miercuri, 16 noiembrie 2016

POSADA AZI - Colocviile de Marți, 29 noiembrie 2016, 5pm, Calderon 39



POSADA  AZI

Sun Tzu – Mariana Gurza – Puși Dinulescu – Dimitrie Grama – Mihaela Georgescu-Delafras – Silvia Jinga – Corneliu Zelea Codreanu – Jacques Attali – Vlad Mischevca






SUN TZU

Ce vor Putin si Trump in Romania si Moldova?
Cum vede Sun Tzu înfrângerea inamicului fără luptă, se potriveste cu politica estului si vestului in Balcani?
1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului;
3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte;
4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor;
5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă;
6. Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare şi neglijenţă, apoi avansaţi cu repeziciune;
7. Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului;
8. Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale;
9. Daţi inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile;
10. Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii;
11. Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice;
12. Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva.  Apoi, LOVIŢI !
Scopul vostru trebuie să fie preluarea intactă a tot ceea ce se află pe pământ. În acest fel trupele vă vor rămâne odihnite, iar victoria va fi totală.

MARIANA  GURZA 

Dumnezeu si umbră - God and shadow - o carte de poezie, in editie bilingvă, de Mariana Gurza

Traducere în limba engleză: - George Anca - Editura Singur - 2016

De ce Mariana Gurza?

La o primă vedere, s-ar putea spune despre poezia Marianei Gurza că este de un ermetism pe care mulţi cititori nu l-ar înţelege. Deh, e mult mai uşor să priveşti poezia de azi prin prisma textualismului - dar dincolo de aparenta închistare lingvistică explodează versuri neobişnuit de profunde; poate în asta stă şi coeficientul de ermetism pe care nu-l neg, doar îl observ (ca parte, nu ca întreg).
Încerc să definesc global maniera scrisului Marianei Gurza, nu să mă raportez la valenţele unui singur volum, astfel că pot opina: aura profesorală ca primă senzaţie, când îi citeşti poemele aproape că dispare, dacă te laşi purtat de versuri, fără intenţii critice imediate. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet, decât să trezească emoţia în potenţialul cititor?, căci trăim într-o lume în care sentimentul este, după tot mai desele păreri, mult mai uşor de generat pe calculator decât trăit pe viu, la intensitatea generată de fiinţa umană. E drept că actualele resurse tehnologice îndepărtează omul de propria sa expresivitate, îndepărtându-l astfel de partea lui artistică – dar tot drept este că poezia contemporană s-a transformat într-un fel de „bun” ce poate fi vândut ori cumpărat precum o roată de maşină, ca să dau un exemplu. Şi-atunci cum să convingi pe cineva că arta este necesară? Tot felul de filme şi informaţii mass media spun lumii că arta se măsoară în cotaţii ale caselor de licitaţii, că e valoros numai ce costă mulţi bani, ignorându-se (voit sau din neştiinţă) rostul ei primordial, acela de a ne răscoli fiinţa în alt sens decât cel material.
Prin poezia sa, Mariana Gurza opune curajos latura spirituală celei materiale, „realizării” facile prin materialul/financiarul acestor timpuri dezaxate. De vom privi şi partea spirituală – depinde doar de noi. De nu, putem spune ca Nietzsche: „Dacă te uiţi adânc în neant, şi neantul se uită la tine”.
Ştefan Doru Dăncuş


Why Mariana Gurza?


At a first glance, it might say about poetry of Mariana Gurza that is of an hermeticism which many readers would not understand. Ay, it's much easier to look at today poetry through textualism - but beyond of its apparent linguistic seclusion, unusually deep lyrics explode; perhaps this factor is hermetic and you do not deny it, just observe it (as a party, not as a whole).
I try to define global manner of writing of Mariana Gurza, not to refer to the valences of a single volume, so I can opine: aura professorial as a first feeling when you read her poems, the professional aura, as a first feeling, almost disappears if you let yourself be carried away by the lyrics without immediate critical intentions. What would be more liked for a poet than to arouse excitement in the potential reader ?, because we live in a world where the sentiment is, according to increasingly frequent opinion, much easier to be generated by computer than living lively, at intensity generated by human beings. It is true that current technological resources removes man from his own expressiveness, removing it from the side of art - but all right is that contemporary poetry has turned into a kind of "good" that can be sold or bought as a wheel of car , to give an example. And then how to convince someone that art is necessary? All sorts of films and information media tell the world that art is measured in quotes auction houses, it is valuable only costing money, ignoring (willingly or ignorantly) its primarily purpose, that to ransack our being in different meaning than material.

Through her poetry, Mariana Gurza opposes courageously the spiritual side to the material one, to the facile "achievement" by material / financial of this unbalanced time. If we will look also to spiritual part - it depends only on us. If not, we can say like Nietzsche: "If you look deeply into nothingness, also nothingness looks at you."

Ştefan Doru Dăncuş



(Prefată / Preface)
 
Frumoasa doamnă întru Dumnezeu si umbră

Mariana Gurza atinge gratia poeziei prin împărtăsirea trăirilor sale cu părinti si copii, eroi si sfinti, Bucovina si Zenon. Asa cum la Eminescu melancolia se face vers, la Valmiki soka (durere) devine sloka (verset), aici umbra se face litanie. Singurătatea de neam si nemaineam poartă rezistenta prin logos, înviere la înviere. Unul câte unul, poemele se caută liturgic revărsând pietatea domestic-zenoniană.
”Eram frumoasă, / când te aşteptam.” (Eram frumoasă). „Am crezut că travestindu-mă / în lumină, / în disperare / am să-ţi adorm imaginaţia.” (Cerul plânge în inima mea). „Am crezut că ştii / cine sunt. / Eu mă credeam, / deopotrivă că sunt / şi umbră şi fiinţă.” (Spune-mi ine sunt). „Se făcea că sunt pasăre-n zbor. / A câta din numărătoarea / lui Dumnezeu?” (Zbor printre nori). „mă uimesti, prieten / cu dorinţa ta de a merge / pe urmele sfinţilor, /de a te întoarce spre tine însuţi.” (Mă uimesti, prietene). „Unde eşti bunicule, uitat printre străini / aruncat într-un colţ de pământ, / ţi-o fi pus cineva o cruce, / fiind român, / sau te-au batjocorit / şi te-au făcut scrum?” (Unde esti bunicule). „… Alergam înfrigurată / spre un sfeşnic pribeag / întocmai ca Zenon. / Ne-am surprins amândoi / în noapte întrebând...” (Pe urmele lui Zenon)
„Vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa” (Nina Ceranu).
Ne exceptând romanţioase declaraţii erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii, bunică), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru.
Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele: Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt Eubeea, 2006).

George Anca



Beautiful Lady unto God and shadow


Mariana Gurza touches the grace of poetry by sharing her experiences with parents and children, heroes and saints, Bucovina and Zenon. As at Eminescu the melancholy turns into verse, and at Valmiki soka (grief) becames sloka (verset), here the shadow is litany. Loneliness of nation and no more nation carry resistance through logos, resurrection at resurrection. One by one, the poems search each other liturgical pouring domestic-Zenonian piety.

„I was beautiful / when waiting for you.” (I was beautiful). „I thought you know / who I am. / I thought I was /equally / shadow and being. ” (Tell me who I am). „It came as if I was a bird in flight. / Which one in the God's / counting?” (Flight amidst clouds). „ you amaze me, friend / with your desire to walk / on traces of the saints / to return toward self.” (You amaze me, friend). „Where are you grandpa, forgotten among strangers / thrown into a corner of ground, / did someone put to you a cross, / being Romanian, / or they have mocked you / and made you ash?” (Where are you grendpa). „I ran trembling / toward a vagrant candlestick / just like Zeno. / We surprised each other /wondering in the night...” (On Zeno's footsteps)
„She wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu). Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord's Prayer. Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.

George Anca 
Observatorul/Toronto

 PUSI  DINULESCU

A obţine ceva...
Spre deosebire de alte animale, omul e negustor.
Pentru a lua, animalul doar pândeşte, ţâşneşte şi apucă. Apoi. înghite! Aşa şi leul, vulturul, chiar ştiuca...
Dar la om e ceva mai complicat. Ca să obţină ceva, el pune la bătaie mai puţin ghearele şi ciocul sau dinţii, ci banul, sexul, relaţia socială, priceperea profesională de domeniu sau manipularea, exploatând slăbiciunea de înger sau prostia aproapelui. Dar uneori se bazează pur şi simplu pe norocul chio...r...
Când eram eu copil, tata îmi zicea să învăţ. Ei, bine, am învăţat!
E drept că mi-a şi plăcut şi că am avut şi toate condiţiile, de ce să nu recunosc?
Dar a fost asta suficient? Parcă, nu...
Când erau comuniştii la putere, mai era o chestie, care venea mai de departe, de prin secolul anterior, când Caragiale scria despre hatâr şi compunea si clasicul Lanţ al slăbiciunilor.
Dar acum s-au dus dracului toate astea! S-a dus hatârul, s-a dus şi lanţul slăbiciunilor!
Azi trebuie să dai, dom`le! Ori dai bani (dar pentru asta trebuie să ai acces la Filieră, nu merge ca la magazin!), ori să dai sex (dacă sexul e anturat de un trup nostim, tânăr şi bine proporţionat, posedând şi un creieraş care nu face fasoane), ori să facilitezi o relaţie cu cineva foarte tare, dătător de onoruri, funcţii, porţi deschise şi alte şmecherii d`astea… Ori poate să dai şi peste unul mai slab de înger (dar mai găseşti aşa ceva între împărţitori?) sau peste unul prost de bun (pă unde-or mai fi ăştia, Doamne?)
Ori nimic şi nimic şi nimic şi numai să ai noroc şi să nimereşti într-o conjunctură în care astrele se-ncalecă exact acolo unde eşti tu şi fără să faci ceva, fără să ai vreo calitate, să câştigi, domnule, să câştigi! Şi fără să mişti un deget să te trezeşti cu buzunaruL doldora, ca la loto!
Dar să joci! NumaI să joci la tripoul vieţii, la tripoul social!
Visuri, numai visuri, vis de secătură…
Dar adevărul e altul, adevărul e că viaţa e o afacere, după cum zicea bătrânul Grandet al lui Balzac. Da, da…
Aşa că treaba aia cu învăţatul nu e rea, dar să crezi că asta rezolvă totul, cam naivă poveste…
Şi totuşi, Balzac şi cu Grandet al lui poate că nu avea dreptate. Viaţa pare mai degrabă un jaf în stil mare. E ca o lovitură, pe care o dai după ce ai studiat bine nu chimia, fizica, franceza sau mai ştiu eu ce, dar ai studiat bine să vezi cum e apărată avuţia lumii şi de cine, care-s slăbiciunile acelora şi mai ales să fii atent când se schimbă garda, cum a fost în `89…
Da` cine ştie când o mai veni o chestie ca aia?
Puşi Dinulescu

Dreptate prntru o mare artistă
            Se spune de dramaturgia română contemporană că e urgisită.
Dar poate că nu e chiar aşa! Uite, de pildă, doamna Rodica Popescu-Bitănescu se lăfăie cu două spectacole pe prima scenă a ţării, unde în triplă postură (de autoare, regizoare şi actriţă!) se exhibă cu dărnicie publicului, promovată cu delicată preţuire şi chiar tandreţe de aproape toată lumea, care contează în această lume cam ciudată şi uneori chiar tenebroasă  a Thaliei. O îndrăgesc şi directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedintele perpetuu al Uniunii Teatrale din România şi doamna primar general al Capitalei, care de curând i-a şi stipendiat, cu dărnicie, un festival omagial. Doar domnii Johannis şi Cioloş par deocamdată indiferenţi. Poate că şi Peter Brook, Vladimir Putin sau Papa Francisc, dacă i-ar cunoaşte piesele, cu tot cu plinele de savoare montări, n-ar sta de lemn Tănase! Ca să nu mai vorbim de Donald Trump sau de vecinul nostru, abia înscăunat, Igor Dodon, cunoscuţi ca adevăraţi şi rafinaţi promotori ai culturii…
Aşa că, ia, mai tăceţi din gură, voi, cârtitorilor, voi, invidioşilor, voi, nulităţilor, pentru că, vezi, valoarea e întotdeauna recunoscută, îndrăgită, mângâiată şi mai ales bine plătită!
Şi totul, când te gândeşti, n-a fost făcut, decât cu râsul acela zglobiu al ei, cu care, în lipsă de alte calităţi distinctive, şi l-a constituit, parcă, în marca ei înregistrată.
Şi ce mai râde ea de toţi, cu sacii urcaţi în căruţă cum e, peste care tronează, sfioasă şi neajutorată, totuşi, mâhnită, însă, în acelaşi timp, de răutatea lumii, care n-o mai suportă de rea ce este!
Puşi Dinulescu

DIMITRIE GRAMA (redir)

Lectia de sah  

Predau șah la mai multe ș coli dintr-o metropolă occidentală. Am mereu cu mine o tablă de demonstraț ie, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare.
Copiii, majoritatea între 7 și 10 ani, băieți și fete, de toate etniile și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.

-Deci, copii, la șah avem 16 piese albe ș i 16 negre. Albul mută primul și...

Un băieț el mai închis la culoare întrerupe:
-E întotdeauna așa? Albul mută mereu primul?
-Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori...
-Nu e corect, întrerupe un altul. Ar trebui să mute amândoi primii. Sau negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie...
-Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior, haideț i să trecem mai departe. Așadar, cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele...
Clasa murmură. O fetiț ă ridică mână.
-Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.
-Nu chiar, zic eu cu blândețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt, ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc....
Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zâmbet de satisfacție.
-Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura și ca nebunul.
Fetele protestează.
-Cum puteț i spune că o regină mută la fel ca un nebun? Dvs jigniți femeile!
-Nu, dragii mei, aș a este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge mereu strâmb, adică în diagonală.
-Nebun este un cuvânt urât. Nu trebuie să râdem de cei cu dizabilități mentale.
-Bun, dacă nu vă place „nebun”, să știți că în engleză se cheamă „episcop”, ca la biserică. Putem să îi spunem „episcop”.
Alte proteste.
-Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie, aici este o școală laică.
-Ok, Ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii și reginele să râdă. Aș a e bine? O să îi spunem bufon.
Copii se calmează. Mergem mai departe.
-Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.
-Crucea este semn religios. De ce nu are o semilună? Sau nici un semn?
Cred că ar trebui să îi scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. Așa am învă țat la orele de educa ție civică.
-Cine se ofensează? Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură orientală. Mohamed, așa te cheamă, da? Te sim ți ofensat de această cruce de pe capul regelui?
Băieț elul mă priveș te aiurit.
-Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor?
-Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi, ce repede îmi găsesc sinonimele...). Este cum te simț i atunci când un alt copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim!
-Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sunt din Siria.
Trebuie să schimb vorba, discu ția asta nu preveste ște nimic bun.
-Aș adar, regele...
-Există un singur rege? Întrerupe un băie țel blond.
-Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.
-Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe? întrerupse iar o fată.
-Nu, zic eu categoric.
Un murmur de dezamăgire.
-Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau două mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.
Încep să îmi pierd răbdarea.
-Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o ț ară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe...
-Păi poate atunci erau mai înapoiați, și femeia nu avea drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este a șa. Nu trebuie să mai existe discriminare.
Oftez. E cazul să trec să explic alte piese, care nu posedă sex, și nici religie. Regele cu cruce ș i regina m-au băgat în bucluc.
-Aș a, deci, continuăm. O altă piese specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3. (arăt mișcarea).
-Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese? copii sunt iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate fața de celelalte piese.
-Da, aș a este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii-sunt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze într-un fel.
-Aș a da, se luminează copii.
-Dar, dom profesor-sare un alt băiat-nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nici o vină pentru conflictele între oameni.
Uff, ce lungă a devenit ora asta! Poate reu șesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.
-Dacă nu vă place să îi spune ți cal, atunci îi spunem “cavaler”.
Copiii simt că e doar un truc.
-Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.
Simt că explodez.
-Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel! Avion e bine, că tot zboară peste ceilalț i?
-Da, da! E bine aș a. Avion e bine.
Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:
-Deci aici, în poziț ia asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.
-Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?
-Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit câmpul de bătălie.
-Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.
-Refugiat! Perfect! Asta e cuvântul potrivit. Merci (nu mai am putere să lupt cu ei).
Ajungem în fine să povestim despre pioni.
-Ăștia mici, de aici din faț ă, sunt pionii. Ei sunt un fel de soldaț i, care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung cumva pe ultima linie, se pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putem avea – dacă toți pionii se schimbă în regină, 9 regine alba pe tablă.
Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zâmbet de satisfacție.
-Un singur rege ș i 9 regine??? Femeia nu este egala bărbatului în acest joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.
Soneria mă salvează. Copiii își strâng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă.
Întreb un băiat:
-Ce oră aț i avut înainte de ora de ș ah?
-Am avut literatură ș i am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mâna, în Lion King nu s-a prezentat nici un om african....
Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează ca în „Lion King” nu era deloc vorba despre oameni....Îmi strâng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu dacă a ș fi scăpat întreg....”
- autor anonym


MIHAELA GEORGESCU-DELAFRAS

Numai comunistii copilariei mele, de care familia mea a fugit mancand pamantul, nu permiteau pareri opuse doctrinei lor, te amenintau si  te batjocoreau daca vedeai lucrurile altfel decat ei. De la o vreme am inceput sa-i elimin din viata mea pe conationali cu tendinte dictatoriale si fara respect fata de cel care e altfel. Cine isi bate joc de omul care are o intelegere diferita a istoriei sau a evenimentelor nu mai are ce cauta langa mine. 

Mai jos e analiza unei romance din America pe care am primit-o de la Mona. Am doua prietene romance aici, in America, care factorizeaza in gandirea lor si elemente pe care media corporatista americana si europeana le-a evitat si pe care femeia asta le discuta. Mi-ar place sa o intalnesc si pe ea. Eu, am spus de la inceput ca posibilitatea pacii in Europa dar mai ales in Romania formeaza elementul primordial in formarea unei opinii in jurul persoanei care face decizia asta. Si, am fost atacata murdar de o romanca pentru simplul motiv ca am exprimat dorinta ca cel ce va ocupa Casa Alba sa mentina pace in Europa dar mai ales in tara mea si ca m-am aratat neinduplecata impotriva ucigasilor de copii in Iugoslavia, Irak, Libia, Siria, Afganistan, etc. 

Silvia Jinga
Sperăm la întoarcerea normalității
            Mi s-a luat o greutate de pe inimă. Aceasta este starea pe care am trăit-o ieri (8 noiembrie a.c.) dimineața când am ieșit din cabina de vot. Numai cei care au urmărit succesiunea întâmplărilor reflectate în presa americană de la debutul campaniei electorale vor înțelege că datorită corupției practicate de familia Clinton și acoliții lor am început să ne temem. Am trăit clipe care mi-au adus în minte secvențe funeste din perioada dictaturii de la noi. Cu adevărat democrația americană era în primejdie. CNN, Washington Post, New York Times deveniseră tribunele oficiale ale ”dinastiei” Clinton, dând senzația că țara fusese luată în antrepriză. Holywood-ul, Wallstreet-ul, media, în mare parte, se angajaseră într-o sarabandă a minciunii și calomnierii. Niciodată n-am văzut mai multă aroganță și siguranță de sine drapată într-o demagogie șlefuită, care la fel ca în timpul comunismului plutea pe deasupra realității și a adevărului. Cu foarte puține excepții, presa americană s-a vândut sumelor uriașe pompate de mașina electorală a familiei Clinton. Păreau imbatabili, triumfători, asumându-și victoria cu mult înainte ca ea să fi fost obținută.
            Hillary Clinton a manifestat un soi de ”mânie proletară” împotriva tuturor vocilor libere, nemascându-și ura, ea ca și președintele Obama împotriva lui Julian Asange, Edward Snowden și a tuturor celor care au plătit cu libertatea lor pentru curajul de a demasca putreziciunea elitei politice. Obama a ajuns președinte datorită sprijinului total al tineretului ca să devină  cel mai de temut adversar al vocilor tinere doritoare de adevăr.  Tinerii care au donat sume modeste cum ar fi 27 de dolari pentru Bernie Sanders, al doilea candidat al Partidului Democrat sunt cei care s-au simțit trădați de Obama. Să se știe asta. Oreste Teodorescu spunea azi (9 nov.) la Realitatea TV că familia Clinton a devenit în exercițiul funcțiunii putred de coruptă și nu este de loc o exagerare. Poporul american este foarte răbdător și iertător, dar nu și stupid. Milioanele pe care dinastia Clinton le-a acumulat din vânzarea de favoruri către puteri străine sau către cetățeni particulari, printre care, la un moment dat s-a numărat un chinez îmbogățit, ghiciți din ce, din exploatarea unor prostituate aduse din China la New York stau mărturie a acestei corupții de proporții. Dinasticii nu s-au dat în lături de la nimic.  Familia Clinton a pozat în mama tuturor răniților minoritari, dar să ne amintim cum au subtilizat milioane de dolari din bilioanele trimise ca ajutor sinistraților din Haiti, după tragicul cutremur soldat cu mii de morți. Printre alți beneficiari ai acestui furt de amploare s-a aflat și fratele lui Hillary. Domnilor, familia Clinton își făcuse din America instrumentul perfect de îmbogățire, soții Clinton fiind la începuturile carierei lor politice foarte modești la portofel. Dar nu-i nimic. Și-au folosit darurile pentru a înșela fără scrupule mulțimile, drapându-și mizeria și crasa imoralitate într-o oratorie care de data aceasta nu i-a mai ajutat. Ulciorul nu merge decât de două ori la apă. A treia oară se sparge și iată că s-a spart împroșcând-o pe Hillary necruțător. Ea vindea favorurile precum papii în Evul Mediu indulgențele.
            Când Bernie Sanders a spus-o răspicat că sistemul este rigged (corupt, părtinitor) a făcut o mărturisire din interiorul afacerii electorale a democraților, unde Hillary a tras toate sforile posibile, practicând minciuna, dezinformarea alegătorilor, cum s-a petrecut în California în perioada bătăliei pentru nominalizare (primary).  Noi toț,i care am fost spectatori la imensul teatru al înșelătoriei, suntem convinși că Hillary Clinton și co. au sabotat victoria care i se cuvenea lui Bernie Sanders.  O parte dintre tinerii care l-au susținut pe socialist au preferat să voteze pentru Donald Trump, atât de dezgustați au fost de machiavelismul dinastiei Clinton.
            S-a făcut mare caz de conversația de locker room (vestiar) a lui Donald Trump privind relația cu femeile, dar s-a trecut ușurel cu vederea imoralitatea lui Bill Clinton vădită încă din perioada lui ca guvernator la Arkansas, ca să nu mai vorbim de afacerile familiei Clinton legate de aeroportul Mena din același stat. D-na Clinton le-a pedepsit în fel și chip pe amorezele soțului ei și ea trece totuși ca mare apărătoare a condiției feminine.  Guvernarea familiei Clinton a adus Washington-ul în acea stare a Romei circumscrisă de regele Jugurta al Namibiei, dacă nu mă înșel, când a afirmat urbe venale et mature perituram si emptorem invenerit (oras de vânzare care vei pieri îndată ce-ți vei găsi un cumpărător).
            Familia Clinton a ajuns să se confunde cu ceea ce americanii au numit establishment-ul, care include nu doar Casa Albă, ci toate instituțiile plătite să lucreze pentru interesele politicienilor, în frunte cu corporațiile, într-o ciocoiască ignorare a majorității a căror taxe erau abuzate în fel și chip și de care își aminteau în perioada alegerilor, când se aruncau în desfrâu sume uriașe. În ultimii treizeci de ani stagnarea nivelului de trai, exportul joburilor manufacturiere, degradarea marilor orașe, a infrastructurii, pauperizarea, suferința cauzată de criza economică din 2008, stimulus-urile oferite băncilor de Obama au cauzat tensiuni mari în societatea americană. Au votat cu Donald Trump statele din Midwest, eminamente democrate, din cauză că cetățenii s-au simțit înșelați amarnic de ambele partide, care s-au succedat la conducerea Americii. Să fie clar, Donald Trump nu este un republican tipic, nu este nici un democrat sadea. Victoria lui definește un moment de totală repudiere a sistemului bipartinic, ceea ce ne face a crede că evoluția structurii politicii americane nu se va opri aici. Emailurile lui Hillary Clinton au relevat societății americane duplicitatea ei condamnabilă, afișând un discurs pentru uzul maselor și altul pentru uzul privat. Dacă adăugăm strategia de pay for play (încasat milioane pentru favoruri oferite generos de doamna secretary of state), minciunile în serie susținute cu un tupeu de neclintit, avem imaginea unui politician total compromis.
            NAFTA, tratatul impus în primul termen al lui Bill Clinton a fost sinonim cu exportul a sute de mii de joburi. Aceste tratate comerciale nu servesc muncitorimii americane, ci investitorilor, adică celor care urmau să dea înapoi bani grei clasei politice. Donald Trump a fost destul de abil să declare că va pune America first again (pe primul loc din nou) și a fost și mai explicit că îi va pune în față pe cei uitați (those forgatten). Aceasta a dat speranță oropsiților, care s-au simțit abandonați de câteva decenii. Discursurile șlefuite ale lui Hillary nu i-au mai impresionat pe fermierii din America rurală, nici pe lucrătorii din Michigan.  Octavian Goga are un pamflet în care compară nesimțirea clasei politice românești cu a unor măgari care pășteau nestingheriți pe Vezuviu, fără să ia seama la clocotul lavei. Cam același lucru s-a petrecut în campania electorală din 2016.  Siguri pe imensa finanțare care a curs de peste tot în campania lui Hillary, pe mașina lor electorală extraordinar de bine pusă la punct nu au avut timp în trufia lor să audă clocotul lavei. De aceea discursul celei învinse a întârziat atât de mult, de unde se temeau că Donald Trump, în cazul în care va fi învins, nu va oferi un concesion speech.
            Donald Trump n-a fost candidatul ideal, dar a oferit ceea ce lumea aștepta demult:  abolirea acelui political correctness (corectitudinea politică) care se opunea respectului față de tradiție în societatea americană. La companii când am debarcat în America în 1990 încă se mai țineau Christmas parties (petreceri de Crăciun). La puțin timp au încetat să se numească astfel din teama de a nu insulta alte credințe. Totuși majoritatea americanilor sunt creștini. O parte a lor au început a se simți străini în propria lor țară. Și astfel a apărut sintagma appreciation party (petrecere de apreciere).  ”Politrucii” au presat să fie îndepărtată o piatră din North Carolina, pe care erau încastrate cele zece porunci, (monumentul fiind plantat de cel puțin un secol acolo), pentru că asta nu era politic corect. Asemenea reacții semănau uimitor cu cele ale talibanilor din Afganistan, care au distrus statuile păgâne. Doctrina neoliberală a democraților cu împingerea mereu în față a grupului LGBT, a transgenderilor,  cu profesarea ideii de stat fără granițe, a celei de abolire a suveranităților naționale a șocat multe segmente ale populației americane. Votul dat lui Donald Trump a fost categoric și unul împotriva neoliberalismului și a propagandei  globalizării.
            Donald Trump a fost mereu caricaturizat de media. El nu s-a pronunțat împotriva imigrației în bloc. El s-a pronunțat împotriva imigrației ilegale care curge la granița Mexic - SUA. Toți președinții precedenți s-au făcut că nu observă fenomenul. Dar americanii din statele limitrofe, Arizona, California, Texas trăiesc cu frică zilnic pentru că prin grădinile lor trec noaptea înarmați imigranți fără acte, dileri de droguri etc. În legătură cu musulmanii, Trump a subliniat în repetate rânduri că s-a referit la o interdicție temporară a imigrării lor pentru a se cerceta starea terorismului musulman în interiorul Americii și s-a pronunțat astfel în contextul atacului terorist de la San Bernardino din California. S-a preluat de către media doar ideea de interdicție, omițându-se caracterul ei temporar. A spune adevărul pe jumătate însemnează a-l falsifica integral. Donald Trump a dovedit că știe să lupte în condițiile în care nu doar presa neoliberală îl ataca fără încetare, dar o majoritate a partidului republican se disocia sarcastic de el, ridiculizându-l nu o dată și asta s-a petrecut până nu demult. Acum pot fi văzuți oportuniștii curtându-l pe cel legitimat de mulțime. Vor toți funcții grase în noul guvern, vor să refacă partidul republican descompus de trădare. O tempora!
            Nu în ultimă instanță a fost importantă pentru votanții lui Donald Trump intenția lui expresă de a face pace cu lumea din afara Americii. Poporul american s-a săturat să vadă banii colectați din buzunarele lui, prăpădiți în aventuri războinice costisitoare, care aduc tragedii în familiile de aici și în familiile din țări situate la mii de mile depărtare. Cred că a reținut fiecare că în victory speech (discursul victoriei), Trump a formulat clar direcțiile politicii sale externe:  We will get along with all other nations willing to get along with us. We will deal fairly to everyone - all people and all other nations. We will seek common ground, not hostility, partnership, not conflict” (Ne vom înțelege cu toate națiunile dornice să se înțeleagă cu noi. Vom trata cinstit cu oricine - cu toți oamenii și toate națiunile.  Vom căuta temeiul comun, nu ostilitatea, parteneriatul, nu conflictul). Asemenea gânduri de bun simț n-au fost demult rostite de un președinte nou ales. De la G.W. Bush încoace au zăngănit fără încetare armele. Imediat după 9/11 s-a întocmit la Pentagon lista celor șapte țări care urmau să fie invadate, dintre care până acum doar Iranul a scăpat de ”humanitarian intervention” (intervenția umanitară). Hillary Clinton a votat ca senatoare pentru invadarea Irakului și a continuat pe tot parcursul mandatului de secretară de stat să militeze strașnic pentru distrugerea atâtor popoare din Midle East. Este celebru videoclipul în care, parafrazându-l pe Cezar, a rostit râzând we came, we saw, he's  dead (am venit, am văzut, el e mort), referitor la uciderea lui Gadafi. Acel videoclip a îngrozit pe mulți și eu mă număr printre ei. Oamenii vorbeau din ce în ce mai mult de Armagedon. Moștenirea pe care Hillary Clinton o lasă împreună cu Obama în domeniul politicii externe este sinistră. Va fi nevoie de timp ca lumea să își redobândească încrederea în Statele Unite ale Americii. Ca să ai prieteni nu poți trata mereu de pe poziția de dictat, mai ales când lumea se diversifică, devenind multipolară. Popoarele ultragiate vor crede o vreme ca troienii:  timeo Danaos et dona ferentes. 
            Să nădăjduim că rațiunea și bunul simț vor prevala și ne vom bucura de pace. Eu mă întorc la marele nostru Mihai Eminescu spre a aminti de imaginea prismei de cristal cu fațete strălucitoare cu care este comparată umanitatea în romanul său Geniul pustiu. Să ne întoarcem tot mai des la marii poeți ca să ne întoarcem la noi înșine, lucru fără de care nici o revoluție tehnică nu face două parale. Căci vorba lui Christos la ce să ne fie bune comorile, dacă ne-am pierdut sufletele. Eu zic că acesta este mesajul profund al alegerilor americane din 2016.



 DISCURSUL DEPUTATULUI CORNELIU ZELEA CODREANU
Istoria se repeta si se dovedeste ca nu invatam nimic de la experientele trecutului.

Veti observa ca una din principalele cauze a saraciei, conflictelor interne au fost cauzate de iudeokhazarii care au invadat Romania si vecinii sai incepand cu secolul 18 punanad mana sau infiintand banci. Bunatatea traditionala si ospitalitatea poporului nostru au constituit avantaje pentru dusmani si cotropitori. Asistam si azi la aceleasi fenomene ca acum o suta de ani. Slugile, tradatorii si cozile de topor nu au lipsit nici atunci din Parlament si Guvern.

Materialul nu se doreste o propaganda legionara ci suprapunerea a doua momente din istoria Romaniei de acum 100 de ani si de azi. Dumneavoastra veti trage concluziile care se cuvin


 Interesant -- Si asta a facut parte din istorie!





D-l deputat Corneliu Zelea Codreanu are cuvântul:

D-le presedinte, d-lor deputati, eu sunt cel mai tanar dintre d-voastra, si reprezint o miscare tinereasca. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fara ajutorul si sprijinul nimanui. Cred ca actualii conducatori ai Romaniei Mari se vor obosi sa ma asculte si pe mine, ca unul care sunt exponent al generatiei tinere, generatie sbuciumata, generatie despre care s-au vorbit atatea, generatie martirizata, as putea spune: rastignita. Cred ca este bine ca Onorata Camera sa aiba putina bunavointa a ne asculta si pe noi, deoarece socotesc ca este bine ca astazi conducatorii sa stie care este sbuciumul, care sunt parerile, care este orientarea politica a generatiei care, cu voia sau fara voia d-voastra, trebuie sa va urmeze maine pe aceste banci.
In orice caz tin sa afirm de la inceput, ca noi nu suntem o generate asa cum ne cunoasteti d-voastra dintr-o anumita presa. Noi nu urmarim decat sa ne aparam Patria sacra. Patria amenintata de viscolul furtunei, Patria parintilor nostri si cuibul cald ai acelora care vin dupa noi. Si ca sa fixez punctele cardinale, in scurt, voi spune: nu este nici o generatie imorala, nu este nici una fara Dumnezeu, nici una republicana sau antiregala. Fixez aceste puncte in: Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate si Armata, care sa garanteze existenta Statului Roman.

D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteti fi alaturi de noi.

D. Corneliu Zelea Codreanu: D-lor deputati generatia aceasta a noastra trece ca o generatie antisemita. As dori sa stiti ca nu am venit sa strig: jos jidanii, dupa cum cred ca n-a facut nimeni. Am observat insa un singur lucru, ca de cate ori s-a pus aici problema nationalismului romanesc, d-voastra ati privit-o si ati primit-o cu ilaritate si ati transformat-o, dintr-o problema care este de un tragic fara pereche, intr-o chestiune comica.

D. V. G. Ispir: Cel putin pentru aceasta parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

D. Corneliu ZeIea Codreanu: Eu, d-lor, am sa pun aceasta problema in cateva linii, pentru ca sunt seful unei mici grupari si trebuie sa-mi desvolt punctele mele de vedere.

Am fost in Maramures, in Maramuresul care este leaganul descalecatorilor nostri, al Moldovenilor – Maramuresenii sunt strabunii lui Stefan cel Mare si Sfant, domnul Moldovei. Si acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare si la care a asistat si dl. prof. Catuneanu, a venit un om batran cu plete albe si a facut marturie, in fata instantelor judecatoresti, de cele ce va spun acum: „Noi Maramuresenii, suntem de viță boiereasca, si la 1848, cand eram copil au venit cei dintai jidani la noi in comuna„.

Si aici fac o mica paranteza. Eu nu intrebuintez cuvantul de jidan, pentru ca sa insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru ca asa cred eu ca se numesc ei si de altfel – mi se pare curios – este singura natie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care il are.

Pentru mine aceasta populatie, pe pamantul tarii mele – si rog sa ma creada toata lumea – atunci cand eu am constiinta ferma ca o ataca si ca isi cauta loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, va rog sa ma credeti s-a deschis o lupta pe viata si pe moarte, si nu-mi arde sa fac glume sau sa insult pe cineva. Pentru mine este clar si precis: inteligenta sau neinteligenta, parazitara sau neparazitara, morala sau imorala, aceasta populatie dusmana e aici pe pamantul tarii. Si eu inteleg sa lupt impotriva ei cu toate mijioacele pe care mi le va pune la dispozitie mintea, legea si dreptul meu romanesc.

Ei bine d-lor, la 1848, au venit cei dintai cinci jidani, pe care parintii nostri, vazandu-i rupti si flamanzi, de mila i-au lasat sa stea la marginea mosiilor noastre. Astazi, la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 munti. Noi Romanii mai avem nurnai 2 munti, iar restui de 60 de munti sunt in stapanirea jidanilor. Astazi noi ne-am retras si stam sarmani si fara paine la marginea mosiilor lor.

Ei bine, aceasta situatie din Maramures se intinde si in Bucovina: aceasta situalie se intinde si in Moldova noastra unde bisericile se inchid, unde altarele se darama. Si eu va Intreb pe dvs., pe toti: Ce se alege de o natie careia i se darama altarele?

Comertul nostru a ingenunchiat. La noi, In Barladul stravechi, in Barladul care exporta marfuri in Polonia sub Stefan cei Mare, si exporta din Cetatea Alba pana la Constantinopole si Alexandria, la noi a mai ramas un singur comerciant roman de manufactura.

Ei bine, d-lor, nu se poate neglija aceasta problema si nu se poate spune de nimeni ca ea nu este problema dominanta a politicii Romaniei moderne. Cu noi se savarseste exact acelasi lucru care s-a savarsit cu Pieile Rosii din America de Nord: Ne gasim in fata unei invazii straine si avem tot dreptui, si avem si datoria sa ne aparam Patria. Pe mine nu ma intereseaza cine vine, si este – mi se pare lucru curios, ca atunci cand veneau dusmanii cu arma sa ne fure pamantul nostru. noi incremeneam cu totii in transee, cu arma in mana, iar astazi cand arma s-a schimbat in bani si cand acestia sunt in stare cu banii lor sa vina sa ne cumpere tara, atunci nu mai este nimeni la noi care sa protesteze?

Iata d-lor cum se pune aceasta problema.

D-voastra stiti foarte bine ca Pieile Rosii din America de Nord au disparut incetul cu incetul In fata navalirii anglo-saxone. Astazi toata Europa ii deplange si ii regreta pentru ca au fost oameni de treaba, dar se zice: „Ce sa facem, au fost altii mai tari„.

D-lor ma gandesc cu groaza ca, la un moment dat, Europa va avea sa ne planga si pe noi si pe urmasii nostri.

Iar in ce priveste tinerimea noastra sbuciumata, care dupa cum v-am spus a fost rastignita pentru aceasta idee, caci eu vin aici dupa 2 ani de inchisoare nedreapta, ei bine, va spun d-lor, ce doriti d-voastra sa faca acesti tineri care au fost loviti de toti conducatorii de pana acum? Doriti sa ne luam Intr-o buna zi traista-n bat si sa plecam in alta tara, pe alte meleaguri, ca sa ne castigam painea si sa gasim un refugiu de viata nationala libera? Noi nu va cerem prea mult. Nu va cerem decat un singur lucru: sa ne lasati aici, pe acest pamant, sub binecuvantarea ciolanelor parintilor nostri.

D-lor, imi pare rau ca in acest raspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici măcar o licarire de speranta si nici o preocupare din partea conducatorilor acestei tari asupra problemei expuse mai sus.

D-lor, voi trece de la aceasta problema si voi reveni la o problema de mare importanta: problema mizeriei. Am adus in aceasta cutie cateva bucatele de paine care sunt din Maramures si din muntii judetului Neamt pentru ca sa vedeti ce paine mananca romanul maramursean si munteanul nostru. Astazi, cand lumea se plange de supraproductie de grau, toti atribue criza faptului ca graul se vinde cu un leu kilogramul. Iata ce paine mananca oamenii acestia!



(D. deputat Corneliu Zelea Codreanu prezinta Adunarii o bucata de paine neagra).

Trebuie sa ni se stranga inima de durere si cred ca orice popor din Europa vazand aceasta imagine a mizeriei in care traieste neamul romanesc, ar plange de mila noastra.

D-lor, in fata acestei mizerii, care cuprinde intreaga tara, am sa intreb: care este sistemul de aparare al guvernului contra acestui mars al mizeriei mereu crescande?

(…)

D-lor deputati, al treilea punct, in privinta caruia voi spune cateva cuvinte, este chestiunea partidelor si chestiunea democratiei.

D-lor deputati, aproape intreg obiectul principal in discutiile la acest raspuns al Mesajului a fost: suntem contra desfiintarii partidelor sau pentru desfiintarea partidelor? In aceasta privinta eu va spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie sa hotarasca desfiintarea sau nedesfiintarea partidelor? Puteti d-voastra sa le desfiintati sau sa le infiintati? Nu. Cel care trebuie sa hotarasca e poporul, e tara flamanda si goala. In momentui acela, cand va trebui sa se hotarasca, poporul va vedea daca trebuie sa se desfiinteze sau nu. In orice caz va spun ca poporul nu iubeste partidele politice. Acesta e un lucru precis si d-voastra, intr-un regim democratic, nu va puteti mentine la conducerea statului in contra vointei poporului. Aceasta este iarasi precis.

Mai este inca o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt nascute dintr-o improvizalie, ele sunt rezultatul unei evolutii. Da, si eu sunt pentru aceasta teorie si eu aplic partidelor legea evolutiei. Partidele ca si toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se desvolta si mor. Cred ca partidele nu sunt forma superioara a perfectiei. care sa fi castigat dreptul la nemurire.

Mai este o chestiune, de ordin extern. D-voastra vedeti foarte bine ca intreaga opinie publica din Europa se indreapta catre extreme. Ei bine, extremele acestea, ca doua pietre de moara, vor macina incetul cu incetul toate partidele.

D-lor deputati, priviti in Europa. Sunt doua extreme puternice: extrema dreapta si extrema stanga care se intaresc: la un moment dat una din acestea va invinge. Ei bine, va intreb pe d-voastra, mai ales pe d-voastra care tot timpul v-ati plecat in fata Europei si ati tremurat la cea dintai adiere de vant: Intr-o Europa in care invinge una din extreme, dvs. veti putea sa rezistati curentului acestei Europe?

In ce priveste orientarea noastra, daca este chestiunea sa alegem intre aceste doua extreme, suntem dintre acei care cred ca soarele nu rasare la Moscova, ci la Roma. Noi credem ca parintii nostri, strabunii nostri, care ne-au adus pe pamantul acesta, oasele lor, cel putin din mie in mie de ani ne trimit cate un sfat bun, cate o idee buna, in ceasurile noastre grele si dureroase.

In fapt, d-lor, asupra partidelor: generatia noastra – privind din afara – constata:

1) Ca un partid politic este o societate anonima de exploatare a votului universal;

2) Ca toate partidele sunt democratice, deoarece utilizeaza votul universal In acelasi mod;

3) Ca neglijeaza interesele poporului si ale patriei satisfacand numai interesele particulare ale partizanilor, ca democratia este iresponsabila, ii lipseste puterea sanctiunii, ca toate partidele fac faradelegi, se dau pe fata unele pe altele, nimeni nu aplica sanctiuni contra alor sai, fiindca il pierde, nici In contra adversarilor, fiindca ei detin la randul lor faradelegile lor.

Si in aceasta chestiune dati-mi voie sa va atrag atentiunea numai asupra fraudelor care s-au facut de la razboi incoace si care toate au ramas fara sanctiuni; fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde; fraudele de alamuri de la caile ferate de 900 milioane; pestele sovietic; galosii sovietici; padurile din judetul Neamt; padurile din Bucovina etc. Si dupa o socoteala sumara, suma fraudelor care s-au savarsit pe teritoriul acestei tari, de la razboi incoace atinge cifra de 50 miliarde lei.

Democratia vazuta din afara ne da impresiunea unei vaste complicitati in faradelege. Concluzia: democratia este incapabila de autoritate. Si inca ceva – am sa va servesc o chestiune care poate multora n-are sa va placa – va rog, d-lor sa ne tolerati ca sa fim severi, intransigenti in tot ceea ce intereseaza, fie Natiunea romaneasca, fie cinstea. Declar ca democratia e pusa in slujba marei finante nationale sau internationale jidovesti. (Intreruperi, zgomot).

D-lor, dovada. Am venit aci cu o lista care are sa va supere, insa va spun sa nu-mi luati in nume de rau, fiindca nu pot sa tac in aceasta chestiune, este vorba de ceea ce se numeste portofoliul de la banca Blank.

Dati-mi voie sa va citesc – fiindca fiecare va regasiti aici. Lista am capatat-o, poate nu intreaga: D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000; D. Carol Davila 4.677.000; D. Eug. Goga, creanta ipotecara agricola lei 6.200.000.

D. Al. Otetelesanu: Este o ipoteca pe mosia d-nei Eugenia Goga.

D. N. Lahovary: Nu datoreaza d. Davila, datoreaza „Banca Taraneasca”. Nu este la fel, va rog sa rectificati. (Intreruperi, zgomot).

D. Corneliu Zelea Codreanu: Bine d-lor, nu zic ca nu este putred, o sa se plateasca dar sunt bani imprumutati. (Intreruperi).

D-lor, s-or plati sau nu, nu stiu, dar sa va spun un singur lucru: exista obligatia pe care o are cineva cand imprumuta bani de la o asemenea finanta, de a satisface cand este la guvern, de a sprijini in opozitie si in orice caz de a nu lovi in ea cand trebuie sa fie lovita. (Aplauze pe mai multe banci).

D. Corneliu Zelea Codreanu: Mai departe: d. Iunian 407.000; d. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; d. Mihail Popovici 1.519.000: d. Raducanu 3.450.000. (Exclamatiuni pe bancile majoritatii).

Banca Raducanu din Tecuci 10.000.000; d-l Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; si se aude, n-am putut stii precis, ca si d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci pe bancile majoritatii: Se aude!

D. Comeliu Zelea Codreanu: Eu va spun ce am putut afla. (Intreruperi, zgomot). Mai sunt si altii.

D-lor, eu nu acuz ca banii acestia au fost bacsisuri date, nu. Sub o forma s-au luat de acolo acesti bani si acum este vorba sa se vada aceasta chestiune. acum desigur ca oamenii acestia, care se simt legati de acolo, n-au libertate deplina ca sa vina sa ia masuri categorice impotriva acestei Banci. (Aplauze pe mai multe banci).

D-lor deputati, daca se cer sacrificii pentru ca sa asanam aceasta tara, nu putem noi sa consimtim la sacrificiul care ar fi sa se faca pentru asanarea Bancii Blank, pentru nunta care a facut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca si pentru alte lucruri. (Exclamatiuni, intreruperi).

D-lor, in consecinta, noi venim cu citeva solutiuni practice care poarta nota tineretii:

CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public. (Aplauze pe mai multe banci).

D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtator al ideei crestine.Iti aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – ca sustinerea acestei idei este anti-crestina. (Aplauze).

D. Corneliu Zelea Codreanu: D-le profesor, dati-mi voie sa va spun: cand este chestiunea sa aleg intre moartea, disparitia tarii mele si aceea a talharului, eu prefer moartea talharului si sunt mai bun crestin, daca nu permit ca talharul sa-mi nenoroceasca tara si sa mi-o duca la pieire. (Aplauze pe mai multe banci).

CEREM revizuirea si confiscarea averilor celor care si-au furat tara saraca. (Strigate de „bravo”).

CEREM tragerea la raspundere penala a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi ca au lucrat in contra tarii, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe banci).

CEREM impiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a face parte din consiliul de administratie al diferitelor banci sau intreprinderi. (Aplauze pe mai multe banci).

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemilosi, care au venit pe pamantul acesta sa expoateze bogatiile solului si munca bratelor noastre.

CEREM declararea teritoriului Romaniei ca proprietate inalienabila si imprescritibila a neamului romanesc.

0 voce de pe bancile partidului National-Taranesc: Este.

D. Comeliu Zelea Codreanu: A neamului romanesc, nu-i.


CEREM trimiterea la munca a tuturor agentilor electorali si stabilirea unui comandament unic, caruia sa i se supuna intr-un singur suflet toata suflarea romaneasca. Daca in momentul de fata conducatorii sunt impiedicati sa ia masuri intregi din cauza Constitutiei sau legilor in vigoare, atunci noi suntem de parere sa se dizolve Corpurile Legiuitoare, sa se faca apel si sa cheme Adunarea Constituanta, pentru ca poporul sa desemneze pe acel care va fi chemat sa ia toate masurile necesare, pentru salvarea Romaniei. (Aplauze pe mai multe banci)

 
 
„O scurtă istorie a viitorului“ de Jacques Attali
> Pare dubios, și arată ca un „șmecheraș” care spune povești credulilor.  Ceea ce m-a uimit însă, după lecturarea acestui material,  (un fel de recenzie a cărții „ O scurtă istorie a viitorului”), a fost faptul că individul nu-si suține teoriile privind evoluția omenirii în acest secol folosind, de bun simț de altfel, expresii de genul „probabil că...”, nu, el face afirmații clare, de genul „ se VA produce, declanșa, întâmpla etc, ceva, la niste date oarecum  precise. Ion Coja îl definește pe Attali ca pe „un evreu care știe el ce spune”  Poate că știe ce spune, gândindu-se doar la căt de vândută îi este cartea. BANII BANII, BANII!Dacă nici evreii nu știu să îi facă, atunci cine?
>
> Citiți, și vă minunați!
>
> Într-o carte pe care Henry Kissinger a numit-o „strălucită şi provocatoare... greu de respins“,  Jacques Attali confirmă faptul că bancherii „Iluminați” sunt în curs de impunere a unei hidoase „Brave New World“ asupra omenirii, una care n-are nicio conexiune cu frumuseţea, bunătatea, adevărul sau realitatea.
> Cartea „O scurtă istorie a viitorului“ descrie ordinea de zi a elitei pentru secolul XXI.Titlul este revelator, deoarece Attali defineşte istoria ca fiind „nimic mai mult decât gândirea celor mai puternici“. Așadar, lucrarea este o poveste predictivă a secolului XXI, în funcţie de planurile elitelor.
> Jacques Attali, francez de origine evreiască (recent a afirmat în cadrul Congresului European Evreiesc că populaţia evreiască din lume trebuie să se ridice la 200 de milioane), este un înalt tehnocrat care lucrează pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
> Attali are un CV deosebit.Timp de zece ani a lucrat în calitate de consilier al fostului preşedinte francez François Mitterand. În 1980, el a început programul european Eureka (un program major privind noile tehnologii care a inventat, printre altele, MP3). În 1991, a participat în calitate de cofondator la înființarea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. De asemenea, el se află la originea reformei învăţământului superior, cunoscută sub numele de LMD, concepută pentru a permite echivalarea tuturor studiilor superioare din Europa. A publicat peste 50 de cărţi, vândute în peste şase milioane de exemplare în întreaga lume. Acestea includ şi o biografie a bancherului german Siegmund Warburg, pe care îl admiră foarte mult.
> A scris, de asemenea, o prezentare elogioasă la adresa lui Karl Marx, argumentând că Marx a fost un adept al pieţei libere care a favorizat capitalismul ca un pas decisive spre idealul său comunist, şi a prezis globalizarea aşa cum o ştim astăzi (de exemplu Noua Ordine Mondială).
> În „O scurtă istorie a viitorului“, Attali prezice că secolul XXI se va desfăşura în trei faze distincte:
> 1. Super-imperiul
> Mai întâi va fi o eră de privatizare în care societățile (corporațiile) impun ordinea de zi. El scrie: „Banii îl vor scăpa în cele din urmă de tot ceea ce-l amenință, inclusiv de statele-națiuni, care se vor distruge progresiv. Piața va deveni singura lege recunoscută în lume. Un sistem de putere a cărui structură rămâne evazivă, dar al cărui scop este global“.
> 2. Hiperconflictul
> Super-imperiul va face implozie şi va exista o perioadă de haos la nivel mondial. Începând cu 2030, Attali prevede „războaie devastatoare, națiuni erodate, grupuri religioase, entități teroriste şi pirați ai piețelor libere care se vor lupta unul împotriva celuilalt“.
> 3. Hiperdemocrația
> (2060). Extenuată de războaie şi de revolte sociale, populația lumii va accepta cu brațele deschise „crearea unui guven mondial democratic“. Acesta va fi un sistem colectivist, în care toată lumea lucrează pentru„binele comun“ (știm cu toții ce înseamnă acest „bine comun“ încă din vremea comunismului).
>
> Vă prezentăm în continuare câteva teme abordate de Attali în această carte, pentru a vă oferi o idée despre viitorul pe care ni-l pregătesc „elitele”.
> Iluminati şi sexualitatea
> În viitor, oamenii nu se vor mai lega și nu își vor mai crea familii. „Cuplul nu va mai fi principala bază a vieții și sexualității.Oamenii vor prefera să aleagă, în deplină transparență, iubirea poligamă sau poliandră.“ Forța motrice a acestei tendințe este utilizarea unor tehnologii care eliberează tineretul de controlul parental. Primul a fost radio-ul, care a permis tinerilor „Să danseze în afara sălilor de bal și, prin urmare, să fie liberi de orice supraveghere parentală – liberalizând sexualitatea, făcându-i deschiși la toate tipurile de muzică, de la jazz la rock, și anunțând astfel intrarea tinerilor în lumea consumației, a dorinței și a rebeliunii”.
> O cultură dominată de mass-media va crea o populație egocentrică, care „va fi loială numai ei înșiși“. Cu iubăreţii care vor eșua în fața problemelor impuse de viață, „lumea nu va mai fi decat o juxtapunere de singurătăți și dragostea o juxtapunere de masturbări“. Scopul elitei este de a elimina dragostea din cadrul relațiilor sexuale, astfel încât aceasta să poată controla reproducerea.
> Attali scrie că, în secolul XX, societatea „a încercat să elimine rolul reproducător al sexualitații, făcând artificial maternitatea, prin utilizarea tot mai intensă de metode din ce în ce mai sofisticate ca: pilule, provocarea de dureri premature ale facerii, fertilizarea în vitro, mame-surogat“. În viitor, societatea „va merge chiar atât de departe, încât să disocieze reproducerea și sexualitatea. Sexualitatea va fi împărăția plăcerii, reproducerea – o mașinărie“.
> Generațiile viitoare „vor fabrica ființa umană ca pe un artefact făcut la comandă, într-un uter artificial, ceea ce va permite creierului să se dezvolte în continuare cu caracteristici alese în avans. Ființa umană va deveni astfel un obiect comercial“.
> Supravegherea
> Attali a descris o imagine a unui sistem de supraveghere care i-ar face și pe cei de la STASI (Ministerul pentru Securitatea Statului – fosta poliție politică a fostului stat RDG) să tresară. Chiar și mașinile noastre de spălat vor conspira împotriva noastră, în timp ce „ambalajele produselor alimentare, tapițeriile vehiculelor și bunurile de uz casnic vor deveni «comunicative»“. Vom trăi cu roboţi în care nu vom putea avea încredere.„Roboții domestici vor deveni o prezență universală în viața de zi cu zi. Ei vor fi permanent conectați la rețele de mare putere pe care le vor putea accesa oriunde s-ar deplasa. Aceștia vor funcționa ca ajutoare pentru treburile domestice, ca ajutoare pentru persoanele cu handicap sau în vârstă, ca lucrători și ca membri ai forțelor de securitate. În special, aceștia vor deveni «Watchers» (Supraveghetori).“
> Toate datele noastre vor fi colectate de firmele de securitate privată și publică. Ca principală formă de supraveghere vor fi folosite dispozitivele portabile de divertisment. Germenele acestui lucru este astăzi iPhone-ul care trimite date către NSA (Agentia Naționala de Securitate). Orice obiect transportabil va fi permanent urmărit. Toate datele pe care le conține, inclusiv imagini din viața de zi cu zi a fiecăruia, vor fi stocate și vândute întreprinderilor specializate și poliției publice și private. Până în 2050, aceste mașini vor evolua în ceea ce Attali numește „mașini de autosupraveghere“, care vor permite tuturor să se automonitorizeze în privința respectării de către ei înșiși a normelor impuse.Ne vom monitoriza consumul de apă, energie și materii prime. Vom avea chiar și „posibilitatea de a măsura, permanent sau periodic, parametrii (propriului) corp“. „Cip-urile electronice, purtate subcutanat, vor înregistra neîncetat bătăile inimii, tensiunea arterială și colesterolul. Microprocesoare conectate la diverse organe vor urmări funcționarea lor în raport cu normele. “Trăind în condiții nesigure și ducând o viață haotică, vom fi dependenți de societățile de asigurare pentru securitatea noastră. Aceste companii vor impune clienții lor cerințe tot mai mari și se vor asigura că ei „se conformează normelor, pentru a-și reduce la minim riscurile... Ei vor interveni treptat pentru a dicta norme planetare (Ce să mănânci?; Ce trebuie să cunoști?; Cum să șofezi?; Cum să te protejezi?; Cum să consumi?; Cum să produci?)“. Companiile de asigurare vor fi nemiloase, „Ele îi vor penaliza pe fumători, băutori, obezi, neangajați, neprotejați, agresivi, neatenți, neîndemanatici, prostănaci,risipitori. Ignoranța, expunerea la riscuri, oboseala și vulnerabilitatea vor fi considerate boli“. Penitenciarele „vor fi înlocuite treptat cu supravegherea de la distanță a unei persoane sub arest la domiciliu“.
> Imigrarea
>
>
> Fluxurile de imigrare se vor extinde și vor scufunda statele-națiune. „Marea Britanie va deveni o țară-gazdă majoră, în special pentru cetățenii din țările Europei Centrale. În cele din urmă, aceștia vor spune la rândul lor bun venit muncitorilor ucraineni, ei înșiși înlocuiți de ruși și de vasta populație chineză.“ Țările durabile (rămase) vor învăța că „un aflux de populație este condiția ca ele să supraviețuiască“.
> Într-un pasaj sinistru, Attali vorbește despre hoardele lumii a treia înghițind Vestul: „Mai numeroase ca niciodată, masele se vor arunca asupra porților Vestului. Ele deja numără sute de mii în fiecare lună; această cifră va crește la milioane, apoi zeci de milioane“.
> Statele Unite vor fi cea mai populară destinație și, „în douăzeci de ani, populațiile hispanică și afro-americană vor constitui aproape o majoritate în Statele Unite“.Nomadismul va deveni, de asemenea, norma în Occident: „şi tot mai mulți oameni vor lăsa o țară pentru alta; în curând vor fi mai mult de zece milioane dintre ei care vor schimba țările în fiecare an“. Principalul nostru stimulant vor fi banii, dar mulți vor pleca, deoarece aceștia sunt dezgustați de propria patrie. „Ei nu mai doresc să depindă de oțară al cărei sistem de impozitare, legislație şi chiar cultură le resping şi, de asemenea, vor să dispară complet, pentru a trăi o altă viață. Lumea va fi astfel din ce în ce mai plină cu oameni care au devenit anonimi din propria lor inițiativă; va fi ca un carnaval în care fiecare – libertatea de final! – își va fi ales o nouă identitate pentru el.“
> Viitorul SUA
>
>
> Dolarul va rămâne moneda dominantă cel puțin până în 2025, când susținătorii străini vor începe să-l abandoneze și „piramida creditului, bazată pe valoarea locuințelor americane, se va prăbuși“.
> SUA vor începe apoi să se dezintegreze, violența și haosul fiind urmarea crizei economice. Attali statuează: „Nu va exista pentru Africa de mâine o zi care să semene cu Vestul de azi, dar întregul Occident de mâine ar putea evoca Africa de astăzi.“SUA vor trebui să-și remodeleze guvernul, pentru a recâștiga controlul. „Statele Unite ar putea deveni atunci un fel de social-democrație scandinavă sau o dictatură – și chiar, probabil, una după alta. Nu ar fi pentru prima dată când o astfel de surpriză s-ar produce: primul lider care a aplicat principiile necesare pentru a ieși din criză (ultima depresiune economică) a fost Mussolini, al doilea a fost Hitler și însuși Roosevelt a fost al treilea.
> “Pe masură ce haosul și violența vor înghiți lumea, creștinismul și islamismul se vor consolida. Zona strâns legată de Biblie din sudul Statelor Unite ale Americii se va mobiliza și ar putea domina politica SUA. Statele Unite ar putea ajunge în jurul anului 2040 să cadă pradă unei ispite teocratice, explicite sau implicite, sub forma izolaționismului teocratic în care democrația nu ar mai fi decât o umbră.
> “Această mișcare creștină ar putea fi folosită într-un război împotriva unui islam mobilizat, care probabil ar slăbi și discredita ambele religii. O alianță creștină internațională „ar putea forma alianțe ici și colo cu pirați seculari și traficanți de arme, femei și droguri“. Această alianţă va „sta faţă în faţă împotriva Islamului – şi lupta va fi neobosită. Ea îi va apăra pe creştini în ţările în care aceştia sunt o minoritate, ca în Liban, Siria și Irak“. Înainte de sfârşitul secolului XXI, SUA vor fi dezintegrate şi se vor afla sub autoritatea unui guvern mondial colectiv.
> Viitorul război
>
>
> În jurul anului 2030, Attali vede începerea „hiperconflictului“, o perioadă de violenţă extraordinară şi de revolte, total diferită de „hiperdemocraţie”; un guvern comunitar unic va apărea în jurul lui 2060. Hiperconflictul va consta din „războaie devastatoare, naţiuni sărăcite, grupuri religioase, entităţi teroriste şi piraţi ai pieţei libere luptând unul împotriva celuilalt“. Războaiele viitoare se vor purta cu arme „chimice, biologice, bacteriologice, electronice şi nanotehnologice“. „Armele chimice vor fi capabile să caute şi să ucidă liderii fără a fi detectate; pandemii ar trebui să fie gata de declanşare la dorinţă; arme genetice complexe vor fi îndreptate în viitor în special împotriva anumitor grupuri etnice. Nanoroboţi la fel de mici ca un fir de praf, cunoscuţi sub numele de jeleuri gri, ar putea efectua pe furiş misiuni de supraveghere şi ataca celulele corpului inamicului.“ Chiar şi vacile vor fi utilizate de către pionierii armatei, „animale clonate ar putea îndeplini anumite misiuni – animale bombe-vii, monştri ieşiţi din coşmar“. Aceste arme vor fi disponibile pe scara largă. „Cele mai multe dintre aceste arme vor fi accesibile naţiunilor mici, non-statelor, corsarilor, piraţilor, mercenarilor, maquisarzilor (gherilelor) mafiei, teroriştilor şi oricărui tip de traficant... Într-un viitor nu atât de îndepărtat, va fi posibilă fabricarea unei e-bombe cu doar 400 dolari, constând dintr-un condensator, o rolă de sârmă de cupru şi un exploziv.“
> Razboaiele vor izbucni în toată lumea: unele vor fi purtate pentru a obține puterea asupra resurselor, cum ar fi războaiele pentru apă, alte războaie vor fi pentru a dobândi influenţă sau între grupurile etnice pentru obţinerea autonomiei. Acestea vor conduce la o secesiune a ţărilor şi la apariţia unor noi naţiuni la nivel mondial. Naţiunile potrivite pentru un astfel de conflict includ Nigeria , Turcia , Iran şi Filipine. Chiar şi oraşele îşi vor proclama secesiunea; minorităţile etnice sau lingvistice îşi vor cere independenţa.
> Împărţirea teritoriilor va merge prost. Attali crede că multe conflicte vor fi sălbatice. „Genocidurile vor fi comise în acele timpuri cu cele mai crude arme. Cel puţin trei masacre de acest gen – împotriva armenilor, evreilor şi tutsilor (un grup etnic din Africa Centrală care trăieşte azi în Rwanda, Burundi şi nord-estul Republicii Democratice Congo – fostul Zair –, care practică creştinismul combinat cu credinţele tradiţionale) – au fost comise în secolul XX. Iar cei care nu cred ar trebui doar să-şi amintească că, în 1938, nimeni nu se gândea că Shoah-ul (Holocaustul) ar fi posibil. “Naţiunile occidentale ar putea fi implicate în războaie mari, Coreea de Nord fiind considerată a fi un catalizator potrivit. Acum îndreptate către Japonia, rachetele Coreei de Nord vor ţinti într-o zi Statele Unite şi China . Rachetele Pakistanului căzute în mâinile fundamentaliştilor vor pune în pericol prima dată India , apoi Europa. Cele ale Hezbollah-ului, cu alte cuvinte ale Iranului – care acum ţintesc Israelul, într-o zi vor fi îndreptate (de la Beirut sau de la Teheran ) către Cairo, Riyadh, Alger, Tunis, Casablanca, Istanbul, apoi către Roma, Madrid, Londra şi Paris.“
> Legalizarea drogurilor
>
>
> Attali prezice o lume viitoare în care masele se îneacă singure în distracții, ca să scape de viața nesigură și lipsită de sens. Vor pretinde (deja pretind) dreptul de a avea stabilitate. Le va fi dor de zilele când frontierele erau închise și ocuparea forței de muncă pe durata vieții era garantată, obiectele erau folosite pe termen lung, căsătoriile erau pecetluite și rămâneau pecetluite, legile erau incasabile. “Distracția va fi principala noastră scăpare. „Unii se vor izola singuri în autism, datorită utilizării asidue a obiectelor portabile (iPhone- uri, MP3, MP4 etc.). Ei vor fi narcisiști, obsedați de automonitorizare, ca și japonezii otaku – acei fanatici ai spațiului virtual, ai ascultării muzicii în căști și ai automonitorizării trupului.“
> În complicitate cu divertismentul, drogurile vor fi legalizate pentru a ne amorți în fața nebuniei crescânde din jurul nostru. „Alcool, canabis, opiu, morfină, heroină, cocaină, produse sintetice (amfetamine, methamfetamine, Ecstasy). Droguri chimice, biologice sau electronice, distribuite de «autotămăduitori» vor deveni produse de consum într-o lume fără restricții legale, ale cărei principale victime vor fi infranomazii.“ (infranomazii – săracii lumii).
> Feminismul necesar socialismului
> Jacques Attali este un pionier al microfinanțării, fondator al PlaNet Finance, a treia organizație de acest gen, ca mărime. Microfinanțarea constă în acordarea de împrumuturi pentru oamenii săraci și grupurile comunitare din întreaga lume, pentru a începe o afacere. Când a fost întrebat, într-un interviu acordat lui Charlie Rose, de ce 80% din microcredite sunt date femeilor, Attali a descris fenomenul ca pe „ceva ciudat“, dar în carte expune motivul real. Femeile vor avea încredere în colectivismul de stat. Până în 2060, Attali vede hiperdemocrația (un unic guvern colectivist) devenită o realitate, iar pe pionierii acestui sistem îi numește „transumani“. „Transumanii” vor găsi plăcere în slujirea altora în comunitățile lor. Ei vor „inaugura o economie a altruismului, a disponibilității de bunăvoie, a dăruirii reciproce, a serviciului public, a interesului general“. „Femeile vor deveni «transumani» mai ușor decât barbații, găsind plăcere în a da, plăcere care este specifică instinctului matern.“ „Creșterea progresivă a ponderii femeilor în fiecare dimensiune a economiei și societății în special, prin intermediul microfinanțării, va spori enorm numarul transumaniștilor.“
> Cipul pentru creier
  
> Omul viitorului - va merge pe străzi îngrozit de propriile sale gânduri. El va avea implantat un brainchip (cip pentru creier). „Protezele bionice conectate direct la creier ne vor ajuta să construim punți între sferele de cunoaștere, să producem imagini mentale, să călătorim, să învățăm, să visăm şi să comunicăm cu alte minți. “Această tehnologie„deja permite unui tetraplegic să scriecincisprezece cuvinte pe minut printr-o simplă transmisie agândurilor, și să le trimită prin e-mail. Telepatia este astfel (deja) realitate. “Vom culege cu toții „beneficiile“ acestei tehnologii. „Mâine, aceste procese vor permite să avem forme de comunicare directă prin intermediul minții, să ne îmbunătățim procesul de învățare și de creație în rețele de comunicare asistate electronic.” Consecința acestei evoluții va fi supravegherea sufocantă. Astăzi, statul are acces la profilul nostru de pe Facebook, mâine ne va cunoaște fiecare gând al nostru.
> Într-o zi, consideră Attali, conștiința va fi stocată digital și va fi posibil să trăiască în gazde multiple. „Datorită progreselor uluitoare, putem aștepta de la nanoștiințe–şi toată lumea va spera chiar – să facă posibil transferul conștiinței de sine într-un alt organism, pentru ca fiecare să aibă propria sa dublură, copii ale persoanelor iubite, bărbați și femei visate, hibrizi construiți cu trăsături specific preselectate pentru a atinge obiective precise. Unii vor căuta chiar să preia supremația asupra speciei umane, printr-o formă de viață dotată cu o inteligență diferită şi superioară. “Unii vor trăi mii de ani și vor intra într-o zonă de crepuscul între viață și moarte. Apoi omul, în cele din urmă fabricat ca un artefact, nu va mai cunoaște moartea. La fel ca toate obiectele industriale, el nu va mai putea să moară, deoarece nu s-a născut niciodată.
> Nebunia Agendei
> Cartea este plină de alte descrieri similare ale omului viitorului, ca fiind un obiect industrial, ecou al visului comunist despre „omul sovietic“. Copiii vor fi cultivați în laboratoare ca un „obiect comercial“, spune Attali. El prevede că înainte de sfârșitul secolului XXI, Luna va fi colonizată și este interesant de notat descrierea făcută procesului psihologic cu care se confruntă omul.
> Scopul final al NOW.
> Aproape de sfârșitul cărții, Attali ne spune scopul final al Noii Ordini Mondiale: distrugerea omenirii. El afirmă că hiperdemocrația va fi un Guvern mondial unic, stabilit de către ONU, care va impune forțat fiecărui cetățean obligații față de mediu și față de alte persoane. Hiperdemocrația va dezvolta un bine comun definit de o inteligență colectivă, care„este o inteligență specifică în sine, care gândește diferit de fiecare membru al grupului“, în același mod în care „un computer gândeşte diferit de fiecare procesor“. Apoi, ne vom şterge progresiv pe noi în sine, datorită progreselor tehnologice. „În cele din urmă, în stadiul final al evoluţiei, vom putea asista la (s-ar putea să fim deja martori) o hiperinteligenţă a traiului, în care omenirea va fi doar o componentă infinitezimală (adică va tinde spre zero)“. Omenirea va muri apoi. „Istoria singulară a lui Homo sapiens sapiens ar atinge punctual final desăvârşirea.“
> Lumea noastră sau a lor
> Attali consideră că întreaga opoziţie la viitoarea ordine a lumii va fi inutilă, deoarece nu va propune un alt sistem. „Majoritatea acestor noi contestatari nu va propune un sistem înlocuitor... Aşteptaţi-vă la o mână (de oameni) care va propune o întoarcere la teocraţie.“
> Încheiem prin a spune că a critica şi a expune noua ordine mondială nu este de ajuns. Trebuie să ne străduim să ne creăm propria noastră lume, înainte ca un cult nebun să ne distrugă pentru totdeauna.


                Bombă istorică! Tratat ruso-turc din 16 martie 1921! Abroga toate tratatele anterioare, implicit Tratatul prin care se luase Basarabia în 1812



 Vlad Mischevca este un cunoscut și reputat istoric român din Chișinău, cu 12 monografii publicate la Chisinau, Iași, Atena și Salonic. Tratatul în cauză l-a descoperit în anul 2012, în procesul de documentare  asupra subiectului tratatului de pace de la București din 1812, într o lucrare mai puțin cunoscută, care cuprindea documente publicate la Moscova în anul 1943. Existența acestui Tratat a fost prezentatăde autor în 2014, într-un articol legat de Asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană la summitul de la Vilnnius în 2013.
Cum a ajuns și la București…
…La cursurile de vară (16 – 21 august 2015) ale Universității populare Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte, cursuri inițiate din 1998, un subiect ce mi-a atras atentia – nu numai mie – a fost prezentat de un istoric din Chișinău – Vlad Mischevca – care ne-a relevat existența unui tratat ruso-turc din 1921 prin care cele 2 puteri declarau NULE juridic orice tratate anterioare dintre fostele imperii – țarist și otoman – rezultând, deci, și anularea Tratatului de pace ruso-turc de la București, din 1812, prin care Rusia și-a alipit jumătate din Principatul Moldovei, sub numele de Basarabia.
Abordându-l pe autor pentru mai multe amănunte, acesta a precizat că în cercetarea sa nu a găsit nici o referire la acest subiect, ca și când tratatul nu ar fi cunoscut istoricilor. Istoricii din sală au confirmat și ei că nu-l cunosc.
Pentru mine a fost șocantă această informație, deoarece, de la constituirea URSS și până în prezent, conducătorii sovietici / ruși au susținut permanent că au drepturi legitime asupra Basarabiei, motiv pentru care – de exemplu – au impus României suplimentarea despăgubirilor de război pentru faptul că aceasta „a stăpânit” Basarabia rusească între 1918-1940, iar conducătorii noștri nu au replicat cu existența tratatului ruso-turc din 1921 prin care erau anulate tratatele anterioare.
Articolul menționat cu interesanta sa bibliografie, cât și Tratatul ruso-turc din 1921 (cu o traducere automată imperfectă), spre informare. Dan Stănescu/august 2015

                             Extras din lucrarea De la Wilno la Vilnius. Paralele istorice basarabene: 1812-2013 de Vlad MISCHEVCA – Limba Română, Chișinău, 2014, anul XXIV, nr. 4

„Românii, cu toate că sunt liberi, nu au însă și sentimentul libertății. Acesta nu vine de la natură, ci de la servitutea cu care au fost apăsați și de la dominarea de care au fost umiliți…”
(Dionisie Fotino, 1818)

                             Constatarea făcută acum două secole, precum că nu avem „sentimentul libertății” din cauza dominării umilitoare a puterilor străine, rămâne actuală și pentru românii din Republica Moldova, care încearcă să se desprindă de „sovietism” și de sechelele imperialismul rus.

Rămânem sub presiunea evenimentelor ce au precedat summitul istoric de la Vilnius, unde, la 29 noiembrie 2013, Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere și Liber Schimb cu UE. Federația Rusă a făcut presiuni pentru ca Azerbaidjanul să renunțe, pe ultima sută de metri, la posibilitatea de a deveni membru asociat al Uniunii Europene. Președintele ucrainean V. Ianukovici adoptase o decizie nefericită de suspendare a procesului de semnare a Acordului de asociere cu UE. Iar, anterior, Armenia anunțase că nu va înainta pe calea integrării europene. Înseamnă oare că summit-ul de la Vilnius a fost un „eșec” pentru Uniunea Europeană și o „catastrofă” pentru Republica Moldova?
Se vehiculează că, în disputa dintre Rusia și UE, Republica Moldova ar fi un „premiu neînsemnat” (The Economist)1, totuși, destinul nostru nu poate fi pus totalmente în raport de rezultatul bătăliei marilor puteri pentru statele CSI din fosta U.R.S.S. Viitorul Moldovei este legat indispensabil de Uniunea Europeană, fiindcă trecutul ne este european. Considerăm că aderarea trebuie să cuprindă gradual și factorul istorico-geografic al statelor aspirante. Iar, pentru Republica Moldova, scopul este nu doar asocierea, alias parafarea și ratificarea documentelor semnate la summit-ele UE, cât revenirea, propriu-zisă, în familia statelor europene.
Astfel, vom contesta acea nedreptate istorică, săvârșită la adresa poporului nostru acum două secole, când Principatul Moldovei a fost sfârtecat în jumătate. Parcursul european al Moldovei dintre Prut și Nistru a fost deturnat pentru un secol – prin anexarea ei, în luna mai 1812, la Rusia țaristă, iar apoi cotropirea, în iunie 1940, de către U.R.S.S. și reocuparea de regimul sovietic în 1944... Basarabia a devenit zonă de contact-conflict între două lumi antagoniste. Problema basarabeană este demult o problemă europeană, doar că europenii întârzie să o soluționeze, iar basarabenii nu au puterea decizională și nu se simt încă la egal cu compatrioții români din stânga Prutului, care sunt deja cetățeni ai Europei (din 2004 România este membră a NATO, iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană).
Imperiul Rusiei, care se extindea către începutul secolului al XIX-lea pe trei continente, în Europa, Asia și America de Nord, promovând abil o politică expansionistă în direcția Balcanilor, și-a realizat, la 1812, doar parțial planurile2. Totuși, în pofida situației internaționale nefavorabile și plătind prețul a 150.000 de morți ai armatei sale în acel război (1806-1812), a obținut un limes geostrategic foarte important – cucerind, la acea dată, gurile Dunării (brațul Chiliei), dezmembrând străvechiul teritoriu al Moldovei. Împăratul Alexandru I, ocupând în mod forțat și arbitrar pământurile moldave dintre Nistru și Prut, după ce-și dorise extinderea granițelor până la Siret sau chiar până la Carpați și Dunăre, nu avea vreun temei legitim de revendicare a acestora, în afara dreptului forței. Teritoriul istoric românesc dintre Prut și Nistru era anexat la Rusia țaristă (45.630 kilometri pătrați), care nu avea niciun argument sau drept (fie sub aspect etnic, istoric, geografic sau politic) asupra acestui pământ, denumit de către administrația țaristă – Basarabia, extinzându-se, astfel, numele istoric, propriu doar părții geografice din sudul Moldovei (dintre Dunăre și Nistru).
Soarta Principatelor Române în acea perioadă hotărâtoare a fost totalmente lăsată la discreția marilor puteri, care disputau spinoasa Chestiune Orientală.
La 1812, Rusia, scindând Moldova și stabilind un hotar arbitrar pe Prut, generează o nouă problemă internațională – Problema Basarabiei. În acest context, menționăm că, netăgăduind imperialismul Franței, Austriei și Marii Britanii față de Imperiul Otoman și statele supuse lui, nu putem omite că rezultatele practice ale expansiunii țariste în bazinul pontic, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, au fost destul de concludente: Crimeea, Caucazul, Moldova răsăriteană (pe talvegul Prutului și cu gurile Dunării). Iar în cadrul războiului ruso-turc din 1806-1812, după cum s-a menționat: „Moldova și Țara Românească au fost piese de șah ale unui joc diplomatic de mari proporții, în care partener al împăratului francez a fost Alexandru I, țarul Rusiei”3. Din păcate, la începutul secolului al XIX-lea am fost, în rezultatul disputelor imperiilor vecine, Pioni, și nu Piloni ai raporturilor internaționale din sud-estul Europei.
Spoliatorul tratat de pace de la București, semnat la 16 (28) mai 1812, marchează o concesie (într-o conjunctură internațională extrem de frământată) pe contul Moldovei, când, în cadrul crizei Problemei Orientale, are loc geneza unei noi probleme – a celei Basarabene. Consemnăm că esența chestiunii date este de natură politică și rezultă din cucerirea și anexarea parțială a Moldovei, prin fixarea unui hotar arbitrar (scindând-o pe linia Prutului, practic, în jumătate) și stabilirea Rusiei la gurile Dunării, semnificând, astfel, geneza unei noi probleme etnopolitice internaționale. Dacă chestiunea română, ca problemă internațională, a semnificat, în secolul al XIX-lea, imperativul unității naționale, apoi cea basarabeană – rezidă în scindarea național-teritorială a moldovenilor la 1812. „Astfel ocuparea în toate formele cerute de dreptul internațional a teritoriului cuprins între Nistru, Prut și Dunăre are pentru Rusia mai mult decât importanța unei simple cuceriri: prin aceasta rușii câștigă pozițiuni, care dominează țările românești și Dunărea, câștigă Hotinul, de unde dominează intrările dinspre miazănoapte ale Carpaților, câștigă în sfârșit o înrâurire mai directă asupra poporului român”4.
Așa cum au scris istoricii contemporani, „după tratatul de curând încheiat (1812) între Poarta Otomană și Rusia, toată Basarabia cu cinci județe ale sale, adică Soroca, Orheiul și Lăpușna, Hotărnice(n)ii, Codru, Grec(en)ii, și o parte din județul Iași, împreună cu cetățile Hotin și Bender, au trecut în stăpânirea Imperiului Rusiei. De aceea Moldova a ajuns foarte mică, cuprinzând numai 16 județe și despărțindu-se dinspre răsărit de Basarabia prin râul Prut”5. Iar acel nivel de dezvoltare socio-economică, pe care Țara Moldovei l-a înregistrat până la declanșarea războiului ruso-turc, în noiembrie 1806, a putut fi atins din nou, din cauza amputării teritoriale (pierderii Moldovei dintre Prut și Nistru, adică a 48% din teritoriu) și drept consecință a ocupației militare rusești din anii 1806-1812, abia în anii ’30 ai secolului al XIX-lea.
Tratatul de pace (inclusiv două articole secrete) a fost ratificat de către Alexandru I la 11 (23) iunie 1812 (marți), în orașul Wilno (din 1795 până în 1915 orașul Vilnius a fost inclus în componența Imperiului Rus). „Того ради наше императорское величество, по довольном рассмотрении вышепрописанного договора вечного мира, подтвердили и ратификовали оный, яко же сим за благо приемлем, подтверждаем и ратификуем, во всем его содержании, обещая императорским нашим словом, за нас и наследников наших, что все, в оном трактате постановленное, наблюдаемо и исполняемо нами будет ненарушимо. Во уверение чего мы сию ратификацию, подписав своеручно, повелели утвердить государственною нашею печатью. Дана в Вильне июня 11 дня 1812 года государствования нашего во второе на десять лето.”6.
Iar schimbul actelor de ratificare s-a produs la București, la 2 (14) iulie (sultanul Mahmud II refuzând să ratifice cele două articole din partea secretă a tratatului). Din ziua când tratatul a fost ratificat – a demarat de jure – procesul instaurării dominației țariste și a stabilirii noului hotar – pe râul Prut, ce a sfâșiat Moldova timp de mai bine de un secol.
Într-un sfârșit, Imperiul Otoman, ajungând în starea „omului bolnav al Europei”, a dispărut de pe harta lumii la 1922 (s-ar fi dezintegrat cu mult timp înaintea acestui moment tardiv, dacă puterile occidentale nu l-ar fi menținut în viață în mod artificial, cu scopul de a avea o forță de contrapondere contra Rusiei), iar Imperiul Rusiei și-a sfârșit existența în februarie 1917.
Reamintim că, imediat după lovitura de stat din octombrie 1917 (revoluția bolșevică), guvernul sovietic a renunțat la toate tratatele inegale, încheiate de Rusia țaristă, și a respins acordurile secrete anexioniste cu participarea sa, dându-le publicității. Adoptând „Decretul despre Pace”, la cel de-al II-lea Congres al Sovietelor din Rusia din 26 octombrie 1917, guvernul sovietic a proclamat denunțarea necondiționată și imediată a tuturor tratatelor secrete7. În apelul către muncitorii musulmani din Rusia și Orient, din 20 noiembrie 1917, Rusia Sovietică, declarând deschis dorința „să ajute popoarele oprimate din întreaga lume să-și dobândească libertatea”, a menționat că anulează tratatele vechi, în special Tratatul privind cucerirea Constantinopolului, împărțirea Persiei (Iranului) și Turciei8.
Era de așteptat ca aceste două documente istorice să stabilească principiile unei politici externe „democratice” a guvernului sovietic (fiind respinse necondiționat toate tratatele inegale, încheiate de către Rusia țaristă).
Poziția statului sovietic din acea perioadă, în problema tratatelor țariste, și-a găsit reflectarea în încheierea unor noi tratate cu țările din Orient. Succesorii imperiilor Țarist și Otoman – R.S.F.S. Rusă și Marea Adunare Națională a Turciei – au semnat la Moscova, la 16 martie 1921, Tratatul ruso-turc de „prietenie și frăție”. Tratatul includea 16 articole și 4 anexe, fiind semnat din partea R.S.F.S.R. de către Gh. V. Cicerin, Comisarul poporului pentru afaceri externe, și Jalal ad-Din Korkmasov, iar din partea Turciei de către Yusuf Kemal-bey, Riza Nur și Ali Fuad-pașa. Tratatul a fost ratificat de VȚIK (ВЦИК) pe 20 iulie 1921 și de Marea Adunare Națională a Turciei (MANT) la 31 iulie 1921. Schimbul instrumentelor de ratificare s-a făcut pe 22 septembrie 1921 la Kars9. Este important, din punct de vedere al dreptului internațional, că Tratatul de la Moscova consemnase, în articolul VI, că părțile contractante consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică („Обе договаривающиеся стороны признают, что все договоры, до сего времени заключенные между обеими странами, не соответствуют обоюдным интересам. Они соглашаются поэтому признать эти договоры отмененными и не имеющими силы. Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики заявляет, в частности, что оно считает Турцию свободной от всяких к нему денежных или иных обязательств, основанных на международных актах, ранее заключенных между Турцией и царским правительством”)10.
Astfel, tratatul sovieto-turc din 16 martie 1921 a stipulat părților semnatare să nu recunoască niciun tratat de pace sau alte acte internaționale, în cazul în care ar fi impuse cu forța să adere una dintre părți (articolul 1), anulându-se tratatele inegale ale guvernului țarist cu Turcia (articolul 6), fiind declarate nule orice fel de acțiuni și drepturi referitoare la regimul stabilit de aceste tratate (articolul 7)11.
A trebuit să treacă mai bine de un secol, pentru ca Rusia (deja cea sovietică) să recunoască oficial nulitatea consecințelor Păcii de la București din 1812, iar poporul român al Basarabiei să-și decidă de sine stătător destinul prin Actul Unirii din 27 martie 1918, rezolvând echitabil Problema basarabeană. Pentru diplomația noastră rămâne remarcabil „Răspunsul guvernului român la nota guvernului ucrainean din 5 mai, trimis din Iași, la 19 iunie 1919”, care preciza că: „Din punct de vedere geografic, etnografic, istoric, așa-zisa provincie a Basarabiei a fost deci din toate vremurile un pământ românesc și a constituit o parte integrantă și indivizibilă a Principatului Moldovei”12.
* * *
În prezent, este foarte simbolic să revenim ad initio acolo, de unde am pornit: la Wilno, Vilnius13. Căci pasul nostru decisiv spre apropierea-aderarea la UE este, în fond, revenirea întârziată în sânul civilizației tradiționale – europene, ce nu poate fi calificată doar ca un „premiu real” sau ipotetic, ci ca o legitimă restabilire a unei situații geopolitice, deși parțiale, rectificându-se urmările nefastului Act din 1812, ce a fost ratificat la Wilno (Vilnius) cu 202 ani în urmă…
Note
1 http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2013/11/moldova (accesat la 28.05.2014)
2 Vlad Mischevca, Anul 1812: Două secole de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rusiei, Chișinău, 2012, 142 p.
3 Sergiu Columbeanu, Contribuții privind situația internațională a Țărilor Române între anii 1806-1812, în „Revista de istorie”, Tom. 29, 1976, nr. 5, p. 657.
4 Mihai Eminescu, Între Scylla și Charybda. Opera politică, ed. a 2-a, Editura Litera Internațional, Chișinău, 2008, p. 215.
5 Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Țării Muntenești și a Moldovei, trad. din grecește de George Sion, Editura Valahia, București, 2008, p. 729.
6 Полное собрание законов Российской империи, т. XXXII, стр. 316-322, № 25110.
7 Cf.: Н. В. Захарова, Отказ Советского правительства от договоров царской России, нарушавших права народов восточных стран // Советский ежегодник международного права, 1962, Изд. АН СССР, Москва, 1963, с. 134; Р. А. Тузмухамедов, Международное значение опубликования Советским правительством тайных договоров царской России. Вопросы теории и практики международного права, Изд. ИМО, Москва, 1959.
8 Документы внешней политики СССР, т. I, Госполитиздат, Москва, 1957, с. 34-35.
9 Дипломатический словарь,т. III. С-Я, Наука, Москва, 1986, с. 312-313; Документы внешней политики СССР, т. III, Москва, 1959, c. 597-604.
10 http://www.genocide.ru/lib/treaties/19.htm (ultima accesare 28.05.2014)
11 Документы внешней политики СССР, т. III, Госполитиздат, Mосква, 1959, с. 597-604.
12 Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice: 1711-1947, Iași, 2012, p. 9.
13 De consemnat că, la 16 decembrie 1554, tot la Wilno (pe atunci Polonia), actualul Vilnius (capitala Lituaniei), a fost parafat „Tratatul de alianță și de pace eternă” între Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei, și Sigismund al II-lea August, regele Poloniei
Tratatul ruso-turc din 16 martie 1921 traducere aproximativă din limba rusă. (Original în rusă mai jos)
TRATATE  CRUCIALE  1813-1997
19. Acordul dintre Rusia și Turcia
Moscova. 16 martie 1921
Guvernul rus Republicii Socialiste Federativă Sovietică Rusă și Guvernul Adunării Naționale a Turciei, în baza principiilor fraternității națiunilor și dreptul popoarelor la autodeterminare, observând diferențele dintre ele de solidaritate în lupta împotriva imperialismului, precum și faptul că tot felul de dificultăți create pentru una dintre cele două popoare, agrava situația celuilalt. Și inspiră în totalitate dorința de a stabili între ele relații constante și cordiale prietenie incasabil bazat pe interese reciproce ambelor părți, au decis să încheie un tratat de prietenie și fraternitate și numit ca plenipotențiari pentru acest lucru:
Guvernul rus Republica Socialistă Federativă Sovietică:
Gheorghi Cicerin, comisarul Poporului pentru Afaceri Externe și un membru al Comitetului Executiv Central All-rus, și Jalal-Eddin Korkmasova, un membru al-ruse Toate Comitetului Executiv Central, și
Guvernul Adunării Naționale a Turciei:
Yusuf Kemal Bey, comisarul Poporului a economiei naționale a Marii Adunări Naționale a Turciei, un membru al Kastamonu în aceeași ședință, dr Riza Nur Bey, comisarul Poporului pentru Educație a Marii Adunări Naționale a Turciei, un membru al Sinop în același ansamblu și Ali Fuad Pașa, de Urgență și Plenipotențiar al Adunării Naționale a Turciei, membri ai Angora în Marea Adunare Națională,
Care, după schimbul de depline puteri, găsite în bună și cuvenită formă, au convenit după cum urmează:
Articolul I
Fiecare parte contractantă este de acord, în principiu, nu recunoaște nici tratat de pace sau a altor instrumente internaționale, a cărui adoptare este impusă asupra celeilalte părți contractante. Guvernul rus Republica Socialistă Federativă Sovietică este de acord să nu recunoască nici un act internațional cu privire la Turcia, care nu a fost recunoscută de către guvernul național de Turcia, a prezentat astazi de Marea Adunare Națională.
Noțiunea de Turcia în prezentul contract, pe teritoriile incluse în Pactul Național turc de 28 ianuarie de 1920 (1336) de ani, a dezvoltat și a proclamat de Camera Deputaților în Constantinopol otomană și comunicate de presă și a tuturor statelor.
Granița de nord-est a Turciei este definit de: o linie care începe de la satul de Sarp de la Marea Neagră, trece prin munte Hedismta, linia munților bazinelor hidrografice Shavsheti Mountain Cannes-Dag, urmează întotdeauna la granița administrativă de nord a Ardahan și Kars sangeacuri – talvegul râului Arpa -TEA și Aras la gura Karasu de Jos (descrierea detaliată a limitelor și problemele legate de acesta sunt definite în anexa I (A) și pe harta de insotire, semnat de ambele părți contractante).
Articolul II
Turcia este de acord să cedeze în Georgia suzeranitatea peste portul Batumi și teritoriul de la nord de granița menționată în primul articol din prezentul tratat, care a făcut parte din Districtul Batumi, cu condiția ca
1) Populația teritoriilor menționate în prezentul articol, se vor bucura de o autonomie administrativă locală larg, ca fiecare comunitate drepturile culturale și religioase, iar publicul va fi în măsură să stabilească legea din țara corespunzătoare dorințelor sale.
2) Turcia vor fi oferite tranzitul liber al tuturor bunurilor. trimis în Turcia sau din ea, prin portul Batumi, fără taxe vamale, comise fără nici o întârziere și fără a impune-le ce altceva taxe, cu furnizarea de dreptul de a utiliza portul turc de Batumi, fără încărcare pentru taxele speciale.
Articolul III
Cele două părți contractante convin ca regiunea Nahicevan în limitele specificate în anexa I (C) din tratat, constituie un teritoriu autonom sub protecția Azerbaidjan, cu condiția ca Azerbaidjanul nu va ceda acest protectorat unui stat terț.
În imaginea zonei triunghi teritoriului Nakhichevan închis în partea de est între talvegul Arax, în vest de o linie care trece prin muntii Dagny (3829) – Velidag (4121) – Bagarzik (6587) – Mountain Kemurlyu Dagh (6930), linia de separație a teritoriului a declarat, pornind de la munte Kemurlyu Dagh (6930), care trece prin muntele Serai Bulak (8071) – stație Ararat și se termină la intersecția cu Karasu Araks, va fi stabilită de către Comisie, format din delegați din Turcia, Azerbaidjan și Armenia.
Articolul IV
Cele două părți contractante, menționând contactul dintre mișcarea națională și de eliberare a popoarelor din Est și lupta oamenilor muncii din Rusia pentru o nouă ordine socială, recunosc implicit dreptul acestor popoare la libertate și independență, precum și la fel de dreptul lor de a alege forma de guvernare, în funcție de dorințele lor.
Articolul V
Pentru a asigura deschiderea Strâmtorilor și trecerea liberă a navelor comerciale din toate neamurile, ambele părți contractante sunt de acord să prezinte elaborarea definitivă a statutului internațional al Mării Negre și Strâmtoarea Conferința viitoare delegații statelor de coastă, cu condiția că, dacă deciziile nu au ajuns atenteze la suveranitatea Turciei, precum și securitatea Turciei și capitalul său de la Constantinopol.
Articolul VI
Cele două părți contractante recunosc că toate tratatele încheiate până în prezent între cele două țări nu corespunde intereselor reciproce. Prin urmare, sunt de acord să recunoască aceste contracte reziliate și neavenite.
Guvernul rus Republica Socialistă Federativă Sovietică declară, în special, pe care le consideră Turcia să-l elibereze de bani sau alte obligații în baza instrumentelor internaționale încheiate anterior între Turcia și guvernul țarist.
Articolul VII
Guvernul rus Republica Socialistă Federativă Sovietică, recunoscând capitulațiile incompatibile cu dezvoltarea națională liberă a tuturor țărilor, precum și punerea în aplicare deplină a drepturilor sale suverane, considera ca nul și pune capăt drepturile și acțiunile care au nici o legătură cu acest regim.
Articolul VIII
Cele două părți contractante se angajează pentru a preveni formarea sau prezența pe teritoriul său a organizațiilor sau grupurilor care solicită rolul guvernului de o altă țară, sau o parte a teritoriului său, precum și grupurile de gazdă cu scopul de a lupta împotriva unui alt stat. Rusia și Turcia își asumă aceeași obligație în ceea ce privește republici sovietice din Caucaz, cu condiția de reciprocitate.
Se înțelege clar că pe teritoriul turc menționat mai sus în prezentul articol este teritoriul aflat sub administrația civilă și militară directă a Guvernului Adunării Naționale a Turciei.
Articolul IX
Pentru a asigura continuitatea relațiilor dintre cele două țări, părțile contractante se angajează să adopte, de comun acord toate măsurile necesare pentru a menține și de a dezvolta cât mai repede posibil de cale ferată, telegraf și alte mijloace de comunicare, precum și pentru a asigura libera circulație a persoanelor și bunurilor între cele două țări, fără nici o întârzieri.
Cu toate acestea, este recunoscut faptul că în ceea ce privește mișcarea, intrarea și plecarea de călători și mărfuri vor fi aplicate pe deplin stabilit în fiecare țară, în acest sens normele.
Articolul X
Resortisanții ambelor părți contractante pe teritoriul de altă parte, vor fi supuse toate drepturile și obligațiile care decurg din legislația țării în care își au reședința, cu excepția celor referitoare la apărarea națională, la care vor fi eliberate.
Aspecte legate de dreptul familiei, drepturi de moștenire și de capacitatea cetățenilor de pe ambele maluri sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile prezentului articol. Acestea vor fi soluționate printr-un acord special.
Articolul XI
Ambele părți contractante convin să aplice principiul tratamentului națiunii celei mai favorizate pentru resortisanții fiecărei părți contractante care au reședința pe teritoriul celeilalte părți.
Acest articol nu se aplică drepturilor cetățenilor Uniunii Republicilor Sovietice din Rusia, precum și a drepturilor statelor musulmane aliate cu Turcia.
Articolul XII
Fiecare rezident al teritoriului care a fost până în 1918 o parte din Rusia, ceea ce este guvernul rus Republica Socialistă Federativă Sovietică recunoaște care este acum sub suveranitatea Turciei în prezentul tratat, are dreptul de a părăsi Turcia liber, luând cu ei bunurile lor și a bunurilor lor sau costul lor. Același drept se extinde la locuitorii din teritoriul Batumi, pe suzeranitatea Turciei, în care prezentul acord oferă Georgia.
Articolul XIII
Rusia este de acord să fie repatriați în Turcia, pe cheltuiala proprie până la granița de nord-est a Turciei, în termen de 3 luni pentru Rusia europeană și Caucaz, precum și termenul de 6 luni pentru partea asiatică a Rusiei, de la data semnării prezentului acord, toți prizonierii de război și prizonierilor civile ale turcilor, se află în Rusia.
Turcia își asumă același angajament de a prizonierilor de război ruși și prizonierilor civili care sunt încă în Turcia.
Detalii despre acest repatriere vor fi instalate o convenție specială, care ar trebui dezvoltat imediat după semnarea acestui acord.
Articolul XIV
Ambele părți contractante convin, în viitorul apropiat să încheie o convenție consulară, precum și un acord care reglementează toate aspectele economice, financiare și de altă natură necesare pentru a stabili între cele două țări a relațiilor de prietenie menționate în introducerea la prezentul regulament.
Articolul XV
Rusia este de acord să ia în raport cu republicile transcaucaziene măsurile necesare pentru recunoașterea obligatorie a acestor republici în contractele care urmează să fie încheiate de aceștia cu Turcia, articolele din tratat care îi privesc în mod direct.
Articolul XVI
Prezentul acord este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc în Kars în cel mai scurt timp posibil.
Prezentul tratat intră în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, cu excepția st.XIII.
În martor de mai sus plenipotențiari menționate mai sus au semnat prezentul acord și aplicat sigiliile lor.
Adoptată în 2 exemplare din Moscova martie XVI 1920-primul an (a șaptea mii trei sute treizeci).
Gheorghi Cicerin Yusuf Kemal
Jalal Korkmasov Dr. Riza Nur
Ali Fuad
ANEXA I (A)
Granița de nord-est a Turciei se află în modul următor (în funcție de harta General Major rus, scara 1 / 210000-5 mile la inch):
Satul Sarp de la Marea Neagră – Goran Karan shalwar (5014) – Chorokh traversează partea de nord a satului B. Maradidn – trece la nord de satul Sabaur Hedismta Mountain (7052) – Muntele Kvakibe – pentru kavtareti sat – linia de demarcație Medzibna munte – Muntele Herat-kesun ( 6468) – pe linia bazinelor hidrografice a muntelui. Korda (7910) – a publicat pe creasta de vest Shavsheti la fosta graniță administrativă a fostului regiunii Artvin – care trece prin munți bazinelor hidrografice Shavsheti merge la Muntele râului Sarıçay (Kara Isale) (8478) – Pass Kviralsky – acolo se duce la fosta graniță administrativă a fostului cartier Ardahan la Mount Cannes-Dag – out, spre nord la munte Tlili (Grmany) (8357) – ca urmare a fost granița de Ardahan, merge la nord-est de satul Badel, râului ceai Posch și urmează râul spre sud la nord punct Village Cianci, lasă râu și de mers pe jos de-a lungul bazinelor hidrografice, intră în muntele Ayrilyan-Bashi (8512) – trece prin munți Kelly tapa (8463) și Harman-Tapa (9709) – a ajuns la munte Kasris seria (9681) – aici urmează râu Karzai-Meth-ceai de râul Kura – există talvegul râului Kura la un punct la est de sat Kartanakev, care pleacă de la râul Kura, care trece prin bazinul de pe Muntele Kara-Oglu (7259) – de acolo, împărțirea în două părți lacului Hazapin merge la o înălțime de 7580, și de acolo la muntele Gekdag (9152) – Uch-Tapalyar (9783) – Taya-Kala (9716) – primele 9065, care lasă fostul frontiera de district Ardahan și trece prin munții din Bol. Oh Baba (9973) – 8828 (8827) – 7602 – trecerea la est de satul Ibish, ajunge la o înălțime de 7518 și apoi la Muntele Kizil-das (7439) (7490) – das Village New Dogwood (Knzil DAS) – trecerea la vest de Kara-Mamed, are vedere la râu Dzhamushbu ceai (situat la est de satele Delaware, și B. Kmly Tihnis) – prin sate și Vartanly Bash Shuragel, după râul a spus, la râu Arpa Chai la nord Cala – acolo, în urma de-a lungul talvegul Arpa-Chai, merge la râu. Arak – urmează talvegul Araks la confluența Karasu de Jos.
(NB. Desigur, limita ar trebui să fie de-a lungul liniilor de bazinele de altitudinile mai sus).
Gheorghi Cicerin Yusuf Kemal
Jalal Korkmasov Dr. Riza Nur
Ali Fuad
ANEXA I (B)
Având în vedere faptul că linia de frontieră, astfel cum se specifică în anexa I (A) sunt thalwegs râuri Arpa Chai și Araxes, Guvernul Marii Adunări Naționale se angajează blocuri de resort otdvinut la o distanță de opt kilometri de cale ferată Alexandropol -Erivan prezent în Inscriptie sa district ARPA-Chai și la o distanță de patru mile de la linia de cale ferată menționate mai sus aproape de Aras. Liniile care înconjoară domeniile de mai sus sunt enumerate mai jos pentru zona Arpa-chai la punctele A și secțiunea B I și zona Araks în secțiunea II.
I. Zona Arpa-chai
A) la sud-est de Vartanly – la est de Uzun Kilis – prin munte Bozyar (5096) – 5082-5047 – la est de Karmir Vank – Uch-tapa (5578) – la est de Araz-Oglu la est de Ani – ajunge Arpa Chai la vest de ENIC.
B) Frunze Arpa Chai la est de elevație 5019 – merge direct la înălțimea 5481-4? mile est de Kızılkule – aproximativ o milă est de Bodzhaly – atunci râu ceai Digor – urmează de-a lungul acestui fluviu în satul Duz-Kechut merge direct la nord de ruinele Qarabagh, cu vedere la Arpa-Chai.
II.Zona Araks
O linie dreaptă între sat Kharaba Alican și Suleiman (Diza).
În zonele marginita pe o parte a liniei de cale ferată Alexandroupolis – Erivan și – pe de altă parte linii, situat la o distanta de opt și patru mile de deasupra liniei de cale ferată, Marea Adunare Națională nu se angajează să construiască orice fel au fost fortificatii (distanța linia Acesta se află în afara zonelor de mai sus) și nu le includ în forțele obișnuite. Cu toate acestea, acesta își păstrează dreptul de a avea zonele de trupele necesare pentru a menține ordinea, securitatea și nevoile administrative menționate mai sus.
Gheorghi Cicerin Yusuf Kemal
Jalal Korkmasov Dr. Riza Nur
Ali Faud
ANEXA I (C)
Teritoriul Nakhichevan
Stația de Ararat Mountain Barn-Bulag (8071) – Kemurlyu Dagh (6839) (6930) – 3080, Sayat Dagh (7868) – Sat Kurt Coulagot (Kurten-Coulagot) – Gamesur Dagh (8160) – înălțimea de 8022 – Kyuki-Dag (10,282) și de Est, fosta graniță administrativă a Nakhchivan County.
Gheorghi Cicerin Yusuf Kemal
Jalal Korkmasov Dr. Riza Nur
Ali Faud
Arhive. pe arcada. Publ. în „Adunarea legalizare …” № 73 12 decembrie, 1921 pp. 731-735.
Acordul ratificat de către Comitetul Executiv Central 20.07.1921,
Adunare Națională a Turciei – 7.31.1921.
Schimbul de ratificări a avut loc
09.22.1921 în Kars.
Documente de politică externă sovietică, M. anul 1959. 597-604
Tratatul ruso-turc din 16 martie 1921 în limba rusă.
De pe site-ul www.genocide.ru
(Original)
СУДЬБОНОСНЫЕ ДОГОВОРА 1813-1997гг.
19. Договор между Россией и Турцией
Москва. 16 марта 1921 г.
Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики и Правительство Великого Национального Собрания Турции, разделяя принципы братства наций и права народов на самоопределение, отмечая существующую между ними солидарность в борьбе против империализма, равно как и тот факт, что всякие трудности, созданные для одного из двух народов, ухудшают положение другого. И всецело воодушевляемые желанием установить между ними постоянные сердечные взаимоотношения и неразрывную дружбу, основанную на взаимных интересах обеих сторон, решили заключить договор о дружбе и братстве и назначили для сего своими уполномоченными:
Правительство Российской Социалистической Федеративной советской Республики:
Георгия Чичерина, Народного Комиссара по Иностранным Делам и члена Всероссийского Центрального Исполнительного Комитета, и Джелал-Эддина Коркмасова, члена Всероссийского Центрального Исполнительного Комитета, и
Правительство Великого Национального Собрания Турции:
Юсуф Кемаль-бея, Народного Комиссара по Народному Хозяйству Великого Национального Собрания Турции, депутата Кастамони в том же Собрании, доктора Риза Нур-бея, Народного Комиссара по Просвещению Великого Национального Собрания Турции, депутата Синопа в том же Собрании и Али Фуад-пашу, Чрезвычайного и Полномочного Посла Великого Национального Собрания Турции, члени от Ангоры в Великом Национальном Собрании,
каковые, после обмена полномочиями, найденными в надлежащей и законной форме, согласились о нижеследующем:
Статья I
Каждая из договаривающихся сторон соглашается в принципе не признавать никаких мирных договоров или иных международных актов, к принятию которых понуждалась бы силою другая из Договаривающихся сторон. Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики соглашается не признавать никаких международных актов, касающихся Турции и не признанных Национальным Правительством Турции, представленным ныне ее Великим Национальным Собранием.
Под понятием Турции в настоящем договоре подразумеваются территории, включенные в Национальный Турецкий Пакт от 28 января 1920 (1336) года, выработанный и провозглашенный Оттоманской Палатой Депутатов в Константинополе и сообщенный прессе и всем государствам.
Северо-восточная граница Турции определяется: линией, начинаясь у деревни Сарп, расположенной на Черном море, проходит через гору Хедисмта, линией водораздела горы Шавшет-горы Канны-даг, она следует затем по северной административной границе Ардаганского и Карсского санджаков – по тальвегу рек Арпа-чай и Аракс до устья Нижнего Карасу (подробное описание границы и вопросы к ней относящиеся определены в приложении I (А) и на прилагаемой карте, подписанной обеими Договаривающимися сторонами).
Статья II
Турция соглашается уступить Грузии сюзеренитет над портом Батумом и территорией, лежащей к северу от границы, указанной в статье первой нынешнего Договора, и составляющей часть Батумского округа, при условии, что
1) население местностей, указанных в настоящей статье, будет пользоваться широкой местной автономией в административном отношении, обеспечивающей каждой общине ее культурные и религиозные права, и население будет иметь возможность установить земельный закон, соответствующий его пожеланиям.
2) Турции будет обеспечен свободный транзит всяких товаров. отправляемых в Турцию или из нее, через Батумский порт, беспошлинно, без учинения каких-либо задержек и без обложения их какими то ни было сборами, с предоставлением Турции права пользоваться Батумским портом без взимания за то специальных сборов.
Статья III
Обе договаривающиеся стороны согласны, что Нахичеванская область в границах, указанных в приложении I (С) настоящего Договора, образует автономную территорию под протекторатом Азербайджана, при условии, что Азербайджан не уступит сего протектората третьему государству.
В образующей треугольник зоне Нахичеванской территории, заключенной на востоке между тальвегом Аракса, в на западе линией, проходящей через горы Дагна (3829) – Велидаг (4121) – Багарзик (6587) – гора Кемурлю-даг (6930), линия границы указанной территории, начинающаяся от горы Кемурлю-даг (6930), переходящая через гору Серай Булак (8071) – станцию Арарат и оканчивающаяся у скрещения Карасу с Араксом, будет исправлена комиссией, состоящей из делегатов Турции, Азербайджана и Армении.
Статья IV
Обе договаривающиеся стороны, констатируя соприкосновение между национальным и освободительным движением народов Востока и борьбой трудящихся России за новый социальный строй, безоговорочно признают за этими народами право на свободу и независимость, а равным образом их право на избрание формы правления , согласной их желаниям.
Статья V
Дабы обеспечить открытие проливов и свободу прохождения торговых судов для всех народов, обе Договаривающиеся стороны соглашаются передать окончательную выработку международного статута Черного моря и проливов будущей Конференции из делегатов прибрежных государств, при условии, что вынесенные ею решения не нанесут ущерба полному суверенитету Турции, равно как и безопасности Турции и ее столице Константинополю.
Статья VI
Обе договаривающиеся стороны признают, что все договоры, до сего времени заключенные между обеими странами, не соответствуют обоюдным интересам. Они соглашаются поэтому признать эти договоры отмененными и не имеющими силы.
Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики заявляет, в частности, что оно считает Турцию свободной от всяких к нему денежных или иных обязательств, основанных на международных актах, ранее заключенных между Турцией и царским правительством.
Статья VII
Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики , признавая режим капитуляций несовместимым с свободным национальным развитием всякой страны, равно как и с полным осуществлением ее суверенных прав, считает потерявшими силу и отмененными всякого рода действиями и права, имеющие какое-либо отношение к этому режиму.
Статья VIII
Обе договаривающиеся стороны обязуются не допускать образования или пребывания на своей территории организаций или групп, претендующих на роль правительства другой страны, или части ее территории, равно как и пребывания групп, имеющих целью борьбу против другой страны. Россия и Турция принимают на себя такое же обязательство и в отношении Советских республик Кавказа, при условии взаимности.
Считается установленным, что под турецкой территорией, упомянутой в настоящей статье, подразумевается территория, находящаяся под непосредственным военным и гражданским управлением Правительства Национального собрания Турции.
Статья IX
Для обеспечения непрерывности сношений между обеими странами, Договаривающиеся стороны обязуются принять по взаимному согласию все необходимые меры в целях сохранения и развития возможно скорее железнодорожных, телеграфных и иных средств сообщения, равно как и обеспечения свободного передвижения людей и товаров между обеими странами, без каких-либо задержек.
Однако признается, что в отношении передвижения, въезда и выезда как путешественников, так и товаров, будут полностью применяться установленные в каждой стране на этот счет правила.
Статья Х
На граждан обеих Договаривающихся сторон, находящихся на территории другой стороны, будут распространяться все права и обязанности, вытекающие из законов страны, в коей они находятся, за исключением обязанностей по национальной обороне, в коих они будут освобождены.
Вопросы, касающиеся семейного права, права наследственного и дееспособности граждан обеих сторон, также составляют исключение из постановленной настоящей статьи. Они будут разрешены особым соглашением.
Статья XI
Обе Договаривающиеся стороны согласны применить принцип наибольшего благоприятствования к гражданам каждой из Договаривающихся сторон, пребывающим на территории другой стороны.
Настоящая статья не применяется к правам граждан союзных России Советских Республик, равно как и к правам мусульманских государств, союзных Турции.
Статья XII
Всякий житель территорий, составлявших до 1918 года часть России, каковые Правительство Российской Социалистической Федеративной Советской Республики признает находящимися ныне под суверенитетом Турции на основании настоящего Договора, имеет право свободно покинуть Турцию и взять с собой свои вещи и свое имущество или их стоимость. Подобное же право распространяется на жителей территории Батума, сюзеренитет на каковую Турция настоящим Договором уступает Грузии.
Статья XIII
Россия обязуется репатриировать в Турцию за свой счет до северо-восточной границы Турции, в продолжение 3-месячного для Европейской России и Кавказа и 6-месячного срока для Азиатской России, считая со дня подписания настоящего Договора, всех военнопленных и гражданских пленных турок, находящихся в России.
Турция принимает на себя тоже обязательство в отношении русских военнопленных и гражданских пленных, которые еще находятся в Турции.
Подробности этой репатриации будут установлены особой конвенцией, которая должна быть выработана немедленно по подписании настоящего Договора.
Статья XIV
Обе Договаривающиеся стороны согласны в ближайшем времени заключить консульскую конвенцию, равно как и соглашения, регулирующие все экономические, финансовые и другие вопросы, необходимые для установления между обеими странами дружественных отношений, указанных во вступлении к настоящему Договору.
Статья XV
Россия обязуется предпринять в отношении Закавказских Республик шаги, необходимые для обязательного признания этими Республиками в договорах, которые будут заключены ими с Турцией, статей настоящего Договора, непосредственно их касающихся.
Статья XVI
Настоящий Договор подлежит ратификации. Обмен ратификационными грамотами состоится в Карсе в возможно ближайший срок.
Настоящий Договор вступит в силу с момента обмена ратификационными грамотами, за исключением ст.XIII.
В удостоверение изложенного вышеупомянутые уполномоченные подписали настоящий Договор и скрепили его своими печатями.
Составлено в 2-х экземплярах в Москве шестнадцатого марта тысяча девятьсот двадцать первого года (тысяча триста тридцать седьмого).
Георгий Чичерин Юсуф Кемаль
Джелал Коркмасов Д-р Риза Нур
Али Фуад
ПРИЛОЖЕНИЕ I (A)
Северо-восточная граница Турции установлена нижеследующим образом (согласно карте русского Генерального Штаба масштабом 1/210000-5 верст в дюйме):
Деревня Сарп на Черном море – гора Кара Шальвар (5014) – пересекает Чорох к северу от деревни В. Марадидн – проходит севернее деревни Сабаур-гора Хедисмта (7052) – гора Квакибе – деревня кавтарети – линия водораздела горы Медзибна – гора Герат-кесун (6468) – следуя по линии водораздела горы. Корда (7910) – выходит по западной части хребта Шавшетского к прежней административной границе бывшего Артвинского округа – проходя по линии водораздела горы Шавшетской, выходит на гору Сарычаи (Кара Исал) (8478) – перевал Квиральский – оттуда выходит на прежнюю административную границу бывшего Ардаганского округа у горы Канны-даг – оттуда, направляясь к северу до горы Тлил (Грманы) (8357) – следуя прежней границы Ардагана, выходит к северо-востоку от деревни Бадела, к реке Посхов-чай и следует по этой реке к югу до пункта севернее деревни Чанчах-там оставляет эту реку и, идя по водоразделу, выходит на гору Айрилян-баши (8512) – проходит по горам Келле-тапа (8463) и Харман-тапа (9709) – достигает горы Касрис-сери (9681) – отсюда следует по реке Карза-мет-чай до реки Куры – оттуда идет по тальвегу реки Куры к пункту к востоку от деревни Картанакев, где отходит от Куры, проходя по линии водораздела горы Кара-оглы (7259) – оттуда, разделяя на две части озеро Хазапин, выходит к высоте 7580 и оттуда к горе Гекдаг (9152) – Учь-Тапаляр (9783) – Тая-кала (9716) – вершина 9065, где покидает прежнюю границу Ардаганского округа и проходит по горам Бол. Ах-Баба (9973) – 8828 (8827) – 7602 – проходя на восток от деревни Ибиш, доходит до высоты 7518 и затем к горе Кизил-даш (7439) (7490) – деревня Новый Кизил-даш (Кнзил-даш) – проходя к западу от Кара-Мамед, выходит на реку Джамушбу-чай (расположенную к востоку от деревень Делавер, Б. Кмлы и Тихнис) – через деревни Вартанлы и Баш-Шурагель, следуя по упомянутой реке, выходит к реке Арпа-чай к северу от Калали – оттуда, следуя все время по тальвегу Арпа-чай, выходит к р. Араке – следует по тальвегу Аракса до впадения в него Нижнего Карасу.
(NB. Разумеется, граница следует по линиям водоразделов вышеуказанных высот).
Георгий Чичерин Юсуф Кемаль
Джелал Коркмасов Д-р Риза Нур
Али Фуад
ПРИЛОЖЕНИЕ I (B)
Принимая во внимание, что пограничной линией, как это указано в Приложении I(А), являются тальвеги рек Арпа-чай и Аракса, Правительство Великого Национального Собрания обязуется отдвинуть линию блокгаузов на расстояние восьми верст от железной дороги Александрополь -Эривань в настоящем ее начертании в районе Арпа-чай и на расстояние четырех верст от вышеупомянутой железнодорожной линии в районе Аракса. Линии, ограничивающие вышеупомянутые районы, указаны ниже для зоны Арпа-чай в пунктах А и Б параграфа I и для зоны Аракса в параграфе II.
I. Зона Арпа-чай
А) К юго-востоку от Вартанлы – к востоку от Узун-Килиса – через гору Бозяр (5096) – 5082 – 5047 – к востоку от Кармир-ванк – Учь-тапа (5578) – к востоку от Араз-оглы к востоку от Ани – достигает Арпа-чай к западу от Еникей.
Б) Отходит от Арпа-чай к востоку от высоты 5019 – идет прямо к высоте 5481 – в 4 ? верстах к востоку от Кызылкула – в двух верстах к востоку от Боджалы – затем река Дигор-чай – следует вдоль этой реки до деревни Дуз-Кечут идет прямо к северу от развалин Карабаг и выходит на Арпа-чай.
II.Зона Аракса
Прямая линия между Хараба Алиджан и деревней Сулейман (Диза).
В зонах, ограниченных с одной стороны линией железной дороги Александрополь – Эривань и – с другой , линиями, расположенными в расстоянии восьми и четырех верст от вышеуказанной железнодорожной линии, Правительство Великого Национального Собрания обязуется не возводить каких бы то ни было фортификационных укреплений (эти линии расстояния находятся вне вышеуказанных зон) и не содержать в них регулярных войск. Однако оно сохраняет право иметь в вышеуказанных зонах войска, необходимые, для поддержания порядка, безопасности и для административных надобностей.
Георгий Чичерин Юсуф Кемаль
Джелал Коркмасов Д-р Риза Нур
Али Фауд
ПРИЛОЖЕНИЕ I (C)
Территория Нахичевани
Станция Арарат-гора Сарай-Булаг (8071) – Кемурлю-даг (6839), (6930) – 3080-Саят-даг (7868)- деревня Курт-кулаг (Кюрт-кулаг) – Гамесур-даг (8160) – высота 8022 – Кюки-даг (10282) и восточная , административная граница прежнего Нахичеванского уезда.
Георгий Чичерин Юсуф Кемаль
Джелал Коркмасов Д-р Риза Нур
Али Фауд
Печат. по арх. Опубл. в „Собрании узаконении…” № 73, 12 декабря 1921 г., стр. 731-735.
Договор ратифицирован ВЦИК 20 июля 1921 г.,
Великим Национальным Собранием Турции – 31 июля 1921.
Обмен ратификационными грамотами состоялся
22 сентября 1921 г. в Карсе.
Документы внешней политики СССР, М. 1959г. 597-604




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu