sâmbătă, 28 aprilie 2018

CHALISA +


George Anca

CHALISA  +


Govinda - Krishna – Eminescu
Hanuman
Ganesh 

Gitagovinda – Krishna – Eminescu

               cu dr. George ANCA

 

          Film  Mircea Eliade și redescoperirea sacrului

 

Nu în marea mitologie indiană, ci în diversele mitologii locale, populare, care erau expresia societăţilor arhaice care precedaseră arienii, indo-europenii, în India am învăţat, în laboratorul religios al Indiei aborigene ca şi indo-europene, cum trebuie interpretate şi înţelese fenomenele religioase non-europene, necreştine. Dar revenind din India, după experienţa de trei ani, am învăţat nu numai importanţa de a fi fost născut şi educat în zona carpato-danubiană în România, dar şi importanţa tradiţiilor noastre populare, a celor din Sud-Estul Europei, a culturilor rurale şi a folclorului tradiţional, care la noi erau încă vii, iar în Occident erau nu moarte, dar puţin adormite. Am înţeles că la noi, în zona Carpaţilor, rădăcinile sunt mai profunde decât am crezut, decât în lumea greacă sau romană sau chiar mediteraneeană. Anumite elemente paleo-indo-europene s-au conservat aici mai bine decât oriunde în Europa, reafirmând perenitatea sacrului. Sacrul… elementul esenţial al condiţiei umane.          


Gayatri Mantra, rugăciune   recitată de George Anca, un fel de Tatăl Nostru în sanscrită –

Aum Bhûr Bhuvah Svah
Aum Tat Savitur varenyam bhargo devasya dhîmahi
Dhiyo yo nah prachodayât

        Aum


Om, O, Creator al Universului
Dă-ne Suprema Lumină care distruge păcatul
Îndreaptă-ne mintea pe calea cea bună.

*
Gita 3.21
yad yad ācarati śreṣṭhas
tat tad evetaro janaḥ
sa yat pramāṇaṁ kurute
lokas tad anuvartate
 Gita, 2.20
na jāyate mriyate vā kadācin
nāyaṁ bhūtvā bhavitā vā na bhūyaḥ
ajo nityaḥ śāśvato ’yaṁ purāṇo
na hanyate hanyamāne śarīre
*
Din „Cenușa lui Eliade” de George Anca

mă întreba Mrinal Sen
ce face Mircea

mi-e nor până la hărți
ar mai fi ori altcineva
n-ar lipsi nimeni
din cenușa dumneata

al câtelea revers
lumină de întors
Kalipso apoKalipso
mritior ma amritam gamaya
*


   *

Matei GEORGECU: Domnule profesor George Anca, sunt onorat şi vă mulţumesc pentru faptul că universul a permis să fim împreună pentru următoarea oră. Îi mulţumesc pentru acest lucru şi Ioanei Calotă!
George ANCA: Şi eu vă mulţumesc, şi dumneavoastră, domnule profesor, şi doamnei Ioana Calotă!
M.G.: Îmi permit să vin repede lângă dumneavoastră şi să începem, cumva, incursiunea în destinul dumneavoastră nemaipomenit, pentru că sunteţi primul indianist al ţării. Din păcate, cunoscut mai mult în India - unde aţi publicat zeci de cărţi, unde aţi fost profesor la Universitatea din Delphi ani de zile - decât în România. Sunteţi de o gingăşie, de o delicateţe şi de o deschidere, care pe mine mă fac să văd că tot ceea ce aţi scris aţi şi trăit. Vă propun să începem de la Eliade. Am văzut câteva minute dintr-un film în care Eliade vorbea despre sacrul, despre rădăcinile adânci ale culturilor şi tradiţiilor din Estul Europei comparativ cu alte spaţii culturale. Aţi fost în corespondenţă şi aţi avut o apropiere de zonă de interes cu marele Eliade. Cum s-a întâmplat, domnule profesor?
G.A.: Eu eram...mirat că totuşi se putea... m-am întâlnit o dată, nu întâmplător, dar l-am cunoscut pe Noica, prietenul cel mai apropiat al lui Eliade din tinereţe, şi trei ani am fost cu el. Pe urmă am plecat în India. Dar i-am scris şi lui Eliade, tot în contextul Noica, şi mi-a răspuns. Eu i-am arătat scrisoarea domnului Noica şi, ceva foarte ciudat... eram apropiaţi...
M.G.: Da, vă vedeaţi bilunar.
G.A.: Da. Întâi în cafenele şi pe urmă eram invitatul lui – Voila! Şi pe urmă la el acasă, în  strada Ornamentului. Eu mi-am şi luat apartament în Berceni, pentru că dânsul era exilat în Berceni, şi, pe urmă, dânsul a plecat în Drumul Taberei, în Păltiniş, cu alte anturaje, şi aşa.
M.G.: Încă locuiţi în apartamentul dumneavoastră din...
G.A.: Da, eu am rămas acolo, pe Izvorul Crișului. Şi atunci...bine, era foarte impresionant să vorbeşti cu el atât de firesc... E o poveste atât de lungă! Şi el mi-a spus, totuşi, o chestie dură. De ce mi-a scris Eliade? De ce mi-a răspuns? Că nu suntem aliaţi.
M.G.: Că nu sunteţi aliaţi?!
G.A.: Da. Totuşi eu am fost aliat cu Eliade. M-a chemat de la Roma, unde mă dusesem prima oară, prima ieșire din ţară, şi acolo mi-a răspuns la altă scrisoare. Mi-a spus dacă pot să mă duc la Paris să ne vedem, că el nu poate să vină la Roma atunci, dacă pot să-mi prelungesc... Vă daţi seama pe ce vremuri, în 1973!
M.G.: Nu era deloc simplu. O, doamne!
G.A.: Bine, ştia şi el. Dar până la urmă am primit iarăşi scrisoare. Și am plecat în India. În India mi-a scris mai multe scrisori şi toate scrisorile lui au fost poate mai mult decât o vorbire faţă la faţă, care, totuşi, te intimidează. Aici, tot ce scrie el este de o mare precizie, inginerească aproape. Adică de opera lui, cu cine a vorbit, dar mai ales şi cu trimiterea cărţilor. Adică mi-a trimis Cahiers de l'Herne   cu toate lucrurile despre el, mi-a şi scris şi pe urmă mi-a trimis multe cărţi care nu s-au primit şi el s-a sesizat: „Dom’ne n-au venit cărţile!” Eu ştiam. Mergeam toată ziua la poştă. Poşta, că n-au venit, că nu ştiu ce. Şi asta e. În India se cam furau cărţile lui, că se comandau la Londra, adică, practic, nu erau prea uşor de găsit, şi nu ştiu dacă era şi destul de comercial pentru stilul indian. Și astfel că a fost şi Congresul de Antropologie, primul congres într-o ţară de linia a treia, cum ar veni, dar India era  foarte mare cultural. Şi atunci l-am invitat şi eu, şi de multe ori am trimis scrisori din partea universităţii, şi nu numai.  Era şi greu să vină în India. Adică, şi el trăise, tânăr, acolo, şi era încă mitul Eliade. Pentru el, India era India şi preda India. El a predat Istoria religiilor şi Studii Indiene, culturi indiene. Şi atunci, scuze!, eram oarecum colegi. Apropo de asta, în orice caz, tot timpul am vorbit cu el în India, am mai şi conversat, şi atunci tot ce se face, cum a făcut şi Paul Barbăneagră în filmul ce s-a văzut, parţial aşa, e un film mai lung şi.. e un mister şi al vocii lui şi oarecum al simplităţii. Este cel mai complex interpret al tuturor religiilor; şi-n opera lui literară are atâtea mistere, şi când vorbea: Ia uite-l, dom’ne, pe Eliade, sau când scria chiar. Un om de atâta, cum aţi zis dumneavoastră – gingăşie, ca vă iau cuvântul, e un cunvânt interesant, adică nu e nici de indianistică, nici de eliadologie neapărat. Eu pentru Eliade am un cult de când eram tânăr, pe urmă am şi eu o anumită familiaritate. Și cu Noica, nu mai vorbesc! Pentru că, pe urmă, Noica a fost transformat în mit... eu totuşi îl ştiu cum vorbeam, şi cu umor, şi cu … Bine, el avea o tristeţe foarte mare, Noica, pe care Eliade, normal, nu o avea.
M.G.: Vă aduceţi aminte o întâmplare din registrul pur uman şi firesc cu marele Noica? Din interacţiunile dumneavoastră?
G.A.: Noica era un, cum să vă spun, un gânditor şi când vorbea cu un om care venise să-i mai spună câte ceva, să mai afle. Acum îl aud în mai multe instalments. Adică practic el chiar era unul în toate, adică totdeauna spunea: Dom’ne, cum merge maşina?, dom’ne, cantitatea sau nu ştiu ce. El mi-a făcut însă cel mai mare push. Adică eu am scos o carte, la un moment dat – Eres – care a avut o oarecare ..., a doua carte, aşa-zis roman, şi l-a citit. Se cheamă Eres şi l-a citit. Mi-a spus, când m-am dus la el, când mi-a venit rândul, în vizită la el, a spus: „Nu eşti un autor”, – a, era foarte dur, dar cu o gingăşie. „Nu eşti un autor, dar trebuie să fii un autor, că aici totul e haos, în această carte, şi, ca să ajungi autor, trebuie să fie şi mai mult haos,”
M.G.: Şi mai mult haos?!
G.A.: Exact ce mi s-a întâmplat în viaţă. Eu sunt scriitorul Dodiilor. Am şi strânse şi... Astea, Dodiile, le-am luat prin Vasile Paleolog, de la Brâncuşi. Adică el spunea, adică Brancuşi, asta este dodia mea, după Vasile Paleolog. Am mers şi la dodiile de acolo, din zona Brâncuşi, şi era un culegător, un profesor care era culegător de dodii şi am făcut mult caz de el. Pe urmă, eu am mers în India şi am vorbit de dodii. Şi indienii au zis: „Păi astea sunt ca la noi.” Deci am intrat în marele ocean al dodiilor indiene, şi în mantre, şi..
M.G.: Apropo de mantre, cu ce am început emisiunea, ce aţi spus domnule profesor?
G.A.: Este Tatăl nostru al indienilor – Gaiatry mantra – pe care am citit-o şi am spus-o şi în amintirea lui Eliade şi în gloria Indiei şi a tuturor celor cunoscuţi. De exemplu, să vorbesc şi pentru preşedintele Indiei – Pranab Mukherjee, şi al tuturor prietenilor.
M.G.: O să revenim şi la dânsul.
G.A.: Revenim?
M.G.: Da, da, da.
G.A.: Că poate facem legătură şi cu Sergiu Al-George şi cu…
M.G.: Sigur, sigur, încă un lucru. Aţi încheiat mantra într-o formă specială. Aveaţi o poziţie, o postură de rugăciune, nu?
G.A.: Da.
M.G.: Și nu mai erau cuvinte, era un fel de fluierat, cum să spun.
G.A.: (fluieră, intonând o melodie rituală indiană).
M.G.: Da, da.
G.A.: Asta a fost o parte, dacă vreţi, cum făceaţi cu pianul, v-am acompaniat şi eu cu această Shivo hum, Shivo hum, în orice caz, indienii sunt poate cei mai tari în muzică rituală, muzică zeificată, zeificantă.
M.G.: Scuzaţi-mă că v-am întrerupt. Vorbeam acum de faptul că aţi dus dodiile în India şi aţi spus că au şi ei dodiile lor, şi apoi mantrele şi întâlnirea dumneavoastră cu o mare personalitate.
G.A.: Pranab Mukherjee, preşedintele Indiei. Acum dânsul îşi încheie mandatul şi deci, cum să spun, n-am cum să fac cultul personalităţii preşedintelui... Acum să fac cultul omului, cultul omului Pranab Mukherjee.
M.G.: I-aţi tradus o carte
G.A.: Da, pentru că acum doi ani, în 2017, Domnia Sa a invita indianişti din 21 de ţări, la o confeință internațională de indologie, cum a fost. În ce priveşte România, am fost eu invitat. Am fost găzduiţi în Palatul prezidenţial, şi toată presa indiană a vorbit de primirea acestor oamneni, care au făcut indianistică, la nivelul oaspeţilor de stat ai preşedintelui. Şi aşa a fost. Adică  ne luau cu Excelenţă, adică a fost o chestie de neînchipuit. Şi, de altfel, nici n-a mai făcut altcineva, se pare, un lucru de talia asta, care să asimileze o muncă anonimă, o muncă chinuită, într-un fel, dar şi iluminantă, cu puterea, mă rog, gloria unei ţări care acum este superputere, adică nici nu ştiai ce rost are să apari acolo cu ale tale, nu te mai bagă nimeni în seamă nicăieri şi, deodată, eşti băgat în seamă în halul acela. Hal e bun acolo: „Chea hal he?/ Ce faci?” „Stau în Palatul prezidenţial şi mă duc să-mi ţin comunicarea”. Şi atunci dânsul ne-a dat cărţile, eu am stat în camera Brahmaputra, fiecare am primit volume din opera lui, două volume, oarecum masive, din discursuri şi una de gânduri şi maxime.  Aşa. Şi am  selectat ce ar fi bun pentru publicul românesc, i-am trimis ce am tradus şi am primit de la aparatul, de la autorităţile presidenţiale aprobarea să o public. Și au ieşit de la editorul care aştepta să fie subvenţionată, cumva, de partea indiană... probabil s-a întâmplat politic, eu nu ştiu... Două au fost tipărite – una a ajuns la preşedintele Indiei, care a studiat-o în româneşte, şi una este cea pe care o aveţi dumneavoastră spre cameră. Este cartea cea mai rară din lume, pentru că, probabil, nu se va reedita, sau, în orice caz, la ora asta... Şi atunci asta e şi, ce vă spun, ce înseamnă apropo de… Respectul meu n-a fost condiţionat, evident, de altceva decât că a fost ceva unic, a fost un vis aşa. După care am fost şi anul trecut invitat în India, la o altă conferinţă. Atunci a fost conferinţă internaţională, s-a spus la început – mondială, de indologie, de indianistică, şi anul trecut a fost Sanscrita şi Europa, o altă sesiune. Aici au fost mai puțini, vreo 11 ţări reprezentate şi trebuie să spun că, spre ruşinea mea, practic, am fost şi la deschidere şi la închidere, în prezidiu, şi, iarăşi, n-aveam ce să spun, dar când eşti în situaţie nu poţi să nu flatezi, să nu spui My Gayatri Mantra. Şi atunci eu am făcut, la sfârşit… Se mergea pe puterea sanscritei. Sanscrita, pentru India, este acum una dintre forţele mari. Cea mai mare forţă este, evident, suma celor 800 de milioane de tineri ai Indiei, sau lucruri de astea, adică o forţă inimaginabilă pentru noi. Şi atunci eu am spus în ţară. Cineva mi-a spus că cel mai mare industriaş al Indiei este TATA, şi zic, este o discuţie, că, după BREXIT, să îşi mute TATA companiile în România. Mie îmi spusese asta  un neamţ – de ce nu în Germania, l-am întrebat - şi ma spus: „Atunci mergi în Germania”. „Nu, că mai bine vorbesc românii engleză, e mai ieftină munca la români...”. Eu am spus-o pe scurt chestia asta, în finalul Conferinței „Sanskrita & Europa”. Dar acum este vorba să vină un profesor de sanscrită în România. Eu unul, între companiile lui TATA în România şi un profesor de sanscrită din India, aş prefera profesorul de sanscrită, am punctat. Astea erau glume, dar, practictic, şi latina, greaca veche sunt în altă situaţie decât sanscrita, pentru că India este atât de mare, are atâtea..., bine cât imperiul roman sau, mă rog, era mai mare imperiul roman, că a luat şi India.
M.G.: Apropo de latină, a fost una dintre limbile pe care le-aţi predat la Universitate.
G.A.: Da, pentru că nu se preda. Eu mai predam şi franceză, pentru că făcusem doctorat Baudelaire şi avusesem, mă rog, aveam cu franceza experienţă cât de cât.  Și pe urmă şi pentru India, ca să nu zicem că era profesor cu doctorat la Sorbona, cel cu care colaboram şi mai suplineam... asta de plăcere. La latină, asta am iniţiat eu, la catedra de lingvistică, şi era... biblioteca avea cărţi de latină – şi savante, şi de gramatică, şi cuvinte încrucişate...roma-amor... și profesorii mai răspundeau, că studenţii ... ce să caute latina acolo sau, s-ar putea spune, ce să caute sanscrita aici?! Sanscrita se pare că, provenind de la o ţară şi de la o cultură continuă, de mii de ani, are, într-adevăr, un magnetism unic şi... acum aş zice de Sergiu Al-George, apropo şi de sanscrită.
M.G.: Sigur că da, sigur că da.
G.A.: Explicaţia mea a fost... el, fiind în India, mi-a spus: „Am fost asistentul lui Ţeţu, domnule”, eu: „Da, să trăiţi!”. Ion Ţeţu era cel mai mare ORL-ist şi profesor, era un mare zmeu - Sergiu era asistentul lui. Adică... nu se discută orişicum! Și atunci mi-am dat seama că este şi secretul sanscritei, nu Ţeţu, ci urechea, sunetul, muzica. El, deci, care a tradus Gita, era orl-ist. Venea omul cu urechea, cu dopul, îi scotea dopul imediat, trăgea sertarul şi scotea Gita să traducă.  După Sergiu, am cunoscut cei mai mari sanscritiști ai lumii în Rashtrapati Bhavan.  „Mutai munţii în România şi nu te chema (președintele)”, mi-a spus cel mai mare sanscritist Satyavrat Shastri   – la 86 de ani,  el era, e preşedintele comisiei de sanscrită din India şi din lume şi, de fapt, el numea. Deci, el m-a chemat. A fost şi în ţara noastră. El era decan când am fost eu profesor. El a deschis un ciclu de sanscrită şi  studii sanscrite în limbile europene... Și-am deschis româna. Am avut onoarea asta să deschid... Şi, bine, a vorbit de Eminescu.
M.G.: În ce an se întâmpla asta?
G.A.: 77, 78. După un an de când venisem. Păi nu?, sunt lucruri vechi. Şi atunci, bineînţeles, am mers spre Eminescu. Am zis de Eliade, dar, cum să zic, Eminescu şi Eliade, într-un anume fel, s-au întâlnit în sanscrită, în India. Eliade a scris foarte sus despre Eminescu, probabil că e printre cei mai apropiaţi. Până şi cu Rosa del Conte discutasem despre Eliade, cum o recenzase el. Şi Noica a scris carte despre Eminescu. Dar astea se leagă toate de India, că despre asta vorbeam, iar Sergiu, mergând, după părerea mea, în adâncimile sunetului, audibil sau nu, a mers pe sunetul sanscritei, şi pe alfabetul ei, şi pe Gita, în special, dar şi el a mai tradus câteva opere şi, pe urmă, a comentat, după părerea mea, ca un muzician. Adică ideile au muzicalitatea lor, pentru că el trăia în lumea asta a... Dar aici vin mărimile, măreţiile, ritualurile şi toate adevărurile – satya, se cheamă, adevărul. Pentru că, ziceam de Eliade, el are în cartea Coloana nesfârşită... a luat titlul Coloanei nesfârşite şi are o carte despre Brâncuşi. Şi el, Eliade, un ziarist, îi spune lui Brâncuşi: „Maestre, dar ţi-aduci aminte ce făceai, când erai în India?” Ți-aduci aminte cum ziceai: asat oma sat gamaya / tamas oma jyotir gamaya / mritior ma amritam gamaya (din neadevăr adu-mă în adevăr / din întuneric adu-mă în lumină / din moarte adu-mă la nemurire).   Aşa că Sergiu este considerat... și de Eliade. A fost pus vicepreşedinte al Conferinţei internaţionale, mondiale de indianistică, postum. Atât de mult a impresionat. El, când a venit de la Varanasi, unde s-a ţinut ultima lui conferinţă, nu ne cunoşteam, şi a venit în Dehli, cu un argentinian, de fapt peruan căsătorit în Buenos Aires, şi atunci au prânzit la noi. Fernando Tola  a fost diplomat şi acum are o sută de ani, avea acum doi ani, când a venit şi el invitat. Eu nu-l apreciam ca pe Sergiu, pentru că fusese diplomat şi a devenit… a tradus şi el gita, toţi traduc gita. Eu n-am tradus-o, dar acum, cu permisiunea lui Sergiu... că toată viaţa am fost cu gita, aşa că nu e o problemă. Eu o fac ca un scriitor. 
N-am văzut în India uşă deschisă aşa, de la sine, ca în faţa acestui om. Şi pe urmă şi-au ţinut conferinţa. A lui Sergiu era pe tema Brahma şi, mi se pare, nondualitate, parcă și Maya. Era foarte savantă. Au fost în ziar articole despre ce a spus acolo. Şi a venit şi argentinianul, n-a fost acelaşi lucru, dar l-a mai băgat apoi, după plecarea românului, și la cursul de spaniolă, totuşi, că-i trebuia să fie un universitar. Sergiua murit la o săptâmână şi au publicat ziarele indiene... cel mai mare nume în filozofie, şef la catedra de filozofie Margaret Chartterjee, şi pianistă ca dumneavoastră, a scris ceva dumnezeiesc despre Sergiu Al- George. Deci el... Tucci, un mare indianist internaţional a scris despre Eliade că este primul indianist român. Pe urmă, Eliade a fost în termeni cu Sergiu, şi a zis să facă un fel de institut de indianistică sau chiar un institut..., dar numai cu condiţia să-l conducă Sergiu Al- George. Sergiu   era un om, cum să zic, era el însuşi, cum am zis, cu gita. Am impresia că Eliade a văzut acea tăcere a muzicii lui magistrale, aşa – acapella interioară.
M.G.: Ce metaforă superbă, domnule profesor! Să auzi muzica interioară acapella.
G.A.: Mă rog, asta era. Sunt oameni atât de diferiţi. Unul pe care l-am cunoscut din corespondenţă şi din lecturi, unul pe care l-am cunoscut faţă în faţă, mai bine ca pe taică-miu, chiar mult mai bine. Că atâtea convorbiri părinteşti primite... cu acest Sergiu, o săptămână. El, de exemplu... fiica-mea avea vreo zece ani şi a mers să facă el cumpărături şi i-a dat o gentuţă. Eu l-am certat – Stai dom’ne, vii la mine şi-mi dai dumneata, şi nu ştiu ce, şi nu ştiu cum!  El a tăcut, n-a zis nimic... Dar i-o dădea cu atâta dragoste! El n-a avut copii şi atunci era copilul lui. Se iubeau de nu se mai putea. Şi ea a aflat că a murit A zis, dacă rămâne o zdreanță cât de mică din gentuța de la el, n-o să-l uit, n-o s-o las. Adică din ce era, adică ce sanscrită i-a dat el, că el a avut foarte buni urmaşi... şi a şi predat la Universitate.   Amita Bhose a învățat de la el.  Eu am tradus  GitagovindaCântecul văcarului şi MeghadutaNorul vestitor. Nişte luni, Gitagovinda şi, încă nişte luni, Norul vestitor. La Gitagovinda, prima oară în viaţă am simţit că mă lasă (arată spre inimă), aşa e de puternică, şi eu am mers şi pe metrii lui Eminescu în sanscrita din Gitagovinda, a lui Jayadeva, de secol 11, ultimul   mare poet sanscrit, şi Meghaduta lui Kalidasa. La dictonul „Kalidasa, Shakespeare al Indiei”, indienii întorc „Shakespeare, Kalidasa al Europei”.  Şi atunci, cum să spun, în momentul în care nu eşti, cum să spun, acordat ca un orl-ist, cu altceva decât cu asta, cu asta am fost şi eu acordat, adică am suferit, dacă vreţi. Şi pe urmă am tradus poeţi mai distractivi sanscriţi, mai uşori, şi pe urmă nu le-am mai băgat în seamă că am zis: Dom’ne, nici originalul şi, probabil, nici traducerea, nu au un mesaj. Cu astea am crezut şi deci .., şi, în general, şi în literatura proprie, deşi am sute de caiete, poate mult peste mie, şi unele sunt nerăsfoite, că asta e, de fapt, ce mă interesează, chiar mai mult decât India…
M.G.: Sigur
G.A.: …e puţin probabil să reziste câtă vreme aici aproape nimic nu e luat, să zicem, în serios. Totuşi, ca să trec la partea principală a ceea ce am făcut în viaţă. India a fost un accident care a devenit însăşi viaţa mea.
M.G.: Numai ce e provizoriu durează şi ceea ce e accidental.
G.A.: Dar e un accident care nu s-a terminat. Adică eu nu pot să spun că eu nu sunt al Indiei sau că nu e India în sufletul meu.
M.G.: Aţi fost nominalizat deja la...? Ne spuneţi un pic?
G.A.: Da, de la   ambasada Indiei mi s-a spus,  Dom’ne, uite,  ai fost nominalizat. Și acuma să vedem dacă vine..
M.G.: Pentru ce anume?
G.A.: Acum doi ani,  preşedintele Indiei a înmânat un  premiu unui mare sanscritologist al Germaniei, Freiherr Von Stietencron, şi a primit prima oară acest premiu ICCR.
M.G.: Adică Institutul cultural…
G.A.: Indian Concil for Cultural Relations,  pe lângă preşedinte şi pe lângă guvern. Şi a primit premiul acesta, se cheamă Distinguished Indologist pe anul respectiv. În 2016, l- a primit profesorul chinez Yu. Destinguished Indologist, pe acest an, 2017, am fost nominalizat eu. Eu îmi închipui că din ţara noastră. Sper. Dacă sunt, cum a fost acel neamţ, peste toţi, atunci îmi sare capul!
M.G.: Şi am un presentiment că premiul vă va fi acordat. Nu numai că sunteţi nominalizat, dar veţi primi şi premiul.
G.A.: Dar deja ar fi o disproporţie, pentru că aicea … A, ba da, Marian Popa, care pentru foarte mulţi este cel mai bun critic al nostru, şi istoric al literaturii române de azi pe mâine, cum a intitulat-o el, a scris o carte despre literatura mea.
M.G.: Da, o avem aici, se cheamă. Este jos,
G.A. Da, el a făcut Istoria literaturii române de azi pe mâine, acum lucrează la volumul trei, nesfârşită, este mai mult de trei ori, de patru ori cât cartea lui Călinescu, adică e foarte robace. Bine, acum e altă vreme, alte.. şi e foarte serios. Atunci făcuse doar o monografie, se pare, Camil Petrescu. Şi acum, am fost colegi de facultate, şi a făcut acest Anca, despre literatura mea, despre Dodii, şi el face o teorie a dodiilor după cărţile mele. Şi trebuie să vă spun ceva ruşinos, că el a citit 50 de cărţi ale mele. Nu, nu, mie mi-e ruşine, pentru că zic: Dom’ne, i-am făcut un rău! E adevărat că Furnici albe , cartea pe care a socotit-o cea mai serioasă din India, un roman, nu l-aveam digital, şi mi-a zis să-l pun, şi atunci am luat textul din carte, că o publicasem, îl aveam, şi l-am digitalizat, ca să poată să ia. Şi are multe, multe citate din această Furnici albe, pentru că acolo am un limbaj inventat – al furnicilor şi al crabilor. E adevărat că Ceauşescu e Pantoful ca să şi iasă acolo. Deci totul e ascuns, ascuns, dar, bineînţeles, și ca să se şi vadă. Atunci mi-era frică să se vadă. Mă rog, e vorba de..
M.G.: Lucrările dumneavoastră.
G.A.: Păi nu, până să văd marii sanscritişti ai lumii, am avut plăcerea să-i cunosc pe cei mai mari scriitori ai Indiei,  am fondat Academia Internaţională Mihai Eminescu împreună cu Amrita Pritam, care era numărul unu, Ana Blandiana a Indiei, la mărimea asta. Şi m-am înţeles cu ea foarte bine şi, pe lângă ea, cu foarte mulţi scriitori mari. Bine, trebuie să spun că, dacă te adoptă indienii, atunci eşti făcut, pentru că există o mare delicateţe, sunt lucruri de mare forţă în felul de comunicare a unei culturi, atât de nouă, mereu prin alt personaj care exprimă, laudă lucrurile astea, şi ar fi banalităţi şi ar fi ciudat (să invoci n.ns) – că e musonul, e clima, sunt multe lucruri, castele şi toate. Nu, uiţi de toate, şi chiar te bucuri că exişti, chiar te bucuri că primeşti ceva, adică – 30 de Românii. A, păi, zice, India face o Românie pe an, apropo de populaţie. Dar toate discuţiile de acolo se înmulţeau de 30 de ori în vibraţii şi în accepţii de idee, de ce rost ai pe lume. Şi să vă spun, totuşi, că aici chiar îmi convine. Eu de mic am avut..., cum se întâmplă la români, şi am scris din liceu, am publicat din liceu, dar am publicat şi în revista de matematică, deci mergeam şi acolo şi acolo. Am intrat la filologie, la 17 ani juma’te şi, între timp, publicam, adică scriam. Dar, după ce am terminat facultatea. Bine, profesorii ca profesorii. A, l-am prins doi ani şi pe Călinescu – deci am avut noroace mari, adică filologia Bucureştiului este, pentru limba română, un templu al ţării, şi apoi, am ajuns la radio, reporter. Şi atunci am avut un noroc să intervievez pentru Luceafărul lui Eugen Barbu şi cine mai fusesese înainte. Şi am avut săptămânal, pe prima pagina, interviuri cu cele mai mari personalităţi care mai trăiau. Şi unii m-au remarcat, mai ales Adrian Maniu. A mai trăit vreo doi ani şi, când nu m-am mai dus pe la el, a zis lui Djentemirov: Da, bine, dom’ne, vin toţi imbecilii la mine şi Anca nu mai vine, care e un băiat deştept?!. Da, la nivelul ăla. Adrian Maniu  a fost unul dintre marii poeţi ai noştri şi este încă; Pillat a făcut o piesă după Ciocoii vechi şi noi împreună cu Adrian Maniu. Adrian Maniu a semnat primul; şi Ion Pillat e o putere, vă închipuiţi. Plus că el era, ce să spun, e o mare personalitate. Am zis Eliade, Noica, Sergiu, Adrian Maniu, şi trebuie neapărat să-mi aduceţi aminte, dacă mai e timp, să vorbim...
M.G.: Mai avem numai trei minute, numai, din păcate.
G.A.: Bine, atunci nu mai spun anecdotica cu Adrian Maniu. Eu am făcut și traduceri, şi am tradus din franceză două mari cărţi ale lui Dumitru Drăghicescu, netraduse la noi, necunoscute – Noua cetate a lui Dumnezeu – se poate şi vizualiza – e acolo – şi urmează Adevăr şi revelaţie, de o mie de pagini în original. La anul, este vorba să apară şi această traducere. Era Virgil Constantinescu şef de catedră când am predat şi eu Sociologia religiilor la această universitate, şi numai de Drăghicescu vorbeam, că el este cel mai mare specialist în Drăghicescu, şi pe urmă, chiar dânsul mi-a dat originalele celor două volume, ca să am după ce... că nu se găsesc, nici la biblioteci. Şi atunci, de la Eliade la Drăghicescu, el e din 1875, Drăghicescu, şi, şi Eliade, şi Cioran, într-un anumit fel, îl continuă. Sunt chiar şi expresii. El vorbeşte de „schimbarea fețelor ţării”, nu de „schimbarea la faţă”. Şi atunci eu mi-am pus problema, pentru că asta sunt generaţiile, plus şi avatarurile fiecăruia. Am suferit, dar dacă ţara nu-l mai ţine minte pe Drăghicescu, mă rog, regimurile, atunci ce să pretinzi la mărimile acelora care erau exilaţi. Şi totuşi, Eliade are o povestire Dumitru, şi Dumitru era în bodegă acolo, cu băutură, cu vorbit, cu ciocniri şi n-aveau unii loc de Dumitru, dar Dumitru era Dumitru – părerea mea că era chiar Dumitru Drăghicescu – pentru că problema lui Dumitru era Da, dom’ne, dar e de la Dunăre. Să o facem scurtă şi atâta.  Deci de la Dunăre fiind acel Dumitru nu avea acces la bodega americană, în timp ce acest Dumitru Drăghicescu este una dintre cele mai mari ruperi româneşti actuale, a fost. Şi Iorga l-a desfiinţat pentru…
M.G.: Din păcate, acesta trebuie să fie ultimul gând, pentru că trebuie să încheiem
G.A.: Păi gata, am terminat. Să nu se ia în seamă Drăghicescu, ca şi Eliade, ca şi Sergiu Al-George şi toţi...
M.G.: Domnule profesor George Anca, vă mulţumesc pentru întâlnire şi aşteptăm cu bucurie premiul pe care o să-l luaţi!
G.A.: Mulţumesc foarte mult! Sănătate! Numai bine!
 

                

George Anca

                    


                   HANUMAN



ar trebui să mai apară niscai ashramiţi ramayanici nu am întâlniri poate cu unii de ani în urmă  cu Hanuman pe luptate apar şi Vinod şi Rupendra sâc cu â nu sic latin Nausicaa  e italică Satyavrat Shastri moderator în Durga Temple vizavi de templul jain Ganesh vadana brothers and sisters
Yatindra te credea mort program de fier lebăda  nu vorbeşte nu ascultă Sri Ram Sitji Rama ayana Rama şi Ravana dr Raman Sagar ocean orice pic din cer ajunge în sagar socialist sanscritic cred că Hanuman a făcut prostii o dă pe ramayaniada bancuri cu dumnezeu baghavan Ram florile cum le-
om împleti   funii cine merge la Kanpur adiatma divinitatea lui Rama se stabileşte în capitolul 7 pe două cuvinte spuse ca doctor al lui Rama în serialul lui Sagar actorul e asltat de solicitatori şi le prescrie şi lor nimica toată cum l-a sfătuit tot regizorul am înţeles că restul actorilor din serial umplu
parlamentul indian ăla efect magic asupra oamenilor aşa şi Ţiganiada noastră şi-n 7 aflăm că Ram e Vishnu cel din Rigveda Rama e om la Valmiki şi om şi Vishnu la Tulsidas concept al dharma în tradiţia bhagavata îl luase gura pe dinainte pe persan zicând sati în loc de Sita arieni întâi în
Indonezia mi se şi bate ochiul drept bate vânt prin ferestrele templului Durga cei ce vor puterea lumii nu vor fi niciodată satisfăcuţi 2500 aşa mult nu are nimeni divin-uman-demoniac-animal Hanuman iubit s-a dus civilizaţia India a rămas aici s-a născut Rama Hanuman ji l-a întâlnit pe
Bharata pe drumul de întoarcere la Ayodhya spunându-I că Lakshman e rănit pe moarte îl duce la mama Kaushalya ea spune că Lakshman s-a aruncat primul oricând pentru Rama dar în împărăţia morţii trebuie să meargă întâi Rama şi să-şi salveze fratele cu orice preţ s-a mirat Hanuman  Rama
s-a întors din Lanka s-a bucurat Kaushalya câţi ani câte ore în decadenţa scadenţei taman până la Kanpur apoi Prayag şi Varanasi tautologie suflet India indianism fascism comunism americanism cămaşa Ramayana mai rup o roată pe o parte prin Siberindia glume bătrâneşti de la şcoală stau cu
spatele la anumite continente insule deraieri neinflamabile iubirea de Rama uitarea de Sita şi Sita maimuţelor că de ce-şi poartă aşa copiii daî ea că şi l-a lăsat la un om cu ochii închişi Valmiki bine că nu ia-u scos ei ochii ci câinelui este o spiritualitate dictatorială poate nu şi sar oceanul Hanuman
se apucă să mediteze nepalezul o oră jumate şi olandezul cât o fi budhiştii n-au meditţie eu meditez după Rigveda sanatani gazda are în casă un templu Durga numai eu nu meditez numai eu nu pot să dorm mă pândeşte o pânză albă la rând la rugăciune că s-o scurteze nepalezul nu e singur înaintea
lui dumnezeu şi şefa penclubului tailandez şi bătrânul cuplu chinez sud-africanii toţi care nu au fost transportaţi la ashramul Gayatri în afara oraşului ci găzduiţi la casa unui textilist prosper de câte ghirlande şi santal s-a ales praful   mărgelele s-or sparge Negyesi pe ste nepalez că baia lor nu
merge asta e lupta pe meditaţie vă şi ungurarăţi la etaj măcar Cromwell Crawford o-ncurcă-n Luchnow făcând femeia câmp şi semenul sămânţă Ram-Ram o plimbă tataia mi se răstoarnă planşele o am poezia ăla vorbeşte singur la geam altul în templu careva în oglindă bătrânul câine
negru va vrea să-l mai mângâie taura divorţată ăşi îngrijeşte mama cu piciorul amputat mai ceva ca paralizia lui taică-meu copii de divorţaţi Hamurapi se puse pe lege mirosiul ciorapilor Gayatri pe elefant alături  Krishna cântând din flaut spre zeiţa zeiţelor Ladeo baţi în Aurobindo aud pe Maharaj
ţi-ar fi plăcut vreo cântare da’ şi mie mi-ai cântat-o toţi cum ne-om mai găsi la vărsare unele în altele Ganga Jamuna Sarasvati pe nevăzue punct ramayană cum ne cânţi şi nu mai tuşeşti voi fi în răscruce cu fătălandezul blond poate nu mă dă peste cap cu nepalezul ăştia mă omoară-n transă în
locul lor suntem încă în paradă alea au fost cântece ce ne-om mai cunoaşte prăvălire ireligiozitate maoistă post aşteptaţi să vă spun că intră ţânţarii pe mine vedeţi-mă rupându-i mă acomodez şi cu greul finelui cum chiar nu cunoşti ţânţarul următor vorbiţi voi că şi eu scriu pe-ale mele în templul
Gayatri zeiţa zeiţelor cum zisese ai mama amputată eu tatăl paralizat eşti unguroaică sunt român ce ne mai lipseşte să ne iubim ăsta a fost ca un haiku pe când meditaţia înfundase buda şi pesta ni se ţinea aproape printr-un ciob de la degete unghia luminii din filtrul zeiţei v-aş putea priivi din
imposibil frumilor îl aruncai pe laviţă prevedere treaba voastră când şi tu te plictiseşti o dai pe limba ailaltă ce amintiri pridvorul se cârmi pe scenă lotus involuntar straniu dacă nu cumva puţini şi unul nou cum ne-am gândi prin limbile noastre poveste cu mai mulţi ca o mulţime zidită scenă
zburătoare plumb îngrotopit ca şi noi comunicăm o contopire abia la blonzime bine că nu zisei ce-om fi şi noi nici o scăpare ghirlandele cum am da de-a dura bolovani tot o almondizare globulă mai rar catadixită slăbiciunea-mi mi-o citeşti şi faci şi tu opinie eu m-am desperdeluit pe şleau cu o
ştiinţă a altei glorii dacă te poate înţelege cineva după cum te scriu eu de nu popropopt cu eleisoane pe toată linia moartă tu pricepă bătaia în hindi ce mă citeşti pe cât amuzament şovin nu ţin mustăceală de barbă preoţească fără preoteasă la alţii filosoafe presărat cu inscripţii spuse debitare
după ocubare dubăpare ştiu pe cineva care m-a citit dumnezeu să ne ierte gândul păcatului te abţineai tăceai nu existai colţul meu se meşteşugeşte a fi parafat-o singurul proprietar mă fată să nu fii româncă după şase ani totul familiar îi tot mulţumeşte lui Valmiki de două zile şi nici un cuvânt
namaskara-ram-ram japonez sistemul învăţământului superior japonez model pentru americani închinarea la coadă şi la mulţă ani pentru că n-am stat în faţă şi mi-am lăsat mirosul liber ţine nenea o glagorie şi mai nazianzorie fost student în Tokyo acum în Ramayana noroc cu prietena mea
unguroaică Europo thailandeza-n dreapta şi el îi ia pâinea logoree ramayanică japchindă chiar numai Ram Lal şi-o Guyană nici un pulover de mila hainei de neatârnat în cuiul inexistenţei galvanizat ritmic plus alţi nebaşi başa pe-aşa băgat şi Mikel Jackson du-te fată în genunchi şi mă
calcă pe rărunchi eu nu voi putea să-i reminimalizez îi vom hanumaniza cu ai noştri nu-mi va ajunge caietul voi fi albastru puse a doua thailandeză mă aprobară Jai Sri Ram diva după mine India is a temple planet îmi aplaudaseră Gayatri în sanscrită apoi în română iar ce recitasem din Hanuman
chalisa c-am ales bine sloka cum ce învăţăm din India ce spunem alor noştri mirosul iasomiei din părul dansatoarei Alarmel Vali şi praful crăsnenilor cernăuţeni la fel de preţios  aplauze şi Maharaj m-am aşezat bine în colţ Bushan japonezistul Ramayana în hauku-uri q e d  haiku-ul nu e o formă
5+7+5 e o atitudine niciodată politică la japonezi făcut sangeet de indieni tot semeni Vermo cu Satyavrat zici tu cu Japonia mai la noi ăn România eu îmi scriu poemele scena mai şi scenele pentru Vissar orice este posibil în viaţă mâncând cu mâna mâinii demâncarea unde mi-e ghirlanda unde ne
sunt ghirlandele unde suntem noi haiku ghazal mandacranta lupta pe Japonia fără Ramayana chinezul l-a întâlnit pe Yatindra Tiwari la Miami călătorim care încotro nonsensul când am vorbit eu dacă vă mai amintiţi ăia din casă de s-or recunoaşte înşişi dn o bandă din Ramayana două zile pe an
cu păcate am citit din Scrisoarea I – Rigveda de Rminescu-Popescu să nu mă fi auzit Abelardu dă bine vorbitul în hindi nu ştii timpul politicii un ritm de renunţare obosită întrbarea scrisă ochelari s-o duci film ramayan japonez Deva 10 minute ramayanam nama tu kavum supunyadam vai şrinuta
dvijendrah tânărul spre poză cu filmul pe roză sub o thailandeză nefilipineză toţi cocoţaţi pe roze daţi nu mai plecaţi neretractaţi ce de vanităţi  nedormite nevorbite pierdem nunta de se mai ţinu ori se poerneşte la ocazie ţi se iartă greşelile la nebunie de pronunţare a sentinţei de sine cu ziarele de
mâine călare pe Breazu fraza la coadă câinii bătrâni latră a tineri sanatan sanskrit hai ce plagă ambasadorii ramayanici retraşi adiadmi vygyan  hamare mythology Tulsidas Ram katha arheologica aniversare a nunţii stropeală cu agheazmă aşteptare ca de obicei cu înţeles la sigur o zi ăn templu
niciodată altă zi alt templu toate zilele în toate templele zile şi temple Gayatri simbolismul nunţii ramayanice ritualizat patru oricând Rama Sita Lakshman Hanuman simţul sărbătorii spectacol pe nefotografiere gata banii surcelele pocnesc pe arse aye mata ji Durga întărire în tărie cum am fost al
14-lea în carneul din Dharma House cum am nimerit în camera cu cei doi meditatori Savitri behn kay recitări pe lăptuci toată prasada la filmatul japonez agharbati Rama aum omul meu recită de-a-nceput muzica şi eu am urlat poemul lui Tagore nu mergea amplificarea homa puja pe înflorite Ganesha jyoti puja pe frunte fir şir tilak unu doi trei bate foc tamburina pe căutate ghirlandarea o
mata Gayatry nu venea oricine la mine şi l-am refuzat nu ne mai văd oi munţii de flori scenariu ancestral ca de voie ca de sus ca de frumos Rama Sita roşu Lakshman galben Hanuman pitit coropişniţa pe moş pe mine pe pandit pe femei aşa Tulsidase să trîiască martorii şapte cercuri foc
care a mea pe coropişniţa ta aşa spărsei paharul dincolo ucisă între puje a mea pune repede toate materialele atâtea motive rele măcar şi biata insectă o bombă nu c-a plecat Bharat a şi apărut copiliţa roz a doua tot pe acolo nu zice a treia şi dublă ccoropifocilor adya-adytya fetelor ne
rezervaţi a cincia  frăţioare depărtare sară sanscrită în emplul Gayatry la nunta Sita-Rama a şasea bombă văzându-mă că scriu faci poezie bre cu cât creşte copilul în timpul pujei nunţii degetul atrocităţii dă cu liliac bum a opat o luară siriramele la cântec nouă ne mută cutii un fel de la
revedere pujă mijă oricum ne erai cântăreaţă din templu cum nu îţi cunoscuşi vizaviul prăpăd topire pe nea lală zece de inimă nu ne mai flaut 11 ce mai vrei nunta gata shadi nu s-ar mai sfârşi mangalanam chatarkara nu mai eşti nouă nici tu lună guru shankara rupia  Sita-Ram p-ăia nu-i scoţi
din nuntă seara în casa din Kanpur cu lume nerimândă oricum cu nepalezul şi secundul lui Maharishi nepalezul a sărit odată cu mine la bubuiturile din geam e şase jumate i-a meditat mămuabil olandezului aa iar bătaie pletos altfel eunuc vreo mesagerie gata lumina mă pregăteam şi
nepa ţuşti pe neritm în baie adio Tibet o s-o ţină şi apoi cu aum shanti ies la templul din hol două telecomenzi pe sofa doi se roagă unul des Ram cu pledoarie mustaţă bătrână mai mult desprăfuie vreun servant bătrân umblă şi el cu ceaiuri pe verande îmi zice şi mie babu ceai na mama mare Hari
Rama mă ridic aduci ziarul ridicaşi cutia cu gaz din camera de rugăciune tablouri votive luxoase pe potriva rugilor zici Ram ca aum să scru mai mic să-mi ajungă caietul ideea de suprapopulaţie neabstractă şi utilizabilă ţările voastre nici cât statul nostru ce populaţie aveţi auzi mai puţin ca
Delhi Hari Ram Hari Ram îmi deschiseşi în spinare şi mulţii îi va otrăvi gând înghiţind pe puţini în partea asta cei din preajmă altfel puţinii lunatici le fac felul Badrinath nord Vishnu Dwaraka vest Krishna Puri est Jagannath tot Vishnu Rameshwar sud Shiva ceai aromat în ziar că am tradus
Hanuman Chalisa ce la sigur ce simplu din peste douzeci de ani două zile venise şi Nair să asculte ambasadorul din Turkmenia şi el aproape geloşi măcar şi Asia-India celega ăla pe-afară din Hanuman Chalisa nu mai tace mă provocase dacă înţeleg m-am pricipit pe ciripit de-ţi refuzasem şi
whiskey-ul şi ţi-am dormit în casă mai bine ca la Taj teoria că e hindus dar scrisul împărăteasa şi câinii dau de veste n-am schimbat de ziar poate-l umflu pe ăsta toţi se vor voi în poză pe mine mă chemaseră special dar nu m-am proptit în foto Kanpur Samachar Bhataia Jan dacă vrei să ştii despre
identitate sânge calea e Ramayana ai Ayodhya în diferite locuri lumea va fi trăibilă eternă filosofie hindusă a vieţii a devenit medu de răspândire a culturii indiene în ţările lumii în duzini de universităţi din străinătate sunt şi studenţi care vor să înceţe despre India arată tot mai mult interes
în Ramayana ei consideră că Ramayana e singura metodă de a învăţa cultura indană aceasta a devenit aparent cea de-a 16-a conferinţă internaţională Ramayana şinută în templul Gayatry la 30 km de Kanpur sub patronajul lui Upendra Maharaj mahabărbosul  dr Anca a tradus în limba lui
Hanuman Chalisa sub binecuvântare iar ăn auditoriumul sanscritoriumul templului după ce panditul mă aghezmuise îmi deschisese altarul cu idolul înflorat al lui Gayatry prima foto pe II doamne-ajută îmi amprentase tilak pe frunte panditul guyanez împins în America de copii unde numai leneşii sunt
săraci holy land Pushpavati din Bali welcome dance n-o fi având paşi mă trage la fereastră very famous lady Maria Negesy urmează Yogeshvar cu a lor Kakavya Ramayana din Jawa  secol 10 o şi cântă pe melodia săracâ inima me frati-miu-le Ionuţe eu la rând în patos niciodată atâta română a
fost cea mai poetică şansă a mea pe recitare în neînţelegere traducere înţelegere original experienţă unu pe unu nea Bushi ca Pushi atenţi la română bahut acha mai fiecare nu păţii ca taiwanezul am mai vorbit ca un creştin l-am prins pe Tiwari a actorizat recitarea în Bucureşti aici pe ciuci păunul
dansează în junglă nu pe cald Ramlila a şti despre existenţa lui dumnezeu greu deschide inima povestaşi nu turism aleşi ca pbandiţi din sute de oameni auziră cinci sute de cuvinte româneşti natura mă scria pe cot mai cărţi ne ramayanizăm zişi tăcere unde mai găsesc eu un pix guru
Hanuman Chalisa citită în două limbi marţea ziua lui Hanuman când fiecare hindus citeşte HC bătrânul spiritual cu capelă mustăţi şi cămaşă albe ai creat a spiritual feeling ai citit Hanuman Chalisa marţea adevărul e că fiecare a ascultat în amândouă limbile fără preget m-am prins şi eu
doar spre final a la Emil Botta purtat de lectura lineară a lui Rawat care mi-a mulţumit că i-am dat şansa să citească HC fiecare hindus o ştie pe de rost zisese Bushan că lectura lui nu mi-a umbrit mie limba nici vocea uneori am recunoscut şi eu româneasca spirituală cu auditorii hinduşi întru ale lor
sunete poate scăpaţi de griji da voi rămâne în gară acolo păţanii că e greu noaptea şi trage-i Tulsidas a fost special cu Hanuman bietul Han de 70 de ani n-are el regia aia nu cred că rămâne în joc poate da pandit Ram Lal cu puşcăria ce le-am zis-o ziariştilor că mai mulţi vor să devină Ravana decât
Rama în ziua de azi s-au supărat iar s-o fi ales praful de cameră fie bateriile i le mai cer o dată copilului dacă nu s-a băgat iar nenea Trivedi de ieri nu caut nu mi-ar mai ajunge banii nervii mai şi citeşte ca un secret tradus obârşia transrugăciunii ziua de marţi 14 exiluri în Gayatri Temple cu
sânge mâine încă o plecare amintirea nici unui creştin pararamayanin sanyasin to propagate our dharma our culture dă-i cu a ta sister cod uman de etică lingvismul nu fericeşte ca poezia lui Rama îl şi face kshatria supunerea la tată am mers întru Sita mama îmi spuneai în hindi cum e cu smeii
plânge să-mi răspunzi la scrisori destui cu semne de prietenie la Varanasi o dau bine pe Botta ori cânt aşa ajunse România prima ţară pe listă în Kampur după ce fusese ca şi inexistentă în Delhi azi făcuseră rost de linguriţe pentru indonezian şi japonez ce le păsa am lăudat eu pe 14 cu gând la 24
cum o fi ce n-om fi mai târziu adharmi cum am pleca în nesalvare varanasiană cum mi-ai fi argumentat hanumanvaranasianum răspunându-ţi căutarea formei ceea ce dumnezeu neavând nu mi-a mai dat închpuirea închipuirii pe dinainte ce vi s-o fi părut atât de prezentă de-aş obosi de
sfinţenie de mizerie de viaţă de te-ai reîncarna tot uman h
Hanuman harta Indiei primul alfabet indian tipăritura de pe dosul hărţii vidushi numai fericire devoţională Kirpan mai şi aduce cu Urmila noastră ce-l lauzi aşa pe Ram mai ca Sita mitraliera cea
ramayanică termină te uiţi şi nu ştii ce zace în te miri cine noroc că şi-a adus aminte să cânte ricoşau în mine sunete româneşti de auziri hinduse câte versuri câtă hinduizare ce n-am glumit rare măguliri gurumantra să le dăm pe limbă puterea Indei în Ramayana nord poze de film dacă nu de templu de
ţară distracţie şi după câte putu păţi dr Tharkur honourable chairman de nu mi-aş pierde şi dinţii tocmai aici Ram katha ocean de cunoaştere credinţă ocean de istorie a-l face ocean de pace l-a oprit când deholandiza Bala-Sugriva că să-i dea cu idealul moral conflict social cum rezolvă lordul Rama
problemele dacă nu în Chitrakoot strămoşilor o umbră e grasă faţă de el şi e bătrân chinul spre seară a neisprăvire luaşi microfonul do şabdî că nu mere acum poliloghia neamule porniţi cui să-i mulţumeşti că lui dumnezeu nu-mi mai rămăsesem nici măcar dator cuvântul şi nu ne mai întoarce
pe dos e bună gângurirea pe neplecate deam vedea şi ziarul de mâine de-om ajunge şi-n Ayodhya am stat la familia Kothival în Kanpur it happens ony in India îşi intitulase fiul o posibilă comunicare în România să-i spună lui Mittal cât furăm în Kanpur Gheorghe bis mai şi la ashram
auzi gayatri te gândeşti cu ochii în patru ce ţi-o mai fi trebuind refugiu patriotism is refuge of scoundrels ce te poţi întreba în al cincilea oraş
Plecare Lucknow Ayodhya în 30-40 minute ne înjumătăţim rămânem ciudaţii s-au învăţat cu mine
tot scriind teatru curat câte uşi deschise Han e minunat cum îşi plasează nevasta în toalete greu accesibile la o întoarcere se sprijinise matern de mine m-am denimat da’ pielea mă mănâncă n-a fost ucisă coropişniţa ci împinsă sub podul nunţii cu zeii a apărut tataia bătaie la rugi cheia cred că o are
şeful apoi lasă deschis o guru-mantra-două până vine panditul servant dacă nu e şi răcit oameni bogaţi vilă vestială aşa că Plato nu mai desfiinţăm noi patul doctorul s-a îngrăşat de la vândut ţigări Ală merge desculţ pe ciment mai şi tuşesc am avu parte de sănătate încă şapte zile şi mă întorc din
puşcă India mi-a fost mamă cât am fost în ea mă reîncarnez de fiecare dată acasă o frază decorativ-memorială nu mai fac excese nici de sinceritate aşa şi povestea lădească a ruperii de băutură către guyanezul închis de socialişti auzi Ioane şi sud-africanul Sitaram că fu nuntă ziarele le-o fi văzând
stăpânul întâi abia ni le sesizează şi cumpărăm au tăiat articolul din rămasul de ieri poate ai casei că i-a avut candela mare pâlpâie să fie sri Ram şi Sita ji mergem noi la Ayodhya idoli iconaţi puje transdansantte transe dezise măcar Bushan îmi ţinuse un discurs aseară cum a luat Pakistanul o
limbă indiană urdu şi nu recunoaşte că e indian acum şi orele astea c-or fi fost scrise diasporenii de-un sânge îşi permit să fie mai critici cum să nu vrea lumea primii indienii să nu vină România e o ţară exotică la urma urmei genul frigului pe-afară o amiază şi o noapte voi face când vine-pleacă
trenul pe el tot personal ot a doua şi-aş fi plătit nimic o să umplu un caiet ăla îmi va fi formatul că doar n-o să mă apuc de contabilităţi pe calea ferată indiană mi-am şi pistruiat indieneşte finalul de veci cum s-o fi simţit Amita bolnavă în India de tot a venit în România să moară eu sănătos poate
m-oi înoarce acolo să trăiesc dacă s-a stricat motorul şi-am întârziat la tren dar ăsta îi aşteptase şi a plecat doar când urcaseră ei nu e clar că e mâna lui dumnezeu ttrage el japonezul filmări şi pozici dar şi eu scriu Han că mâncarea chinezească e faimoasă nu că şi indiană cum am pasat eu să fie
copilul student zise şi el pe madam Han o doare burta de la apă şi noi la Gura Humorului dor de voi de Crăciun de Eminescu ştergând fără sine oriunde neşatră cioara pe bivol stihia pe zefiri aproape mamă lotuşi te miri drumul poveste pe încercate cu Sita mamă neîmpământată crezi fără logică nu
cerceta că e absurdă formalita cum şi lui Hanuman de cinci ori îi spui jai în patruzeci strigători nici acum nu lipseşte din rugă demonii să-i pună pe fugă poţi să prenumeri paisprezece de azi încă şapte şi-om trece judecaţi-vă bine cartofi şi muştar înflorit în decembrie prin Uttar cum nu te duci cu sud
canar Karnataka învârtindu-te zar citindu-te tot măşti în Varanasi nu ne mai înregistrează nici stasi chinina doctorului tăcere panvallah dai cenuşi templiere nu mă zvârlii din vârf închis că nu ecale spre paraclis plăcerea pelticii plata plăticii înotaţi-vă nodul înnodaţi-vă vicii jucaţi-ne din irozi
aghiuţi astă-toamnă arătura recruţi naşterea domnului fiului omului  doamne mama ta e fecioară ceasul litaniei create missa încreştinata-mi Hanuman chalisa vorbiţi în limbile voastre româneşte Făt-Frumos dispărând ne fereşte luptele seriei conjugă yuga sufletului nostru arată ruga ce
dedicându-vă lui dumnezeu şi ţării nu v-am omorât eu nu s-a mai găsit cine şi dă-i nimeni să ne mai apere de răi pierduţi duşmanii şi anii doamne adoarme-ne şamanii roata soarelui aztecă neumblată cum suiră piramide fără roată ducă petala petarda pe loc oraşului Kucknow în poloboc în drumul
lung până la Ayodhya aşteaptă-ne Tulsidas cu melodia joaca neauzirii cuvântului pe cronometrarea pământului noi a ne topi din viteză tot la Indore în exegeză vom mai contra lungul cu vers Saraswati în tine nu ne-am submers ascunsă sub Prayag la urlători pe sub Ganga şi Jamuna surori  zis-aţi
dulceaţă micilor naşi cu idoli netocmiţi pe raşi puţine şi alarme forme uzi a înflori mătasea pe sub duzi tu de la dumnezeu eu de la mama marama fluturând-o-ntru Rama ne mai gândisem vorba nu fu log or pe jumate yog etimolog savanţi civili palatul turla statua regina nu ci împăratu a pe hartă ţi-ai
servi dejunul într-un donjon netras cu tunul unde fervoarea cine părinte îndumnezeiri ne mai minte de grab continuum pelerinaş cu amintire horaţian Raj cântă puterea credinţei crez răbojul răbdării crestez câte paragini la cerere duş cine pomeni pomănire spiriduş ne cătrănirăm a trecere catran din
dragoste de bande mataram neînţelese limbi ferice cupolelor ci noi arşice doha şi închinare pe Dorna cheltuiala tăcerii n-o zorna la margini in aeternum alb Lakshman gândtelor caverne caravan model pathology viţel căţel clonara în Mahabharata la apel poate nu suntem viitorii copii ai
Ayodhyei ji n-aveţi decât să vă îmbolnăviţi între vii pe hârtoapa linsă wabab minaret tocmai forma mea îmi lipseşte Rumi Darwaja puntea lui Rumi în Coşbwabab atâtea foişoare moscheea de plecare dukha apa Saraswati Gangele o să înghtă Jamuna vrei să vezi ce-mi scrie pipota ca în orice poezie
deşi cu Vinod apa de-oi căra-o până-n trei Românii n-am putea să ne complictisim discuţia pe filme de când tot nu eraţi fete năduşesc în cămaşa lui decembrie pe limba coperţii albe o amintire treacă între Lucknow şi Ayodhya  printre pipali eucalipţi palmieri rare irigaţii pe creierii orizontalei trecută
şi sperietura norocului turnurile Ayodhyei Ram-Ram atâta mantră învăluindu-ne decompoziţie vorbirea ramayanică mela neuitării singurei salvări me Romanian hai Ramayan sadhak hai namastai  ramayanizare prin românizare de sine la Ramayana mela pe scenă mulţimea ascultă ţinându-şi
freamătul vorbitorul retorizează la ce oră o fi programată încăierarea ne-a chemat Rama în a sa Ayodhya Rama cuvântul ascultând auzindu-l mama Sita şoptindu-i-ne bindul soarele în amurg te băgaşi în faţă te împuşcă primul cât că mâine toţi ne scuturăm din ghirlandă ne-am întâmplat în
fierbere un grad parcă am mişuna în inima lumii continuum cântece după poltică jai Shri Ram din ashram în ashram Ţebea Ayodhya noastră Iancule îngropat ne înălţăm pe fluieră în tot cerul maimuţe şi câini ăla eu ăla eu în curtea palatului de aur dăruit Sitei de Rama după nuntă a trecut şi
Krishna cum e săpat zici cinci mii de ani prima strigare ziceţi Vikramadytya nu e simplu folclor stare de alertă vorbisem noi de spiritualitate în Gayatry ce discuţie să mai porţi despre viitor poeme să-l începem pe acesta pe flaut în aceeaşi laudă nuntaşă unde se şi născuse dumnezeu vocile fetelor
de la Sita la Sita în chiar locurile sfintele sfintelor ziceai de Arya Samaj nu de Guyana ai venit o lună în viaţă indiană de origine am trăit şapte ani mai indian eu într-un fel ne recunoaştem după umblet eu n-am cum nu fi creştin şi-n Ayodhya însă uciderile mă împinseseră-ncoace tot vreau să
închei ce mă coace fiecare e apucat eu îmi caut forma janma bhumi Ayodhya de neînvins navmi a noua zi janamashtmi opt zile Ram în tretha Krishna ăn Dwapar Arya Varsh Lioară Lioară flori de primăvară Rama Ayodhya Rama Sita Rama Rama Sita Rama Rama Ayodhya focurile matematice
ale onorurilor pe timp de mela în Ayodhya ce invenţii de tătici protestanţi când nu mai eşti nici carte de vizită urât vi se şade păduchi pe frunte religozitatea o populaţi mecanic şi mai după voi cu lumea 9+9=18 9+8+1=18 9+7+2=18 fiinţa umană apăru normal în India religiile în Asia altfel Arya Varsa
nu că ăsta popor ales dar Ramayana bate biblia mesopotamienii târziu în astronomie indienii mai şi inventară zero acum  mulţimea în înserare amiaza amurgului peste coamă voi lioriza o sloka ad hoc de-o să placă poporului cum nu s-ar fi zis prin suprarealism tulsidaserie manasatică de-un epic pe
foaia de varză a lui V G Paleolog din Craiova cî-n altă viaţă am trăit în India ca tot omul vezi minciuna cum am tradus toţi Ramayana şaluri oranj ne-or curge mirosul de kerosen secol vidyale ne-om fi rugat frigului pentru agni şi acum încotro ne-om poetiza visul ăsta să nu-mi fure icoana
doar o sărută iar asta e mătase adevărată să vedem ce face cu carea lui Tulsidas mai nici o descifrare cât submversuire zilele se duc nopţile noi Ram Ram advaita Sita Ram Sita Ram Sita Ram bhagavan Sita Ram bhagava Ihesu bha Ram poliţia nu se mai interpuse doar nepalezul chiar maharaj mătăsar
predică a lume swami Tulsidas înainte lui Mahatma ce ni s-o mai fi părând din ce ne gândisem swami e sub proiectoare ca versul ăsta şi era mai departe o mela filomela mai venişi şi tu cu puşca dansezi vizavi imitaţie ieftină de mătase şi apa Gangelui n-o bei te purifici în mod simbolic apatrid
aici e tot cântecul marmora fildeş goemozmas atâta iniţiere în regresiune spre dumnezeu până la naşterea lui în Bethleem Ayodhya mâncăm pe mese picate cu ceară am scris că vorbeşte la lume şi vorbeşte lume şi tu eşti sanatan toţi suntem sanatan că de bronşită I-au murit nevasta şi patru copii
trebuie să umblu cu propria-mi Hanuman Chalisa la mine până să mă mănânce pământul îl mănânc eu pe el ca focul Pura Dalan în Bali un scriitor scria zilnic înr-un ziar din Jakarta ceva rău de Rama şi a murit magic Ayodhya noaptea Jai Sri Ram jai jai jai Ram Sita Ram toată noaptea mela templu
unde e puterea mantrică incantatorie detaşantă cât cânt în Gandhi Ram Ram ănsăşi satyagraha-ahimsa-Ayodhya ajungem de unde am plecat susul spiralei o iniţiere neprogramată să nu uit să-mi tai unghiile mă uit doar în ochii Jamunei după teoria de ieri a purificării simbolice Sharma s-a dus la
telefon ca şi cum ar mai fi fost ambasador fir şi-n Turkestan al nostru sindromul ambasadorului ai noştri totuşi le cam dorm hărtăniţi de drum şi academism de ashram m-a lăsat pe mine nu m-a nimerit m-am ferit  şi Satyaram l-a luat în primire pe Vyas că l-a părăsit în mela la amază aşa că
seara mustăcea când a fost chemat printre primii la batic eu vai ram-rămui pe drum şi-n praf în gloria auzului de-acum evit tinereţea verticalizărilor fără sine nevinovaţi manipulatorii laici ritmat jai-uri sri-uri hari-uri pe răpuns-tumult absolutist cu liniştire iar în armoniu şi solo când feminin
când masculin bhajan rar mantre mult diasporenii nici nu s-or trezi ia să mă mai dau şi eu maimuţele şi ele în noapte se sonorizau silabic Mircea Eliade a trăit fervoarea asta cu toată tinereţea tăria îi va fi stat în necăderea din atmosfera acelei înălţări fie şi pierdere şi vărsare cum preţul ţi s-ar
ridica ameţitor şi afacerea s-ar tranşa în cer capul tău ar costa parale muzică vibraţii credinţă grupată iar ins de ins ce să mai ştii moşii îşi fac yoga japonezul bagajul nu ştii care e mai trist dacă suntem veseli vreunul poate nici păduchi nu facem că purici de unde un păianjen că iar o luăm din loc la
Jamuna n-am nimic cu Arya Samaj din Guyana aum bhu aum bhua aum shua aum maha aum jana aum tapa aum satya Gayatry la răsări samadhi dimineaţa amurg toamna răcită vară heronul în luncă făcură baie în Sarayu dejun în palatulu prinţului Ayodhyei Yatindra Misra cu subiect pentru
comunicare în România autograf The Spiritual City of Ayodhya lumea peste jurământ tigru împăiat muşte sindikio adevăr în japoneză balet ramlila ocolit locul martiriului Rama pe politică bravo cui vorbeşte când şi a doua pungă de ghirlande se golise şi primisem petale dacă mai vine vreun
transport rămân mofluz nu strică nici o universitate-două pelerinajului după cinci stele rândul mirosului de ghirlandă fiecare cu ţara în ordinea dezmormântării trestie de zahăr Bihar Guyana Valmiki Vyasa Buddha născuţi în Nepal Lumbini Nalanda Moscopole hinduşii războinici au zei cu
arme Jinnah mânca zilnic carne de porc era în al treilea stadiu de tuberculoză Phulpur al florii pur purpur câtă vopsea roşie pe frunte atâta oaie pe munte strigat a mia oară pe numele Hanuman chalisa nahi he ba e  nu e literatură în literatură e foarte literatură în neliteratură ai mai zis-o o dată
tată aşchia sărită departe de Asia nepalezul citind că Gandhi de la 32 de ani nu s-a mai atins de nevastă 12 ani şi-a neatins-o şi el pe a lui în timp ce şamanii de câmp şi de munte cotorosesc o zi-două feele prea menstruate m-am dus lângă fereasră  bhasha cincizecime la ce te gândeşti tu să scriu
eu mă gândesc pe ce drum ai mai pornit când cărare n-ai găsit nu ne dădurăţi dreptunghiul cu ţările din parafă în parafă cuminţenie profesorală de joi mantra Ram pe casetă gyan vigyan Rama Ayodhya Rama România Rama Sita Ram Rama Prayag Ram mai departe pe domn domn Rama Sita
Rama Sita Ram Ram Sita Ram R S R S  Ram Ram Sita Ram nemai chaudrită ciordită nepa nu ştie ce popu are ţa lui mă voi spăla pe cap pe picioare adio plăcere de a vorbi murdar ca poluarea ce sus te iei pentru o traducere în doi peri iar tămâiere a treia oară pe labe douăşcinci de cărţi te pişi pe ele
Hanuman ciota ciotului limba noastră cea hindi romani mă ţineam catapultat ca o dispariţie neînotând în prea iuţile râuri din Nepal om educat maimuţele s-au f singure muson de atenţii se uită cu milă la mine mă va omorâ din ordinul nu ştie cui printre mantre abstinenţiale pe de neglijatul

rostru nu comunicăm nici o rugăciune nu-mi vine-n minte el e religios sper să nu-l fi angajat chiar eu subconştient să mă execute omenirii bine că mă pozai cu Susmita Banerjee o amintire infiltrată din Calcuta atâtea ardori pe maidan acum katak forţa vibra(n)telor mulţimi casetate ritmuri
ancestralizânde pe comori or fi n-or fi care ţări fără mări bine că scap de scris mai e şi mâine hindi altă dimineaţă nepalezul mai sforăie oleacă mai adineauri că de ce să se plece la 9 30 că el nu şi-a terminat meditaţia Ram Lal mi-a dat caseta şi compilaţia lui de vedanta ce mai parazitează fraţii au
pe ce bravos vor submina tot mai ca picătura chinezească ningea fulgi distincţi cu traiectorii ningea din albastru ningea pe Vede în Ramayana că şi Hanuman era om nea Ion acum pe soarele ăsta în grădina cu palmieri pe gazon ars-verde îţi poţi imagina mai repede crickett fertilizanţi semiguverne
ce trist e japonezul la 65 de ani ce demonstrativ ce exact ce supărat pe partidele religioase pe soka gakhai ce uşor poţi da impresia a avea noţiunile unei ţări ce impostori cabotini antropologii vărsaţi de ce de fiecare dată în India problema e cum să plec mai repede pentru că aşa mi se întâmplă şi
acasă propagandă-esoterism m-o fi înjurând Ladea din după China dacă nu cu Muller n-o fi vânar de dezamăgire cheful de forma politică mai rar poza cu Susmita de-ar ieşi se poate în scrisoare le-aş povesti cum veni şi nu se întâlni deja am destule probleme pe care nu mi le-a provocat nimeni nici
eu echipa se dezlinează numai aparent mai puţini suntem mai uşor de discriminat saltimbanci cu taraf de tăcere bosumflări terapeutice descărcări de hârtoape suite-n fiecare ca-n termometru pe mia de kilometri or mai fi şi calculat cum să ţii minte thailandezele nepalezule că a rămas înainte de a o
fi ocupat o cameră liberă aşa şi Varanasi şi-I tragi la meditaţii un scris reactiv v-aţi prins eu pe hindi tot oi mai bobi-o dar voi pe-a mea ba care-mi pare rău m-aţi prinde viu aşa postum chiar nu mă veţi înţelege şi se va alege praful pe nedrept am mai scris în India şi numai eu ştiu miza asta pe surpriză-
ghirlandă crăiţe trandafiri comenzi sărbătoreşti aşa şi dansatoarei mai la urmă avantajaţi neprimitori că-I pot înjura pe dăruiţi lasă că alea sunt sigur vai de capul lor cu oricâte pretenţii tocmai golătăţi comice parajaponeze scăpătat asiatice voi ciorilor de răspuns prin palmieri ce-am scris la mai nu
puţin mult citeam şi biblia colind cu plete dalbe din visata ninsoare măcar şi părul meu mă ningea vertical îmi mutasem somnul calchiate muzici dalbe ram-ramuri bătaie între eucalipţi şi mesteceni trage-I cu culturile masculine şi feminine dacă ai cui în Santiniketan îmi cântară-povestiră alte
păsări sonorităţile Indiei până la capătul lumii în păpuşeria hindi ca a tuturor limbilor străine pe viu matern în de ea în de ele ne-om fi şi colindând eurile prin care fluieră vântul cei aleşi cei nef cei palmierici India pe Little Diana  în New York ultima invitaţie la Curtea de Argeş chiar Shushmitei
nepa că mai are juma de oră scădem din mersul conştient cărarea că nici o altă treabă decât calul mers dumnezeu să ne înţeleagă înghesuiţi în diferenţă n-am avut kathak mai mult bharatnayam cum că n-a ştuiut ea când eram în Calcutta unde mi-am şi copiat cartea de vizită ce ţară nesfârşită şi de
neţărânat precum coloana atunci a venit şi în India Brâncuşi tocmai că dansul indian îl fulgura pe Shiva o să mergem şi o să stăm Confucius cum poţi fi fericit în altă viaţă dacă nu eşti în asta de acum închină-i-te care mi-o iei mai bine mi-ai lăsa-o în loc să jucăm badminton conga încă o
servietă pentru cărţi mâncaţi tot ceri vegetarian primeşti ouă în China să râd că râzi aud sitar şi tabla nu faci urât te calcă dă-I cu mangalam Sita Samaro paro ma ha sa mama miramam care se mai topiră cu auz eu cu scris bipix să vedem noi ce e de el pilotat pe fertilizatori dacă nu vine şi şi-a
schimbat ori întors pe dos capela plusuri şi diezi s-o fi raţionalizat zvastica şi aici nu ne vom înţelege atâta oamenii Leopoldina la uşă cum o s-o mozolim pe scrisul ăsta bul mă mai scriseseră o dată pe hârtie nefurată cum e memoria involuntară visului hindi ek rup năhi hai păi şi româneşte
două zile de semniar internaţional să-ţi ştii şleahta când prea prea când nici nici deloc tot bhasha vigyan mai mult nevorbitori pârâţi îşi va scrie dansatoarea adresa va dansa în Carpaţi până la urmă paşii ei cu poezie de Tagore nu vorbesc nu traduc sugerez că sati femeia îi vorbise lui Tulsi în hindi

facem din engleză un dialect hindi trei zile meri mata bhasha Romanian hai me isaii hai ninsoare unde-mi spălasem laţele de ashramuri e blestem să vezi căcat de nepalez corn de capră şi doar am mâncat aceleaşi căcaturi nu meditaţie să nu fi fost asta metoda de a mă ucide nesimţire de
crocodiliţe înfometate la cur nu numai că mi-am luat eticheta m-am aşezat etichetă mi-am făcut alta care în fine oi fi eu se petrecură şi ţiganii şi evreii şi studiile că 90 la sută din chinezi n-ar crede face Han indologia neindiană călcată pe coadă indoindologie s-au dus în mă-sa ghirlănzile iar tu pandit
cu Cinmoy pe strada-I de-l asistarăţi păcii mai British Guyana pe-ai trestiei de zahăr din Bihar şi Uttar Pradesh pe căte un angrezism ţi-ai scris şi tu mai nou new-yorkezule ce trebuia să asistăm ceilalţi la gargară glorificată pun coada pe spinare şi la revedere le mai aduc insolenţa şi în ţărişoara
noastră ce bine mă simţeam în cimitirul satului aceeaşi stare ca afară în Phupur în decembrie de ce spui ăn engleză că fură biciuiţi public indienii când şi la Katmandu ei introduseseră jula că nu voi mai veni niciodată dă doamne nici măcar supărat nici în plus sosi moşul se mai întrerupse olecuţă
pandiţelul era şi-n prezidu tataia ce noapte pierdută că ziua şi aşa e la mijloc poate vârsta mi-am trăit India mai mult ca viaţa în van lumea îşi împerechease invitaţiile mai bun să-mi fi fost Mahapragya decât Prayag iar joacele de şcoală pe ruperea de silabe o-i oi nici o problemă exact Ion
Creangă te converteşti creştin obţii o slujbă fitile la ce I-aş apăra m-aş apă nepriinţa polemicii rusamerinde auzeau mai mulţi egal tot nimeni hindi naţional identitar cultural dacă nu vorbm de fraţii ţigani veneam cu ziarul ţiganilor cu dicţionarul lui Sarău îmi mai dădeam şi de cheltuială mi s-
o mai şi termina cariera cu câteva zile înainte e provincie nici Delhi nici Bombay unde ma zis şi tot ţi-e somn de prestigiu ce-ai auzit de trei ori şi o să-ţi placă a patra oară discursul în limba necunoscută ceirea acum pe-a dreaptă şi a noastră va fi hindi treaba lui Yatindra şi a lui Lalan se
leagă ele ahmsa şi Ayodhya nedistracţie care mă ciuciule de propagandă pe parapet şi-o ţin şi-n singurătatea veştejirii mărite nu cu vishwagriji Indonesia eu vă voi fi iubind copilul doctorului de I-a făcut pe toţi ai lui vegetarieni la 6 ani spune o rugăciune în balineză una-două ca machedonii
noştri slavizaţi bolne saktata şi-a făcut spiciul ajutat de organizatori ceea ce nu mi-am mai tu eşti tânăr curiozităţi ce ţări îţi aduci aminte în foaia în hindi  suit pe locul 5 dharma shastra   pun problema limbii ţiganilor cum ne aflăm Zberea în Agra indonezul râde singur iar rămân out ar fi
vrut ei să-I rog lasă poate şi ziarele copilul suferă de un umor al magiei negre crezute până s-or mai deriksha războaiele obosiră vorbăreţitorii de opinteli indonezocopilăreşti ne-om fi terminat poeticitatea urii de-a Arya a fi şi a avea lipsă din hindi made easy indiană dacă nu vin se lasă dacă
vin India gives more than everything aseară vă cream o atmosferă acum intru în idei angrezi la ei chipurile ca rusa la noi să lăsaăm hainele arse atunci limba tăiată ortodox s-ar fi furişat ănfurierea darului cu nedorinţa locului Bombay astrologul repede că cinci ani mai greu mamă şi frate mort iar
o dată Mărioara că se mai chemă ne mai şi abţinem din paratreabă îi mai pune o potcoavă atacului străluceşti cu dreptatea mediocrităţii bătăioase pe tot premiul telefonat decât din bâlbâiala dodeielii şi n-ar fi fost greu de câte careva măcar şi studenţii să nu le fi luat locul dă-I cu Csomo cum se
cuvine cosmic dă-I şi cu Stain de la paşopt turkistăneşte asta da cacialma pe sanscrito-turcă cine nu vorbeşte hindi la revedere japonezule s-or fi sfătuit femeile iertate ce profesori mai aveţi că tot ţipete Eminescu Eliade Emnescu gramatica sanscrită vedas upanishads secolul 19 al 2-lea război
sanscrita în puşcărie Sergiu Al-George Vede în Morse după întâlnirea cu Raghuvir hindi adusă la universitate de profesorii indieni ştiu meserie fără idee I-om auzi pe toţi la rând ca ieri ghirlandă n-am dormit noaptea şi ne crăpăm crampa hindi bhasha or kaki aseară numai mizilic poate-om mai
găsi ceva audienţă fetele astea n-au venit pe picioare de-acum ne-om răsviduşi concluzionar pedeapsa într-o celulă să asculţi chestiile s-a întors pârnaia cu pântecăraia ramaya ne-o fi plăcut câte ceva pentru plăcerea de noi mai suntem două-trei ţări serioase subestimare aş putea refuza citirea

traducerii mele mai încoace nu pot că am bagajul la el acasă am de luat trenul şi avionul de la el puşcărie şi acum Morse pe înţeles ostatic nu stau bine bine că a nins în vis ca-n Beijing frig ce mă aştepţi până unde cu propaganda aflatul în treabă fiecare cu misiune mă mai şi abţin mi s-au înecat
toţi boii din invidie pe jucătorie la ţanc la vedere poate nu mai vorbesc cu mai nimeni mă chinui ce mă chinui şi mă fac cu mapă după tortura fizică vine cea lingvistică veştejite nici o ghirlandă nu vă ajunge măcar grame nici pe unde să se înfurie n-are ţări deplasate pe intrimbecilizare preferaţi
formal v-aş lăsa pe-ale cui cu bârfa şi ameninţarea n-am aflat şi gata vă voi asculta în entuziasta ficţiune fără acoperire bahut kuci mierlind-o şi pe ziua de azi eu mi-am avut vremea în câmp mă jenam ăstora le place mai mult de ei exact cum e cazul autoscârbei ce-ar fi entitatea înăuntru-I noi
drum o purtare de-mi zise chinezul puternic ba încă toţi au treabă cu gargare eu şi în plus şi în scris şi rămas  şi să mă şi laud o încurc o mai dau şi pe frică după toate aşa ar fi putut fi fie-mea de se ţinea sărăcuţa s-o mai fi şi complexat că nici părinţii n-o văd de alţii doamne fereşte tată eşti cea
mai achcha mi-ai lecuit ranchiuna pe hinguroaice şi-au făcut viaţa pe asta se dau rotunde la voie e de-abia 9 30 eşti la serviciu ai vorbit cu mama numeri şi tu întoarcerea ca la box indienii se îmbată cu hindi în toată lumea şi nici în treizeci aici fantezii vezi-ţi de treabă poveştilor mele voi uita starea
proastă ţi-am zvântat o lacrimă aici tapasya puşin a rămas pe rărire măcar de-aş şti că iar iau plasă aşteptând să mă pună să zic ceva şase Jagadish Gupta repede filmul nu da şi tu în creştini cu Ram katha un fel de angajament tăcut de glorificare la mal mă înec de gât cu toţi ţiganii îţi spune cum e
la chinezi îi spui cum e la români îşi citeşte atunci şi eu Tagore mâine va fi prea târziu aşa că mai tot acum exact îmi fac planul ca ţiganul la mal în Ganga de-am plâns-o ca proştii pe fie-mea că juca bradul tocmai plictisindu-se ni s-a alăturat fără   să fi sunat vreo alarmă Susmita mă salută lucrurile
se dau peste cap una-două  plină la loc sticla matale ţi-o beau mă dai tot pe-o piedică a bârfă lăsat la cheie nici pentru Jagran nu m-am rupt în poză nea Lalan ce-o fi avut în cap iar cu Hanuman mă şi cam înghesuiră genul ziaristic bună întrebare pe neştiută fertilizare nu pricepea el ce
măslămăngăluiam eu vă veniră târziii contrafrinzi nesuferinzi pe atâtea genţi culcate la botul calului chiar ce-o fi cu fătuca asta de-a stânga eu n-oi pricepe da’ ea nici atâta şi neaga dacă n-o fi ea de pe la noi înainte de amputări în câte o femeie iar că la ora opt citesc bineînţeles zic întâi din română iar
la cravată repetiţie actorie că refuz mai vedea ce-oi vrea eu ce din Eminescu Nirvana poate-o mai veni lume şi-o fi sigur Jagadish ce-ai făcut din hindi nici din mine o limbă dintre ale Indiei mai vorbită sus hindi pop hogya te-am auzit Lalan că nici n-oi mai apuca Varanasi doar gară până ne-am
hotărât şi toată pliciuirea ca la Calcutta n-am cum povestea lui Sergiu nu vă întreb nimic nici mort dau în altele s-o termina ăsta îl am pe al fertilizatorilor mai bine l-aş suna pe Vinod din gară să ne ducem amândoi la aeroport pe video oricum le stric fasonul româno-englez purism manas aur Kabir
mare glorie poezia ce cobiseţi nu mai exişti de comiterea hanumană nu le poţi spune că e o improvizaţie mai ca altele pe ce-mi găsisem un public sigur mişcobit la simpla sonoritate personal românească în templu îi miroase surpriza întru gargară acum într-o luxurie izolată în câmp fabrica o
politică bazată pe limbă domnilor care va să zică la o ţară mare cu filme cât pomana ţigănească cântecele şi computerele daţi bice fusese în vremuri coloniale convertira normal că-şi dau cu părerea despre vorbitori samajic sahitic sanscritic puţin îţi trebuie acum cu Eminescu Budai
Voiculescu Blaga Rabindranath Tolsidas medicamentul să nu fie vreun fertilizator programul de-a doua seară să nu-I şi întreacă de mă Gică ştiu eu mă mamă că Eminescu din poezie ca-n acelaşi cimitir scris că nici el înghesuială peste tot pocnind din cnut adiadmic ştie lumea katha şi Rama azi
ar fi ziua lui Devi mâine iar Hanuman le zisesem de la început de kavi samellan aia e frate altă idee altă lume poate o sală plus spălat pe şeastă mă mai pun o dată la costum aşa am mai citit Budai Eminescu Blaga vidiapit înghesuit I-am dat prinţesei sonhind şi e cu thai o fi fost scris acolo în

limba respectivă cum i-oi fi dat numele să fiţi sănătoşi pe computere şi fertilizatori limba muiat o mie de kilometri prin sfânt praf eu scriu într-una foto inhibiţie bună şi revolta imperceptibilităţii cu urlătoarea thanatice versuri scriam în ’80 în India templiera dinspre matinalul mangalam kavita
prakriti ori chiar Doina n-o am I-am dat-o deşteptului de Vinod nil se ambalează din patru-n patru durgae domnule murdar n-aş mai fi de-asar’ care ar fi treaba cu seminarul dacă nu un badminton închipuit între localnici şi trecătorii întâmplaţi a ţări afacerea oamenilor ţări de-a Iftver şi-a luat
decolarea decolării ăsta o fi amestecat Prayagul cu Varanasi numai că-mi sună mie plecarea isteria mediocrităţii antipoetice altfel emulate mai citesc o dată pe-ale mele a cronometrare 12 30 Bucureşti şapte fiinţe sfinte în Japonia graiul mahakara stomacul mare hotei faţa mereu veselă bisă zeiţa
Benzaite cf Sarasvati zeul Girogi cu faţă de cal ceva zeiţe indiene mai puţine chineze montajele neîn-elegerii unei limbi străine în care se vorbeşte de fertilizatori în timpul băşinilor vă miraţi că mă uit la lună îi daţi cu politţuri cu ochii pe bust alb ca îngrăşământ sacii pe bandă bagaje pe vine de-o
fi muzeu cu căşti şi actori de fertifilm cred că rămăsesei singur în bluză incaşi aştia împieptărară şi ascultă chimie soarta mea încălziţi-vă că o încurcaţi nu vă pună dracul să mă opriţi că vă spun că eu v-am ascultat neînţelegând în numele tatălui Motilal Nehru copilul ăla şi luceafărul salto
azotobacter colony with striations rhizobinum nodules in Bakala roots Berseem Guam atâtea bacterii îndrăgostindu-s(t)e gata să mă croatizez cu pseudoascultare templul fabricii am bătut şi eu clopotul ca-n biserică n-a luat-o limba din prima a doua fresce sus pe ziduri trei altare mai o
îmburdare ambasadorule ce m-o fi apucat devremele clopotului că mai târziu şi Pushpavati din Bali ba 5-6-7 altare ca la fertilizare aum bhavani şi-I mai trăserăm o puja corect punamada puranam uvaşişiate câtă viaţă de templu puturăm trăi mut pe scenă pe cinci cu mai tot atâţia non multum sed
cultum lume puţnă Jagadish Gupta ne-a samasteşit aur nepalezul mi-era copoet sundarasin vai de capul nostru măcar îi văd mai toţi pe unde te dezvezi Sirivastwa Degyaji cu indonez în cântar plictis Jawa Sumatra Borneo sanskrtika dhanevad Ancaji le deschisei kavi sammelan-ul zise sundar pe
plictis de română ne-a luat pe mâna asta acum indones mi-a călcat în papuci cu engleza la Tagore au apludat şi la Hanuman Ramayana în japoneză aseară prekatha obsesia sensului nu era altul decât Dasaratha tanarta ankam mi-am făcut dambtoria sadhana preotului e dharma perfectă în templu a
fost citirea pe mimă l-am zis şi pe Ion Creangă odă la hindi în Faizabad cu poliţie pe cu străini pe ce s-or fi certat la mela amne-samne pe ce melodie îţi cântă nene ochelarii ghazal dacă o fi tehnica şi peste Tulsi voi cu oglinda ăştilalţi cu rezonanţa şalul regretat pe jobism exceptat aşa mi se mai
termină India în suişul capului dr N Sundaram leit Hanuman de catran frumuseţe-anecdotă am ciitit aproape cât toţi la un loc pe repede îl umflă râsul cui mi-o fi făcut-o pînă acum patru limbi română hindi indoneză engleză Upadhyaya ji de ne salutasem dintâi şi astăseară a dat cu mangalam iar eu
am inaugurat ce mai treabă socoteală hindi urdu poeţii ultimii a-I ţine scena hogy hoga cum obosit de luptă te numeri limbă sunt şi eu singură ţară europeană pe kaviscenă cum erau pandiţii secretivi cu sfintele pomeni şi de Amrita Pritam şi Iuri Gagarin Grigore Popa Voiculescu Giurgiuca  antropo
şi iar puni punita Rama Sita Gita gagarinita Diaconu uscăţivit vamanka tablu mondindian zantric din flori eu am început Jagadish Gupta va încheia penultim retoric vetust înfăşurat pe urdu post-ghazal cum struţul poeziei în acelaşi nisip nu mi-aţi dat oglinda voastră v-am pus-o pe-a mea
votarea viselor oglindă uitucvisă şi moş şi allahabadia te noapte o joacă de minge de-a hindi Jagadish Gupta pustak hai I-o dă lui Sundaram shakti nahi Romanaian Hanuman Chalisa bahut roti hai swata kavi sundar atâta-mi lipsea ca un succes printre cuţite cu Ţiganiada în frunte la urmă din
trupă Sir ai fost foarte bun semeni cu Hanuman ji forţe ramayanice considerabile cu simboluri vechi îmbrăcate în sammelan şi industrie lipsă hungre elvir zberc mi-a apărut în theta miţotakis motanul surd apoi toată menajeria Platei fabrica de fertilizatori Govora doi cât că asta se zice a mai mare din

lume bine c-am citit poeziile alea şi pe Budai că-n ele trăiesc noroc că sunt sus am şi stat singur alb a cote nu dinadins ce-or fi zis ei fie sănătoşi ziarele au scris touşi ăştia nu arată şi neaga le cam ia  concurenţă de bine nu ne omorâm nici ură nu râcă superficială prelungită neîndoiala asupra ţiganilor
a putut fi auzită Ţiganiada de n-o fi dat masoneria atunci vreun edict ale noastre dintru ale noastre la uşă era ceaiul peste conmediţiu vişin şi la Vishnu ajungea Hanuman pentru mine religiozitatea practicată ore zilnic e ca la muzicieni şi dansatori po artă şi p-asta o ratez chino-japonez japul în
fertilizatorie c-a fost profesor la chinezi 90 la sută nu cred în comunism aveau între ei un comunist spion  asculta tot ce vorbeau nu te teme avem şi noi aici ia ambasadorul tinerii afirmanţi m-aş bucura să greşesc meserie fără imperiu lingvistic şsta recită încet conferinţa e rupere de propriile
cutume or fi indienii atât de religioşi pe cât par o fi religia antidot disperării şi fugii de timp o fi religia o salvare ori o condamnare ţi-e greu să-ţi cauţi profunzimea fără religie religii sunt multe bătute de rătăciri şi dumnezeu a zis voi care aveţi maimuţe slăviţi-l pe Hanuman voi care nu aveţi
ţineţi-o pe Gheorghe şi venind Gheorghe în India îi ziseră Hanuman că şi templul ca o biserică ochi de sfinţi cum şi Confucius e în China nu dumnezeu şi iar o luăm o zi de coarne plugule chinezule şi superficială religiozitatea le stă bine dar o vedem adâncită pe casete şi mela în pelerinaje şi băi
ritualurile nu se mai termină  aia distracţie nemaisocializând în replica obnubilării voi vă puserăţi la costum că vă ştiţi mi-aţi închis gura cu proprii bani poezii şi acum mă lăsaţi în boii mei eu în voi aşa că nenea Han George Dan rămase de poeţi fiind mare vorbăreţ pe comlimbă cum m-oi fi tupilând
tufă de tufă scrisului lumea you are always busy te cred ocazia nu e zilnică în birou dictez aici scriu mă trage de la geam s-o lumina bolrahehe cu japonezul aplaudant preferinţă hindi pe râset la râset Deva salută hitlerist îi răspund şi râd normal să nu creadă te cred lumea salut chinezul normal râde
şi el c-aşa o fi I sugar you lady I milk you mulgem audiţii în continuum trezvii puseră ar casetă pe amplificare muncitorilor cum de ştia însuşi chnezul că fusei la templu să-l ori să nu-l invit pe răţoiul metist să nu fie linşat de cineva ajunse ministru ziceţi voi de nepolitică să ne ierte dumnezeu cât
despre japonez înger englezesc precum şi din Kampur plecatele thailandeze diferenţe de itinerar accente concurenţiale metode carantiniste salutul n-o fi fost cu trimitere la ţigani indieni zvastică putem citi şi aşa primirea adevărului căutat ca elefantul în stupa negăsit nevoit tot Budai a câta oară
s-o spună în limbă nici o romanticizare voiculesciană dacă tot eraţi fraţi şi semănaţi unul poet caietul e în primejdie să sfârşească oi fi şi vreun gras am luat rezerva  reîncepere pe Gange întreit da’ e aici bătaie cât să nu-ţi poţi număra templele prietenii mama colinda prin suflet indianizată nu
ştim nimic despre fiinţa noastră adevărată menajamentul şi crima în cumpănă rară comunicare nu-ţi ştiu mesajul parte a nimicului înconjurător décor pozai răsăritul poezii scrii pus de Sarasvati ea m-a pus să traduc Hanuman Chalisa aveai chiar gloria lui Hanuman face R S de la interne care-l asistă
pe Vyas maha nada masculin uneori Brahmaputra altfel nadi feminin  Ganga zeitate Ganga e marea toate râurile ce-i vin devin Ganga triveni Ganga-Jumna-Saraswati 2001 kumbha o lună 20 milioane pe zi barcagiul nostru cheamă pescăruşii ao ao îl recunosc îi caută lopata ce evantaie ce ierni
înaripate sacral colindei jalkana ciori de apă cocori siberieni în Hitchkock Tulsi s-a dus în Chitrakoot a scris Ramcharit Manas şi vibrează tinerii sunt viitorul cum am spus ieri hanumanizare templul lui Hanuman coborâm idolul gigant sângeriu culcat ghirlandat o recitare exasperată vreo
humanizare a triveni a cerşetorimii am pus şi eu singura monedă în cutie hanumanizare templu de templu cerşetorii cartea mea Hanuman va fi un poem incluzând Hanuman Chalisa Saraswati Ghat pe Jamuna bărci cu coviltir pe unde a traversat Rama a cui afacere atâta religiozitate pe faţă tu faci
poze eu litere tragem de timp panditul I-a aruncat lui Vyas ghirlanda ca pe un lasou eu îi spun teleastului că India e holly altul că am tradus Hanuman Chalisa you always write like the ancient scribe Hanuman a schimbat pixul pe buzdugan mai trag fraţi câte un sri zburător a verificare se

pleacă greu de sărbători acasă cupole-clopot pe Jamuna n-ai ghirlandă Bardwaj e cu ministru bhakta  aum hari brahman yoga veda  devata Nehru Gandhi toţi au răspunsurile iar un mir de tilak tot nu plătii aşa se întâmplă cu veneticii ai criticat la tv că eşi indian că e african un clopot cu lanţ şi o
mala clopotele bat lumânărele ard cântece pentru soare înalt şi acum o luăm din loc vechi şi sfânt pe aici a trecut Ram în exil trimis de mama lui vitregă la rishi Bhardwaj se coboară urcă precum în Bethleem iar efigii femei arhaic în catacombă de piatră a nunţi revanşa virtuală cu băi şi cânt cum
poţi scăpa de atâta prasad mi se pare ca primul copil în eprubetă cum şi clonările în Mahabharata din plictis nimereşte-mi doamne banana o ai de la Hanuman şi o ţii zvastici colorate ce de viaţă ne prograsem în părţile astea cum se întorc diplomaţii în ritualitate ritualul bătrâneţii numit cenuşă vie
ne dau vorba nu peste cap luam invitaţia lasă că ne-om fi ştiind de-o ramayană pasiunea concurată de cerşetorime a da cui are ţi-am văzut poza într-un ziar ca să vezi eu nu că nu e timp să-l cumpărăm pe rupie ăştia cenzurează ziare publicate pentru intervievaţă cine ştie ce minuni atribuite
baza e Hanuman Chalisa templu mai mult cupolă de vechi sirop de trestii puja sfintei Ganga vreun casteism al sfinţeniei numai cu apa faţă flori orez poate şi ghirlănzile am aruncat ghirlanda din parte-ţi fata mea pluteau multe şi a ta a căzut peste altă ghirlandă plutesc pereche amândouă cine
ştie acum agharbati înfipt în nisip pe-aici l-a traversat sfânt barcagiu pe Rama ce-ai simţi tu cu ghirlanda încă străină lapte jai Ganga şi mantre mantre pe alese cum poţi fi Ganga apă tulbure Dunăre Ram katha bhagavan Ram Sita ji alergia la Gange Rama yatra îmi continuamrecitalul
templier zeiţa copilă ramyanizaţi pe locuri sfinţite prin Rama fără Hanuma Chalisa eram fără haz ori mă vedeam pe mine Gangaji discursuri după puja clătirea frunţii predici pe malul apei sfinte videshi scăpai de impas mă iubeşte o muscă s-a băgat coana mare mai la mare a tulburat şi a băut într-una
culege ghirlandele şi le atârnă la uscat ritualitatea îşi vede câinele negru la bombe indescriere informalitate barca ne traversează Ram Ram prea destui pentru doi vâslaşi sfinţeniile ni se pot murdări între ele purificaţi părtaş capela nepalezului cască împăratul chinez scrisoarea japonezului
soare atunci el cine mai e cine să fie primul din doi universitate sanscrită cu două sute de studenţi filială Varanaşi şi Pune rampă de şedere cu mantrele artere mai bine te-ai convinge de orice contrariu ce-o-nsemna mai încolo călăgangatoria cam în jur de apă axul ne adapă a câta oară malace
ghirlandat mare trafic iar ne conferenţiezi Bihar-bihoreano Pituţule să fi auzit-o om mai auzi de tine la vreo lansare murim toţi şi cine cui să-I mai fie prieten aryanul Rama bate pe regele Nishad la Srinverpur descuiată şcoala sanscrită cei trei în barcă în genunchi Hanuman o infinitate de
reprezentări mata Chitrakoot Gangamata cântă şi ea din Hanuman Chalisa replicată numai în hindi prânz în templu încă o gargară aryano-ramayanică dacă pică doctrina aryanismului tot rezistă credinţa înrădăcinată Amoroso Berlomusco Hermeneutos Jasones fiecare manifestându-se cu ochii
pe altă lume dumnezeu nefiind manifest nu strică Rama eu nu mă rog tot timpul poate niciodată păcatele mele ce spun e pe moment de crede japonezul că e bun Ravana în Kamban cât să confirme teoria antiariană pe-o rută root amrut Meghadut din zori în noapte un concept amestecat de pelerinaj
academic nu e imposibil să-ţi aibă dreptate tăcerea dacă Rama ar fi colonialistul ce ucide pe la spate şi se satură de nevastă niponule ori ce-l fac musulmanii din Jawa aşa şi cu irozii la Anul Nou Murli dutch băgăreţenia pe ciucenia desfustenia întârzienia fărăpişenia căpuşenia încătuşenia ar fi Ram
katha cu inacces la sne în pleazna Indiei  mata Ganga confuzie strigată România scăpăm de identitate Bharat mântuit aia o să se reverse cu toată mediocritatea speţei asianice am scăpat de genunchieră fără thailanderă mă strigaseră prima România umanitară vă mai face dracu’ conferinţă
între păduchi obpraznici din şoaptă în şoaptă mai râdem de la Kanya Kumari în Kashmir sanatan adivasi pe fanatism contrastivitate sororală chefal keral pe hanumanitate n-am decât să spun n-am tradus domnule în fapt confuzia Sita ka Sita mata abia scriu toate foile să ne ajungă ştiţi că nu ştiu

atunci ce scriu uite mi-oi fi povestind psihologia cât v-a făcut auzită limba română nu mai povestii în furii Hanuma Chalisa  Coos scoase pe cocoaşă sanatana dharma e vishwa dharma mic tantalizări Ravana e sus până una alta  româneşte ghirlanda e pe post de cravată şi ecuson ne scufundă mireasa
rachetă ra manipulata daţi-vă voi toate poalele în cap dacă e pe Ramayana putea să fie şi pe sanscrită şsta cred că-l confundă pe Popeye cu Hanuman când mă apropii de sfârşitul foilor o dau pe vreo formă fixă de încheiere la nasturi câte nu uităm să nu ne uite gata  cu apreciere pentru reacţie
ceea ce întoarcem din continente un indo-europenism nostratic cu China mă munceşte impresia că sunt printre şi mai pârâţi ca mine nu lingvistic atuul lor mă anihilează pe ce nu pot fi ei ţi ce să mai am o oarece bioindie nu vorbesc eu tot altă existenţă o eliberare în toiul firitiselilor ăsta vorbeşte a
hrană rece mai la sud de Kashmir ce coşmar dumnealui întors pe ficat numărul a ajuns să mă defameze tot voi fetelor oţi fi cobit mă şuntaţi râcâiaţi rămăsei la emoţionalitate zero daţi-o cu discursurile neoiţelor o comunicare netrcută în program care poză care proză ferească-ne de pareză
orice ţară are ţigani o expoziţie de boemieni improvizaţi dă-I cu ţările musulmane creştine buddhiste şi-I bate exact Ramayana hinduizarea delegaţilor de-a Ramyana ai boicotat conferinţa din România tăicuţă cu traduchinezul pe alte bombeuri placecheuri maimuţăreală memaimuţicărească sub ares
ramayanic pe lanţ ghirlandic pe sfinţenii lichide întru vibrarea multitudinilor rar ce mă întorc în Ramayana am şi lungit-o cu flateria fiecare are câte-o bănuială eram singur nevorbitor de rău al vostru mă înrăirăţi bidiviu necântat m-aţi pus în cameră cu un lunatic constipat aşteptând să vedeţi
care pe care cu câtă decenţă n-am cerut cuvânt din dicţionar direct în ashram fiecare străin cu unul de la interne după mine Japonia Romulus pe moarte taică-meu paralizat sperasem vreo minune ramayanică forma e rândul şi rândul curândul munţii noştri colindele părinţii familia mai tare ca
moartea şi călătoria eu am vrut să-mi spăl vopsitoria trezirea compasiunii cel puţin şi la al doilea neam să ai şi piaţă să ai şi viaţă negru la faţă pe suprările din gările clasele doioasele şi ştii să ceri şi degeaba lungul drum ne potolim ţările în lacrimi neîngât număraţi ţările rîsetele capacanele lumea
are dreptatea respectului plăcere neconversaţia îmi face foarte bine s-ar putea să se lase cu euforie I-a uşuit de nu se văzură chiar barosano care ăsta fusese scopul şezământului lor îmi puneam şi eu căciula de cipilică n-ai voie să-ţi amesteci sentimentele oficial aşa se duse pe Gange şi mâine să fi
rămas obligaţiile nu depind de indispunerea ta aici începe bucuria nebucurei masochismul minţii de aventură cadou de copii ne uităm şi mai gata reciprocitatea din ăsta se rup foile câte una de nu înţelegeam vă dedicam ca tânăr dumnezeu să nu se uite la noi pe înţeles n-am vrut să mă explix din
păcate păcatele nu mi se văzură şi picai prost dacă e pe aşa e şi prea târziu
Inclusiv să-mi mai făcut plăcere planificaţi voi astrologic şi de-ald-astea puţini ştiu ce aş putea scrie chiar acum o porţie de hindi în orez n-apare decât înbăşcălie de cu ei Sri Ram Sri Ram hamare
dharmashastra întâi nevestele în sariuri apoi copilaşii a treia noapte mozaicului de petale nu înnebuneam eu decât dacă nu mă deboghizam ghayalizează şi inginerul pe Tulsidas îi pare rău şi lui se întâmplă ratarea peste leatul meu Ilie Sucea a dat un autobuz şi gata la antropologi alţii la literaţi
alţii la indologi alţii la educatori alţii şi-a luat Gangele din Jamuna pleavă ăle trei rânduri dinante a umor o să crească o să scadă ostilitatea noroc cu indonezienii amici descântanţi cor cu armoniu şi tabla în lotus îţi pui un şal de frumuseţe pe umărul stâng cum nu fuseserăm la concert dans poezie
toate în trei seri pe loc în township nu mă mai şi srazai mai bine bine că nu mă scufundai în confluenţi asta era Sergiule că se varsă da de când cu Ţiganiada mi se trase ştiu ei ce ştiu de nu mă lasă să vorbesc dacă are România presă liberă vai de mine latră câinele meu că mai şi fără un
narator introducător cântăreţelor se ajunge greu oriunde te îndrepţi fluviu eu vă las în hindi voi nu mă scoateţi din scris venirea încoace o fi având şi explicaţii chiar bănuiala vastităţii paradoxului ramayanic de ce-ar fi nevoie totuşi să-l iubim toţi pe Rama cel puţin Hanuman mi-a năvălit liniştea
din viclean cu uitătură nu-l scoase Ohno un fel de spectatori plătiţi un simbol să fi avut buzii şi un picior de beldie noi racii ne încenuşăm cleştar în conjuraţia înconjurătoare ne debranşază fato păi te prefăceai şii vezi kathak la fete Tagore voi Tagore eu pe-acolo mă întorc voce aveţi fetelor suflet
adoraţie să luăm adorarea de-o strălucire ne-om fi adorând ce ne lăudăm a adora pushpavatoaica ne mai dansează în lauda florilor pe din două de câte ori o să ne mai nenorocească meteul citeşte blondule cu ochi albaştri avioanele din averea gangetică a şefului cu cumul pe România mai greu pe
uşor amintirea de-a scrierea vorba lui taică-meu nu se înţelege nimc încă un spici de spice pice pe dezbrăcinarea florilor clopoţei şi dă-I şi trage-I orientule caraceresc slava ănfoiată nemurească-ne păcat ori neprihană praful gangetic două nevandabile pe o vandabilă aşa-şi vându la premii cărţile
nenea prem cu putere şi-odată mai dedicaţii mergem pe distanţe paralele nicăieri băciţele govindei ce-or mai fi jucat n-ai la ce întoarce fato nimeni urmă comunicarea copilărească s-a despicat dea domnul nu în limbă de şarpe dacă mor acum aia e mi-am adus-o din condei am întruchipat-o citind
pe Eminescu în cutremurul lui Popescu Ram o să mă rămurească ramavâslească ghirlanda pe lumânările aprnse fizicianul ministru Murli le destinse un fel de sinucidere în grup neanunţată bănuită cu femei refuginite băşica şi-o lua larevedere flăcăind şi încă ar fi bine pe nelibere rândul nu
se năruinduie licitaţia poate fi şi pe foi crăp în timpul prezentei cere un mlion per Phulpur şi alte cuvinte diagnostic să nu mai merg decât ca chief guest pe limba destinaţiei însăilată în altă existenţă doar merse printre cabotini mai mari maimuţărie cât curaj vă trebuia a vă face atâta curaj crăpaţi să-
mi prindeţi fierea în ficat punjabi ceva doi pe lada lui lada căpitanului crd că barbă de televiziune făcuse numele meu şi-l bârfisem în gând to pentru onctuozitate şi-a mai făcut de cârpe puiul de lele bine că l-am întâlnit înaintea începerii nu eşti om uman eşti om divin vei fi Tulsidas al României
care aia îmi şi va fi Ramayana ca atunci opt dansatoare zeiţe cu feţe acoperite şiruri perechi hore choefore măcar şi confluenţa dansată geaba credeaţi că-mi spuneţi scrisul bundel khandi se numeşte nu gharba casnicele ne cântară fetele ne dansară nevenind continuam anonimatul românesc  aşa fac
o figură donquijotescă pe compliment de formă fie de când am citit din Ţiganiada fe pentru că am zis că sunt creştin nea Vyas & comp m-au scos din cărţi să-le fie de bine parcă publicul nu se formalizase şi venisem primul la larevedere nici aia nu mă învăţase să cânt gata o experienţă
încheiată văd ce fac ce zici Plato pot să mă mai şi astâmpăr o să uit psihopatologia şi-mi voi recărunţi bătrâneţele ca căniţii Pragya la fine zisese de România nu de Ramayana nu poţi să le ai pe toate nu iau ciorapi voi vedea de ciment aia e templu Tulsidas a mers să scrie la Chitrakoot de n-aş
scrie islamic megaram-ramadan dar nici hindus m-aş recreştina nu-n Emaus chiar în poama-poema liberă da’ ce nevindere o libertate în hindi masivă propagandistă nici şcolarii n-or fi gustând-o plus ceva indologic legendar mi s-a luminat hindia Kadamban bas ca din pornire se mai întâmplă am
scrisul meu şi-n Chitrakoot ceea ce nu înseamnă că India nu m-a stimulat într-un fel sau altul totdeauna poate să mă şi omoare  ceea ce e tot nefatal natural mama mea dacă nu şi ţara am spus-o prea des nu nu sunt moarte ne certăm ne plinim în zvânări de aripi şi peceţi pe o natură mai rugată
ci dansurile noastre nerugăciune vorba cusătura ne tencuie într-o dumnezeire blândă discretă de-o necomitere absurdă cine vrea să-şi bată joc de mine să dea că nici oltean n-oi mai fi nici Lioară nici domn domn ba uite că da nu irozi chiar nici religie amintiri creştine în Chitrakoot dacă le spun mă
omoară ar fi şi aşa polemic mă ţin de firul meu neprezis nu mai amân licitaţia scapă o înavuţire dacă pe favoare pot ţine paerul meu mâine da cred că da o să cred şi eu altădată o ţin de dimineaţă şi d’al dracu da’ nu ezit cum aş vorbi Cristino pe-aproape-ţi în graţia indunezienilor primele tale amoruri
ce grave voi vorbiţi asta mi-e tăcerea ce să ne mai explicăm nu mai facem o mie de planuri voi spune public care e treaba pe lângă guvern o mălurirăm cât că eu zisei o zice c-am zis miră-te vrei da’ n-ai vrea să-mi zici ceva mă întrerupi din literă în Japonia nu epopeea colecţii recente de două

secole de vechi oaka şi kaiku de cuceriră lumea cât au buhul împărătesc narativitatea anecdotic religioasă hindusă cine ştie nu mă aşezai în cea lumină bat umbra râsul dansatoarei din subtilă magie scăldată în tinereţe pe recunoaşterea-respingere a fertilizatorilor la o adică de-ai gratuităţii cel
puţin începem să ne ştim discuţiei jocurile extreme ne pot înregistra ăsta om-om-uieşte ne perpele aşa şi eu a mai rămas la noapte nici o noapte că nu-mi luai ciorapii n-avusei cap de bază scrisul pe un rând numeri destui nu-s de-aş rămâne singur aş sta în lotus de n-aş face nici un gest hindigest
contre dn părţile noastre ricoşate teatralităţii n-am avut chef de comitere au şi pe comando cleftit-o fătăloaica şi fătălăul balamuci lăbăraia nu prea mai are mehlem prăjeala aceleiaşi mieroşenii coloroghettogarbe care pe studenţie cu nume de temple ce socoteli pe dicteu astrologic o fi
deducând  că păreri auspiciile constructive s-or fi arătat nici o idee de apropiere a Crăciunului măcar mâine la urnă şi eu cu părerea departe de voi mă doare că vă doare depărtarea mea cum şi-aminti ahimsa câte războaie de nu-l prosti prostata chinina întrerupere de haiku de sarcină de zbenguială
maţele ceţii nevăzute vieţii nămeţii beţii ce vogi de închipuire abţiguită lasă coloniile conţin ranchiună fertilizatorii în cursorul aerostatului de-un nisip clătinându-şi cămila prima impresie adevărat te şi decapitează cât ai încerca nu se dă adresa aproximativ trei şi încă pe atâţi nu ne
prindem datu’ din gură femeieşte oralitate sigură indiscreţie nediscuită simţiri de haos ce-au putut dumnealor să se urineze concomitent exact n-aş mai bea nici un ceai m-aş ţine cum ar fi duminică s-au dus somnurile dormţi vedem cu oracol pe retrezirea cărăuşiei superstiţia ne favorizează statul pe loc când pot scrie în caietul ăsta rigor mortis nativitate crăciun ăn ramayana de-o ţin pe haiku via
Ramayana ne apucă noaptea doine balade femei cu bade vino pe de dragoste bal balinez bol de orez kakavia minoritară pe lumină ce stingere defăimată fugndu-şi morţii nu ne-o fi lipsind mărgăritarul tehnic schizofreniei când scrisul sare apei obelisc solar din mal malaur uşor de înţeles neînţelesul
nepot oranj nebarcă daţi-vă la o parte vederea temple răsărit Ganga spui ce faimoasă posteritate aici nici azi nici mâine canon cataclism barca îmi umblă pe foc pe sub pod solar cum nu te-aş gândi şalului gâtului şag şaga şanti aum ritm tinerespir tinereţe retrasă suspecte arte nu-nţelegi nici eu
nimeni nu înţelege meditoversul citeşte jocuri nu mai juca vizia către Chitrakoot n-o vedeam de nimb ori duşmănia dusă poate ochii ei poate poetul poetul poem s-a potenţa prem s-a mela yogină haiku doină baladă pe o epopee în câmpuri cucu dimineaţa drumului praştie udul chemat la vale
oranj răsăritului obişnuindu-mi de-ţi spusese tălpi şuşu chacha te iartă cine dezice zicerea crâncenelor lungilor vremuri ieri alaltăieri pagini de pe brazdă târziu de vreme când se proţăpea înţelepciunii număr  părre căzu lecţie pe cal smulge animalelor osul din piele viaţa ar fi fost plictisul
nerăbdării căre Chitrakoot scandalul era la mine auzirăţi puteam ieşi basm mă abţin la ceai pe a dimineţilor ceaţă suptpusă ceai ne pina ji nahi cae în poze eu necântarul aşa scap şi de cursivitatea Gange lui însufleţind pe luntre aripi desculţe contrariilor două căruţe chemarăm şaman ce mai face
tate viu în covârşire îţi spun tot cât vrei ca pe o densitate tern ţârâită care-şi cântă rugi mai mult tabuuri sieşi cireşii niponi noroc de modest lingvism imaterial altfel a fi mort japonezi bine faceţi din graşi sfinţi sumo înhăţaţi-mă und-amintire Basho Tulsidas yatra a o transcrie minţea singură
bântuie duhurile din dumneavoastră atâta verde iarbă arbori Tulsidas scriind haikuuri gata Asia şi cu India în ea p veresie cine numai la rău se gândeşte bea ceai şi se pişă des ăla era bun de solul negru iarna să puiască turţ brusc negimnastic opririi consumaţii urina spălări exact mizerii inexactelor
zeiţe discriminate uite-se ele obnubilării din vis şoc yo-yo Gandhi supără-te ton auzindu-mi zgomote în salt mortal lipseşte aur din toamnă iarnă cădelniţat amurguri nalba neant salt trecut Chitrakoot junglă poetului ram lâncezire zar în podul palmelor munţi în vârf de linii mă durea capul
că nu mă durea capul îndurerării rânduri nescrise ce poezie ce sân noncăluşarii cum voi cu voi aşa nici eu cu ăi noi pe contemploid când se opreşte autobuzul şi eu de scris mă leg altfl se cade în cap scriindu-te rând unea primăveri cum meditaţi voi scriu eu vorbiţi cum nu tac duminica ioc fără puja
ruj fruntea nevopsind tilak nu tuşi tuşa din ochi cu ţipăt apoi a râs complacent cu osaticii Pentateucul Ramcharit Manas Tulsi cu doamne-doamne soare pe canal capra blondului babu nervi cu spargeri  bătrâna cu nas ţintat cerşetoare I jos căldăruşa ce puja om trage dacş mai curge Gange
în vine templu ni se pare prea necolindată iarna nici unul nu zici creştineşte a te lăsa ucis de cine ci alcâtelea întrerupere numărătorii haiku mi-ar fi ajutat la hopuri cu nalbă ferpare netriste aşa mai curge tulsidasia-n slokas şi mie Dunărea singuratică mă întrebasei Sulina albastră marea galbenă
Gangele marea humoasă Jamuna Dunărea altă gândire a zilelor din urmă te uitai la mine în amintire cum trec anii fără fin şi nevastă lăsămu-ne în mantre hopurile creştem credincioşi englezeşte ce femei cum s-or descurca aproape şi dinadins rehinduzat la loc încreştinare inspiri Ram Ram expiri
doamne Iisuse Hristoase cum iernăm pe colinde poate ramayanice lila e oricum şi acolo sfântă pe ce ghazal cadou chemarea femeilor la toaletă nu-n câmp ca ostaşii de-a dharma mai despiedicat japonezii or fi economisnd hârtia sau sufletul ori îşi împar nesfârşirea în jamseuri infantilism social
internaţionaliza(n)t pe-a mulţilor reproscriind crosa crocissima pasiunea paraclis cuvinte picură pe limbile străine chintesenţialitatea pe indieneşte personal lecţia de turnat pe gât fără buze din orice imbecilitate o academie te învaţă la toate relele popicule retorica pre puţinelor multelor vorbe
tăcerea neconcludentă în primitivitate dreptatea femeilor lângă Tulsidas tocmai el îndumnezeindu-şi eroul care vesele după atâta tristeţe cu şal alb pe umăr bătrânul locului bhaktişti lingvişti un poet hindustan cum c-am citit ştim noi ce ăştia ai mei or fi având grade mari şi capacitate obrăznicie
religioşie de nu e blestem poate fi bine mă tem Gangele Tulsi Ram Pushpavati e invidioasă pe pietrele peşterii ce văzură pa Rama Ram Darbar Godawari exil au dat-o maimuţele pe război sezum şi plânsem unde Rama şi Sita şezură şi se rugară să traverseze Ganga Sita kund Janaki kund chinezi
reci indieni calzi cu maimuţele mă scalzi peşti creştini indochini înălţare coborând Bethleem în Ayodhya chinezi ţigani din indieni oameni din maimuţele din aici ieşise fiinţa umană dac dinspre India pe înnoptate cititele hitite cu fetiţele  şi refuzului australianului Cristinei jai cinstire ritul
neconsolatorilor pandiţi peregrini de întuneric zgrunţuri pe drumul centru aceeaşi mână se compensează dubla rumoacere moare de varză arză cum vorbindu-vă convorbirăţi relele cu atac de cord te-o înnebuni în conopidărie părăginit discutaţi ce am discutat acum douăzeci de ani Ramanand
Sagar după Ramayana fă film Ţiganiada Budai-Deleanu Vasile Voiculescu film româno-indian Cleopa mort salt poetizat la nalbă către Citrakoot înapoierea pe de albastru refuz înfloritură auzi-ne limb limbii netraductibil din lac în minte Corint copii Medeei Ayodhya Sita hulită pe prefacere ce
mai suprafacere cu desfacere să tot treci peste Gange ziua şi noaptea la Allahabad în kakavin iramayana indoneziană o sloka de patru versuri  se citeşte şi de la cap la coadî şi de la coadă la cap la fel regele Tribhuvan părintele Nepalului niciodată sub India ori Anglia opt precepte opt mii de ani
trei crengi de mango pentru Brahma Rama este Iisus nevulnerabil faţă de oameni şi maimuţe pietrele strălucitoare şi nu funinginea mă visară scrumul vieţii fizice pe cerul verde de-atunci Dasagiri cu spaima blestemului n-a mai atins femeie fără voia ei blestemul eremitului se împlineşte
negreşit orbii arseseră cenuşă pe rugul fiului lor iar dacă a fost blestemat să sufere pentru fiul său spre moarte  se bucura neavând fiu că o să-l aibă chiar Rama mi se termină pixul editorului să-l vedem pe-al fertilizatorilor  când n-au regii băieţi şi merg la cât de îndepărtaţi asceţi Ramayana la
est evanghelia la vest coranul şi biblia la mijloc distribuţie a divinului creştere pe raţii de trăire şi ritualizare după climat după muzicalitate a fi în India pui sufletul peste chefuri amărâte mi-era de o scriere pe cât de liberă pe atât de tensionată dharmadramă româna este hindi pentru mine maternă-
eternă ramayanică adică românească magii geografice survenind actial-actant-actinie-acţiune fără sî creadă şi tot ne-ar face să credem religia biografică  ramayancristică intrăm în Varanasi cociobinţi cu dorul de părinţi meditatorul face mai mult cu autobuzele până la el în Nepal cu autobuzele ca

mine până în România tulsidez venii cu Valmiki găsii pe Tulsidas mă duc înapoi cu persoana mea o roată împlinită pelerinajul o oglindă superfluă înecarea bună fotografia lui Tulsidas Ohnosan nu mai ai Wattu ni-l dădusei nouă beţivul cu zece capete aici ai scris Ramcharit manas Tulsidas  cu ochii pe
Gange aceeaşi apă sfinţenie numai rugăciune scrisul poreclindu-se stropii cu numele tău Tulsighat unde dormişi cine să mai ştie somn versurile toată lumea şi-n ce barcă moghulă contemporan cu Mihai Viteazul bătrân ca Milton divinian ca Dante catastiful crimelor câtă nevoie aveai tu câtă India
de o renaştere a la carte toţi pe genunchii mamei Ganga nu e pământească izvorăşte din divin Benares din barcă 64 ghats băi 5000 ani Kasi Hanuman Chalisa cântată pe Gange pe din afară Vishvanat temple toţi zeii au culoare neagră în sud sunt dumnezeu sunt negru oată lumea la
Hanuman Vishnu cu 5 capete Brahma cu 4 templu plin pe poveste katha Rama nebun după el Tulsidas îşi părăseşte şi nevasta sfinţenia focului mistuind morţii zimţindu-I cerului ochilor rudelor apelor Gangelui incendiate de amurg acum s-a înnopta în templul lui Hanuman oranj faţă la faţă cu
negrul Kama Bali nu putea fi ucis decât din spate ţi-ar fi luat jumătate din putere pe Sita a alungat-o borţoasă de gura lumii a făcut un rău mic pentru un bine mai mare pledează ghandianul Rama cu săgeţi Krishna cu disc nefolosit pune pe Arjuna peste meşteri Budha nu mai are arme omorârea pe
la spate ţi alungarea Sitei nu se află în Tulsi numai în Valmiki şi aici o evoluţie poate urăsc caietul ăsta făcând loc de altul de-I scurtez rândurile pe versificate îţi spun de Dante de Angelus Silesius nu că Tulsidas era nebun după dumnezeu bhakti vorbitul la lume multă un fel de umor uneori iar
oratorie de templu turuită răstită gesticulată din oranj ce de temple ce templificare glume lumea râde de ce sunt negru ca Durga acum ajută-mă doamne că m-ai lăsat ca menindu-mă Gabriel cu fereastra deschisă după perdea şalele din Ierusalim îndreptate nu s-au încovoiat stau drept în faţa ta
printre clopote şi nocturne discoteci mantrice ca pentru toate ghat-urile şi pentru cei mereu arzând flăcări mai temple flăcări mai bordeie  alte nume ale lui Hanuman Maruti Pavanakumara Vayusuta Anjaneya Kesarinandana Mahavira Bajarangi Sankatamocana cu orice autopsie zeiască la Shiva
ajungi invocaţia de deschidere Ganapati ca mereu Gangaji Tulsidasji Gosvamiji maharaj chiar aşa pe Gange sufletrup vorbele liniştirii cu swami numai străinii bărcuiţi ambusattvic şi eu îl privisem din gang  of pe Ganga Tulsidas Mishra Ramji Gangaji reparaţie gangetică pe Tulsi ghat cu atribuire
cu inscripţionare oratoria de templu în secol nevoie de lumină lumea nu poate fi salvată decât de Ramcharit manas soarele răsare întâi în Japonia de răceală nu-mi pot produce vocea cum nu crede Rama românului românul lui Rama nu crede cum nu crede Eminescu spânului spânul lui Creană nu
crede cum nu crede mersul demersul merele nu se cred amare nici o credinţă pe lume ca pe lumea cealaltă învierea ne înghesuim ca în renul indian ca în multiplicarea victimelor chelfănim posibilităţi de ceaţă răzbunăm continuităţile securiste numai ce se uită în ochii tăi dacă ai uitat îţi
amintesc circulă Balzac să fi fost la Varanasi  de la noi Eliade după Alecu Ghica apoi Sergiu Al George şi noi abia mai nimerirăm plecarea văzui adevărul Ganga coada ochiului citind Hanuman Chalisa Călin Nebunul e Hanuman kalidasian-eminescian cryta tretha satya kali


HANUMAN CHALISA

închinare lui Rama prin Rama suntem neatinşi de tină
fără Rama sălaşul stăpânul universului unde am poposi

cât vor exista munţii şi vor curge râurile
tot atâta vreme Ramayana va dăinui

sri hanuman calisa

doha

la picioarele lotusului guru praful spălându-mi oglinda inimii
imn înalţ lui Sri Rama Chandra sfânt Rghu dând împătrite împliniri

neştiutor fiind rogu-te Hanuman fiu al lui Pavan
fă-mă tare cu minte nesărman

           jai Hanuman ocean bun de har
jai domn maimuţelor cânt tropar (1)

sol prea puternic lui Rama
Ajnani Pavan ţi-s tata mama (2)

Mahavira fulger luminatului
misttuie bezna păcatului (3)

frumos te-arăţi în aur viu
păr creţ urechi de bidiviu (4)

fulger porţi şi steag în vânt
pe umăr cu fir munja sfânt (5)

Shankara reîncarnat din Kesari
lumea te laudă la fruntarii (6)

totvăzător curat înţelept
lui Rama stai de-a dreapta drept (7)

te afunzi în rugăciuni cu inima
Rama Sita Lakshman a psalmodia (8)

spăsit în faţa mamei Sita dinadins
făcut în gripsor Lanka ai aprins (9)

în uriaşa-ţi făţişare
gripsori fărâmi lui Rama chemare (10)

cu ierburi sanjivani lui Lakshman dai viaţă
Sri Rama bucuros re ia în braţă (11)

Rama grăit-a cum precum Bharata
frate-i eşti şi te-a lăudat (12)

domnul lui Lakshmi te-a îmbrăţişat
zicând Shesnaga slava ţi-a cântat (13)

şi Sanaka Brahma aurori
Narada Sarada ţi-s lăudători (14)

şi mai şi poeţii însuşi Yama
Kubera Digapala îţi dau seama (15)

îi redai lui Sugriva coroana
cum binecuvântă Sri Rama (16)

la sfatu-ţi Vibhishana rege
se primi în Lanka după lege (17)

soare-ai înghiţit din nesfârşire
ca pe o poamă cu îndulcire (18)

în gâtlej cu inelul lui dumnezeu
oceanul l-ai sărit ca un smeu (19)

de dragul tău nici o piedică
pe lume nu ne împiedică (20)

spre Rama numai tu voie dai
eşti paznic domnului la rai (21)

cui dărui pavăza-ţi ferice
că nici o frică va să-l strice (22)

când urli tremură trei glii
tăria singur ţi-o ţii (23)

duhuri rele n-aduc smântă
domn Mahavira cui rugi îţi cântă (24)

lui Hanuman cel rugător
se vindecă de boală şi de dor (25)

cu Hanuman în inimă şi gând
necazurile pier pe rând (26)

Sri Rama e stăpân pe fire
ci tu i-ai împlinit menire (27)

cui îi plineşti o dorinţă
rodeşte a sa fiinţă (28)

în patru yugas ţie mărire
cum străluceşti în nesfârşire (29)

tu Mahavira drag lui Rama
ţii sfinţi în gripsori dai iama (30)

opt siddhi şi nouă nidhi îmbii
mamei Janaki cuvântul îl ţii (31)

Rama ambrozie tu oştean
domnului Raghupati an d’an (32)

la Rama ajung de-ţi cânt numele
vieţile nemaisuferindu-mi-le (33)

de pe tărâmul lu Sri Rama în cânt
preamărindu-l viu iar pe pământ (34)

nu-i doară pe alţi zei ci slujind
lui Hanuman nu mai ai jind (36)

jai jai jai Hanuman milos fi-mi
învăţător din dumnezeimi (37)

se mântuie se binecuvântă
cine de o sută de ani ruga asta o cântă (38)

citind lui Hanuman patruzeci
domnul îţi ia necazul pe veci (39)

Tulsidas lui Hari închini-mă
o Hanuman veşnic în inimă (40)

doha

o Sri Hanuman fiu al lui Pavan inimii ursită
cu Sri Rama Lakshmana şi Sita

                GANESH

upanişadă în soninde

1

spre patruzeci trei zile pînă-n cincisprezece
iunie mâine Nana are nouă ani la alte
două zile domnul publisherul şi luceafărul
de-ar reînvia în divyagraha în upanishada
   plănuită aşa cum scriu aici în paisprezece
rânduri o respiraţie insinuând o operă
cât viaţa o cărămidă cât zidul o zi
cât repetarea ei în toţi anii imaginabili
   fie aşa decât nu nemăsurat sonet nicotina
intimată morţii cum spuneam cincisprezece
iunie sora din părinţi are grijă între
surorile din spitalul cronic cronografic
s-a întâmplat dimineaţa la prânz şi seara
în preajma unei nopţi de priveghi ocupate


2


bravo bă zice mortul domnilor în variantă parlamentară
ori dictatorial paseistă noi râdem ce ţi-e
tot aşa bă domnule uitând variantele
din graba vieţii în moarte maică-sa
leşină tatăl nostru carele eşti în morgă
dezice cuvintele poate maţele fiului
decedat pentru căldura cancerului împlinit
apoi porunceşte să mi se ridice copilul
meu ne uităm la el am pornit
de câteva minute în maşina neagră
ce l-au tot acoperit cu albe
perdele parcă trecuse deci noaptea
fără somn în jurul morţii obşteşte
regretate pe fereală de obştea în zbor

3

zilele-şi făceau nevoile-n closetele vieţilor noastre
te rog să nu profanezi cu porcării trecutul
vreau să spun până în ziua de doisprezece
trece pe dinaintea curţii de jos privegheatul
oalele şi ulcelele glazurate de îngheţ
cum că la tropic asta nu se pomeneşte
o lungeşti şi sari spune ce ai de spus
n-aş mai vrea cum deschid gura şi aştept să
vă speriaţi şi să începeţi să râdeţi de
mortul cu gura deschisă pe nepusă masă
când noi ştim că îi este sete şi nu poate bea
poate doar din bărbile lăsate în amintirea lui
din dumicaţii picaţi din gură cu dinţii
din mână cu degetele din zile din zile

4

am înţeles că e povestea unor orfani la mijloc
începând de la moartea tatălui unuia dintre noi
vrei să spui unul avea părinţi şi i-au rămas
pe pământ vrei să spui şi în cer nelecuit
de moartea vorbită n-ai scăpare de exemplu
ştiu că n-am scăpare află despre samskara
nu samsara dacă am auzit bine oranjul
tocmai din Mysore da iată un loc nevăzut
neauzit de tată şi fiu unde am pornit
şi pe drum ne-am stopat ca rupţii ciorapi
de damă luxoasă în îngăduirea culorii
numărate respiratoriu de mulţime da
numărul se stopase ne înghiţisem noi înşine
spre a ne vomita în rugăciuni oranj

5

cupola coaptă îşi putea scutura cuiburile
fertilităţii de până la aripi lumina s-a stins
măcar afară stupa femeia grasa
vitele din ruină nuntaşii pe tobă pe cal
îşi văd de noapte iar între lume şi cupolă
sub un gulmohar la poarta colegiului KM
de atunci la o schimbare la faţă cu oase
bătrâne ca ale tatălui rămas şi totuşi
neale lui poate ale fiului încă privegheat
de ce nu dacă ne vedem ca zilele de treburi
neluându-i în seamă convulsiile aplecat peste
genunchii amândoi mâine peste stângul
poimâine peste dreptul în cincisprezece
întins cu faţa spre cer dar fără a se stinge

6

am decis să plecăm în Himalaia unul câte unul
pe urmă perechile de părinţi nevăduve s-au supărat
fetele cu o zi înainte de a împlini nouă ani
am jucat teatru într-o rochie nouă asta e tocmai
upanişada pe care voiam eu s-o creez doamnă
cu ajutorul dumneavoastră nu mai pot să
dezbrac de ea ar trebui să înconjor
pământul vă rog nu o luaţi drept o
ofensă pământul e subţire o mamă
e adevărat şi cerul jumătate pe termenul
vieţii căsătorite şi mi se păruse că din Himalaia
unde gătită intenţionaţi să vă călătoriţi lors
nu se mai punea problema că soţii răi sunt buni
adică sunt măcar şi buni nu numai buni

7

ceea ce înseamnă că unul bea se îmbată
şi părăseşte privrghiul ori se întoarce spre
moarta de alături parcă foarte bătrână
doesn’t matter începe un cântec nu de pahar
nici de inimă albastră avem cu toţii datoria
să-l ţinem pe dumnealui e în stare aşa
în starea în care este nu numai s-o violeze
apoi s-o ia vrând-nevrând ca de nevastă
dar ne mai şi cere înţelegere era după
cum după mai degrabă abia începuse
priveghiul au trecut ani e drept nouă
alţi ani de netrecut de dedesubtul celor trecuţi
basta doar nu cântăm italieneşte de când
nici un când mai bun e cel rău măcar

8

după jumătatea drumului privrghiului lumea
s-ar ăntoarce la rosturile dinainte dar nu
mai e nici o deosebire faţă de rosturile
dinaintea urmei din faţa plecării de-atunci
poţi să nu ajungi în Himalaia la fel
poţi să nu mai ajungi de unde ai plecat
starea de nefiinţă dragă ţi-ar fi acolo la izvor
de ce nu în necunoscută deltă de mâini
fie şi în convulsii pacte de neagresiune
ale capului cu focul ştiu era şi tată şi fiu
mormânt vitaminat din mila mahalalei
nu crede că rămânem mai mult de azi pe gânduri
bine calci pe himeră şi încotro nu te doare nicăieri
ţii minte încă după priveghi am posnit-o aiurea

9

ziua aceea a fost egală cu toate celelalte
zile la un an la toţi anii care s-au scurs
ce ni s-a întâmplat nouă am pus în seama lui
deci ce ni se întâmplă dimineaţa la prânz şi seara
se întâmplă atunci când să fim sinceri foamete
nu s-a întâmplat niciodată cu adevărat
zicea el la noi ce zicem noi la el în preajmă
eu spun că nu existam din otrava el zicea a prostiei
să lăsăm adică tot ne cântă cucuvăile râvniţi suntem
noi nu ne mai râvnim oare oricând e altă zi asta
zicem să treacă ziua s-o sărim anul viitor
prelungim priveghiul cumva şi tocmai atunci
cucuvelele sunt ce spun şi ele sunt nu mai sunt
nici ele nu spunem noi cucuvelele din ziua aceea

10

am întrcut măsura sentimentalismului în moară
n-am măcinat toată pistra de până la Himalaia
şi din motive rituale de higienă a morţii
cu priveghi îmi pare rău de upanişada
numai ea râşnită apoi strecurată prin degete
tremurânde e timpul ei am trecut jumătatea
care jumătate doamne oranjul s-a îngălbenit
fir cu fir în coş fără ecou la explozii
ne-au mai rămas trei zile până-n cincisprezece
trei minute poftim trei upanişade ale
nimicniciei nemoştenite orgia cu moarta
a răului mai bun ţi-o aduci ainimă
invazie de instincte extrainfracosmiceietete
ştiu că ai fost sentimental în râs şi gluma se îngroaşă

11

ai dreptate nu ne-a mai rămas nici o fotografie
reconstituie unghiile de rouă ale nounăscutelor
gândeşte-te cât iubeşti copacii numai pentru flori
nu ţi-am replicat cu dorul de merii ănfloriţi
n-a cântat oilor ce bună e iarba doar s-a uscat
pe tropic în iunie înainte de cincisprezece nu
mai creşte auzi-o uscându-se până în
miezul pământului borţos de morţi şi cenuşă
iar noi locului ne ţinem cum am fost aşa rămânem
cam de-a doua zi ne-am făcut socotelile zilelor
nopţilor am dat la o parte cu mâini de aer
reportajele comandate fie şi de destin asta
să fi fost esenţa revoluţiei aceleia totale
să-ţi ucizi într-una destinul din inerţie

12

ştiam că n-o să iasă nimic nici din această
aşteptare cât de focoasă şi drăgălaşă
o viaţă din trecut rânduită de renunţare da
dar permite-ţi ţie să nu mai mergi în himalaya
mai sunt şi alţii dincolo de întâmplarea
violării moartei chiar în afara societăţii
cucuvelelor de pe lista epurărilor de după priveghi
aşa mi-ai întrerupt mereu credinţa neepică
în curând mă vei face să strig te iubesc
sabie de arhanghel revolver de avocat întemniţat
la ce vâri în pungă aţa prea multor avataruri
şi tu-mi place drace numai tu du-te-n mă-ta
înjuri ţi-aş spune ce nu există cine ţi-a
scris scrisoarea cine ţi-a citit-o adio

13

nu mai eram nici unul nu mai ştiam să fim
sş fiu să fii să fie acum îmi încep povestirea
ce s-a zis înainte n-are viitor atenţie
privegheam din inerţia care nu se mai putea
vrei să spui de subsol ori de supolă
în cupolă ţi-am spus că mă gândeam la omul
în convulsii zilele astea eşti unul cu el
pentru că n-am ideea dacă asta fiindu-i
toată viaţa nu e într-un fel de fericire
treci la subiect nu vreau înapoi nici
în subsol nici sub cupolă ce crezi
vreau ori nu vreau vrei ori nu vrei
unul din locuri eu a trebuit să-l părăsesc
ziseşi când s-a stins lumina puţin înainte

14

te-ai dus să numeri timpul în unghii de rouă
v-am prins de pe urmă cu golită paloare
a oranjului cu vinele tăiate numai în
sufletul meu căci ascultă la fel cu tine
femeile se fecundau cu virtualitatea duhului
în cântecul lor din toţi plămânii
presaşi de sânii întineriţi vei întoarce
că tocmai te-ai exilat dintre vivandiere
spre a număra ce număra nana
şi astfel a elibera-o de timpul ce nu
a venit şi a-şi vedea de timpul ce
de bine de rău zoreşte ne răzoreşt ea
zice să sărim să răsărim când
spune o poveste sare de la una la alta

15

ştiu până unde îmi voi purta crucea de data asta
mai înainte m-ar fi plictisit să ştiu dacă nu
mă speriam că nu mi-a mai rămas nimic
altceva decât râpa roşie tăindu-mi calea
pa maluri de râuri e vorba de râuri încă în fiinţă
precum şi de maluri ce s-au năruit în
râuri ce au dispărut mai apoi şi ele până
într-atât încât să nu-şi mai aducă aminte eternitatea
pe maluri şi pe marginea râpilor aplecaţi mesteceni
plute arini eucalipţi bunyani arborii vieţii
la umbra lor apă şi sânge biografii de copii
copii de trupă trupe botezate-n propagandă
ci dacă până în căderea de aici n-a fost departe
călătoria şi nu curg şi totuşi ştiu ce ştiu

16

îmi dau drumul pe loc astronomic vegetal
deci e limpede nemaipreoripostuman
spre a nu-mi complica situaţia de studiu
obiect de studiu neluat în seamă decât
eventual de mine însumi pentru mune însumi
un automobil negru lunecând încet prin vara
indiană se opreşte după ce m-a depăşit
regulamentar socotind după standardul
de care am putut avea idee pe vremea
accidentelor natale înconjurate de apă
cu frică şi cutremur de deşert
unde nu este durere nici întristare nici suspin
şi aşteptând numai clopotul să lunece depăşindu-mă
şi să se oprească metalic neastronomic

17

nu eu port crucea clopotului cu automobilul negru
nici ea nu mă poartă mi-am cenzurat lirismul
de când am plecat în căutarea fetelor rujate
ce-şi părăsiseră părinţii fie şi-ntr-un spital
mi-am imaginat că sunt mama mea părăsită
de tatăl meu că sunt sora mea părăsită
de bărbatul meu ce fel de femeie credeţi
că poate fi o femeie de-o clipă două trei
de până la sfârşitul zilelor dar numai
de un timp mai scurt ca o liturghie
gândindu-se în capul lui Zeus din nou
şi încă nehotărâtă de a nu mai fi zeus
de a u face curat în oul lui Brahma
acum şi pururea şi în vecii vecilor amin

18

libertate de sex ne-am cam dorit de armate
asta e tinereţea asta e moartea şi între ele
comanda impotenţă se suspendă permisiile
astea sunt vieţile unele nu se trădează nici
aşa copiii dinainte proiectilele femeia ierusalim
zi-i părinte ţi-au rămas numai babele în pridvor
între altar şi pridvor vedem pe front
toţi băieţii eram şi noi tinere îi năşteam
odată cu fetele să se întâmple leaturile
lăutarii să-şi ia ce e al lor întunecaţii
câte unul s-a dus pe pustii şi chiar tu popo
scoţi limba ţi-o scuturi de dezertori în pridvor

19

pe vremea aceea m-am însurat într-o doară cu dora
n-aveam de nici unele şi curând am pierdut-o
pe mama norocul ne fusese mai înainte
o fată născută din bunătatea lui dumnezeu
aduc în discuţie începutul vieţii noastre împreună
din raţiunile flosofice ale despărţirii de mama
dora şi pentru că ne-am gândit s-o ducem până la
adânci bătrâneţe întru norocul fiicei noastre dora
tot atunci am numărat de două ori rândurile
de amor oricare rămâne să se audă cu
partea lui sau a ei şi rândurile erau
în scrisul nostru de mână şi scrisul
nostru era pe mâinile dorei şi
mâinile dorei mamei soţiei şi fiicei noastre

20

aşa se va întâmpla până la sfârşit tot o întrerupere
de tot căci tot am de împlinit un necunoscut masacru
detestu-mi sperietorile de ciori ca o cioară mai acătării
dar ciorile de masacrat cine să le masacreze
nu eu dumnezeule copilo îmi sunt surori
ele şi nu sperietorile lor elefanţii nu
sfinţii elefanţilor oboseala asta nu moartea ei
şi fă să nu se întâmple aşa până la sfârşit
denunţă-mă tu cu absolut ce-ţi vine-n minte
când se iveşte piaţa de nebuni cu sufletul
iubirea de ciori şi nu neapărat ura de porumbei
nu-ţi face griji se va găsi timp de formule
oricum se vor găsi formule miracol iscate
din nici un timp denunţă-mă spre obştescul sine

21

agonizez înainte de a-mi fi pus la punct
intenţiile ştiu că moartea aduce glorie nemeritată
poate aceea râvnită ca pe femeia
aproapelui cenuşa uşoară cenuşa şaşie
iar a-le contabiliza am obosit de-a binelea
gata şi gata nimic şi încă un cuvând nespus
de mine de nimeni auzit în iluzie asta
o fi fost şi calea dinainte înmiresmată
de flori pe brânci pierdute din vedere
plus euforia haosului personal intra-
ductibilul nonsens al nonsensurilor
şi toate sunt nonsens ceea ce nu înseamnă
vorbind serios că n-am fost oameni dar
nici că avem dreptul să fim aceiaşi

22

atunci şi fabula ne-a miluit o mie
de papagali cu joaca înapoi toţi cîinii
ţânţarii-n laur somnolent în friguri
muştele laptelui ceresc ne-am amestecat
fiinţă cu fiinţă în fiinţa făfă fiinţă
morţi făfă semn vii însemnându-ne idolatria
dansându-ne-o-n răstimpuri primindu-ne
privirile dintre rînjetele gardurilor retezate
de la puii golaşi jumătate dinţii pisicilor
momente în nostalgice păresimi
ne rămânea să ne recunoaştem fie cupluri
fie de unii singuri fie ce devenisem
după dragostea sortită în lumea
întregită de dincolo de dincoace de atunci

23

împotmolită orice poveste a oricărei vieţi
veştedă scara la cer n-are decât să-nverzească
în meditaţia altor posibilităţi de moarte
noi ne vedem aici de un fel de Ganesh copl
până să-i fi tăiat capul dumnezeu
ne pregătim să fim un cap de elefant
care trompă care urechi are a-ul
chemării celorlalţi elefanţi de dumnezeu
a-ul străbătător ritmului de o tăcere
cu marea vălurindu-se în durerod departe
ne adevereşte şi propria copilărie şi plecarea
în har de necunoaştere poate nici a sentinţei
orizontalei rotundei linii a vieţii line
a a a a a a a a a a a a a a a a a

24

aur puţin mai multă bunătate de nuntit
nunti-ne-om cu o tobă un cal şi toată lumea
zemuri în sticle clătinate de absenţa aurului
ne-avem pe noi o tobă un cal şi toată lumea
suntem în nuntă mai mereu pe-o rână
călare pân’ la noapte pe jos în restul vieţii
văluri de in pe oase de femei compacte
cânepe sfâşiate în genunchii puştimii
o sută ici o sută colea şi o mie de munţi
aur topit în lumina aceluiaşi soare
nu vă spun câte triste erau franjurile
tălăzuind faţa ginerelui meu acum o ie de ani
doar şi-n marşul nostru fără altă băutură
decât lumina naturală mai e şi altceva de a face

25

de atâtea de ori rumenit înainte de a crăpa
de tot atâtea ori crăpat înainte de a te rumeni
zăurdit fermentat broască fii şi tu
sămânţă de alcool de otravă de smântână
uşor de zis nici nu e voie să fii ori fiind
e tot una cu a nu fi fost niciodată
n-au decât bolgiile coronele silabele
să colcăie de fumuri acoperitoare
a tot ce se poate întâmpla în nimicul
nimicului cum tot am de gând să mă
desufleţesc îmi dai de exemplu lucrul
dracului ţi-l rupi de la gură şi
mi-l dai mai primesc aşa şi o vizită
oricât de lungă sfârşită ca mai înainte

26

n-a venit nimeni ieri a venit cineva azi
cel ce n-a venit ieri poate vine mâine
împreună cu cel de azi noi ne ducem
care ieri care azi care mâine să nu
mai venim nici ieri nici azi nici mâine
nu se poate zice cum se zice aşa nu mai merge
trebuie să nu fi asemănat copii cu spartanii
tot de spartani aruncaţi din vârf de râpă
dacă venim nu ne ducem dacă ne ducem nu
venim s-a terminat bătrânul du-te-vino
abia de se mai găseşte în limbile moarte de
circulaţie în care dacă n-a venit nimeni ieri
a venit cineva azi şi s-a tot dus s-a tot dus

27

suliţe galbene fereşte-le umbra în sînge
îl îngălbenesc şi-l trimit în aura uşii
am cunoscut-o în chip de auroră şi durere de
măsele nu insist fereşte umbra colorată
oricât de verzi copacii se abţin de la culoare
la fel mamuţii şi chiar unele persoane
luându-se la ţintă punându-se jos şi sco
ţând sabia să-şi taie capetele când
în faptul soarelui roşu se înălbenesc
în iluzia aurei ce-i scuteşte de
săbii şi tocmai atunci cei de jos
se ridică şi le vin deasupra
cu săbiile întârziate în apatie
cu umbre fixe dar lăţite ca-n apus

28

ne găzduiesc vechi juzi şi negustori de
vinuri şi mai vechi nemaiexistente
în gropile unde au fost îngropate
de-au dispărut gropile şi ne primesc juzi
şi nu ne dau vin ci noi avem să dăm
seamă de gropi şi de vinuri duse
pe râpă sunt eu o femeie un copil
p femeie un copil eu un copil o
femeie eu tot eu liber de
mine femeie nemaicopil copil
nemaifemeie s-o găzduiască vechi juzi
ei se apelpisesc între ei într-o limbă
a hanului pe o umbră prea de tot
să ne mai lăsăm primiţi de drum

29

continua după cununiile morţii după mama
ei înghiţită spre a o dovedi castă răpirii
lucrurile sunt cunoscute tot ce cunoşti tu
şi tot ce cunosc eu se aseamănă pământului
apoi soarelui spre care ne-am învăpăiat
şi înapoi la pământ ca broasca îmi pare
rău de bucuriile ce nu se vor mai întoarce
cine sunt acum nu ştiu dacă am mai fost
pe când mă năşteam mă însuram mă îndoliam
şi nu pot să mai fiu atunci m-aş ruşina
nu s-o iau de la capăt eu altul viaţa
aceeaşi cum o cunoscurăm nu să mai fiu
nicicum şi totuşi cei ştiindu-se din vechime
cum neştim noi acum ne plâng că am fost şi-om fi

30

o critică a dumnezeirii reale în cartierul
politic se amestecă puterii pământeşti şi se
transformă în acedie instantaneu ucigătoare
comanda şi ne e dată e de ajuns fiul artistei
cât de răsfăţat până şi-n filigranuri de
piatră ca să iau un model dintr-o sculptură
foloseşti oglinda primită în dar de la fiul căţelei
după ce a luat coteţul foc şi atât a rămas
pare fabulă pe când eu încerc să mă gândesc
la numai o uşă deschisă cu forţa de
unstrăin în timp ce localnicii dorm

dorm dorm şi nu mai dorm ori dorm somnul
morţii uşa rămâne deschisă o oglindă
ce se oferă jumătăţii de localnic jumătăţii de străin

31

nu-mi mai permit în vremurile noastre contactul cu
morţii din tinereţea mea cu care m-am scăldat
eram scăldat şi eu de aceleaşi mâini scăldându-i pe ei
un cheag de cenuşă în aceeaşi crescătoare leşie
acum au dat în suflet lăsatari de datura
fumegând la orice licărire moarte clinică
mai ceva decât  mătrăguna laurul măselariţa cucuta
mă înconjoară gili şi seniori şi ciocli
nu numai cu ciocuri şi dinţi şi capete şi corpuri
dar vin bucăţi de haine de opinci de fete
ce le purtasem scurt pe timpuri pe alocuri
la pălărie nalba una ici una colea una la naiba
o iau din loc fără oră fără dumnezeu în gol
nici mai scriind din meditaţia apofatică

32

e o carte nici sfântă nici nesfântă nu e vie
nu e moartă o carte pe calea robilor
nescrisă necitită un suflet fără trup
cerşind mai puşin decât i se dă dân-
du-i-se mai mult decât cere nedes-
chisă neînchisă o ştiu dintr-un avatar
de ani cu toată problema cărţilor aspidistre
de când mi-am dat seama că îmbătrânesc şi nu mor
mor şi nu îmbătrânesc iar azi mi-a dispărut
omul în convulsii merg la o aniversare mă
întorc la altă aniversare numai aniversări
nici una peste zece peste cinci ani
cât îşi aniversează nu îşi aniversează
şi cartea nici cartea sfântă nesfântă

33

şi-a pictat pături de zăpadă în plin tropic
nepoata continuei discontinuându-ne
medee răpită în suflete de părinţi pe rând
bolânzi spre a-i satisface setea de ironie
zăpezi în formă de câini şi de îngeri nu
îi e somn dar se înveleşte cu ele
să ne încerce schiuri doi peşti de adânc
şi mai adânci în altă pictură plus
colecţia libertăţii preconştiente color
absolută şi astfel petrecută negurilor
la ce le-am povesti înfăţişărilor aproape
utilizabile prin dimensiuni necopilăreşti
mai mari şi mai mici decât închipuirea
vieţilor împreună în plin tropic zăpezi

34

dintre toate lucrurile de ros papgalul preferă
piesele de şah cu pionii zboară mai uşor
decât cu regele după părerea noastră
pe a lui nu i-o cunoaştem şi parcă
îi e egal oricum nouă ne pică greu regele
adică ne e teamă să nu ni-l înhaţe în cioc
în acelaşi timp când celălalt rege
e mat şi să nu mai înţelegem papagalul
cât zboară de serios credem că se
joacă tot timpul cum credem şi despre
cineva fiecare dintre noi pe rând deci altcineva
în joacă permanentă dar pe schimbate întărâtând
jocurile jucătorii pe sine în ultimul rând
când anii pioni au zburat singuri în joacă

35

nu mă recunosc poate numai după moarte numai morţii
mă recunosc mă aclamă parcă treziţi la o nouă moarte
în genul stării mele sufleteşti de nerecunoscut eu
nerecunoscut nici de mine nici de ai vieţii mele
sunt de înţeles aici genitorii femeile luate separat
copiii nedespărţiţi de propria imagine toată lumea
dar îmi fac scandal mie însumi când nu mă
recunosc în genul meu propriu ci al părinţilor
femeilor copiilor sânge la sânge deci pe ei
nu i-am recunoscut cu adevărat îndeajuns
îi voi fi înşelat în tot ce m-am înşelat de
unul singur şi acum le repet răspunsul
pe o scenă de balamuc visător nu ştiu nu
dacă mai sunt viu ori nu dar nici dacă m-am născut

36

mama mi-a spus dintru început s-o las baltă
tata m-a judecat ca pe hoţii de cai terorişti
nevasta n-a băgat de seamă că m-am îndrăgostit
copilul m-a pedepsit nemaijucându-se cu mine
ce e de spus despre ţara mea şi mine numai eu ştiu
văd altă ţară şi fiii ei numai ei ştiindu-şi-o
până aici în viaţa mea până aici nu mă voi fi rugat
lui dumnezeu din totala educaţie de a nu fi recunoscut
îmi şi schimb upanişada tot msi în sinele nerecunoscut
mă văd mai mult fum de-am ars din mila
lemnelor n-am bani de crematoriul electric
şi când i-aş avea nu m-ar recunoaşte nici ei
nici crematoriul mi-au rămas lemnele de
unde lemne când ochii mi s-au frânt gulmohar în beton

37

atunci voi fi la fel de fericit cu uitarea dinaintelui
apoiului simultanului m-am şi vindecat de frescă
zidul m-a primit în numele munţilor obnubilaţilor
asemeni muntenilor ănsinguraţi în albastru pierit
ca şi cum am ajuns departe departe în minciuna misterelor
râurind tot pe lo pe loc şi deloc altceva aşa
pe înserate ţintuit în alteritatea împăcată
ca atunci când murindu-ţi cineva s-a dus viaţa
ta şi o continui pe cea dusă apoi alta parcă toate
iubitele tale şi ele îşi duc celelalte vieţi în tantră
o fi ceva în orice nimic nu negaţi mame devotate
murite şi continuate de nimicul dintre cuplurile
împlinite ăn firea copacilor de un singur cer
speriat de reclama falselor analogii fericite

38

antic absurd medeean filicid eugenic
în ţeastă înviind necreştin viermii neadormiţi
altfel spus paiele ca paiele focul ca focul
dar mai marilor aparenţilor mântuiţilor nemântuiţi
cum nu ştiu cine şi de ce aşa voiculescianiza
durerea nu-i numai minciună numai umilinţă
ori e numai minciună numai umilinţă şi
atunci senilitatea liberă cum ciuma la ce bun
vine vorba evanghelistului surdului orbului
n-am zis a mutului ocupându-se cu pictura
ar putea veni vorba de oricine aici e buba
iar spărgătorii de bube printre care bubele
însele nu sunt admise nici eu sunt scui-
pate pentru că au copt fără să se spargă în veci

39

dormind de prea demult pe elefantul mort cum
de când zeul ne-a îngăduit să pingelim pantofii cu pielea lui
ne-am fi dat seama la trezire oameni răi
ce ne-am visat hăituiţi din neînţelegere fără fire
invitaţii nu ne-au sosit nici la circ nici în junglă
prin invitaţi înţelegem părinţii şi chiar pe noi înşine
pădurea în care regele e ucis a ars cu copacii om cu tot
de-am dansat fără viaţă printre picuri de alămuri
elefantul avea să ne inspire liniştea de apoi
în culoare vaşti ochi adumbrindu-şi azurul
anumele unduleurilor unuia în altul coafuri
bizare în ceafa binefăcătorului fiindcă în-
cercasem aşa unul câte unul să-l ucidem adormind
în mers până la ultimul dacă el a fost ultimul

40

i s-a înfăţişat în genunchi cu capul în piept sub
gulmoharul înflorit şi i s-o ruga gagea nana
mai mult îi cânta cum învăţase şi cu frică
de a-i spune să-i îngăduie să nu-l
ţină minte într-una ca şi cum s-ar confunda
cu el precum se cerea dacă nu în templu în
cele mai multe biserici particulare cam
jumătate biserică proprie jumătate gân-
dul la cel ce-şi este fiu dans hăulire
deci nici nu-i spunea tu cum se spune
şi tot rugându-i-se şi părându-i-se blând
i-a raportat diferenţa între gândul ăsta şi ăsta
şi-a ridicat şi faţa s-a ridicat şi el
a încălecat pe-o şa pedalând cu totul altă parte

41

putea fi oprit unde mergi cine ţi-a dat voie
să ajungi până aici eşti încă un copil un om
a fost oprit unde mergi etc merg de
bună voie până unde sunt oprit am mers
de când eram copil de când eram om îmi
place să merg pe jos de jos în jos nu
m-am născut într-o ţeastă de vultur şi nu
mă numesc mereu aş vrea să mă numesc
oricum şi ca umbra dumneatale împărate
spre a merge până acolo cu capul gol
uitând că în numele-i va fi să zicem tăiat
nu serios doar întrucât mergea cine
i-a dat voie poate era o ţeastă de vultur
un nume la deal un nume la vale etc

42

îmi jurasem să mă răpun ori să fiu liber
retoric în toate lanţurile ocazionale aveam
limba jurată mâinile bătătorite cu tremurici
sexul masturbat de muşte anticoncepţionale
că nu eram bărbat că nu eram femeie nici
bou nici vacă şi când spun vacă mi-e bine
îmi jurasem să intru ori să ies dintr-o vacă
nu abia dacă-mi dorisem abia dacă-mi lăsasem
ochii în ochii lor de mă împiedicam de orbi şi ei de mine
căci ei ştiau suprema decenţă de a nu se
ciocni cu vacile şi nu că-mi doream să fiu vaca
orbilor nici nu e vorba despre mine nici despre
orbi doar că nu mă văd niciodată în cei mai mari ochi

43

pe coastă era mai multă ceaţă decât pădure şi nave
nu plecaţi la vânătoare mânca-v-ar lupii le-a
spus baba lupoaica de babă fiilor de căţele
care o şi pornisem vătaful nu-l cunoştea
nimeni e cunoscută istoria din biblie încoace
nu ne cunoşteam prea bine nici între noi doar
că unii eram fraţi nu şi de-o castă totdeauna
din vina mai ales a taţilor spunea lupoaica
mama a doi dintre noi ce s-au şi împuşcat
biografiile însă ar fi un ziar arvunit
de vătaf şi unora nu ne arde să ne
îndurerăm pe cei de acasă de oriunde cu
anunţuri despre noi nu şi din parte-ne
care şi-aşa inutil s-ar mai citi a zis-o baba

44

ea trăia în pădure după ştiinţa bătrânilor
insomnioşi ca şi ea dar nevociferanţi
o chema cum am spus dora şi-şi
izgonise copiii bărbaţii tot ce mişcă
dumnezeu nu mişcă nu e un copil
în vreun pântec Christos n-a mişcat
în pântecele dorei vânătoarea aşa merge
se ia la ochi mişcarea cu metri înainte
de fapt într-un singur loc dar sunt două
mişcări asemeni celor doi fraţi care
nu mai erau printre noi de când se vânaseră pe ei
cu timpul ne era aminte de baba dora
când noaptea pe ceaţă la focuri galbene
ni se urâse între marinari împăduriţi

45

şi iat-o că a venit unii dormeau alţii o sim-
ţiseră în vise de dragoste cu văduve postbelice
de preferinţă feniciene erecţia maximă
împlinindu-se chiar la dansul Feniciei înseşi
şi-a dansat şi ea pieile vălurile mâinile
picioarele i s-au nălucit a nor şi distrugere
nu v-am spus nimic tot dansa tatăl nostru
asta fu pre ştiinţa mea dansaţi şi voi dar noi na
că întorcându-i spatele ne-am încins la bătaie
încât ea îşi putea face iluzii că dacă mai
rămâne vecinul în viaţă o şi dansează
lupii nu mai aveau ce mânca de noi intraseră parcă
în dora şi s-o împuşcăm bineînţeles dar mişcările
dansului ei şi ceaţa abia so mănânci

46

foamea de dora astâmpărată cu dora ea şti-
use cum ne va fi fatală şi îndestulătoare
fiilor ei că deci o hăpăiam noi pe ea şi
fiii ei se săturau după cum atunci când ea dan-
sase noi ne masacrasem la fel când noi
mâncam bine Iisuse te mâncasem te băusem
plecasem la vânătoare de lupi şi lupoaice
pe când pădurile s-au lăbărţat în sus în jos
de-a mişcat pământul în soare şi luân-
du-l la ochi am orbecăit o lungă vreme
ăn ceaţa goală de ceaţă unde numai dora
putuse dansa ca pe o masă de haiduci
pe o iarbă a fiarelor pe o datura
adusă de vântul morţilor de otravă

47
trecusem jumătate jungla obişnuiţi cu nesomnul atacurilor
vinul ne era mai mult sânge femeile zdrenţe rupte
din Dora nu mai auzeam oracole ca odinioară
încetinisem mersul operaţiunilor descopeream
numele sfintei duminici pe brazda de mormânt
în jarul de jurare în cărările mângâioase
şi drag ne era de cine avea de venit fie
că aşteptam zadarnic pui împuşcaţi în mame
pe mare să sosească cine să sosească
doar totdeauna pe coastă era mai mult ceaţă
pentru a veni câte unul dintre noi ar fi
trebuit să fi şi putut pleca nelămurit
apoi să se întoarcă într-o claritate
de poveste de exemplu să ne omoare pe toţi

48
acesta a fost musonul ce se repezise ca ultimul
muson indian deodată prematur spuneau localnicii
ucigând astmaticii cardiacii poeţii parlamentarii
numele nu i se potrivea şi dacă-l strigai mu-
soane musoane deschidea aparatul de radio
să audă muzică şi grăbea pasul azi aşamâine
aşa până n-a mai auzit nimic nici el nici noi
şi dacă s-a întors cum ni s-a părut
în loc să-i rupem oasele ne-am făcut de lucru
în ultimul vin tot un sânge carne din noi
şi el ne spunea doar ce i se întâmplase iar
noi ne vaporizam în mintea lui înmuntenită
mânam tălăngi cântam bhajane muream
ne reîncarnam şi întrebam dacă a venit

49

a doua zi elefantul dispăruse din raza noastră
în cultul lui şi al vânătorului său şi al fildeşului
tăiat în necunoştinţă eram toţi şi nu mai eram nici unul
ne acceptam ăn fine fără împuşcături în senzaţii
pe moarte se dovedea acelaşi lucru ca pe viaţă
doar poziţiile mai înceţoşate florentin până
pe appia cum Horatiu nu auzise ce s-a întâmplat în Dacia
nici în arya nu mai conta nici fostul infern maiul
pretimpuriului muson în natură în politică în geografie
trecusem încă jumătate jungla jumătatea jumătăţii a doua
purtaţi de focuri mai mult ultima hrană şi jungla
lor oferindu-le în numele tatălui şi al fiului
zarurile tocite bărbile-n crivăţ departe sta mila
pictorului îi rămăseseră decât pieile noastre nu nouă

50

ne-a ieşit înainte un cap de femeie de elefant fum
tăiat de sabie în ceaţa de totdeauna roşu
ca un penis de câine ca un slogan ca umbra
urinei pe zi de pe copac aruncată pe câine
de profanări ne-am masacrat când autodevoratul rege
aşa-l vom fi ţinut de rege a decretat adevărul
adevărar capul retezat venise bine că se mări-
tase cu băiatul născut mort fata născută moartă deci
sati decretase tot regele dar astea erau
de-ale noastre ca gulmoharii acum capul
venise de la dumnezeu era capul sfântului
au spus vestitori că era şi capul regelui
capul capetelor ne-am strâns în grupuri
fiecare capul său văzându-l tăiat

51

separat din rărunchii deşertului a fost ţipat
marele trup ne obişnuisem a vedea venind
ceea ce regele nou luna nouă luminau
ne-a apucat dorul de dora am rămas apucaţi
trupul putrezea absorbindu-ne înflorind
de ciocuri şi ele venite acesta este adevărul
adevărata moarte plină de mister care
ar fi putut vai să nu vină şi a venit
ne-am fi dus către ea am fi ajuns-o
cu toţii într-un cult nu regele s-a îngrijit
cu vrăji atotputernice să ne răbdurească
de-aia poate fi un grăunte că era capu-i
pentru credincioşi cel puţin toţi am fost
necredincioşi apoi topindu-ne-n trupul venit n-am mai fost

52

capul pierdut înapoi trupul vaporizat sufletul
între ele între noi dându-ni-l vine primăvara
aici musonul colea să vină capul dorei
şi mai ales trupu-i scorburos viermănos
s-ar zice că tot ce plecase mai şi venea
tot ce nu fusese decât obişnuinţă se făcea
că regele pleca într-un cioc de papagal
papagalul îl scăpa caşcaval ca valul trece
nu se alegea nimic veniseră şi căpcăunii şi do-
sarele şi colacii peste pupăză babele supărate
pe dora caldă şi îngropată dezgropată rece
şi dată regelui de soţie pe când tot cădea
din ciocul papagalului fluier în gurile căpcăune
sufletul junglei trecute a stins lumânarea

53

zilele de apoi ne-au liniştit să plecăm să venim
jur împrejur concentrare nemaidesine
învăţul de după deşert zburam din demult
ce s-a ales de dora s-a ales şi de cei cu dora
ce s-a născut din împreunarea lor a
venit a plecat şi dora se făcea că vine
noaptea să pizduie strigoii prostituaţi
în oficii altfel impotent o ştie toată lumea
am o ameţeală ce văd o văd pe dora bipeda
unisexuala pişăcioasa şi pe ochii curviei
arde soarele peste nimic decât peste
prăjina de dora s-a pişat din picioare
s-a învârtit şi parcă se mişcă nu se
ştie încotro spre a potrivi ochiul în cătare

54

dora a venit să spele rufe am invitat-o la ceai cu
permisiunea bucătarului şef avem un scaun
şi o masă îi ofer ei scaunul mă aşez pe masă
nevastă-mea nu cunoaşte până unde vin cu
bicicleta copiii Dorei sunt mici îmi spune
cred că se duce la biserică fără bărbat de ieri
bem ceai ea pretinde că vine să spele rufe
eu să fac ceaiul şi să prăjesc ouă bolnavilor
de ficat conversaţia se consumă rămâne ceaiul
până mâine când chiar de-l voi bea singur
mă voi aşeza tot pe masă cu ochii la
scaunul ce i l-am oferit ei ieri şi azi
acestei doamne cum m-am exprimat atunci
când am cerut permisiunea s-o invit la ceai

55

w şi m nu w şi b nici b1 nici b2 dacă nu bebe dar
bebe e rău cu doctorii şi mai răi ei nu citesc com-
poziţiile nici nu se uită la ţigările noastre dulci
arată-mi mâinile stau prost cine stă bine despre
cine vorbeşti voiai să-i spun în stradă caută
sacoşa cu Ganesh arată-mi mîinile amândouă odată
ce credea ea Marioara bismarkerii dă-ţi chiloţii jos
neroado ce vrei să vezi ce vrei să vezi plânsei
râdeam aşa nervos şi cu lacrimi până aici
pui piesele le pun ce să fac s-a mai întărit
asta lumină chioară futu-i maica mă-si
kh curvele ce fac curvili lu mama unde-o fi ea o
mură să-mi mai păstrezi cafea la noapte stau
heeei a apus soarele şi s-au copt s-au copt bananele

56

ales-bules bananele trebue s-o dăm iar pe trei
sticle de lapte ba da ba da ba di la donna e mobile
de unde ar putea să mai fie ele pachete de ţigări com
fium al vento păi da unde păi da unde păi da unde
ah mai sunt două în liniştea sării să mă lăsaţi să mor
la marginea mării să-mi fie somnul lin şi codrul aproape
pe-ntinsele ape să am un cer senin hai mă
vii că mi-e urât singură nu voi sicriu bogat nu-mi
trebuie flamuri ci-mi împletiţi un pat din
tinere ramuri pune piesele mi-e urît cine îţi
dau o bătaie să mă ţii minte umblă ţânţarii cum
a dat un pic de ploaie cum umblă dacă nu vine
putere la noapte ce pizdulicile mă-si facem le-ai
pusnu le-ai pus păi ce faci fă te-aştept


54

suge-mi şarpe gaura gaura suge şarpele
yoni linga linga yoni sufletul contează suge-mi-l
zise şi totuşi suge-mi-o genurile nu se
respectă nici la androgenesa anterelor de datura
suge gratiile măicuţă îngropată în rugăciune zidită
frate înfige-te tot în prăpastia ecranului găurit
iar mă opresc m-aş ruga am şi n-am cui şi de ce
aş începe cu sexul de unde sfârşisem înfipt
în scena puşcăriei înlănţuită cu tehnica fetei
apoi un câine lingându-şi testicolele un rhesus sugându-şi
penisul ziarul cu maicile după tot atâtea gratii
o singură faţă în toate celelalte zicere
trebuie totuşi să mă opresc îmi vine în minte eutha-
natica revărsare de sexe peste găuri de şarpe

55

a scăpat plămânii l-au scăpat şi curvele de curve
trăieşte pentru un voal doi trăiesc pentru un voal
cunoaşteţi-i unuia îi mor bătrânii celuilalt
şi bătrânii şi tinerii aceiaşi tineri ai amâna
dorura nu numai cu negative în unicatul retinei
lor dar şi cu surori de ele ne vom ocupa
la un loc cu surorile noastre oracular
nu de alta dar fie şi-n trei zile una e a surorilor
să-i combin între ei şi să atribui unul
sora fotografiei celuilalt sora toleranţei
ar fi tot una şi m-aş autoportretiza în-
jurându-i pe unde-or fi când ei în felul lor
sunt fericiţi că au scăpat pe unul plămânii
şi curvele nebăgate în seamă l-au scăpat de surori

56

nu povestesc întâmplări de familie exclud copiii
din teama de copii unii sunt ucişi în faşă pe ici pe colo
nici nu se înfaşă copiii şi singura faşă la e moartea
celor ucişi în faţă cum sunt băieţi şi fete
zile şi nopţi să-i fericesc din toată viaţa mea
nu povestesc întâmplări de familie familii
pământ ars ulcioare culcate mame ce
n-au fost fete şi sunt doar feciorii lor
cărora le arestează fetele pe viaţă şi
mamele fetelor înfiază păpuşi cu părul înfipt
doar cât franjurile pe faţa ginerelui
ce şi-a fost simultan mamă plătindu-se
nu povestesc nimeni să nu se plângă toat
plângându-se fete aşteptându-se mame de băieţi

57

cu picioarele pietrificate în crescătoare sculptură leagănă
palmieri desfăcuţi aerul respiraţiilor laptele
jocului statuia lunii în apă sfântă nu mint
altfel m-aş arunca şi eu între elefanţi şi lotuşi
să-mi înfloresc vigoarea s-o risipesc pământului
nu mai cuminte e să mă spreii aşa de moarte
plina sculptură încă legănată de palmieri desfăcuţi
au şi ei rădăcini au şi umbră să se culce
cât de sus trapezul sărutului plasa laptelui
n-am lăsat maimuţele să-le gâdile
pântecul încins descins încins descins
cu palmierii pietrificaţi peste buzele lotusului
trompele elefanţilor picură aer aspiră
nu văd ce-a înflorit de mă sperie de moarte

58

bucuros din trei în trei zile şi mai târziu cornul
mă târăşte înfipt în cap obişnuiesc să mă las
împuns în cap după cum cu capul şi eu împung
asemeni întregului staul la trei zile alt corn
între timp cornul meu de numai cap cu corn
ochii sunt în celălalt cap din trei în trei zile
altfel ceva ca un trup folosit drept templu
şi pătruns de sămânţa tuturor fiinţelor
îmi zace ori îmi umblă ori îmi naşte
nunţile se ţin ziua a doua înăuntru şi în afară
din băligile mele se zidesc adăposturi calde
pe care cornul le târăşte a treia zi în stradă
sub cortul gunoind ochii din celălalt cap
şi împungându-mă cât să mă feresc în linişte

59

de m-aş vedea cum ard şi apa e puţină şi le e sete
fiinţelor de foc ce-mi înlocuiesc solzii respinse
în ochii jefuitorilor de oase de ţi-ai atinge
nasul sau clitorisul de ciocul meu rubiniu şi cu
mâna mi-ai ofensa coada aş putea zbura cu
majestatea ta şi or te scap din cioc or te găineţez
când mi se usucă testiculele plângi să mi le umpli verzi
iar eu croncănesc în apa morţilor împuşcat crocodil
în coroana de coarne a capului de elefant
care sunt cu gură de aur dintele vremii
limba papgalului pana păunului plexul duşmanului
de m-aş vedea cum mă înec în vederea bufniţei
în sănge udat de argint viu cu barba cea mai albă
de m-aş vedea cum ard de m-aş vedea cum mă înec

60

nicai cenuşă de mort îmi apasă frunzele dinspre crematoriu
mai mult cenuşi de la mai mulţi morţi care nu
s-au cunoscut înainte acum îmi ridiculizează în
cor fertilitatea că au ieşit din palmele mele
că eu am ieşit din palmele lor de pianişti fără pian
le înţeleg religia şi visul de sterilitate inutilă
ca tot mai cenuşa frunzelor mele dinspre cor
trăiesc şi aşa de prea demult într-o rădăcină de
albuş peste gălbenuş sub albăstrişul acum peste
cenuşi ca o pasăre mare peste privighetori nu
înţeleg pe cât nici eu nu sunt înţeles a nu
călători cu hoţii umbrei şi chiar ai morţilor şi ai mei
de dimineaţă până seara pod între nopţi încenuşate
şi razele mele scuturându-se mai dau plăcere nu mai prejos ca a lunii

61

amândoi ochii în faţă dar şi într-o parte şi alta
cum mi-e corpul cât lumea de rotund în-
conjurat de junglă ca de o aură şi totuşi privit
mereu altfel eu revăzându-mă mereu altfel
îmi plimb masivitatea supremă a autovederii
chiar dacă sperii privirile cât mai multe stri-
vite căci tot atâta orbeşte din mine mă-
rindu-mi rotundul se cheamă că am
tăvălit sub greutatea mea şi aşa te-
mută un popor două că-mi cunosc efectul
văzându-mă ciopârţit şi mijind cicatrici
fără somn de n-aş mări pasul să mă
prăvălesc eu însumi înainte de singurătate
cu ochii înainte dar şi într-o parte şi alta

62

ce-am fost nu mai sunt nu pentru că n-aş mai fi ce-am
fost ori n-aş fi fost ce sunt un copil dintr-un
părinte un părinte întru un copil un
copac dintr-o floare un elefant dintr-o
dragoste nu m-a ucis nici inocenţa spre
a se demonstra pe ea nici eu n-am dat-o
pe ruşine în femei am intrat din femei am ieşit
ca orice falus în acelaşi timp yoni încă şi
strivit de grindină doborât când m-aş ţine în
mâini de craca spânzurătorii şi nu m-aş mai putea
ţine nu devin piatră ci-mi închipui că o potentez
fără a mă recomanda canibalilor drept afrodiziac
sigur deci că sunt în stare să fac unele deosebiri
între fiinţe numai între fiinţe pe care le mănânc

63

cinci copii la o mamă şi nici un tată scrisoarea
dacă ştia să scrie fratelui a ajuns târziu şi
după miezul nopţii era arsă cu gaz pentru zestre
jumătate ne îngropăm după moarte jumătate de vii
şi ne dăm foc jumătatea de foc şi jumătatea
de pământse împerechează de la sine
nepoftitul dumnezeu şi dacă i-ar fi ne-ar fi nu
milă şi ar exclude sufletul dintre pământ
şi foc şi s-ar petrece de o mie de ori mai
multe întrebări neprevăzute şi ar mai
exclude şi moartea şi somnul şi trezia
o casă plină de copii arată mai arsă
femeia s-a luat la ceartă după o zi şi o
noapte cu noi că nu are bărbat şi are cinci copii

64

nu rămân nu pot să rămân nu sunt undeva
poate cândva aş fi ori dacă ceea ce este şi
rămâne ori nu am fost nu sunt nu voi fi ori
fac excepţie fiind fără a rămâne dovadă
amintirea mea e o încercare de a mă naşte
într-o upanişadă iar sunetele se aud în sine
roţi şi grăunţe închise în munţi deschise în deşert
am inima neuitării nimicului în floarea agatelor
i s-a părut şi sinuciderea-i că mă opreşte la sânu-i
nici nu ne despărţisem nu ne lăsasem despărţiţi
de egalitatea petalelor cu sepalele insulari-
lor cu insula şi mi s-a părut la fel ca
într-o aşteptare respinsă înainte de a
începe să ne aşteptăm la ce nu va fi

65

în agonie cu faţa în sus o clatin pară mălăiaţă
papaia descuiată din cutia cu maimuţa
de os me mironosiţă anestezistă fată
învăluită la toată văl peste viermii-mi
cu yoni înghiţindu-mi mărul lui adam
în timp ce mă sufoc şi-i sparg ceafa
cu linga apoi mai vreu să o văd
faţa mea vrea să vadă faţa ei
aş dansa cum dansează dar mai repede
decât ea altfel cad şi se împiedică
de mine şi cade şi iar îmi înghite
cu yoni linga cu faţa ei faţa mea
şi nu mai pot s-o clatin pară mălăiaţă
în agonie cum mă culege din viaţă

66
aducător de friguri ars la propriu de soare înmulţindu-mă
prin ouă de apă sincronă secetei şi adăugând umidităţii
înţepături ce vor fi vârfuri de atac luat aminte
îmi văd de victime pe nevăzute şi între moarte
şi viaţă cum se vede terasa când cei mai mulţi
ochi s-au închis creând spaţii de zbor
din partea opusă aşa mă văd şi pe mine
tipărit cu sânge strivit în măduvă închegată
nu e timp nu e dumnezeu în cale nu-mi mai stau nici eu
inflamat cu umbrele celor ce nu mai sunt
astă-seară mi-aş fi otrăvit cultivatorul de mine şi
de alte fiinţe dintre care unele mi-ar fi dat foc
altele s-ar fi înmulţit prin ouă ochi deschişi
de friguri nedescoperite la umbra soarelui ars

67

abstinenţa păsării soarelui şi auzi-o în cultul mai marelui
îmbarcatorilor în sorb pe copacii dezrădăcinaţi
capitalele bombardate şi scutecul tăiat în sutană
de limba muzicală a ierusalimitei crucificate
mergi în jos înapoi repezit de curentul amnezic
întinzi cântecul în abstinenţa păsării soarelui
dărâmăturile împreună trupuri şi suflete sexe opuse
lotuşii ruinelor îşi ascut auzul în limba de fildeş
orgia nu se mai petrece într-un punct în dum-
nezeu suntem paralizaţi de opusul dorinţelor din
alte nopţi alte zile la streşini de aripi în caravană
spartă de fluier într-un cuvânt de acum înainte
ce-a fost şi s-a dus abia mai este într-un
cult simultan pieirii în el pe spumă albastră

68

cu dinainte constatate semnalmente e drept în
caracter şi psihologie la limitele sinelui subiective
s-a purces la zdrobirea lumii exterioare pe
terenul intimităţilor sârmuite casteist şi
în cazul impotenţelor distinse bogate şi
în politică finanţându-se arme mâncăruri
buturugi mici carului mare mare de pe calea
robilor bolşevizată rearianizată scuipată
cultul ppoarelor se dezisese în toate maţele
subţiri lumea unită înroşea de ciupercă po-
veştile pieilor cocoşului roşu ţineau atenţia
aparte de la străbunele ouă altfel şi-n piatră
seacă excavate în înţelegere şi secret şi surpriză
surpriza cu totul altor suflete întinse la uscat pe iarbă

69

o coronă de corone de sonete upanişadei pe o măsea
dar a căreia dintre upanişadele nedescoperite întrerup
emfaza dinainte cu opţiunea aventurii de a nu fi
în părul de lup înnăscut când şi când orişicui
tot ce vine dinăuntru nu s-a văzut la naştere
ce se leagănă crengile şi de ele ce se leagănă
gropile şi în ele dacă există alte gropi întrerup
nimicarniţa nimicul avându-l drept patrie
în orice întreruperea este cea mai stop cântă zeiţă
oare invocaţia se scrie dintru început ori ca o
întrerupere a sfârşitului un iubeşte-ţi
aproapele jur-împrejurul până când ani
din adânc din copilărie vieţi din tropicală inspi-
raţie geneze întrerupte neîntrerupt întrerupte

70

la opţiunea pentru necunoscutul telexat şi azi adăugăm
mijlocul câtorva cieţi nici ziduri nici zile
poate nici atât sunete de pasăre-n gâtul elefantin
mâna dreaptă şi limba tăiate nevegetarian în post
e câte o femeie bărbată cu scris geometric
nelimitată la desenul vocalelor spunând
eu scriu chiar dacă scrisul te aruncă pe mine
dacă îţi spune asta dimineaţa verifică-ţi existenţa seara
nu de alta o clipă goală e de ajuns de contagioasă
în jumătatea de dinainte jumătatea de după zvântându-se
roua dimineţii numai lăsând în urmă numai creţia lui
dumnezeu şi dovedindu-se astfel în scris
că te-ai aruncat pe o femeie de fum tocmai
la timp într-o operaţieune şoptită de sirenă

71

era rândul distracţiei fără amintiri nici durerile
fizice nu rezistau tentaţiei de a se uita cu preţul
pierderii dintre noi a tuturor îndureraţilor
ca ei trebuiau exilate din minte toate trecuturile
doar de rândul acesta aveau să ne lipsească
pe neştiute decât ele şi toţi purtătorii lor
chiar de ne-am fi numărat până la unul şi
asta ar fi fost distracţia se vede ultima
şi totuşi între orele de dinainte de prânz şi
masa împărătească dată peste cap din
raţiuni superioare era rândul distracţiei
nimic mai mult doar la orice amestec
din afară şi de data asta se întrerupea
şirul de până atunci şi nu se mai putea număra

72

punctul maxim al copacilor reprodus de
celelalte puncte în mişcare dau tonul
paraşutării şi închiderii aripilor pe acest punct
se odihneşte pasărea cu numele de pasăre cântătoare
în traducere în tradiţie în cealaltă parte
asemeni cu partea aceasta dinspre punct
spre noi dinspre pasăre spre punct şi
spre noi cum pasărea nu ni se mai înstrăinează
şi numai noi ne mişcăm de acum înainte
în numele ei de jur împrejur de jos
în susul scărilor nu ne mai interesează
propensia proprie aventura poftelor surâsul
neprevederii de la transformarea copacilor în păsări
ne-am liniştit în mai liniştitele vieţuitoare

73

după moartea fluturilor după o zi zile
după moarte până la moarte într-o zi azi
renunţ la celelalte zile şi la aceasta în favoarea
fluturelui el renunţă la ziua aceasta şi
la cellalte zile în favoarea fluturelui
nu vorbesc de un suprael de sub ochii noştri
n-am cum să mă întorc la natură din cauza naturii
ce se întoarce la sine cu fluturele plecăm
în camera alăturată după inspiraţia colajului
deasă pădure topită-n pastel presată de albastru
un automobil parcat numai în imaginaţie
altfel mereu la câţiva metri de casă ţi
în plină viteză şi casa ca un fluture de firavă
şi încă sugerăm avioane şi vapoare toţi într-un gând

74

în alt rotund de respiraţie când ucizi eşti ucis
poate al aşteptării acestei electrognoze isterice
bine şahul femeilor feminitatea tabuurilor
nuul orburbe am spus în alt rotund de ex-
piraţie de dimineaţă pe drumuri insolate
ascultând de mama oricât de amuţitelor
ei voci nuduri pentru rotundul aerului expirat
ultimul cât să-i ajungi numai focului ne-
încetat dacă m-am oprit de la toate cele-
lalte fiinţe ele se risipiseră la cutre-
murul paşilor mei întorcându-se mai apoi
să bată clopote agăţate de imaginea mea
de catifelată pulbere în ce mă priveşte
am continuat fără ştirea mea încotro rotundul

75

deci mie formele îmi erau vene sub cea mai
groasă piele numai în ele aveam să mă tem
de cădere într-o constelaţie de ciocuri
deschise obişnuit spre a exprima însăşi obişnuinţa
biografia nonsensului aparent una cu a dis-
pariţiei într-un ochi închipuit când privind
în sus ochii copiilor şi-au albit sângele
nu mi-o aduc aminte mă interesează de ce
iubindu-mă clăile şi luând foc şi mirosind
a mirodenii reci pe veci se dădeau drept
altele până îmi spuneau nume şi se jert-
feau pe banii mei în zile negre gata
n-am fost n-am fost dar nici aşa nu-mi
convine numai foc şi nimic şi ce dumnezeu

76

m-am încrezut în tăcere şi nealternativă înnebunesc
în grindă nu pot să mai atârn îmi distrug toţi ucigaşii
după ce mi-i inventez pentru că tot există până-n
grindă pot ca tine ştirbindu-mă să umplu ţipetele
de renume îmi şi îngădui răbdare sub coaja bombarda-
tă de ţipetele din grindă şi n-am cum s-o sjut
decât încetând să atârn de ea şi aşteptând-o să-mi
pice în cap e însă mai complicat străbătându-mi
trompa în lung până la coadă în timp ce
cuiele deodată mătăsoase ondulează limfa
cap în cap corn în corn zimţ în zimţ antera
nicotinată cioc în cioc n-am decât să mă încred mai departe în
decât să
decât să

77

altceva mai mult decât mai nimicul scurtării
zilelor trecute spre zilele ce nu vor mai veni
ar fi aceleaşi zile duse şi nemaibinevenite
în persoana tot a lor cu noi otova cu nimeni
altcineva decât cu noi în jurul unui copil nenăscut
lui nu-i pasă dacă se încuie înăuntru şi nu ştim
dacă noi sau el încuiem toate lacătele dinăuntru
presupunem că el ştie şi nu ne spune şi nu-i spunem
poate decât prin somn bine tu mi-ai încuiat
lacătele pentru că te bucuri că noi le-am
încuiat şi noi nebucurându-le că tu le-ai
încuiat ne mirăm când le-am încuiat noi
şi dacă le-am încuiat le-om fi încuiat în
zilelele acelea ori ăn zilele celelalte ori tu


78

care nu eşti din răzbunare să-ţi pot zice fii
şi n-am putere să fiu şi să nu fiu să-mi zic
fi-vor cuie cu capete tăiate şi topite într-o claie
nu că nu-i nimic fi-va tot o sodă scăldând parada
n-are ce mai fi când nu poate fi ce nu e cine
se referă la sine încărcat de impresia morţii tale
fără să mori încă doar te verşi te comporţi
am creier borăsc ne dumicăm îţi prezic noaptea
insolaţiilor fără stingere îmi întorci maţele
pe dos cu expresie cu tot cu folositorii ei cu
tot cu noi fără ei cu ei fără noi şi invers
nici un invers cine-a zis rău a zis ce e
şi nu e ce nu e şi e nu ne vom mai ghici
nici cum am fost nici dacă şi cine n-am fost

79

la ce al ei lalage îngustei trecători umflat
cu paşi înceţi ai dorei nici galeşi lapte din
deznăduşită muscă între noi smucesc cornul
din vitrină în splină usturând stânga
călcând coastele râzând pe ale caselor
surori cu coarne ţâţe minuscule la
umbra cornului ăn vâltoare şi râs îl
sculptasem în cariera cirezilor din templu
pe calea intersecţiilor neauzind nici o
vacă sfântă zbierând abia viţelul alb
păscând sub gulmoharul părăsit de floare
şi omul în convulsii la poarta colegiului
revenit în pantaloni noi înnegriţi de ploaie
carbonizaţi de scurtcircuitarea fulgerului
alungat cu alungaţii sacrului sacrificiu

80

cînd împuns într-o parte mai ţin drumul ce mă ţine
pierd mitul tăcut pus la car în ochi am puţin sânge
îmi sug înaintând coama nemaibăgată în seamă
privesc absent la ce se mişcă la ce stă
ce-mi spuneai de niciodată de-acum încolo
nu voi mai părăsi această fiinţă atotstăpânitoare
de lapte şi te gândeai mai mult la ochi şi coarne
după ce avusesei în minte numai lalage asteriephidileneaera
după ce uitasei de dora din dealurile celelalte
şi vezi nu ţi-e totuna de când gulmoharii s-au scuturat
din câte nume se ofileşte lalage asteriephidileneaera
împunsă şi lalageasteriephidileneaera într-o parte
ţinând drumul ce te ţine când împuns pierzi mitul
opreşti upanişada în ochi ai puţin sânge

81

neînsemnata amputare în sistem androgenetic
cu toate foloasele impotenţei imporanţei
munţilor nori norilor munţi n-are decât din fabulă
în fabulă să epuizeze un corp vechi în unul zero
se pare a fi începând în acorduri altceva decât viaţa
în fiinţe moartea în nefiinţe şi stările ambigue
chiar dacă nu-mi presez depărtaţii privitori
şi nici nu-i eliberez fără voia lor scad în volum
şi suprafaţă şi culoare spre a face loc
ca unor lecturi clasice din ultimele luni în pungă
tot ce omorâm împreună şi la fel ne omoară
voi lăsa în pace ştiu că am vrut din umbră din soare
să reîmprietenesc vârful cornului cu cornul
şi fildeşul s-a sfărâmat în carne de peste os

82

pe terasă în ploaia neaşteptată absobiţi de golul din
coarnele deflorate ne despăduchem uzi turnaţi
lauri în ălbii de aparenţe măturaţi pe spinare de
bice şi mături biciuitoare imediat ce înverzim
de ne-am dorit jumătăţi de lemn înjumătăţitelor cocoaşe
care pe terasă care la rădăcină în moartea
fluturilor stăpâni muştelor stăpânite albine
nasuri libere neretuşate de ploile normale
venim din pasajul care nu vine cu noi în el însuşi
nu suntem ai lui nu e al nostru nu suntem ai noştri
degeaba aş vrea să fiu al albastrului te-ai vrea
zestre puţină celei ce va muri de mâna celui ce
te-a primit în văzul ritual de v-aţi acuplat
tot aşa cu potop şi noi martori în lunecare

83

e babilonie de înţeles nu textul babiloniei în dinţi
în răşchitoare dimineaţa îşi vede de zorile zorilor
zorile se duc morţilor zorilor zorile nu
se vor umaniza în locul persoanelor imaginare
babilon de umbre secate nu mai spun câmpuri
bombate în jos pe cât arborează sarsonul
nu se scriu cuvinte materiile nu se aruncă
părerile de rău pentru cuvinte şi materii sunt simul-
tane durerilor fără glas exilate-n reflexe
largi inutilităţi ceruri inspiratoare peste reflexe
din alte trupuri încuibate în alb-verdele euca-
liptic nu ploaia goleşte babilonia de pe terasă
nici vegetaţia ironizând fertilitatea conştientă
nici focul încetat nici textul babiloniei în dinţi

84

doar fuga după nimic după ce va fi fost în locul
lipsă din gheară alienând troscotul aerian
terasa a fost înălţată în deşert cu noi cu tot semn
de populare grindă grindină cine ne cunoaşte
n-are nevoie de note de identificare a frag-
mentelor ce ne-am ataşat de fragmente
într-adevăr necunoscute dar şi de nerecunoscut
oricât de suverane nonsensului şi nouă
retorice pretinse singularităţi ne şi ucidem
în graţia postmortem auriţi cu lupa alăptând
ce mai atâta caz de cenuşile şchioape stingerea
primordialităţii abia ne regenerează durerea
nimicului fugărit tot aşa cum troscotul
aerian rupe ghearele întunecimilor lor

85

să fi scris în colţul dinspre frunze cine şi cum până
când din colţul prafului în crucea caravanei
de două ori dinspre ea spre ea din celelalte
colţuri dus-întors vieţuiam o zi pe terasă nu
existenţa şi nonexistenţa se epuizează între ele şes
coronele în gol în plin se spânzură se despânzură mas
turbant nevindecată viaţă de moarte moarte de viaţă
când zice unul dumnezeu şi altul e o ceremonie
inversă pe acelaşi drum din partea opusă a terasei
tot pe terasă când nu zice nici unul nimic
nici că s-a terminat ce se continuase ca tă-
cerea asta asta să fie între noi nu zice
nimeni nimic nimic nimeni cine-a zis
dumnezeu dar cum am ajuns şi de ce pe terasă

86

poate faţă la faţă verticali o dată de două ori
nu e chiar faţa spre cer chiar cerul la cer
fals ne-am exclus sinele şi aluziile învăţate
spre a ne pierde în ce e şi nu e pe terasă
mai bine s-ar termina acoperişele celelalte în tălpile
nemaiîntrebuinţate astfel ne-ar închide din toate părţile
ca un cristal refuzând orice altceva decât lumina video
ne-am pierde direcţia dar nici n-am mai avea nevoie de ea
îngropăciunile ar fi or inutile ori făcute de chiar mortul
la simpla cădere sau urcare după cum îi e sufletul
se înţelege că trupurile abia de-au cariat cubul
cuib de barză golit întâi de doctorul în chimie
palma haiducului orizontalizată peste capete
ştiam că degeaba morţi în vis şi ei suiau

87

muncile încă depărtate aparte de ţesuturi topite
praful şi pulberea nealese nenăscute necontrolate
nu era tristă boala ce ne-a anunţat veselă boala
noi nu eram de fel terasă măturată de ciclon la un
ison cu antiexperimentatorii a toate bala fată
bale nefătătoare nici epilepsie ba da epilepsie
nici libertate ba da nici libertate de ison
dintele rupt în două guri unde cu milă fusese sintetizat
amândouă gurile închise din moşi strămoşi dintele
vocalizează nasul tăiat provincial la moşii
studiul masacrului x cu uşile închise ale
cerurilor prefabricate la rece gurile închise
cum să se golească de dinte şi dintele
la ce să se mai elibereze în afara lexului

88

în cerc şi pe toate razele dus-întors prin colţul
dreptunghiului amenajat pe suspensii de rădăcini
urcând florile peste lux şi mizerie unite
nu acolo nici dincolo se sinucid grădinile suspendate
modelul e-n zestre de putere şi şah patrate în cruce
în rozete şi intrate jucătorii pe brânci oricât se evită
ca fiinţe ale şahului tac abia omenşte oricât
li se evită şi ritmurile de la zeificări sincere
desenele mişcă piese de viaţă multiorientală
cu măştile de ivoriul realcătuindu-se ganesh
jurămu-ne deci să ne balansăm oricât în speranţa
de a cădea de pe terasă iar între fiinţele zero iar
la apogeu în centrul cercului să ne revenim în fire

89

cum mâncam pe terasa ganesh cu mâna dinspre sud
nu mâncam nici dintele nici mâinile nici sudul umblam
prin aer cu ochii a-i hrăni pe ei întâi şi ne-am întors
parcă a vorbi la masă la popa la poartă o pisică
papagalii nu ne mai fluierau şi asta o uitaseră
uitasem atmosfera zarurilor patratelor se ascu-
ţiseră ne tăiau după umbră şi ne serveau astfel
pe măsură ce eram mâncaţi mâncam pe terasa joi
ce zile-n maţe şi nopţi în chisăliţa creierilor
ordin de veşnic repaos în cuvinte ciopârţite
pe ciomege numai ordonatorul ciomăgeşte toate
merele lui adam răzbunându-şi chimia şi
masticaţia şi neparadisul cum că şi pe terasă
cum mâncam pe terasa de apoi cu mâna dinspre sud

90

relaţii nici sus nici jos adultere din zodii crize cristale
ciment iarbă promisiuni şi mai ales corcire la
lumina eonilor tragic feminizaţi cu insurgenţa transei
geamătul căldurilor în amurgii însângerări de zăpezi
pe când mai trăia limba soacrei în deşertul acestor relaţii
cuvântul de onoare se reduse la suprarealismul
respins ăn preferinţa terasei în transă în persoană
se ştia că numai terasa a rămas obiect de concentrare
a sexului dacă sexul se avea-n vedere şi nu se avea
de-atunci înainte creşterea se suspecta de complot
moartea se suspecta de contrapropagandă fără
obiceiuri de muşuroi muşuroiul s-a pătrăţit
şi nu mai există decât suprafaţă vârfurile
în jos susţin învârtecuşul spârnelului căpcăun

91

pulverizat în univers a da seama de pierderea timpului
într-o manieră scăpată din mână uneori trimiţând
gângav către silabe eterne subit prohibite sus
şi tare cu dezintegrarea expresiilor de după sens
acesta nefiind un mesaj dar putând fi luat drept unul
mai ales că pe când îl însemni îţi dai duhul ori
realizezi stingerea celor ce dând seamă şi-au dat duhul
imediat la sfârşitul profeţiei ori simfoniei neterminate
nu e cazul şi asta e toată drama jucată în spălarea
sângelui cu apă şi a apei cu sânge pe o terasă
de limba soacrei un vârf de ac înghiţit
într-o burtă înnăscută înghiţită în alte burţi
reci după calde desufleţitoare după lăsare de sânge
cu pieptul căzut în buric şi dansându-se lume

92

cine a mai tăcut înainte de moarte ce muzică
la nunţile bogate concurată de o singură tobă
a noastră a celorlalţi ba a voastră a lor
punctul cel mai înalt al fiecărui copac descrie
o linie de fugă în nevăzutul rădăcinilor
vechi aliaje de nămoluri în proaspete sărutări
dintre degetele fiilor şi labele picioarelor tată
clopot supt odată cu limba lovindu-l cine
se cheamă după castă şi-şi publică anii pe frunză
protestul muribundelor contra ucigaşilor nou născuţilor
cine de viaţă şi ca şi oamenii viaţa n-am curaj
să o iau de la capăt pe scară în jos când voi
întrba cum se coboară de pe terasă pe
cine voi întreba cine a tăcut de mai înainte

93

am renunţat la discuţiile preclasice soro şi nemurirea
ne-a venit de hac la o oră ce poate o înverzisei
bărbatu-tău verde nu-ţi mai vorbeşte nici el dacă
va fi dispărând cheful de conversţie ca şi noi
ca şi noi ca şi caii zdrobindu-l pe verde în urcuş
ori la coborârea dealului n-am fost pe terasă
soro lasă crângul în pace suntem mai bătrâni ca verde
nu i-am repetat muncile liberi fim de răsplată
noi am ales pe dracul gol să ne converseze
când îţi e lumea mai dragă fără formalităţi
aici voiam să ajung la discuţiile cu dracul
care ne-au luat cheful de discuţiile pre-
clasice soro şi nemurirea ne-a venit de hac

94

pe vremuri nu începeam acestea ştiind că nu le voi
sfârşi fiindcă aveam în minte altceva decât
credeam că am în minte de exemplu reparaţiile terasei
voi repara teras partea mea cât voi putea şi
tot atât voi strica-o în ăncheiere fără nimic în minte
ca acum de o vreme ca mâine-poimâine un fel de
existenţialism întors pe dos de surpriza avatarurilor
nici aşa moartea e un drept măcar o dreaptă
în patratul şahului de pe terasă o rază
în cercul hărăzit zadarnic am sperat milimetri
cu adevărat vii sugerabili prin nenumire doar
reîntorşi liberi în sine după ce-i crezusem viaţa
nici a mea nici a lor o falsă dezicere de
ce ne ţine şi nu ne mai ţine o falsă dezicere

95

se strâng posibilităţi de constrângere vorbeşte
de sus în sus primadona mascată cu ciocul tăiat
astfel să aibă faţă pe faţa colţului de zid
imaginată vorbă de reparaţie se insinuează gilii
nu-i mai văzusem incineraţi ţânţarii răcorile
opţionale decorul inerzis colea hiperrasat aici
gilii undelui pe faţa neundelui şi a noastră
terasaţi înainte de scrisori amnistii ploi veci
se va spune că am vrut nu se va spune nu spun
nu ascultă nimeni nici fâlfâitul oranj al
gililor nici vulturi nici şoimi nici bătrâni
nici numai necrofagi parcă negeometrici
se unesc într-o faţă de peste mască
îngălbenită seară altă mai îngălbenită seară

96

de mâine săptămână îmi contemplasem soarta
unei singure zile fără mine doar poate negaţia
fiinţelor zilnice ori fiinţelor zilnic rotunjite în ganesh
care nu e zeul meu e zeul meu în alte fiinţe
aveam alte pene sufletul îmi expirase în numere pare
notate separat ca impare spre a se împerechea par
nu e nici o trezire nici la amintirea clipei re-
fuzului amintirii traiului în tot ce parcă nu e
am alergat în braţele anotimpului veşted să
transpir ca acum ca mâine şi o săptămână ce
intenţionez printre gurile de neant şi tropicalisme
nu un text un text în alt text exclus contextul
vai nu un trup şi mi-am pierdut capul picioarele
mijlocul mi s-a umflat de acizi rotunjit în ganesh

97

avantajul vieţilor lungi al morţilor scurte exterioare
nu-mi mai supăra punga subiectele se reprimă
în de ele după trei zile câte îmi dădusem
în loc de una în timp de două un roman
ştiu cât de indecent ar fi fost să mai fie ce-a fost şi e
metoda dedublării upanişadice se bazează pe
depărtarea absolută de sine şi întoarcerea si-
multană dacă nu suferi trupeşte huleşti sufletul
ori invers dă-ţi-l întru oasele scufundate în sine
mi-e frică de indecenţa obiectivă îmi fac curaj că nu m-am
schimbat din ce n-am fost am rămas nefiind
am diafanizat pe cât posibil viermii mistuindu-i
la fel întâmplându-mi-se şi mie-n plonjonul
retras în slăvi al insectelor căzute cu pretextul luminii

98

n-am mintea aceluiaşi peisaj n-am peisajul
acelaşi cadavrul îmi aparţine respins de compound
se moare prin retragere şi ce excepţie uitată la bec
unde stai tu unde sunt cipkaliile fă de
nu-şi fac datoria du-te mă că te mă-
nâncă băiatul e însurat numai el şi
nevastă-sa soneria uşa de la bucătărie
motocicleta ginerelui fiul geniului nebunului
stop aerul condiţionat la bec transparenţele
pe mine opacităţile miros de leni ancestrale
strigăt în limba peisajului bicicleta
sfântul ganapati ne va explica ştiinţific
în mame vino mă în casă opresc ăla dă-l în mă-sa
ia uite furnici cu aripi în păr gâjgi tot felul de viermi nuntă de furnici în capul tău

99

proiectul nu există cel puţin el nici voinţa lui
înainte de orice proiect s-ar spune o raită cât
viaţa nemaidisperată nemaiobişnuit aliniată
întreruperilor de viaţă pe viaţă nici pretenţiile
nu vor fi ale invaziilor naturale la supraviaţa
artificiului nu-l mai ador aici mi-e chichiţa
să mă scutur de mine cel ce n-am fost
imediat îngropat înviată nostim ce
nostim poate fi tropicul în pielea gorunului
netropical salcie injectată secetei cum am zis
eucaliptice anume conţinuturi tot se înfig
între orientările de conflicte locale interioare
proiectofobe de-atâta orient orientomania de
dinainte de mâine o săptămână mă lasă mască

100

parcă n-am cunoscut lume închinătoare lui ganesh
nu-l ştiu pe ganesh de-i vorbesc de aproape
sperând să-l aud îndemnându-mă spre alţii
alţii ai lui mie el fiindu-mi nesfârşit altul
cu aceste precizări ies la iveală din obscuritatea
nevoită îmi permit o retorică scadentă rămân
ca toate fiinţele în toate fiinţele vorbesc de
mine textul de ganesh paratextul prohibitul
să zicem de sine extralingualizând condiţia
prohibiţiilor în prohibiţi norocoşi de a-şi închipui
a se fi apropiat îndeajuns de însuşi Ganesh
până la o lăsată înţeleasă confuzie care n-are
decât să coste viaţa confuziei cel puţin dacă
nu o simbolistică ilizibilă în pofida textului

101

pentru că n-am mai citit confoile din spânzurătoarea
focului de petrol cum m-aş mai alege dintre
femeile aprinse de bună-voie dora şi toate cele
nu-mi sunt iubite poate prin intermediul focului
de ne arde împreună vorbesc de focul foc măcar
lui nu-i mai sting focul în focuri care nu
nu ard carne la propriu în focuri cărora bătrânii
nu le dau să mănânce slăvindu-le ca pe ganesh
chiar frate mai aproape i se spune orbului nu focului
poşta dinţilor mame a apărut a apărut greierul
hai că se bagă în geantă mame mă rău e mă
tu n-auzi mă că a apărut ăla futu-i maica mă-si
bă păi ăla stă pe zero de nu mai poate aşa am
să-ţi fac şi eu ţie mă stinge lumina acolo că

102

potop de insecte greieri mici mijlocii în afară de
alte zburătoare nu-i al meu al meu e oare
ăştia au obiceiul de nu le fierb astfel
mame am impresia că o să trebuiască să-i
punem apă la gagiu astfel cum mi-am
mai pus apă îmi frumos răsare ţin gura
în dureri de măsele burta în insecte nefierte
şi aştept să mai aud fierbe laptele huruie
traficul picură vipera nu robinetul în
matrice nu în chiuvetă auzi mame mame
băiatul ăsta e din alma ce baftă avem
noi ai nimic îmi mai trebuia pentru o
respiraţie încă o emisiune vina e a unui hidalgo
ce n-a vrut să se numească himalg nici din alma

103

acum de himalg nu mi-e cât de mine noaptea
asta departe de el după ce l-am aflat un
complice al paradisului drastic mă văd
într-o dimineaţă incompletă fără timp
nici de acea dimineaţă şi e noapte la
început numai zori îmi împung prietenii
sunt înăuntru jilav n-am comparaşie nici cu
mine sănătos poate înainte de naştere
asta trebuie să fie dimineaţa nedepăşită
nici în sinea ei ne-om fi dat întâlniri separate
după noroc pe alte coaste din alte femei
în alte femei le cântăm zorile şi la moarte
ceea ce se va spune nu le cânt eu acum

104

o zi o săptămână aceeaşi zi dinaintea lui ganesh evitându-l
din continuitatea dispariţiei unui cântec de pasăre
într-un cântec de ştiinţă ar însemna de mâine o săptămână
să fiu gata pe patul de path îmi e la podea timpul
cui să-i spun nu ce-i spun să-i visez ce nu întârzie
să fâlfâie şi nu e pasăre nici măcar furnică un
scalp încunoştinţat de măseaua conducătoare de rău
că trebuie să mă prind singur să mă achit neachitat
codul se ţipă celorlalte măsele măselariţă
ne fâlfâie scalpul mie unuia o zi o săptpmână
în lut cu nefericire debestializat în vapori
frecaţi de scrumul urinelor în aer liber
scăzând presiunea fostului sânge pe măsură
de insinuare ce şi cum chiar acest ceşicum

105

ca să fii cât mai asemeni decât atunci când nu vei mai fi
scrii cum eşti eşti cum nu scrii încerci o despărţire
când de cine eşti când de cine nu eşti vii de acasă
dacă vine altcineva de acasă consumi cu sensibilitatea
nu te poţi fura într-atât cât să poţi fi condamnat la moarte
pentru că ai furat lumea şi totuşi eşti condamnat
ceea ce fericeşte lumea scăpată din mâinile tale
altfel împreunate deasupra capului palmă
lipită de palmă să nu se mai ghicească zgârcenia
şi potenţa parcă n-ar şedea frumos nici una nici alta
nu încape în pungă surâsul dacă fotografia nu
minte triumfător căci umilinţa vestită în cronică
se adresează martirilor orfani de pe
urma mâinilor încremenite deasupra capului nedespreunate

106

n-aveam nevoie n-aveam timp să mă tem de repre-
salii intime intimitatea se dispersase în materii
însufleţite la vedere întrevedere nevedere
mă expropriasem personal luând-o înaintea oricărui
binevoitor de arhanghel foarte rău la suflet
dacă de suflet mai poate fi vorba nu mai poate
ştiu de entuziasmul de atunci al imperfectului acum
nu am nevoie de alt timp decât de timpul de atunci
de la începutul nonsensului protuberant ex ab
cu tot ritmul devitalizării intervenite peste noapte
de care n-aş avea timp n-aş avea nevoie şi totuşi
văd de acum înainte o intimitate represată de sine
cel puţin întru cât se ţinuse secretă şi mândră
pe când mă înspăimântam de orice singurătate acceptată

107

acceptată de isterie singurătatea religiozităţii pierdute
odată cu libertatea religioasă a muribunzilor fericiţi
aproape se sexualizase stâlpi ondulând peşterile
n-am o sentinţă pe potrivă n-am nimic de zis
despre o viaţă ca a mea cu atât mai puţin
despre a celorlalţi invit în organicitatea de
peste zi noaptea îmi rumeg bruma de conştiinţă
întoarsă în vise fără de care zilele nu mi-ar fi
posibile neavând despre ce vobi singur
cobit rarefiate ascunzători de arşiţă vădind
defectele îngroşate de structura de epocă retrasă
poate însingurată din motive istorice istoria sin-
gurătăţii nu se masifică nici în singurătăţile
luate separat nici în prea continue sunete

108

odihna e deplină în durere de altădată speranţa
unei scrisori trimise şi primite într-un suflet
cuvintele deasupra brunele dedesubturi la vedere
pe locul prezentului nestătătoare reminiscente
reminiscent viitor ăntre trupuri spiralate abur
tot punctul de vedere nu ajunge la punctul punct
durerea de-ar fi deplină în odihnă apoi ochii
nu doar să vadă inima nu doar să ceară ca o
obârşie continuă a fiecăruia din fiecare a odihnei
din durere a durerii din odihnă cu toate de-
osebirile de ce fără deosebire ca să ne doară
ce ne doare nu ce nu nedoare  nu pe noi
cei din vale valea noastră valea noastră valea
noastră nu m-aş mai odihni de durerea ei

109

am degenerat ştiam speram că n-o să degenerez
ştiind că generaţia n-are astâmpăr în indivizi
poate e mai bine în afara singularului plu-
ralului şi politicilor generative postgramaticale
ce ştiam deja degenerând era o neaderenţă
de neiertat la decorul viu oricâtei morţi
colorat de culoarea înăşi trăită în copaci
ştiam deci adică iubeam ba bravam nici o di-
sidenţă numai frumuseţea în timp ce sac de golul
aluziilor mirosite ani îmi vărsam năduful
în mici alter personificaţii neieşind din mine
neînaripându-mă în plantele retezate de nonsens
mai pe şleau mi-am interzis peisajul care
aducându-mă pe altă lume mi se şi dăruia

113

între Ganesh şi Ganesh scriu un orb indescifrabil şi în vis
şi navagraha homa omnes homines voiam să-l clarific
azi în familie fără adaosuri postreligioase ştiu ce
m-ar fi împiedicat şi-ar fi împiedicat pe oricine deci
nu istorisesc piedica dintr-o zi către toate zilele
când va fi trecut când vor fi trecut o să aflu un nume
desfăşurat ce-l crezusem altădată muzică hohot
neînvăţat doar liber când se moare violent aveam
interludii astfel obsedate cum le trec totdeauna
spre asemănarea pa cale le-am domesticit în agonia
de astăzi a rugăciunii de ieri în gâtul blocat
şi am călătorit un drum în linşte neortodoxă vag pedantă
în declinarea inccompetenţei ruşinat să invit la I-
maginarea visului meu de către alt vis al altuia

114

exact e strigătul denumind fructul pomului ambulant
exactă e unicitatea mulării hainelpr pe trupurile grăbite
exactă e mirarea păsărilor când le legeni nu e exact
strigătul cum îl traduc înainte de umplerea gurii
nici păcatul nici zborul a tot ce se mişcă sub păsări
ce înţeleg exact un fel de act exterior al sufletului
nu-mi aduce cu ponoasele timpului vreo amintire
parcă desluşeam altceva decât zilele trecute şi
lăsam la capătul zilelor un semn de adio
să fi fost rugăciune nu se striga nu se tăcea
a fi metaforizat ciclonul pentru a cui consolare
cuvintele adunate din strigat cărui auz reofertă
fetele mai mult spânzurate în ce noroc nuntind
te-ai dus să desparţi răpitoarea de păsări i-ai spart ciocul

115

vastele animaliere cerul şi câmpul de la sine clătinându-se
praful pe tobele scrise cu aur concurându-l în migraţie
ochii frumoşi ne-ar cobi cel puţin tot atât în somn
la ce-am dormi la ce n-am vedea graţia mereu alături
dacă fiecare a vrut altceva apoi n-a mai vrut dacă
aerul se mişcă pe neaşteptate şi nu numai el
ceea ce este dincolo de aer sufocat de imposibilul vieţii
căruia şi noi ne închinăm nu să ne aibă în pază
nici să nu ne scoată din fire firea poate să-i rămână
cu noi în ea o perpetuă neştiinţă de ce ne doare
senzaţia imitaţiei pauza asta e importantă nu somn
nu tăcere cu etimologia însingurării roiuri expirând
în cearta rece cald n-am timp n-am cum să ne
împăcăm între noi cei de aici concurându-ne în migraţie

116

prin apa limpede încă nebăută cânepa violetă gura
se străvede rânjet în craniu apoi o femeie nudă
care ocoleşte sticla înflorată şi vine într-un sărut
deci monotonia explodează în thanatice geneze
florile acelea nu avem nevoie să le vedem nici noi
să bem apa în care ne-am cunoscut ca pe
pânză aţele de drum culcaţii de-a curmezişul
trecătorilor metamorfozabile după cumvisează ei
nu plecăm din cleşte de oase opuse în dorinţe
rânduite cu dumnezeu pe el jurasem să nu-l
amestecăm dar aşa ne facem vorbele de neam
altfel cum ne-am fi avut aşa neîmpinşi de
apele adevărate ce-au curs mai toată viaţa
pe unde noi dacă ne-am desăruta n-am mai fi fost

117

hainele pitoni pitonii carne carnea cotoroanţă
ce mi-aţi făcut zi şi noapte în pustiu de suflet
buzunare golane aţi râcâit lepra aţi lins-o
asta îmi aduce aminte de rariţa ruginită
în bălţile sterile de sânge mort înviat mort
închegând terase pionilor cred că javre de
negru de roşu nemaiînhăinurate de modă
până şi căpcăunii odată cu păunii pustiindu-se
chiar la pe locurile lor ou cu frică de
se crapă coaja iar nu s-ar mai dezbrăca
n-ar mai năpârli n-ar mai ilustra
cunoaşterea dinainte pentru urmăritori
doar şi-au frecat pielea de toate suprafeţele

118

dor dar mâncare nemâncare dor în repetiţie automată
cine de trei zile doreşte pe nemâncare şi zace-n boală
altădată la rang îngroparea deviilor cât timp câştigat
de ambele părţi din partea mea ca oricare las
cu pacea lucrurilor un nonsens cât mai departe de ele
cu mine cu tot totului abstras şi eu pe rând
cu minele de nimic şi de ce-am auzit şi sufăr
a nu fi surd şi a gesticula gladiatori în pacea
fiinţelor cheie de la talpa iadului din fantezie
muritorilor vechi mulţi pantomimi puţini actori
de tragedii standardizate cu amorul unei marmori
masculine unei lăzi de zestre pline de şerpi
necunoscuţi şi la îndemnul lor adorându-se
cât mai e timp şi timpul nu mai e sunnus

119
suntem simţiţi mai mult decât simţim simţurile noastre
nu ne simt pe noi ne culeg din simţurile celor ce nu mai sunt
cine-o fi fumul la care mă uit cu mine sfârşindu-se
în sus între oglindă şi mine între cuşcă şi gol deasupra
ne bagă în seamă foamea patrupedă dorim de singura
pasăre fără aripi vieţuind în pământ fără frumuseţe
auzind-o numită cum şi ea ne-ar numi şi nu ne numeşte
dăm din umeri că se mai poate şi una ca asta după toate cele
âmplarii de fier în jurul uneia câte una la reparaţie
reiese nedreptatea singurătăţii nu ştim răspundem
cine lipseşte ce sex există încă nedezvoltat
ne vom mai gândi până la viitoarea reparaţie
vremea se simte şi autodistrugându-se muşcă şi
penele răuvoitoarei ignoranţe pe care ne-o simte moartea

120

de aici încolo împotmolit aici încolo nu am cale liberă
ni se opreşte locul a recunoaşte că m-am oprit demult
şi ne-am fertilizat unul pe altul el creşte
cu mine eu scad cu el înghiţit spre a nu mai răsări
îţi voi stricat gustul de rudă de sămânţă ritul
nu ni s-a potrivit multă vreme şi unul din noi
ar fi peregrinat pâna la uşa pe scări în grădină
apoi înapoi apoi până la uşa pe scări în grădină altul
s-ar fi ocupat de libertate deloc nu e timp de
altă libertate şi s-ar fi simţit liber de a nu
peregrina şi el iar peregrinul întors nu mai avea loc
i se părea că a greşit adresa îi venea în minte spitalul
de unde cunoştinţele însănătoşite plecaseră pe la case
şi casa asta deodată necunoscută uşa grădina

121

când s-a stins şi nu se ştie ce fusese în lumină refuza
vizita scurtă în delir a comutatoarelor înşirate pe sârmă
de aripa morţii tăiat ciocul păsării cum se mai
deschide nu e o moarte la mijloc un lotus al vitalităţii
sinistrul resimţit familial contrastul depărtărilor
de mercur voalt în plin sentimentalism de natură
ăn sensul de linişte când se stinge soarele şi nu
se ştie ce fusese-n lumina cealaltă cărămidă nouă
cărămidă rea înflorite una în alta pe pânză aleasă subit
de ochiul boului spre a fi aştrnută perdea pământului
şi-n joacă să se trezească la viaţă anterele stingându-se
în opoziţia nu prea populară a sterilităţii intermitente
martori târzii mărturisind a se fi stins deodaă cu lu-
mina fiind obosiţi de viaţă de tot întunericul

122

ruptele virtualităţi de culori întrupate se răzbună
pe inocenţa postbelică şi am de a face cu dracul
gol în propria-mi persoană strigându-se impersonal
de pretutindeni că încă şi astea fac upanişada ce
onoare a fi abolit reînchipundu-se ce şi cum
de unde până unde expresivitatea răurilor nereu
posibile după epuizarea la zi de cu noapte timp
lung sentinţa egală poveşti tipice de încălcare a
moralei cu moralitatea iadului de modă veche
până la urmă identificându-se deci cu diversităţile
multe şi mărunte incolore virtualităţi de
pasăre inelată e vorba de pasărea crescută în
care s-a extins spre a se restrânge odată
prinsă cu toate virtualităţile întrupate de-aici

123

desenul pulverizat in quarto ne înzodiază din vechime
a ne uni mâinile în piatra jumătate în jumătate amintire
ştim vag un chip apropiindu-se fără menajamente
în bucuria  împânzită fragmentelor printre care
dezintegraţi am vrea să alergăm a ne dezintegra
dacă ai stins atîtea pene de privighetori taciturne
cât să fluture abia ouatele ofrande apărării de
chipul răpitor dăruitor într-un gol de planetă
ne sugerăm speculaţii crezute spre a rezista
timpului şi timpurilor o poză sfâşiată de viermi
şi totuşi emanând maniere ascunse ocheanelor
ne pomenim între noi încă din viaţă cum nu vom fi pomeniţi
în chip străinul acela de chip care se apropie vine
şi trece iar cei ce ştiu tot nu se închipuie fără chip

124

de zis bang pe bancă un pat lung cât cuibul de barză
în diametru loc de joc pntru degetele mâinii moarte
dincoace o uşă perdea fluture femeile însărcinate
născând pe alt pat din frânghie unde se doarme din cer
neadăpostitele roiuri şi mai încolo dubla intrare în
dreptunghiul vestizat ierbişul ănchiderea redeschiderea
spre lumea largă mascatul conservator colcăie de sirene
înecate pe podeaua desculţă nu spre ruşinea cerului
tenorii au luat-o razna cum auzim muzicalizarea
se detenorizează automobilistic nomadic sus
cerul cerului bang la un fum prohibitiv zice
azi n-am auzit se zice că se aude bang ori limba
maternă neguvernantă în emigraţia şi disidenţa
vocilor se zic audibile apoi alternativa bang

125

continua ubicua suava mai avuta ea are încă prioritate
de sine în du-te-vino-ul tuşului şchiop în palme verzi
podidit merge pe oicioarele ei ăn ceara roiului
dăscălit găurilor nu se întoarce în nume nici ea
şi astfel îmi reţin respiraţia cât se cuvine duminica
de dinainta săptămânii oarbe de-o scriu între Ganesh
şi uşa vecinilor furnicile n-au practic nici un duşman te
cunoasc eu pe tine iar dimineaţa toată săptămâna trecută
alte cinci corone probabil nu le voi scrie nu din ne-
credinţă nici intenţia morţii nu mi-o recunosc în viaţă
le închipui în sufletele departe aproape mulţumit
că nu am scris până acum orice dar nu am scris
mi s-a părut că am vrut să scriu ceea ce n-a venit
şi s-a dus pe copcă mai mult expresii stopate

126

mi-ar mai trebui pentru mai puţin de cinci corone
o viaţă şi o săptămână măsor nimicnicia în surprize
programate astrologic subintitulate cu ultima
suflare parcă din mila tainelor precedente upa
nişadelor secrete în loc şi suflet complet
sfinţii de mireasmă se vor fi bătut cu pumnii în piept
fumegându-şi numele din nou anomic i-aş fi ivit
din resturile feţei atotcurândului de ce n-aş primi
de-o milă ceea ce mi-am dat mie altuia în porţii
ucigaşe pe furiş n-am decât să sonetizez jurnalul
anomizându-l un pic nu vreo originalitate
nici décor poate ca o tăiere sub limbă ori o
homeopatie patie liniştită de simptomele
nedezvăluite din asemănarea cu Ganesh

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu