de George Anca
se
mai dă ofrandă
se
mai dă ofrandă un berbec fratelui ei Potu Razu
numai
povestașii pamgala vandha o spun pe Ankamma
închipuită
într-o piatră quasiantropomorfică în mic templu
nouă
țepe pline de animale pentru Ankallama și Angaramma
într-un
vas ne stă zeița spurcând numele brahmanilor
îngropapă
și dă foc primului întâlnit pentru Malapala
dayyamu
telugu daivamu sanscrit daimonion cu noi
spiritul
mortului nemai de origine divină rakshya
demonu-i
demon bhuta ci vaidyadu când nu mai e scăpare
atunci
risipești orez însângerat în colțurile încăperii
demonițe
rătăcitoare înecate mahomedana mâncase porc
Verdatchamma
plăti zidari să înalțe zidul ce noaptea se surpa
doi
ciobănași se oferă să fie sacrificați două pietre
Verabramhm
se născu între copiii tâmplarului în vie
morți
învie și el la trei zile cerșetor printre învățăcei
șudra
casta ciobanilor zeița lor Gangamma
dravidienii
apei strămoș Ganga Razu
se
încarnează Gangamma să se mărite cu Katama Razu
ciobanii
supărați pe Baludu nu se mai ospătară
întorși
la Razu aruncară săbiile-n cer de-l sfâșiară
copilul
a intrat în mușuroiul de furnici strigați-l
a
zeu când șarpele de cult hindus vă mușcă
o
piatră neagră un idol dați-i formă de femeie
femeia
ucisă de-a dragostei prefăcută piatră
dravidieni
și noi și regii noștri ucigași
femeia
moartă
femeia
moartă se prefăcu în flautul lui Vișnu
drishti-dosha
uitătura fără duioșie ochiul demonului
nu
lăuda copilul să nu te-audă samodiva
de-aia
puseși și de deochiul roșu
scuipându-l
să nu-l mai placă demonul
ca
paria salvând brahmani în sânge
negrul
sub ochi al femeilor tot a-i speria
te
cheamă Nebunul Bchchiah să nu te placă moartea
și
băiatul îmbrăcat în fată a goni spiritele
nu
se închină pietrei ci spiritului demon
tânăr
murind trăiește ca demon nemuritor
un
dumnezeu din cel mai mare păcătos
la
început Peddama era numai lumină
lumina
meditând născu o femeie în grădină
dorindu-și
soț rupse o floare de iasomie
o
puse pe un lotus o prefăcu în pasăre și o cloci
trei
ouă se ouară în șaptezeci și două de zile
se
deschise pământ-cer din gălbenuș soare lună
dintr-o
noiță ieșiră Brahma Șiva Vișnu al doilea ou
obârși
curând demonii al treilea împroșcă bolile
dori
trei zeii îmbătrâni se apucă de demoni la distrus
din
stropi de sânge pe pământ pui a oprit cu limba
doar
Dindubhi demonul diavol se înființă
cu
suflare dărâmă carele lui Brahma Vișnu și Șiva
cu
șapte brațe sări la luptă dravidiana Paddamma
nouăzeci
nouăzeci
de milioane de siddhahi cântară speriind demonul
Șiva
promise demonului Bhasmasura să prefacă tot ce atinge
în
cenușă Vishnu se făcu demoniță și îl întoarse pe el în cenușă
Shiva-i
ceru lui Vishnu să se mai toarcă o dată femeie pentru el
zis
și făcut Ayanar copilul lor per dravidieni nefemeie
apa
ce mare scofală plânset abia sângele bivolului
încă
puțin în telugu un vers lipsește pe undeva
regi
ucigându-se paria scuipând brahmanii de deochi
numai
defectele spune-mi-le să nu mă placă naiba
Kaveri
neunită încă de-a Ganga poate în traducere apă
maya
rădăcină non-atma în brahman ca norul pe cer
amrita
bindu corpul non conștient de propria-i distrugere
învață
sabda brahman întru parabrahman
vaci
de culori diferite au laptele de aceeași culoare
precum
untul în lapte desăvârșirea de sine
sunt
potrivit a fi cunoscut prin Vedanta de la Brahma la vierme
soarele
din vas nu se sparge cu vasul șarpe-frânghie nu înveninează
skanda
jiva e Șiva inima lui Șiva e Vișnu inima lui Vișnu e Șiva
din
atma akash din akash vayu din vayu agni din agni apas
din
foc apă din apas prithvi tot dintru Hiranyagarbha întru subtilitate
alegeam
scrierile vine puhoi de lume să mă tragă era o sculptură
nu
merg vezi că te spun și sculptorul a făcut cu mâna
era
un fel de puja în anul ăla ianuarie avea 39 de zile
nicio
atmosferă dravidiană am făcut și eu cu mâna
celui
în togă și mai nenorocit când lua diavolul pe una
statuile
statuile
trăgeau de tine noroc cu sculptorul în memorie dravidiană
mi-ai
povestit de dimineață mie-mi păruse un balet kalidasian
tu
zici că te simțeai în coșmar bibeloul era spiritul zeiței răzbunării
nu
trebuie lăudat nimic să nu audă demonii apropriindu-și ființa
Șiva
tamil oftezi emiratele mai scumpe la întoarcere ca la venire
grațioasă
Urvashi prin cer și pe pământ
dorită
yakshmini din pușcăria exilului
peregrină
Sakuntala prin păduri carpatine
măcar
strigoaicele dravidiene strigând cult
ne
spălară de secta păcătoșeniei
pe
după oase unghiile tot dintru prithvi
din
foc vin foamea setea dezamăgirea împreunarea
în
mijlocul sprâncenei pâinea scăpată din vis
tattvamasi
tvamtadasi tvambrahmasi ahambrahmasmi
dharma-megha
înnourând nectar în samadhi
adhyatma
moartea-i trupul nenăscutului
nici
sat nici asat nici sat-asat Nirvan
ce
dispare în nor devine nor binecuvânt turya
trecând
prin nadi ajungi orice îți amintești
moartea
se face una cu dumnezeu nu sat asat
yoginul
lui Indra și religia mea nativă
când
să ne despărțim să mai cântăm
zise
noul venit arătând spre Lioară
mântuisem
religiozitatea precreștină
mă
tradusesem sfânt în lancie dacică
elefantul
elefantul
legat cu părul țestoasei Meru tăiat de lotus
mare
legată de valuri lotus din foc munte din albină
leu
gândăcit lumi în atom lucruri din vis zestre
cioară
în mers de lebădă măgar în pas de elefant
lună
plină soare eter pe om cer pe pământ real fie
nu
e niciun univers în pântecele nenăscutului
totul
dispare ca floarea din mâinile adormitului
sunt
Brahma sunt Brahman fire sachchidananda
spunerea
eu sunt Brahma nu există eu nu exist
toate
sunt și nu sunt nu există non-Atma
sunt
ireale Vedele Iswara umanitatea neîndoios
tu
ești mai presus de iluzia universului
ești
cufundat în binecuvântarea sinelui
văzutul
și nevăzutul se aseamănă coarnelor de iepure
înfricat
de fiul sterpei elefant ucis de coarnele iepurelui
purusha
controlează prakrti iubirea controlează purusha
șiruri
indiene de lebede peste crini înmărmuriți
luna
amorul primăvara nu rece înțelept o înfiripă
privirea
lotusului albastru în bătaia vântului
palidă
luna la vederea fericitelor fețe de femei dormind
sunt
Brahman mantra întru a ta arma ucide non-atma
jivanmukta
dincolo de dincolo nu e al doilea fără cel dintâi
cei
mari atinseră cealaltă parte a Vedelor
nu
există nici iarbă deosebită de atma
orice
diferă de mine e nereal ca mirajul în oază
brahmopanishad
brahmopanishad
păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru
Devas
și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie
Rama
o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul
gol
cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime
vai
vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face
poate
femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp
și
de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate
doisprezece
treisprezece amor din paisprezece
sonet
duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu
trup
întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului
Uma
Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati
iederi
flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare
Pururavas
decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei
dorul
unirii bucură și-n absența iubirii împlinite
moartea
iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei
nu
mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare
a
nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele
abdicator
salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată
viespea
din vierme prinde realul fără a vedea universul
treaz
pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri
inimă
în douăsprezece upanișade și vedanta
crimă
împotriva literelor cuvintelor
Goethe
cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele
sat
chit ananda diasporizat sanatana
hamsa
so ham tridandin în ciomag cu trei noduri
adormi
adormi
în sushupti visezi că asculți upanishade din turyia
otrava
femeilor nemaiamintită sanyasy spre Kurukshetra
Saraswati
cum îmi spunea din Pithya alfabete vaporizate
vom
citi piesele ne vom spăla pe cap lunile astea le-om reciti
pe
sărite la filme americane cu nemți la operă în Palmyra
niciun
student sardar la română în locul lor musulmani
cine
pe cine asasinează paradogmatic paradigmatic
rabat
comunismului robot postmodernismului epopei în foc
albina
sanyasy niciodată a doua oară în același loc altcineva
ne-a
luat-o înainte cu moartea noastră nu numai depresivii
acum
se vede catacomba rănită de aripa fluturelui rătăcit
furnici
albe pe sălașurile demonițelor dravidiene mușuroi
maimuța
mă înjură de mamă să mă zgârie dar și tu înjurași
nemulțumirea
naște umorul respins de idealism viața era ușoară
vestul
în lupte tragice noi indienii nu știm să râdem de noi
mătasea
lunii tremurându-și vălurile în briză
lucefărul
plonjând lângă dansatoarea Urvași
mimez
soarele în cădere printre nori sparți de vânt
urme
de zâne acum sângerate gheare de tigru
pui
de lei îngheară capetele de elefanți pictate
păienjeni
în locul lămpilor parfumate
dă-mi
înapoi iubirea lebădă vestește-mă albină
liană
trupul ochiul porumbiței fața lună
părul
păun sclipătul apei sprâncenele-ți
am
mai scris trădătoare carte Kalidasa
George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu