APUDURI

George Anca

APUDURI

apuduri

apuduri pensamente per

fractact bisogna commedia

batâr parascovenia spiră

exact violența leagănelor

reflectând neînfierea mai cui

a audia sfinți barosani

ne năvădit tortul de atunci

cu mama cântării precancer

bine mă faci amintirea ta

eu îți sunt tu nu îmi mai ești

abia te vădești borangicul

ce mă extrag din gogoașă

te hrănesc

te hrănesc cu frică

și cu anumite

taine dumnezeești

Doamne Iisuse Hristoase

fiule al lui Dumnezeu

miluiește-mă

începătoriile stăpâniile

lumina neapropiată

slava mai presus de fulger

am șaptezeci de ani

și cei mai mulți

i-am petrecut în ispite

în viață lucrul principal

este de a lua pe Dunezeu

ca punct de plecare

nu suntem cu grijă

la cele ce ni se întâmplă

robirea în timpul rugăciunii

râd de liniștea voastră

cei ce nu pot

să se liniștească

monahii din India

i-au scris lui

Ioan Carpatiul

avva Filimon se ischisese

într-o peșteră alături de

lavra romeilor

stând într-un loc

să nu te miști de acolo

până la apolis

locuind în mai multe pustiuri

în liniștea cea mai deplină

am făcut și făgăduințele lepădării

n-am îngăduit

gândului meu

să iasă din chilie

Nil

Nil cu Marcu în asceză

tradusă de Stăniloae

în ecou

să fie anatema

cel ce nu anatemizează

pe Origene

intră într-o casă de desfrâu

să scape de la pieire

o femeie pierdută

primește înstrăinarea

desfăcându-te de împrejurările

din țara ta

spirit separat de el însuși

conștiință inconștientă

gândire pietrificată

ce ne scriind

că nu cu ce

frunzișuri Basedow

nescrisul scuturărilor

corvoada pontatorilor

Turturo al tutorilor

ra ma ma nimenea

nu scriam Sita Ram

pria Priam ne amne-samne

ce fără rost ost

os ros oză chenoză

baremi pare-mi parimii

te vor asculta

nu te vor asculta

se va ierta vouă

biciul calului

boldul asinului

fălcile în zăbale

în porunci

arătatrea

dragostei

în ceasul morții

căutăm casa

batem la ușă

piatra

noaptea

ziua

cele spuse la plural

arată fiecăruia

cele ale sale

îi răpește trofeele

îi taie nădejdea

cum i-ar tăia capul

virtuțile obișnuiesc

să se nască din durere

și din ocări

Nil nevorbirii

Nil nevorbirii

de bine de rău

nici în dodii

zorzon

zor

plasmodiind

nerăsun

de-a doua

amintire

pretenția ateului

să i se probeze

existența

mincinos

în cumpănă

de a face nedreptate

patimile

de ocară

sunt 12

să nu asculți

de inima ta înainte

de dezrădăcinarea relelor

joacă pe scenă

mască străină

nume de gol

voința de

a limita

a-l imita

cea mai de pe urmă

neasemănare

chipului dintâi

răstigniți lumii

am încetat

a fi oameni

făcând teatru

din adevărul

de odinioară

Poetului

Poetului Gh. Anca

aleasă prețuire

D. Stăniloae

nu vei avea nour

să-ți facă umbră

în timpul rugăciunii

nu vor sta câinii

când stăruiești

în convorbirea cu Dumnezeu

stă de vorbă cu el

de-a pururi

cum ar sta cu un tată

ești încă un mirean

înfrumusețând

cortul pe din afară

Dumnezeu își este absența

cum seceta își este apa

dumneata îți ești

vița smochinul măslinul

n-au primit să stăpânească

peste copacii pădurii

mărăcinele copacilor

asupra oamenilor

blestem din parabolă

liniștindu-se în pustie

arătându-i-se dracii

prinzându-l în rogojină

153

o figură de triunghi

și de șaseunghi

pustiu

pustiu mă scriu

erratum

umplând chenoza

ne cununăm spovedanie

pe strada Cernica

la Cernica și îngropat

furând nesfințeniei

toiul îndumnezeirii

măciucă sumedră

nu te întrista

nu te lăsa întristat

de pricină tristă

oasele

bărbatului trist

se usucă

nepăsarea țese

veșmântul norului

peste suflet

ai tăi au pierit în adânc

ți-a fost rânduit

să vii la Ancyra

se ascund în vicleșug

și răpesc sufletul

ca pe o vrabie

răsuflarea

până la cea

din urmă suflare

sufletul

sufletul cer

trupul pământ

iubind ce-i înrudit cu sine

sufeletul acoperit

de lepra voluptății

nu simte frica

înmuindu-se

sufletul

prin înrâurirea temerii

dilatarea timpului

pentru a face

să iasă eternul

împăcați cu sine

nu suntem ai noștri

suntem asemenea

negura turburării

vicleșugurile pescărești

mintea contemplativă

ar săvârși vreo ucidere

o va privi foarte liniștit

nu se va rușina

zămislește îndoială

înțeles întinat

folosind sfântul nume

vărsând untdelemn

în marea turburată

furtuna biruită

rare amintiri

în transcrierea laurilor

cui ne mai vine rândul