vineri, 11 noiembrie 2016

PONOSLU de George Anca



George Anca

PONOSLU


cuprins

unul
(1966 ziua)
Ioana
morfină vie
vino
(1975 cu tine în nord)
de la moară
(1999 pian)
de ce
dinspre statui
înalți
orice cuvânt
tot cerul
(1997 necredința)
al lui Din
baladei ar
s-a zis
ah
împlinii
eu
fără
în țara
moara de persoane
(indodii)
(ardere de tot)
citind biblia
Ricoeur
piesa n-are
les neiges
Hanuman Chalisa
puțini amici




unul

unul băştinaş
unul mintenaş
unul pride-l-aş
nu te-ntoarce jos
hai unde n-am fost
ba n-aş merge nu
Dumitre şi tu
luna n-a apus
câinii spaimă sus
frunze pân’ la brîu
coatele-n pârâu
copite şirag
pe un hotereag

de are urmaş
 el e băştinaş
noaptea să nu pleci
să-l găseşti pe veci
cum nu cântă nici
odihneşte-aici
sare-n ajutor
miezul nopţilor
se mai află-n vale
poale ale tale
de domniţă moale
culcată pe şale
oi mânate a le
regăsi agale

se mai află-n poală
umbra feţii goală
drumul nu se lasă
înspre nicio casă
cerul e colea
pentru nimenea
cât suntem pe pace
groază ni se face
şi părul măciucă
noaptea să ne ducă
ziua să ne tragă
din groapă de fragă

bieţii călători
noaptea de trei ori
bietele femei
ziua tot de trei
o să curgă ploi
să îngheţe-n noi
care-i mai întâi
fără căpătâi
va veni război
să ne batem noi

copilul de jos
ţipă în miros
dar tot lăcrămând
va creşte curând
şi-o să fie-aşa
ca la mumă-sa
şi a celorlalţi
prin munţii înalţi
că-n acel ţinut
n-am mai fi trecut

coboară cobor
de pe un picior
de cer fără nor
cu nemuritor
calea înapoi
despărţit de doi
poate voi răzbi-o
până-n fapt de zio

o plecasem plec
unde e înec
unde e întins
mai de necuprins
bate-mă să pier
de cuplu oier
eu fugit pe frig
doamna-n veci să-mi strig
una-n somn a vis
una-n morţi abis
una-n vale i-s

*

(1966 la ziuă)

la ziuă pruncul va fi trezit
tânărului i se vor pisa în blid
cele două priviri bărbăteşti
nescopite aşa cum mai eşti
dar cine îţi spune despre
el şi de tine în culoare de viespe
că nu aveţi aceeaşi putere urâtă
ce bine îşi duce viaţa pe plută
şi acoperă cu ea mormântul apei

în spumă o pereche se frângea
dinainte curgând şi cu plâns
picat peste celălalt dus
dar casa iezilor din piatră-atunci
a căpriorilor acum au părăsit-o
necunoscuţi tatăl sau mama
iar la întoarcere doi inşi
cel de pe râu sau cea de sus
cea înecată-ori cel nemaiajuns
străin cu o străină c-un străin
străină veseli iarăşi într-o
basma s-au strâns bărbat şi mândră

cine a rămas în faţa văilor
tăiat în secere când să se suie
întinsă între foi de ceapă
la îngălbenire

în munte nschimbat nici cu sfârşitul
la adăpostul streşinilor singure
cu grinzi lărgite-n suflul foalelor
cel de curând s-a cunoscut în sâmbure
până la umeri necuprinşi de noapte

fiul dintâi alungat să fie
să nu-i semene copilul drag mie şi ţie
amestecate minţile îi înjugă
la ziuă pruncul va striga strigă
tânărul din altă parte prinde-l-or
lumină din zemuri de ceapă
o tatăl din mână-l scapă
fratele urlă şi începe creşterea
după ce-l tăiase zadarnic secera
şi sfărâmată ceaţa neprinsă
nu se pierduse cu totul însă

tânărul de pe plută
caută femeie ştiută
ca apa-n care s-au scufundat
morţi şi vii fără de păcat
apoi pleacă de lângă mormânt
să vadă cum îi seamănă copilul frânt

*
Ioana

Ioana stă în cap
Sarafina trap
Sarafina plânge
Ioana varsă sânge
şi vor umple cana
Sarafina Ioana

în oraş trei trecători
şi cu trei atentatori
trei adânci şi trei cu trei
de trei ori arhierei
trei de pază trei în gropi
întreiţi şi interlopi

astfel Ion cu Ion cu Ion
văduviră anason
ai lor trei viteji urmaşi
fură foc în Caucaşi

într-o lună într-un an m-o
prinde de pe urmă Zanmo
Zanmo fata tibetană
ce am dat-o de pomană

într-un alt răstimp hain m-o
mai călca duduca Pinmo
Pinmo dosnica de castă
ce am dat-o de nevastă

după clipe din amvon m-o
prociti preoteasa Xonmo
Xonmo leneşa abila
de-a copilul şi copila

prea târziu şi ca nebun m-o
adormi sibila Funmo
Funmo roasă-n cărni eterne
de nasturii de la perne

gheaţa de peste Cocioc
mi se sparse în cojoc
în tavernă huria
o scuipa Veturia

crucile spălamu-le
închină-te neamule
ultimul moment ideea
de testament Salomeea

*

morfină vie

morfină vie mama
dorm amândouă
ca într-un mormânt

 mama nu mai era
cu duminicile
se călătorea

îmbrobodite
femeile ne
cunoaştem toţi între noi

cei ce suntem cum
nu mai e mama
cum nu vom mai fi nici noi

te voi vedea mamă
la întoarcerea
în sine în pământ

fiul tău râd cu tine
funia lungă
nu ne ajungă

te-ai întors înapoi
din lume la Miorica
la Mitroi

apus ascuns unde
te oprisei a-l
pomeni-n rugăciuni

amestecându-ne cu
morţii în hore vii
prin sfinte vămi

te îngroapă mama ta
stinsă în altfel
pe altă lume

orfan bocetul
în lumina soarelui
de primăvară

sfântă de bucuroasă
în veac fericită
că-n vis ai leac

o duioşie pururi
necutremurată
le bântuie

femeile voci
şuşotindu-mi scrisul
şi spunându-mi mamă

ceară povestită
de miere viziuni
ochii ei închişi

linişte morfină
risipită peste
povestea vieţii

iar o văd ce-o văd şi
n-o mai văd copaci
femei trebăluind

dimineaţa ronţăie
Şora cornuri apoi
soarbe ciorba

goală filosofând
ciorba de soare
de coşciug de sicriu

foamea pomenii de post
şi noi ploile ei
şi ea norul

mă pierduse comânda
  mă furau furii
de bucurie

înotam în sânge
între maluri de lacrimi
când m-am trezit

fără cântec fără viaţă
pământ întârziat
în pământ

*

vino

vino pe apă domn
de lemn cu poporul
verde în undă

de când nu eram şi
nu mai sunt că
pierzându-mă nu rămâi

te uit a ne întâlni
în secret maestrul
necunoscut

*
de ce nu eşti în
inima ta aceeaşi
ca-n inima mea

la ce te-ai întrece
cu gluma ţâţelor
stâncilor trupeşti

somnoroasă mi-ai
dat inelul şi ochii
ţi se închideau

*
duc o mână spre
păpuşile de pe
ţărmurile mării

pe faţă mi se
scrie durerea
de a nu mă mai ruga

nemaivrednic să
 îngenunchez sub
cerdacul cerurilor

*
poate dansăm între
jupîniţe cu
mâini mecanice

cavaleresc invito
surpă soprane
peste orchestră

m-aş roti cu privirea
însă rolul nu
există încă

*
fluviul cu fructele
rotunde şi zmei
marini în amonte

iarba lui bună
ziua de mamă
copiii săracilor

umbre odihne
văi sub mingii susurul
sângelui lapte

*
fântânile de lună
în camerele
reîncarnării

promisa grotă ţeasta
lacrimi ar topi-o
să nu mai plângi

şi am un vis că plâng
într-o iarbă dusă
cu poveştile

*
pentru a mă trezi
îmi pun peste ochi
un ham de glod încins

şi mân şi ei o iau
mai departe pe
raze de fire verzi

împunşi până la sferă
fug dar plugului
confundându-se

*
cum îl împinsesem
pe arhanghel în
trecere prin lume

iată că vii acasă
din toarsa parcelor
călătorie

pe drum salcâmul
înfloreşte smalţul
acoperişelor

*
sub cerul lunatic
pădurea în burtă
cu stafii de lupi

fulgerul grădină
mortului trăznit
pân’ la stea mireasmă

pe prispa veche
în ochii bufniţei
te vezi cât nu clipeşte

*
la margine pe
piatra caldă
sufletele ostaşilor

dimineţile
bacantele-şi sfâşie-n
cuie mătasea

mă îmbrâncesc pe mine
însumi mă calc în
picioare mă tai

*
blestemat mă arunc
singur din porunca
ta leprosule

să nu mă atingi în
veac de parcă nici
nu ai fi existat

pierdutule
ferească-te în groapa
leilor îngerii

*

(1975 cu tine în nord)

cu tine în nord
sângele îmi petrecu
zilele de acu

nu unde m-am născut mi-e casa
ci unde mi-a fugit mireasa

viaţa noastră iubita mea
demult la fel se petrecea
prin codri eu vânam pe-aproape
tu te cutreierai din vis pe ape
te alungasem la părinţi
pe maluri peste suferinţi
trezită leagănul prindeai din zbor
să te întorci de ţi s-o face dor
de ne-o fi dat din nou să te alung
să treci iar munţii pe la Câmpulung
din ziua când rămas-ai pe vecie
aici cu mine şi acolo mie
îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă
viaţa vai cum trece înţeleaptă
te consolează din pământ din iarbă
copilul spân bătrânul alb de barbă
copacul fără ramuri rupte
ori sfârcul gliei când nesupt e
şi dacă un potop mai vine
ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine
iar când m-ai îngropa din negru horn
fum de păduri mă va trezi din somn
ci mai vitează călătoare
din rândunică până-n zare
dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul
şi-n soartă doar duşmanul mortul

uită-te bine
în răni saline
fiertura de linte
îţi curge fierbinte
credeam ploua ningea
zăpada era a mea
de la Vânători se apropia
de cine ştie unde dragostea
se clătina se amoreza
cu vorbe nemţeşti cu ja
cu igen ingenuu da
în gară pe stradă în nea

cu tot adevărul
taică am tăiat părul
de atâtea ori trăznit
după ce-ai murit
fratele îmi zace
în tratat de pace
sora îmi tuşeşte
veşnic măgăreşte
lângă crucea ei
înfloresc sub tei
vine pasărea
să-mi ia durerea
cu coada arată
spre mamă şi tată

*

de la moară

de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic
doreşte coasta el cu coastele s-o râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat cân haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai
 ca-n camera-ncălzită ce mai trai

*
(1999 pian)


pian la psihiatrie
diavolul în mine
 Medeea băieţii îşi ucise
 fetele chinezii

la drum bădie Maftei
în Valea Voievozilor
 Atharva Veda Medeea
 ochiul energiilor

 respiraţia interdicţiei
sacrificându-ne 
 chinuri cinuri
 Medee corinteni

de unde Clitemnestra
până unde Medeea
Medeea ne-ar fi
ajutat fiindu-i copii

*

de ce

de ce iubeşte cel cu satura Milano
a lui e întrebarea de ce-l iubeşti
când a murit îl mai credeam în viaţă
de bătrâneţe cam tremura a murit
avea şi tăceri nelimitate parcă
i te-ai pomenit spunându-i cum
te pregătisei a-i asculta iubirea
şi-ntr-un târziu de ce iubea Genova

*

dinspre statui

dinspre statui pe vale la Luxor
ţi-am mărturisit arderea universului
în vremea refuzului reîncarnării
după muson între megha şi ui poka
trupul gol de fecioară al mamei
muzicalitatea minţii deznodământul tăcerii
ne-am mai liniştit ce plâns-ai de-o mamă ce-mi muri
râde lumea ne-nţelegem un minut din câte-o zi
v-am venit acasă pe preţul pâinii egiptene sakkara
luxorian agonic sămânţa ceramică sub muşchi în sticlă
orhideele explodaseră fresce şi ne-am plimbat noroiul
acum ne dor capetele un herpes pe buza govindă
toate versurile-mi sunt urâte ca frumuseţea morţii
viridia Aegyptus nigra fecundant harena Virgil

*

înalţi

înalţi aproape blonzi cu haită
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
pe daltă rătăcită
şi mână şi ursită
leşia un etaj mai sus te duse
metalurgiilor hinduse
în gol crescândă cearta
uitându-ne Sidharta

*

orice cuvânt

orice cuvânt sfârşit îţi face felul
nemaicitind cum s-a călit oţelul
te-aude condotierul şi te lasă
într-un caiet nescris de-acasă
cârligele mărgelele pârloaga
corlata pustniciei lipsă doaga
scriai opt versuri cum da providenţa
şi pagina îţi îngropa cadenţa

unde sunt oamenii serioşi
unde sunt tinerii feţi-frumoşi
unde sunt fetele cinstite
unde sunt crescătorii de vite
unde sunt cei ce nu mai fură
unde sunt criminalii-n armură
unde sunt sfinţii din jilţ
unde sunt îngerii cu şbilţ

*

tot cerul

tot cerul numai lună mormântul doar Ionuţ
nu numa-numa viul doar-doar poetul scuţ
purtată putrezire neîncălzitei hume
precând se freacă raza de margine de lume
Ionuc mândruc slăbuc să nu-i  mângâi balsamul
nici mamă nici Bharata Misirul nici Islamul
măsura însăşi biter turnându-ne Gherghina
pornise de căldură ciobită-n Argentina
beţiile curate cu tinereţea-s duse
statuile învie amoruri nehinduse
s-a luminat de-o oră de sete strigă striga
strigoiul numai inimi întinge mămăliga
să vezi că nu ne urcă în locul lui senila
să vezi ce-o să-l bocească în India Urmila

*
(1997 necredinţa)

necredinţa fiindu-mi sine
sinele ia-l de la mine
tren încremenit pe şine
urcă fiinţele muşuroi
cum ţi-ar cânta din cimpoi
te petrecem pe la noi
şi noi din mare
din crucificare
iad sanscrit
de Dosoftei ovilit
Iosife tesle
taie-le iesle
prihană
infarct în strană

*

al lui Din

al lui Din şi un fum
fiinţă a focului scrum
fiinţe aerului fum
Din al ţărnei nord bătum
cum ai respira Floriile
aurăriile eulaliile
neviile nealbăstriile
ale lui Din dimiile
din Din şi vii şi mori la moară
cer ploaie flacără comoară
pe stinsele nestinsele Lioară
şi-n Dil pe Nil tot al lui Din
sicriul fumul îi închin
cum îl scrumim aer Vidin Uzdin

*

baladei arc

baladei arc haiduci cu flintă le-o încarc
tragi d’Arc la ţintă peste pac monarc
colindei land sub ţiglă groenland la riglă
Samarkand cu siglă anand iglu cu iglă yin cu yang
ghazalului în urdu urda cavalului avalul durda
Ardealului pocnită Turda sarad-Aradului tot ciurda
doinondind ape nori sufletului cina în zori
prin Voivodina ursitori cu Gelsomina Cabirii sori
sonindului ca din sonet zvon hindului anahoret
ori tamarindului aspret clopotindului violet
oda coda moda o da c-o da m-o da
doda soda voda de-o da s-o dea v-o da
bocetului râs cezarului zar hanului cumâs
ora calendar secunda nici pâs suspin-ar

*

s-a zis

s-a zis mă roagă eu tot mor
pasăre ruptă din picior
o cingătoare un uşor
doar dracului a nu mă da
pomana mea fiind a ta
s-a zis şi eu a mă ruga

stai nene uite nu mai rog
şi iarăşi nu mai rog olog
calc pe sub grâu să crească stog
la vară singur când mănânci
eu să nu-ţi fiu în ochi pe brânci
dar ce mai rogi până atunci

*

ah

ah ce multe trântituri
tălpile îmi aveau guri
pline ochi cu ce copturi
cu călcâiul arături
de la os din crăpături
zvârleam boabe să le furi
şi păduchii de păduri
ba în lemn ba în nervuri
până-n focul de răsuri
te puneam pe boi să juri
că peri negri n-ajung suri
de o nuntă la-ntorsuri
de-altă nuntă cu mascuri
de-altă nuntă nuntături
de pomeni firimituri
cu popi trei în bătături

*

împlinii

împlinii 25 de ani
singur în  sunet
de concert
sau
n-am tâmpla plină
n-am tâmpla goală
şi
nevasta-n sfertul de veac nou
nu mi se dă cadou
căci
până mare să mă fac
n-a ajuns un sfert de veac
de unde
zodia de taur
seamănă aur
până când
înainte să vândă porci
acasă o să te întorci
iar
cine mă îmbată cu vin
de ziua naşterii mă ţin
odată
la împlinitul anilor devreme
nevastă-mea în gară sta să vin
pe drum i-am spus de cartea din poeme
ea damigeana o căra cu vin
oraşul vechi în turn ne-o fi chemat
străinii or fi prins vreo boabă olteneşte
Târnava tulbure s-o fi clarificat
dar altfel la un ceas urcam cum vântul creşte

*

eu

eu îţi voi trimite
albele termite
cărţilor de vers
faţă şi revers
profilul de spate
bicelor dreptate
unde ondulate
stele prin palate
de-a posibili noi ca
infaustul Noica
ortoprimăria
de Sfântă Măria
treabă românească
ex ponto grăiască
seuri optative
supărate stive
ciobule apaş cu
şpalturi spre Ivaşcu
hai dricari noroc
locul fără loc
catren la patru
teatru-n teatru

*

fără

fără baston fără ogeac
blajin craidon în sat burlac
la una bine văduvă caldă
în ierburi fine dânsul se scaldă
în iarbă mare lumea îl ştie
o fată are văduva vie
cu ea odată domnul se-ncuie
şi se desfată şi se cucuie
 aşa fii bun ia-o nuntaşi
văduva spun că nu o laşi
copii nepoţi îţi trăiesc unul
s-a dus din toţi fii bun cu bunul

 o domni într-ale voastre mint
dar îmi aduc aminte cine
cu o mustaţă de argint
s-a preschimbat privind la mine
şi limba-n gura ca un ghint
şi vorba care nu e bine
l-au lins de-a pururea-n alint
l-au lins de-a pururea din sine
precum pierise în pământ
că nu vărsară-n deal la noi
de cine nu mă înspăimânt
pe strâmbături o domni o ploi

*

în țara

în ţara din vârf de ac
nimeni nu era sărac
daurit mort daurit
mamă stinge-te pe cal
în zăpezi necălărit
îngropat de caporal
ia-i chipiul de pe cap
şi trezeşte-l cu un ghiont
eu te voi lipi cu pap
când te-o rupe ca pe front
l-ai pupat şi te-a ucis
nicio vină la un loc
n-aţi avut în manuscris
şi-n tabloul de pe foc
stinge-te-n pace pe cal
poate bine a lovit
că sufla un caporal
peste pumnul daurit
pe o râpă sub satâr
colţi de piatră-n ochi să-ţi vâr
şi să crească fagul roz
peste pleoapă lângă boz
eu cu mâna pe mâner
să-mi pun pălăria-n cer
s-o arunc pe vânător
să te-mpuşte cu omor
nor de gâşte se oua
în ţărâna din şosea
dudele se scutură
în iască de butură
ninsul acelor de viespi
culmilor de sfori pe prespi

*

moara de persoane

moara de persoane-ncetinindu-şi paşii-n sufletul râşnit
împărtăşind aceeaşi suflare norocul antistoic
ne aflăm demonii dinainte oamenii de pe urmă
tema morii în poezie roata făina de oase
apa scriam de tânăr din proza înghiţită cu ochii
gândindu-ne la cei ce s-or fi gândind de sărbători la noi
trist întors pe dos mai an îmi lasă tot prieten pe duşman
toate lucrurile ne sunt mamă ne-ar tăia glas de lamă
morţii se liniştiră vagului propriei dispariţii
nu tăietura gâtului nu generaţia cu pânze
nu luna-n alfabet nu conversaţia structurii ochii
alţi ani în teatru venitor al avenirii furb adormind
grăbindu-i-se în Nirvana de aproape şi Clelia

*
(indodii)


*
ochii amintindu-mi amintirea văzându-mi
mâini din altă lume pe feţe de pe pământ
clopote trag razele luminii
în pământ trupul în zbor sufletul
ploaia măruntă putrezeşte purpura
vorba în dodii în taină poduri înmiresmate
legat la ochi cu ochii ucigaşului
îngerul îţi seamănă dar este mai frumos
diavolul îţi seamănă dar este mai frumos

*
pentru încă o nepublicabilă perfecţiune
propun toată sanscrita şi speranţa
ca nici un sanscritist să nu mai fie întemniţat
pentru Vede şi celelalte şi un vers
tras dintr-un neam fără sunete
la ordinul tovarăşului Nicolae Sanscritul

*
de-aia e dumnezeu
a nu se putea face nimic
a-l invita etern chiar şi pe la noi
să i ne dăm de pomană
de sufletul celor ce n-am
avut de gând să fim
fiindcă nu se putea fără el

*
şi călcai din piatră-n piatră
ca să-mi fac şi eu un tată
şi călcai din urmă-n urmă
ca să-mi fac şi eu o mumă
şi călcai din brazi în brazi
ca să-mi fac şi eu doi fraţi
şi brazii se despicară
şi fraţii se supărară


*
om trajam bakam
om troian român
pe trei ochi stăpân
moarte ia-mi dă-mi trai
plaiului meu rai
şi-ar fi tot un fir
fir de trandafir
mângâie-l să-l am
agatirul neam
şi-ar fi fără chin
şi fără suspin
şi-ar fi din bătrâni
zid de duh de mâni
din nesat în sat
curat luminat
la zorii de nea
vlaga să ne ia
am şi n-am a da
de aici colea
omul şoptitor
şoptitorul dor

*
dor
mi-i
cu-
cu
noapte cu munţi de lună plină
hrubă de lemn fără lumină
papa-
gal
dhau-
la-
d-
har
yeti cască
noaptea las’ că
o vampiră
mâţă liră
dor
mi-i
cu-
cu
papa-
gal

*

te-aş iubi îmi e că mor
şi rămâi fără amor
te-aş urâ mi-e că trăiesc
şi n-ajung să te iubesc
n-aş urî și n-aş iubi
nici n-am fost nici n-oi mai fi

*
toată noaptea tobele
mistice
fulgere
mistice
a murit la Plevna Ion
toată noaptea
Netaji mort la Taipeh
păsările
mistice
sânge bea în Himalaya
pisica sălbatică
toată noaptea dimineţi
mistice

*
şi eu mă bucur mereu
când mă vizitează dumnezeu
şi dumnezeu se bucură mereu
şi el şi tu şi eu
poate mai repede eu
că m-a ajutat dumnezeu
mi-a luat-o pe mama la el
şi-a ajutat-o cu moarte la fel
ca pe soldaţii războaielor
săracii noroaielor
când era ea credincioasă
venea dumnezeu în casă
şi ne bucuram mereu
când ne vizita dumnezeu

*
te aduc aminte
sufletului meu
munte şi părinte
în eternul greu
uite-mă arvuna
capului de mort
cu lumină luna
ancorată-n port
primăvara cade
peste un pătrar
mândră lângă bade
cine iubi-m-ar
dispărute studii
în gol fără ins
când să le repudii
munte m-ai cuprins

*
să-i scriu lui Noica ba lui Şora
lui Eliade-n diaspora
cum India îmi lasă chica
din scrumul lui Alecu Ghica
ei mi-ar răspunde anevoie
cu picătură de la Noe
tot infiltrată în odaie
în aşteptarea lui DanNae
bătrânii mei centauri vira
e învierea nu hegira
fecioară cânt ave Maria
că a ta e împărăţia

                        *
                        fac rime în punjabi
îl caut pe king Por
păcat de mine Gabi
sunt mort pe un picior
latinii basarabii
neînţelege-m-or
dar Omului şi Babii
la sfinx mă pună dor
că uite ce de barbă
mă trage aşa ruptă
ba hyraniagharbă
ba neam de Ceandraguptă
copilăria searbă-
                        dă ţâţa mai nesuptă

                        *

odinioară vă iubisem (şi braţele lui se mişcă aşa parcă
pe vremea când eram numai braţe) şi nu îndrăzneam (era
mai uşoară moartea) abia cu ochii o rugăciune cu ochii
(şi parcă ochii ar mai fi numai ochi) şi apoi a început
călătoria într-un gol fără margini de unde numai fiind
poţi scăpa numai dacă bubui cu tălpile subtălpile cu
creştetul pestecreştetul cu mâinile circummâinile şi
acum înghit şi mă înghite ca o umbră ca o iubită
fug cum fugeam şi cum mă oprisem
cât fug locul fugit nu-mi rămâne
nu fug pe loc locul nu stă
stau în gura balaurului
alerg ca fumul unui foc ce s-a părăsit
în acest rotund întunecat
o lume o dată de două ori de trei ori

*
şi să nu se îngăduie joardelor verii
nicio putreziciune la capete
fasole cât prunele de toamnă prune cât toamna
vânătăi încă de la izvorârea pe lume
suspine pe suspine coji de nucă
miezul de sub catarge în pântecul veveriţei
grădina în ţinere ţinerea din bătrâni
bătrânii în capete căutaţi de la tata

iar privegheatele surle ale adâncurilor
crăpate hârâie pe viaţă şi tu
aştepţi un bulbuc de comoară
preţuită în dinţi la lăsarea
nopţilor aemănătoare doar nopţilor
înfometate doar înfometaţilor
şi te scoli odată cu părul măciucă
poate pentru a lovi într-o piatră cu ochiul

fericiţi de atunci înainte aceia
ce descumpăniţi fără poruncă scânciseră
văzutu-s-au cum nimeni nu vede
a doua oară ce mai văzuse
prin leagănele nemuritoare din sânul
bărbaţilor în sânul femeilor
supt la ziuă din laptele lor
pretutindeni creştea nevăzutul

*

(ardere de tot ) 

*

sarea vieţii cu sarea morţii sarea pământului cu sarea cerului
porumbeilor negri nu le strig lăsaţi-mă în pace
lebăda mă ignoră de-o viaţă în bătaia de-a doua a mării
prin valurile Mediteranei înot înainte de temniţă

poeţi râşniţi în ziduri comuniste o poezie
mai frumoasă ca bucuriile libertăţii o consolare
a anonimatului o ieşire din religie o ajungere de sine
în veci tainică şi duşmănită o îndumnezeire în iad

acum voi înota în sângele poeţilor din puşcărie
mă numesc Natanail n-am nici o altă cunoştinţă
despre mine voi deveni vampirul răsfăţat al silabelor
globulelor vocalelor picurilor consoanelor gândurilor

stingere-ungere nu-mi doresc mântuirea
scăldându-mă în zădărnicia durerilor trecute
cerul boltit şi acolo şi aici şi atunci şi acum
rar durerea îngânând gemete de tortură şi de visare

*
marţi muri mama
judecată din flori 
mă voi face o şcoală
scriind cătuşelor salve

înfloriţi şi voi ne
spun margaretele
mumiile nude din
Manchester acoperite

familiile se destramă
scoși clasicii
progenituri doldora
de bani înghețați

mă jigneşti
neauzind ce spun
îmi pui întrebări
fără a cerceta contextul

rîie sub limbă ne face
creierul scrum
şi să fii asasinat
îţi trebuie bani

ciulirăm urechile şi ne
căutarăm în buzunare
nu poţi mânca de pe urma
talentelor tale

devenirăm liberi dar şi
adevărul gandhian expiră
you call me clay
mă poţi numi lut

 *
nimiciţi ne suntem
pe sub degenerare
dansând teodicee

arătaţi că sunteţi
bărbaţi nu
cârlige de rufe

biblia metatip
al culturii romantice
occidentale

iniţial omul era
proprietatea pământului
şi nu invers

*
pe malul unui râu dintr-o carte
mai umblam printre stânci
mai deschideam cartea
rămăsese deschisă ca
şi cum pescuia şi mă
adânceam dincolo de
drum pe o melodie 
cât o voce s-a făcut auzită
dinspre drum
mă întorceam dându-mi seama
că o să mi se dea puja
o femeie căruntă în hindi
samastha nahi pusese bunătăţi
în faţă pe o piatră înierbată
i-am bombănit amabil mişcat
că nu ezitant le-a luat
şi încă ispitindu-mă
după Rusalii le-a luat
şi s-a dus lăsându-mă pe râu
*

citind biblia

citind biblia cu faţa la palmieri
ascultând aliajul gloanţelor 
fumând numai pe lumină 
cântând dagobertienelor păsări 

în împărăţia poemului frumos 
de ţi l-am lăsat astă-vară
după dispariţia băiatului 
rămăsese pielea tigrului 

preamulţumind mulţimii
îmi pipăi memoria renunţării 
resorbindu stropul
în coasta crucificaţilor

rupt de iarbă certat
cu afluenţii nunţii
o împăcare tot îmi
împreunase mâinile 

mai nou caut psalmi
de-orice disperare aievea
cum nu ţi-aş mulţumi atunci
de ascunsa-mi vedere

singuratică iarbă îmbăiată
în umbrele palmierilor
praful de pe scriptură
aşezat sub hârtia diurnităţii

*
multe nunţi ne-o fi dat
soarta a mai ascunde
în câte-o scenă de
masturbaţie incestuoasă

şi cumetriile din alt regim
şi dietetice campanii
pomeni pe întrecute hore
şi permisii portocalii

văi schimbate pe inşi
punându-se la cale în chiot
cuprinderi în nevăzutele
dintru ascunse corturi

finele nunţii de miercuri
până-n miezul nopţii
o cină rituală exterior
ardeind fals exil

eşti acolo prin naştere
nuntă şi incinerare
nu eşti acolo la naştere
la nuntă la incinerare

*
un dumnezeu din flori şi
unul din miel junghiat
partea femeiască nu se
exprimă cu moda la modă

vărsare de sânge la
întâlnirea uleiului cu apa
mireasa mirelui luna nouă
a ochiului de primăvară

nestrămutatelor mandire
tiflă culori clătite-n fast
reţeaua zgomotului instalat
în pânze suprapuse

amintitoare pâclă strălucind
obişnuinţa zestrei
a sinuciderii după naşteri
şi halucinări în trup

trezit de dimineaţă răcorii
revelate pe vatră-n zbor
au suferit copiii numai ieri
exodul azi nuntă-nor

ca-n toate ale lor zile
învârtoşind ascunzători
noaptea prin iarbă vechimi
de sânge şi alergătură

de urasem pe terase
poate şi albului norilor
dinţi strălucind la fel
să ne ţină surâsul

îmbrăţişarea vieţii şi
convenţionalizam tăcut
ştiutul de-azi noapte
încă de ziua vasant

faţa tresare vederii hârtia
frământă-se meditaţie
cu genunchii la apogeu
împinşi de ziua de-alaltăieri

foaia-n zenit refreşând curtoazii
te-ntorci la perete
genunchii şi sânii către
uşa deschisă 

visezi cum te ierţi
în vraja verdei eșarfe 
piardă-se lujere tinere-n
oglinzi învăpăiate de dans

trupul cât Ganga învălureşte
esenţele caste
în asemănara cu toate
apele citindu-se înot

mai e până se întoarce
copila de la şcoală şi
bărbatul din străinătate
întârzie şi măturătorul 

*
cam bântuiau sodomiţi
şi-un alt articol îi anturase
peste ce să le dai că idolii
se schimbaseră-n a doua

sună telefonul etajului
mândru de sunet
putrezeşte jarul încă mai
colorând pisica moartă

adeveri-se-va bunătatea
teatralităţii de nevoie
sinele jucat peste apatride
valuri numite
   
al treilea ochi s-a închis
dă-mi nevedere ori
adormire prin progresii
ce nu-şi luară seama

*
pat de frânghii moale vibrând
abstinenţa nenorocirilor dumneaei
rugătoarelor zilnicii până-n gheb
unduind plasa fiicelor

de-am închinat iubeţei ursitoare
şi copilei expresia soră
cu duhul dinlăuntrul înlăuntrului
zadarnic primitor

ofranda plinului rămâne
golul lasă golul plinul în loc
firimiturile înfometatului mic
ruşinează pe marele

regia silabelor cu o libertate
aparte zorilor zilei şi nopţii
înduioşează prefacerea măsluită
la infinit şi ce-a zis

cine-a zis bineînţeles că
bine-a zis cum s-a dezis
de nisip pentru piatră 
nerăspunsului pur

n-ai ochi doar inimă
şi ţi se bate astăzi laur
ghirlandei îi iei pulsul
neobiceiului un bindi

*
citind la pala lunii în
fortăreaţa  judecătorului
când şerpii nu izbesc lectura
ai tăi se şi însurară

strânge-te-n umbră eteric
dormitând pe diferenţe spume
zvântatelor înfrigurări
aşteptătoare  de altă creştere

ani fără zilele astea fierbinţi
masticaţii de raze aceleaşi
încredinţându-se picturalităţii
sieşi mutaţie de culori

zarvă sariuri pe aer zidurilor
roşii aluaturi pe oase
bolovani de granit rozând
tălpile vederii pâlpâitoare

încă nu zboară sufletul
sufletului la lucrul vinerii
treceai pe gol şi amintea iernii
te îndrăgostise în urmă

aer nestrăin cât de-n zare mărunta-i
odihnă a vieţii tale acum
printre mulţimi generate
în tulburea-i somnolenţă

vă aflaţi la despărţire nu vă
spuneţi nimic şi niciodată
ducă-se rămânerea prin
străinătăţile înviindu-şi judecători

dreptatea ţi-a expirat
mai ai de trăit consecinţele
ia-ţi fumul martor şi tonul
amiciţiei cu glas omenesc 

binemărturisito şi tu
de sine născătoare zi-i shakti
amestecându-te-n şiragul
scalpurilor de pe pieptu-i

cât mai e loc şi-aşa în piesa
de ţi-o joacă anti-trupa
salvează-te cu sâcul
ce ţi-l auzi în lepra dimprejur

*

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm
Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim
Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg
Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul  din sudoarea-i marea
Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer
Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă
Lupul înghite soarele luna pe Odin

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura
Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya
Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm
Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima

*
Vezi stupa te vindeci arbore vieţii moaşte din darmakaya
Ciuf pe creştet tulpină rigvedică turn islandez în elevare
Citeam felicitările când mi-a pleznit dintele în măr
O deum Odin Wodan id est furor Edda tasmaniană

E aşa alb pe jos că ţi-e milă să calci pomeneşti de un vis
Al fericirii veşnice care-ţi va face zilele frumoase şi păcat
Că nu ai mai avut timp pentru el aş fi vrut foarte mult să-l ştiu
N-am putut să mă abţin şi am cumpărat Maupassant

Staza nu metastaza geloziei de atunci de ce-oi fi tristă
Unde m-o fi visat fie-mea c-am ucis cu sânge rece
Adevărul rândunicii al câmpiei şi al cerului
În armată traduceam din Rousseau pentru taică-meu

Viaţa ne-a fost mamă bună nu sunt jidanca lui Anca
Sunt îngerul păzitor Grivin anagramă din Irving nu Diaconu
Alibi de-a lungul vieţii pocăinţă simetrică passer by la chute
IT offers you the freedom of choosing the right moment

*
                  
în seamă ghilotină 
picură creştet creştin 

 lumea se indianizează 
tardivă divă deva 

  clopot clopotesc minciuna
lipsirea de sanscrită cantă

 nu vi se pară cantabilă
gelozia pe împuşcate

ne-a prins bine cruzimea
de peste dragostea tinereţii

n-am cum te ajunge 
pe frigul corectitudinii

colonizăm colinele colind
sub a biciului bicisnicie

adevărul legionar comunist
în memoriile lui Caraza

megafoane deşertice
cămilele în dreptate

*

Ricoeur

Ricoeur amic lui Eliade
 strada palmierilor
 splaiul Sofocle
Medeea Medusa

odi et amo Catullus
Blanche zăpada de-altădată
vrăjmaşii mercenari nebiruind
nicio cronică ne pe de rost

mă strămutai în rai
fost la Paris cu Epistemon
ba în Troia cu Paris
unde-s vremurile lui Tobie

crimă comunistă de traducere
moare da Leopold Africa imperiilor

grâule din boabe ploaie
când erai cârtiţă
neînverzind pădure
martor iluziei martire

o zi înainte o zi după
tăinui dăinui secundă
pe talia  coupa santa
nu deconstrui diferenţa


piesa n-are

piesa n-are scene pentru operă
la distanţă aventurile sub amintire
mai de treabă uitarea scrisorile
 ritualizarea reprezentativităţii


fumă poligonul cută pe destin
cauţiunea americanilor
neînţelegerea tinereţii
haine verzi ochi tot albaştri

personajul cornelian Păcală
pe strada Buzinschi din Bacău
Indii fertile în scăzământul
dinspre ţâţele noastre Tirezias

 ăla e urât eu sunt frumos voi ha ha
cavernă din cancerul ultimelor zile
ne îmbătrânesc şi studenţii
n-ajunge abstinenţa vieţuirii

zborul obscurităţii
plin de păsări
 violul zilei
de pe urmă



 les neiges

 les neiges d’antan poate copilăria noastră
 din hornul casei fumul iese drept
semn că urmează o noapte  geroasă

cu trecerea zăpezilor
sfinţenia lor devine de altădată
 ne transformăm într-un bulgăre de zăpadă

 les neiges d’antan ne poartă cu gândul
la ceva demult apus  şi părerea de rău
când nu mai putem avea ceea ce am avut odată

 iubirea sfinţenia  zăpada
  acoperă toată urâţenia 
 cu mantia nestricăciunii

 în aceste timpuri nimic
nu mai este ca înaine
nici măcar zăpezile




Hanuman Chalisa

*
ce joc mă poartă exod ne pe rod azi în Houston
 doi autori exilium Mămăligă Joyce delir elixir
m-aş cruci crux de lux în cenuşi coborâtoare

România o împuşcătură de alice batându-ne între noi vânat
nici o ţară fără baci beci bici boci buci povestiri în versuri
 America is Ravana Seeta is the abducted world

mă ploconesc temei Rama când lumea zice mama Sita
şi musulmanii îşi numesc fetele Sita Ramina
pe când nu era America nimic american Ramayana în Râmnic

*
ce mi-o fi plăcut la tine Ruth sword fish
astfel mitomania pe a noastră zăurdeală
cărţi nelegate website-uri aruncate
în prefiinţă nu ne ajungem coada
cu Ruth şi Margaret mai câte
de ce nu venisem eu în Honolulu
sfătuitorii de aici în de ei olivi
bolovanilor paraclamansozi
nu mă aflu în restaurantul japonez
m-a pus ăla cu picioarele pe pământ bum-bum
lăsăm copyrightul la matale pentru original
bag seamă de nu şi traducerea Baciu
te dai cu hârtii de la el ori academie
în trenci în Hamilton toţi speriaţi

*

câţi închişi în lumea de dincolo
cât refuz al iadului în centru
sudul verdelui cupolat alb
ferestruită spirală necălătoare
în faţa imaginaţiei Baudelaire
îl face om pe Edgar Poe
invizibilitatea imaginativă a puterii
casa Russel lumina nontemplu
aura Capitoliului tu Plato în singurătăţi
lumile eminesciene ale lui Mircea Eliade
pierderea de după ultima pierdere
se văd cărţi semnate se mănâncă
în librărie se atinge ţărâna se
contemplă poliţia se petrec muzee
se stă pe bancă se conduce lumea
dispreţuită se refasonează crima

*

puţini amici

puţini amici pe punte de sine invers bord
orizontala nulă smintiri meridiane
priveşte ceasul rece cu acul către nord

pe lume nici un lucru accentuat de-ai mei
cu moartea după mamă cu moartea după tată
strepezitoare seceri prin roua de costrei

verb masculin prefere berbecii hemisferici
din una-n alta strige-şi a strigă vraja amne
ziind cerneală spală în flacără ori clerici

ţi-e mâna parfumată de floarea ce-o striveşti
monseniorul scris-a statuia vertical
jalonieri cu steagul plutirii fără peşti

*





Un comentariu:

  1. Ştii ce cred eu? Mneata nu poţi sări peste o zi fără să scrii. Eu nu pot ceti dintr-o dată tot ce-mi trimiţi. Sunt obligat să revin de mai multe ori.
    Să fii sănătos şi vesel!

    RăspundețiȘtergere