ELEFANTUL

de George Anca

se mai dă ofrandă

se mai dă ofrandă un berbec fratelui ei Potu Razu

numai povestașii pamgala vandha o spun pe Ankamma

închipuită într-o piatră quasiantropomorfică în mic templu

nouă țepe pline de animale pentru Ankallama și Angaramma

într-un vas ne stă zeița spurcând numele brahmanilor

îngropapă și dă foc primului întâlnit pentru Malapala

dayyamu telugu daivamu sanscrit daimonion cu noi

spiritul mortului nemai de origine divină rakshya

demonu-i demon bhuta ci vaidyadu când nu mai e scăpare

atunci risipești orez însângerat în colțurile încăperii

demonițe rătăcitoare înecate mahomedana mâncase porc

Verdatchamma plăti zidari să înalțe zidul ce noaptea se surpa

doi ciobănași se oferă să fie sacrificați două pietre

Verabramhm se născu între copiii tâmplarului în vie

morți învie și el la trei zile cerșetor printre învățăcei

șudra casta ciobanilor zeița lor Gangamma

dravidienii apei strămoș Ganga Razu

se încarnează Gangamma să se mărite cu Katama Razu

ciobanii supărați pe Baludu nu se mai ospătară

întorși la Razu aruncară săbiile-n cer de-l sfâșiară

copilul a intrat în mușuroiul de furnici strigați-l

a zeu când șarpele de cult hindus vă mușcă

o piatră neagră un idol dați-i formă de femeie

femeia ucisă de-a dragostei prefăcută piatră

dravidieni și noi și regii noștri ucigași

femeia moartă

femeia moartă se prefăcu în flautul lui Vișnu

drishti-dosha uitătura fără duioșie ochiul demonului

nu lăuda copilul să nu te-audă samodiva

de-aia puseși și de deochiul roșu

scuipându-l să nu-l mai placă demonul

ca paria salvând brahmani în sânge

negrul sub ochi al femeilor tot a-i speria

te cheamă Nebunul Bchchiah să nu te placă moartea

și băiatul îmbrăcat în fată a goni spiritele

nu se închină pietrei ci spiritului demon

tânăr murind trăiește ca demon nemuritor

un dumnezeu din cel mai mare păcătos

la început Peddama era numai lumină

lumina meditând născu o femeie în grădină

dorindu-și soț rupse o floare de iasomie

o puse pe un lotus o prefăcu în pasăre și o cloci

trei ouă se ouară în șaptezeci și două de zile

se deschise pământ-cer din gălbenuș soare lună

dintr-o noiță ieșiră Brahma Șiva Vișnu al doilea ou

obârși curând demonii al treilea împroșcă bolile

dori trei zeii îmbătrâni se apucă de demoni la distrus

din stropi de sânge pe pământ pui a oprit cu limba

doar Dindubhi demonul diavol se înființă

cu suflare dărâmă carele lui Brahma Vișnu și Șiva

cu șapte brațe sări la luptă dravidiana Paddamma

nouăzeci

nouăzeci de milioane de siddhahi cântară speriind demonul

Șiva promise demonului Bhasmasura să prefacă tot ce atinge

în cenușă Vishnu se făcu demoniță și îl întoarse pe el în cenușă

Shiva-i ceru lui Vishnu să se mai toarcă o dată femeie pentru el

zis și făcut Ayanar copilul lor per dravidieni nefemeie

apa ce mare scofală plânset abia sângele bivolului

încă puțin în telugu un vers lipsește pe undeva

regi ucigându-se paria scuipând brahmanii de deochi

numai defectele spune-mi-le să nu mă placă naiba

Kaveri neunită încă de-a Ganga poate în traducere apă

maya rădăcină non-atma în brahman ca norul pe cer

amrita bindu corpul non conștient de propria-i distrugere

învață sabda brahman întru parabrahman

vaci de culori diferite au laptele de aceeași culoare

precum untul în lapte desăvârșirea de sine

sunt potrivit a fi cunoscut prin Vedanta de la Brahma la vierme

soarele din vas nu se sparge cu vasul șarpe-frânghie nu înveninează

skanda jiva e Șiva inima lui Șiva e Vișnu inima lui Vișnu e Șiva

din atma akash din akash vayu din vayu agni din agni apas

din foc apă din apas prithvi tot dintru Hiranyagarbha întru subtilitate

alegeam scrierile vine puhoi de lume să mă tragă era o sculptură

nu merg vezi că te spun și sculptorul a făcut cu mâna

era un fel de puja în anul ăla ianuarie avea 39 de zile

nicio atmosferă dravidiană am făcut și eu cu mâna

celui în togă și mai nenorocit când lua diavolul pe una

statuile

statuile trăgeau de tine noroc cu sculptorul în memorie dravidiană

mi-ai povestit de dimineață mie-mi păruse un balet kalidasian

tu zici că te simțeai în coșmar bibeloul era spiritul zeiței răzbunării

nu trebuie lăudat nimic să nu audă demonii apropriindu-și ființa

Șiva tamil oftezi emiratele mai scumpe la întoarcere ca la venire

grațioasă Urvashi prin cer și pe pământ

dorită yakshmini din pușcăria exilului

peregrină Sakuntala prin păduri carpatine

măcar strigoaicele dravidiene strigând cult

ne spălară de secta păcătoșeniei

pe după oase unghiile tot dintru prithvi

din foc vin foamea setea dezamăgirea împreunarea

în mijlocul sprâncenei pâinea scăpată din vis

tattvamasi tvamtadasi tvambrahmasi ahambrahmasmi

dharma-megha înnourând nectar în samadhi

adhyatma moartea-i trupul nenăscutului

nici sat nici asat nici sat-asat Nirvan

ce dispare în nor devine nor binecuvânt turya

trecând prin nadi ajungi orice îți amintești

moartea se face una cu dumnezeu nu sat asat

yoginul lui Indra și religia mea nativă

când să ne despărțim să mai cântăm

zise noul venit arătând spre Lioară

mântuisem religiozitatea precreștină

mă tradusesem sfânt în lancie dacică

elefantul

elefantul legat cu părul țestoasei Meru tăiat de lotus

mare legată de valuri lotus din foc munte din albină

leu gândăcit lumi în atom lucruri din vis zestre

cioară în mers de lebădă măgar în pas de elefant

lună plină soare eter pe om cer pe pământ real fie

nu e niciun univers în pântecele nenăscutului

totul dispare ca floarea din mâinile adormitului

sunt Brahma sunt Brahman fire sachchidananda

spunerea eu sunt Brahma nu există eu nu exist

toate sunt și nu sunt nu există non-Atma

sunt ireale Vedele Iswara umanitatea neîndoios

tu ești mai presus de iluzia universului

ești cufundat în binecuvântarea sinelui

văzutul și nevăzutul se aseamănă coarnelor de iepure

înfricat de fiul sterpei elefant ucis de coarnele iepurelui

purusha controlează prakrti iubirea controlează purusha

șiruri indiene de lebede peste crini înmărmuriți

luna amorul primăvara nu rece înțelept o înfiripă

privirea lotusului albastru în bătaia vântului

palidă luna la vederea fericitelor fețe de femei dormind

sunt Brahman mantra întru a ta arma ucide non-atma

jivanmukta dincolo de dincolo nu e al doilea fără cel dintâi

cei mari atinseră cealaltă parte a Vedelor

nu există nici iarbă deosebită de atma

orice diferă de mine e nereal ca mirajul în oază

brahmopanishad

brahmopanishad păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru

Devas și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie

Rama o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul

gol cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime

vai vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face

poate femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp

și de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate

doisprezece treisprezece amor din paisprezece

sonet duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu

trup întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului

Uma Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati

iederi flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare

Pururavas decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei

dorul unirii bucură și-n absența iubirii împlinite

moartea iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei

nu mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare

a nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele

abdicator salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată

viespea din vierme prinde realul fără a vedea universul

treaz pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri

inimă în douăsprezece upanișade și vedanta

crimă împotriva literelor cuvintelor

Goethe cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele

sat chit ananda diasporizat sanatana

hamsa so ham tridandin în ciomag cu trei noduri

adormi

adormi în sushupti visezi că asculți upanishade din turyia

otrava femeilor nemaiamintită sanyasy spre Kurukshetra

Saraswati cum îmi spunea din Pithya alfabete vaporizate

vom citi piesele ne vom spăla pe cap lunile astea le-om reciti

pe sărite la filme americane cu nemți la operă în Palmyra

niciun student sardar la română în locul lor musulmani

cine pe cine asasinează paradogmatic paradigmatic

rabat comunismului robot postmodernismului epopei în foc

albina sanyasy niciodată a doua oară în același loc altcineva

ne-a luat-o înainte cu moartea noastră nu numai depresivii

acum se vede catacomba rănită de aripa fluturelui rătăcit

furnici albe pe sălașurile demonițelor dravidiene mușuroi

maimuța mă înjură de mamă să mă zgârie dar și tu înjurași

nemulțumirea naște umorul respins de idealism viața era ușoară

vestul în lupte tragice noi indienii nu știm să râdem de noi

mătasea lunii tremurându-și vălurile în briză

lucefărul plonjând lângă dansatoarea Urvași

mimez soarele în cădere printre nori sparți de vânt

urme de zâne acum sângerate gheare de tigru

pui de lei îngheară capetele de elefanți pictate

păienjeni în locul lămpilor parfumate

dă-mi înapoi iubirea lebădă vestește-mă albină

liană trupul ochiul porumbiței fața lună

părul păun sclipătul apei sprâncenele-ți

am mai scris trădătoare carte Kalidasa

George Anca