George
Anca
Excerpte
pentru Conferința
TEATRUL
LIMBII ROMÂNE ÎN INDIA
Namaste
India, 6 iunie 2015, ora 12, Muzeul Satului
Gayatri
- sanscrită, română
*
Sion Sion și biblii scrise
în carne doina plânse-ni-se
Catolicei gratia plena
ave Maria Magdalena
Apoi tot nebăuți ne fie
porumbul scrumului trezvie
Lumină harului fiind
împreunându-i-se ind
Sion Sion și evanghelii -
în carne suflet doina ce li-i
*
asat oma
*
Ziua Eminescu, torențială, se
arătase construcție a timpului, joc al tentațiilor spirituale
necunoscute până în clipa teatrului limbii române. De atunci, la
cuvântul: „departe”, mai fiecare izbucnește: ”mai departe”,
recitatorul continuă: „mai încet”: „tot mai încet”. Umilă
e gramatica în fața inimii. Eminescu în sanscrită, un principial
nonsens și totuși... traducerea din românește a lui Joshi...
prima lectură... manuscrisul poemului său dedicat bătrânului
dascăl în metru aria ... cu versuri din strofă de mărimi foarte
diferite, dar în plină continuitate...
Fervoarea eminesciană ce m-a
cuprins de câteva zile este legată de yoga, poate, dar și de o
intuiție umilă a invalidității metodelor în aceste zone mândre,
ermetice. Indianismul fără India, măreț la Max (Muller) poate
(s)cădea la Arion (Roșu). O aud pe Amita (Bhose) cu shanti-repaos.
Cicerone (Poghirc) cu mantra supremă. Cineva tot zicându-mi să
închid ochii, să-i deschid înăuntru.
Făcând ori nu yoga, el era, el
cuprindea dimensiunea religioasă a Vedelor și Upanișadelor –
doar temperându-se prin cunoștința filologică, dovedibilă și
prin mijloace descriptiv-statistice. Am o reprezentare ciudată, o
retragere într-o societate compact-germană, medievală,
îmbrăcăminte, perucă și sunet interpunându-se modului cosmic
real.
Cât ar fi de greoi, prudent, la
nivelul formei, P. are o intuiție a Upanișadelor în latină citite
de Schopenhauer – de ce nu și de Eminescu, într-adevăr, spunând
că nu prea sunt citate cărțile flosofiei indiene de către
pesimistul german, și lăsând, volens-nolens, să se înțeleagă a
se întâmpla la fel lui Eminescu. Taină transmisă între inițiați,
ermetizată prin reexprimarea ei neistovită. Ieri (după ora yoga) –
22 lecturi eminesciene în clarobscur și ventilație.
*
În
sfârșit, am First
Epistle în
30 de exemplare, mă aflu foarte curând în fața domnului Harbhajan
Singh, am noroc de a-l fi găsit pe masă cu Synthese,
sub direcția doamnei Bușulenga, revistă pe care ar primi-o curent
și ale cărei articole în engleză le-ar citi cu plăcere (în
numărul din 1977 avea un articol Paul Cernavodeanu despre literatura
americană în România).
Am intrat imediat încă o dată
în subiect. Frumosul înțelept (șeful Departamentului de limbi
moderne indiene) deplânge moartea atât de tânăr a poetului și
sfântului național român, calculează că în 1989 va fi
centenarul acelei morți, dorește să citească o biografie a lui în
engleză. Scrisoarea I va fi tradusă în punjabi, malayalam
și tamilă în ritm, nu în rimă, în telugu, sindi, gujarati,
kannada, bengali, asameză și marathi, în proză.
*
Eminescu național al lui
Călinescu nu poate fi înțeles decât în românește și în
Eminescu, dar și în destinul complicat de ciroză al profesorului
pe care cei mai tineri îl vedeam singur deși îl înconjurau, ca
mănușile, discipolii de conjunctură, îl auzeam spunând ca pe
mantre strofe totuși eminesciene – căci nu părea să coboare
dincolo de strofă, în disecții și asociații, rebarbative-i.
Dante, vârful de comparație și disjuncție îmi justifică un
Eminescu indian ca Dante neeminescian și Eminescu nedantesc; teorema
indianismului, asiatismului, în contextul viziunilor eminesciene o
articulează sonor, chiar retoric.
*
Csomo, Honigberger, Eliade –
himalaiții, Eminescu – modern, Budai – contemporan spiritului
indian. Alter-ego-uri romanticilor visând libertatea. Mă voi
sinucide vreodată? La țigănci de M. Eliade, Dă-mi
boierule țiganca de V. Văduva. Pasiunea indianistă este a
vârstei tinere. „Poporul indian crede în mod sincer că dorințele
și scopurile majore ale omenirii sunt, pretutindeni, aceleași,
indiferent de ideologii și sistemul social” (Ashok Kumar Ray,
ambasadorul Indiei, la prezentarea scrisorilor de acreditare către
președ. N. Ceaușescu în 27 aprilie 78).
*
31 mai 78 Dharamsala
Am citit ieri, cu voce tare,
pentru toți trei din Eminescu. Ne-a apărut obsedat de sine, de
Atman, de universul crud, desferecat, cu ploi de suflete și meteori,
epopeic nu retoric, ritmic nu elocvent, ritual arhitectonic nu
descriptiv, cult naturist nu idilic, trăindu-și continuitatea
proprie în reînvierea chipurilor și rostirilor dinainte, ca un
istoric mistic, și așternând cadrele literelor urmașe mânate de
duhul bun dar trinitar, de guru, yogi, sigur, poetica pranei, a
apropierii de un infinit ce să spargă încântul fermecării. Ca
romantic, corespunde în geniul temei, în intuiția fantasticului
reîncarnării sau măcar a strigoilor, în muzicalitatea epopeii
destinului. Clasic, cuprinde dezarmanta hipnoză a perfecțiunii
antume, trezia din intimitatea nevăzută, a antitezei propriului
spirit poetic, revanșa contra compătimitorilor geniului și
împărțitorilor creației, autoironia frigidității cosmice
scârbite de refuzuri muritoare, forța și căldura până la
lacrimi a acestora din urmă, din viață. Formele artistice și
voința creatorului merg împreună. Cine l-ar plânge a nu fi avut
puterea să se deosebească de sine și a crea caractere, fie și
dramatice: dar formele din versificație, tonalitățile
mistico-morale, șivaismul, etapele – tânăr să-i citești cu
toată voluptatea poezia începuturilor -, filosofia deschisă,
dumnezeul nemărturisit și netemut, kantianismul și critica lumii
necutreierate, sublimate intelectual, buddhic și herculean,
libertatea față de alte culturi și autonomia valorilor sale
supraetnice, infrauniversale, robirea profetică sub valurile vremii.
*
Anul trecut, de cum am sosit,
colam extrase pentru exerciții cu studenții: așa a fi, n-a fi
așa – rămâi, rămâi (Ram, Ram), ram (Ram) – de unde, cum,
cine și pentru ce? – Tot pe aici?/- Tot – să-i sară
ochii?/-Să-i – cum te cheamă, măi copile? - nu sunt călugăr,
sunt domn – apele plâng izvorând – vii, nu vii, ce faci? - ori
te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul – nu
pumnul ci ochii mă sperie... lacătele tale (tale, în hindi:
lacăt).
*
Let regard an instant also the
Romanian culture like a poetical universal being, evoking in this
World Institute of profound universal Bangalore some values of that
Romanian Carpathian-Danubian history and civilisation, its latinity,
orthodoxy, perpetual humanism, the philosophy of existence and the
spirit of construction, the ecuation of popular mind and universal
personalities, the Romanian vocation of synthesis, an axis between
Orient and Occident, as single like miraculously preserved Latin
Oriental Country, Romanian culture of today, and last but not least
India in Romanian culture.
*
Trebuie să deschid cursurile.
Studenții, risipiți printre etaje. O comisie asistă. Câțiva s-au
strâns în sală. Îmi spun în minte fraze adânci, de efect. Am
deschis cursul. Oare castelul din fundul mării al milionarului va fi
fiind la fel de umid? Ai mei vor recita – începutul teatrului de
limbă română al Universității din Delhi – Peste vârfuri,
La steaua, Facerea rigvedică în română, cor, român, apoi
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Blaga, în engleză,
Păunul de Barbu – română, hindi, Shatranj de
Sorescu, hindi, Cartea de Anca, punjabi. Cântăreți de sitar
și veena. Studenții se înscriu la universitate, plătesc taxa, dar
renunță, atingându-și scopul de a obține permise de autobuz.
*
Piesă fără text. Sau Examenul.
Sikhul va fi Sică, Viki rămâne așa, Vina – la fel, Vadwa apare
cu numele mic de Yogindra, iar alte apariții o să le anunțe el.
Copii și studenți, în teatrul nostru, transformat în loc de
întâlnire și de examen. Suntem în scenă, pe o pagină,
despărțiți în silabe, fără să ne dăm seama când sfârșește
ori începe paragraful. E a doua viață a mea, pe care n-o trăiesc,
nu obișnuiesc să văd piesele mele. Fiți fără grijă, o să
auziți replici bine jucate, o să vedeți chipuri și sugestii din
lumea largă. Nu e un teatru de călătorie, doriți conferințe? Vă
țin una despre repertoriu, reclama, separat, veți pleca după o
mică durere de fericire.
The translations can just
impress for only first year of Study of Romanian language, also from
the writer Geo Bogza's adaptation. Geo Bogza, eu și studenții
indieni, care, primii, și-au dat examenul pentru certificat în
limba română. Au tradus câteva rânduri din Tablou Geografic
– cum, ca la Cantemir, strămoșii românilor au privit Dunărea și
Marea, din Capați, la răsăritul soarelui. După autorul Cărții
Oltului, Dunărea a făcut să se vorbească cel mai mult despre
România, ea însăși a vorbit. Familiaritatea cu Eminescu a dat
gafa unuia că România ar avea un singur poet. Am revăzut împreună
filmul Constantin Brâncuși, realizat pe scenariul meu de
Sorin Stratilat, în lectura Irinei Petrescu. Caragiale e „tradus”
cu „scrisoarea ei pierdută”, „scrisorile mele” „scrisoarea
mea”. După ce sursă insidioasă, Iorga a fost „reacționar
omorât de copiii lui, legionarii”, figură luminoasă a fost
Luminița Filipovici.
*
Hastividyarnava – Amrita Pritam,
the reigning queen of twentieth century Punjabi literature. - D. R.
Mankekar: One way free flow. - Indian writing in English (Tagore,Sri
Aurobindo, Gandhi, Nehru, Radhakrishnan).
- Mulk Raj Anand: Album of Indian
Paintings.
*
Voi citi
spaniolă, franceză, italiană, probabil și rusă, voi căuta
neapărat accesul la opere în limbi indiene, voi (re)deveni
zalmoxolog, eminescolog, brâncușolog, poate poet greco-latin, din
perspectiva eternității românești, voi traduce din Dylan Thomas
și Ezra Pound.
*
23 martie 1978
În presa românească, e la
modă jurnalul (refulat!), în care Marino se convertește, Paler e
mexican (mexicanii stau la pândă / să vâneze un curcan),
Blandiana la Napoli, iar pe verso Adina Darian în Avoriaz (avortatul
titlu în ultima pagină a revistei lui Ivașcu & Gașcu).
Caraghiaosă
linearitate a jurnalelor, narcisismul lui Manolescu în sudorile lui
Simion: inși care au știut ceva înainte de a mai fi fost nevoie de
vreo știință reală – oricum, vremea lui Iorgulescu e mai
borâtă, ca și umbrosul meu coleg de grupă, 556.
*
Ce puteam face decât să-i cred
pe alții mai intelectuali gândindu-i pe-ai noștri mai trădători.
Le spui ce e cu tine și ți-o taie că au auzit ei de la prieteni ca
Orlov așa și așa, îi lași să moară proști, țipi că te dai
la fund de zile mari pe care le maimuțăresc abject. Acest sistem de
impotență a lăsat satele goale și s-a făcut oficiu diplomatic.
Că-i
ofensează Eminescu, Brâncuși, Blaga, ce tradiție reîncarnează,
ce perpetuitate în dedublarea unei societăți pe capul unui popor
cântat în trompete neînregistrate? O blândețe de ironie
generalizată, o încrucișare turmentată de mâini în fața
lărgirii și trecerii timpului, un turism prin viață, istorie și
antifapte, o vânjoasă – cotropitoare din rădăcină –
tristețe, înnobilată de disperare mioritică.
*
Inginerul
ambasador umple table negre cu nemaiamintite formule. Cu automatism
psihologic, interzisese La
steaua
și alte recitări în românește ale studenților
indieni ca neatingând armonia lălăită de excrescența sa.
Ea e din
Kashmir, îi zic, va recita în hindi „Șah”, de Sorescu. -
despre ce e poezia? - despre șah, albe contra negre – dar care e
ideea poeziei? - are o anecdotică a luptei, l-am auzit citit de
autor, e dramatic, șahul e joc național indian – toate
bălmăjelile alea copiii să-le spună înainte de a recita în
englezește (atât de prost!) M-a întrebat ce zic de
„interpretările”! lui, care a fost
profesor – sunteți tare, puteți fi combătut, dar sunteți tare.
*
Mihai Eminescu: Revedere (recită
Kashyap Manica); Vasile Alecsandri: Cântecul gintei latine (recită
Yogindra Vadwa); George Coșbuc: Trei, Doamne, și tiți trei (recită
Devesh Mohan); Mihai Eminescu: La steaua (recită Charanjit Singh);
Marin Sorescu: Șah (recită Veena Rani Gupta); Ashok Beri: Gândul
meu (hindi:)
gândul meu sub
arc de munte limpezit de râuri sfinte peste-a ierburilor frunte
izvorâtele cuvinte România gândul meu
*
29.11. 78 Delhi(r)
Ieri, la 2.15, în Deptt. of
history, invitat de P. S. Gupta, șeful deptt, mi-am susținut, în
catedră, seminarul despre Unire (1918) – conferința de pace de la
Paris, aprecierea evenimentelor interne, ecoul în India. Unirea din
1859 îi este familiară profesorului Gupta.
Azi, la 12,
în sala colegiului Khalsa, țin conferința „Cultura română și
idealul unității naționale”. Prezenți, mai mulți profesori și
80 de studenți. Prof. Lamba s-a referit la latinitatea limbii și
culturii române. S-au pus întrebări despre stadiul dezvoltării
istoriei și culturii contemporane în România, despre elementele
sanscrite în limba română, despre poziția românei între limbile
romanice.
*
I am a Romanian
writer. Currently I teach Romanian for the first time at Delhi
University, preparing, too, one D.Litt. - Sanskrit Romanian Poetics,
Nirvana a.o, also a reflective book on Indian thought and beauty.
*
To the President of Delhi
University Women's Association. Dear Mrs.
President, As homage to India we propose the organization of an
exhibition entitled Indian Flowers
painted by a Romanian girl from Romania – Alexandra-Maria
Anca, student in the school of Association. We are happy to remember
that she has received the first prize in drawing competition, last
year.
*
Spirit sanscrit
în Țiganiada, în cântece țigănești sau în Sacuntala
voiculesciană. Poate și în Poveste cu
țigani a lui Leonida Mămăligă? Oricum, în La Țigănci, de
Mircea Eliade.
*
David e pasionat de Wagner, de
poeții din Ahmedabad, de prietenii și călătorii. Și el e de
părere că un popor nu poate fi cotat numai practic sau numai
religios. Anglia ar fi acum modestă în comparație cu Statele
Unite, care ele impun limba engleză în lume.
Vorbește de
o tragedie a limbii urdu, pe care o asimilează limba hindi (care ar
scrie pustak și ar pronunța kitab). Fusese sincer curios să
citească versuri în românește și-l corectase ferm pe Faruqi care
se interesa dacă româna este asemeni bulgarei sau maghiarei – nu,
este română, spusese englezul și dezvoltase tema seducător,
văzuse la Londra și un manual de învățat limba română fără
profesor.
*
Am
recitit seara Shakuntala de
Vasile Voiculescu, după ce, dimineață, sfârșisem Ramayana,
traducerea românească a versiunii repovestite în englezește de
Rajagopalachari. Cheia eminesciană din Luceafărul
psihanalizează
ortodoxist consacrarea persoanei sau cunoașterea apofatică.
Vorbisem despre Sita ca destin sfânt prin Rama, sacrificiu.
Shakuntala românului Voiculescu este destinul însuși . Sita
concretizase absolutul, Shakuntala-Rada absolutizase realul
existenței. Persoana-Dumnezeu se realizează în stadii brahmanice,
poate și kierkegaardiene, strălucește în iluzia Shakuntalei -
Maya, Dulcineea-Shakuntala.
Gala Galaction recrease o imagine bucureștean-constănțeană a
Mariei Magdalena.
Voiculescu s-a emancipat, în aparență, de morala evanghelică.
Păcatul Shakuntalei nu există. Ea incarnează frumusețea
indiscutabilă, ca o religie în sine. Este tot atât iluzie,
halucinație sau reminiscență, cât și sens al regenerării,
eroismului și îndumnezeirii.
*
26.3. 78
Dezvoltarea artei, la fel de
importantă ca prosperitatea economică (N. S. Redy, președintele
Indiei, la acordarea premiilor Sangeet Natak Akademi). Recitalul
Odissi al tinerei Bijoilaxmi Mohanti, semănând cu Domnișoara
Pogany.
24.I.78
*
La
Muzeul de Artă Modernă, vedem galeria franceză, asigurată cu 65
crore rupii, cât populația Indiei socotită la o rupie persoana,
comenta vărul lui Charanjit, din echipa de pază. Așa se face că
polițiștii indieni sunt la ora asta printre cei mai buni
cunoscători ai tablourilor franceze. Adoră un Cezanne (The Three
Bathers), apoi, în ordinea evaluării, un bătrân cu bastonul,
datorat lui Gaugain, apusul soarelui de Monet, gustă Pissaro,
Renoir, Bonnard, Signac. Mai oriental - ? - Delacroix le scapă,
aparent, dar și Ingres sau David, ori Lautrec-Toulouse, Gericault...
Sunt 62 tablouri de o cumplit de rafinată frumusețe. I-am spus
studentului meu, care umbla zilele trecute cu un American
Impressionism că tot nu valorează cât acel Sunset at Lavacourt,
din 1880 (Manet). Pentru plăcerea mea mallarmeeană am întârziat
asupra iernii lui Puvis de Chavannes. Sentimentul unei arte
predestinat moderne.
*
Bhagavan
Shri Rajneesh. Sannyas. Daily Ashram programme: Dynamic Meditation;
Discourse by B. Shree; Kundalini Meditation; Darshan. Special
programmes, classes and therapies: Groups: Enlightenment Intensive,
Bioenergetics, Shaj, Hypnotherapy, Centering, Primal, Soma,
Encounter, Shynyam, Tantra, Satori, Tao, Vipassana, Relation Leela
Intensive, Gestalt. Other classes: Rolfing, Massage, Postural
Integration, Alexander, Shiatsu, Individual Therapy Counsselling,
Prassadan Women's
Group, Tai Chi, Mime, Polarity Balancing, Neo-Rolfing, Sufi Dancing,
Hatha Yoga, Karate, African Dance, Nadam Music and Dance, Chanting.
*
Perechea era tânără, 21 și 18
ani. Părinții, foarte prieteni, asociați. Mireasa privise pe
fereastră când venise mirele, nepermis fiindu-i acestuia s-o vadă
înainte de ceremonial. (Și au pornit-o împreună, în mașină,
spre orașul mirelui, în alt stat, Uttar Pradesh, în spate cu
plânsul tradițional al rudelor și părinților, înaintând prin
huma vie a cerșetorimii). Femeile zornăind brățări de aur și
giuvaericale corect anunțate în discuții, fâșâind în șalvari
kilometrici, sau în sariuri abundent sclipitoare, cu spatele,
pântecul și gușa în mica slavă a plinătății de sine
familial-religios-capitaliste.
Mese
bogate, meseni bogați și flămânzi (ziua, de afară se auzeau
cerșetorii implorând spre cei ce își puneau diferite feluri iuți
sau dulci pe farfuria albă). La sfârșit, se dărâmă repede
întregul cort în care câteva sute de oameni se rugaseră,
plătiseră, dansaseră, mâncaseră, se afișaseră pentru fotografi
și operatorul de film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu