GRUPURI DIN NODURI

GRUPURI DIN NODURI

                       de George Anca

Eram înscris cu un paper pro-devadasi la simpoziunul în aer liber, pe o terasă din mijlocul bulevardului Tolstoi din Kolkata, cu sute de scaune ocupate pe rând. Am mai plecat până la Sahitya. Din secretariat vedeam șefii în sala de consiliu la ședință cu o delegație de la noi, se pronunțau nume, și Anca, Anca is here, am zis, nu s-a auzit. Au ieșit patru securiști de afaceri, se uitau la mine cum le-ar fi spus gazdelor, ăsta e zațul din filtrul lui M. Am luat-o printr-un parc cu banyani. M-am întors, mi-am ținut paperul în altă academie.

Am încercat o comparație jaină și alta în anul Vivekananda, pe afinitatea sanscrită a lui Eminescu. Prelegerea scrisă în cronologie onirică. Nessuna traduzione umana. Zăpadă roșie în întuneric alb, unire mică, răzorită de avionetă. Șah viscolului din Stângăceaua, parazăpezi euforice-n agon. Mai bine urcă în avion, avionul în aer, sufletul ei la cer, săraca fetiță cu chibriturile. Poeții își citeau versurile cuiva străin, râdeau între ei și am zis străinului: venisem la timp, erau acolo, ați sosit și voi, așteptați, or mai fi așteptat vornic, că nu mi-a zis nimeni: zi ceva, c-ai venit, cât că tot îmi venea să-i zic: am venit, copii.

Augustinus - Contra Faustus – Contra paganos – non mihi, sed Deo – dialectica est bene disputandi scientia. Printre ancestri – berberi, latini, fenicieni – un punic – Jugurta, Apuleius, Piaf, Zidane. Gabriel Tarde i-a influențat pe Eugen Lovinescu, Sigmund Freud, D. Draghicesco. Editorii mulțumesc lui Carreira pentru corectarea misspelling-ului cu Draghicesco.

Perfect-simplificare sinuciderii, discretizare. Teama de sărărie și anexare. Am lăsat rejetonul între noi, vlăstar-mlădiță-avort, cine a fi priceput, că ai tăi te-au aruncat de pe acoperiș, sau tu, din contrast, trăiai, te auzeai, mâine seară urmai, de-ai noștri cu Brâncovenii. Morții îngropându-și morții. La ambiție, în dominoul suprarăzboiului contrar. Retroactualitate previzivă.

Numai noi, în altă biblio, de-o condusesem, acum să recit, tot nu încropisem foi, n-aveam cărțile, lucruri, diverși vorbind, dispărând, plecaseră toți când să mă adresez, că deseară la Mandir. E și aproape. Te-ai uitat la el? Femeile se strânseseră la fereastră, să-l aștepte să-l intimideze pe tata, eram eu în odaie și nu mă arătam, poate nici nu știam că sunt acolo, mai vedea, voiam să notez creșterea scenariului, că nu el era de vină, nu violent. Oare? La mata în carte, regi și comuniști, abia Ioana o dată, Virginia sau mumă-sa, la fereastră. Idem țăranii. Nu te sinucideai, mureai în pușcărie, afla lumea de acasă opere din Franța, de le traduc eu acum, în amurg, tot neînchis. Milică m-o fi sunat c-a murit fratele Cici, tiz de poreclă cu doctorița, de-o mai via și ea. Jucam picata și mâncam smeură. Mama lor ne făcuse trei.

Mă și deschisei la mandir, răvaș răvășirii. Arhei pe sub comic de troc în existență metafizică, bravos Ana. Cine pe cine converti. Și nimicul meu anonim, incub, excub, intimitatea nemuririi momentane, represiunea prin ignorare, la toți anii, benediciones, aprilii multe înainte. Sosește Blondel cu fasonul prea creștin. Preîncălcate axiomele corectitudinii politice. Glanda ghindă. Marshal aka barbarii. Mai ce? Vedem de decoruri. Drăghicesc traducerea. Am citit psaltirea la trei ani. Să trăiți cu numele. Moarte în trecut-prezent, fără viitor. Sinucigașii nu-și merită nemurirea 1945. Thriller anticipativ între războaie, unul isprăvit, unul început, altele nu. Timpul verbal viitor, sfârșitul morții.

*

Fulver. Bachanale rătăcitoare. Din mulți, mai la strâmt. Pe cine mai cunoscând treaz? Dau senzația că nu sunt oameni. N-ai mai aruncat cu vapoare. O Diană fiartă. Cerneala în patron. Hai să trăim fără ei. Minte că se gândește la mine. European de viață. N-a făcut deliciul majorității nesanscritiste.

Radu sărise peste degetele tăiate, când sună un băiat de la Nemo că are un pachet, cu ce, nu știu, 13 milioane vechi, Donosteea de Plata, și intră autoarea în depresie, că tot n-avem ce mânca, lasă, bine arată cartea, s-o mai citim, treaba Eshei când o scoate-o în engleză, am rămas cu Ion Pacea.

Glasul măgarului se, nu se aude în cer. Le Floch. Famina. Toarășa lu Terente. Mergem la extras mucii. Nu răspunsese Parisului și ne-a sunat pe noi, apoi vorbiseră că la plecare fusese greu rău de tot, scenă medeică, el e fericit acolo.

Țeasta zdrobită de o mână criminală, creier ucis de o violență crudă. Se iscă plafoanele carierei. Sunanda lui Shashi moartă în hotelul Lila. Când n-ați fumat nimeni toată canasta. Comptines. Uleiul roților de pe pustii. S-a ciobit. Prea multe credințe. Una estrutura mia mama. Ieftinește, Doamne, băutura. Nu m-am prins de scrisul revelat, mirosea a tutun, prelegere în cronografie onirică. Nessuna traduzione umana trovata.

Ce mi-ai făcut aseară, că i-am închis telefonul, că viscol, care dai, care zăpada, nu se vând plăcintele cu dovleac, Geamăna cu zăpezi, viscolire bărăgană, mort în Stângăceaua nașterii, probe mirosite de 40 de voluntari mirositori de boli. Societatea Mormintelor.

Alt Salambo. Hiponensis. Sempervirens. Parler à tort et à travers. Ancestors Berbers, a Punic. Verticala din berberii armatei romane pe Olt. Ești mândră că ai copilul tău și noi nu-l avem pe al nostru? Optical character recognition.

D. Drăghicescu, delegatul nostru la Societatea Națiunilor, avusese profesori pe T. Maiorescu si C. Dimitrescu – Iasi (București), Boutroux, Espinas, Henry, Michel, Emile Durkheim, Th. Ribot, Tabaole, Gabriel de Tarde, Henry Bergson (Paris), Simmel Wognert si Schmaller (Berlin).

Burtă de mere putrede, trădătorilor. Duși ciolane, întorși cadavre, încă opt pe Cretacic. Același haz nu poate să aibă nimeni în Pitești ca Gentea. Acumu-s humus. Cât oi mai trăi? Învață-mă mere, comă diabetică. Mi-ar mai trebui o frază.

Îmi voi pune în vedetă convivii de prin debarale. Pe cap, nicio mângâiere. Picioarele, că restul merge. Mai unde cântă gena. Greștinism. Penal special. Te învață sculptură Hegel. Plata stă după război. Hipofiza, în șaua turcească.

*

Am lăsat rejetonul între noi, că vlăstar-mlădiță-avort, cine-o fi priceput că ai tăi te-au aruncat de pe acoperiș. Sau tu, din contrast, trăiai, te auzeai, mâine seară urmai, de-ai noștri, cu Brâncovenii.

Că n-ar fi bine. Că vârsta. Că totul trece. Un stick la Nae. Să-l iau și să i-l dau lui Mil. Nae că nu i-a spus lui asta și c-a vorbit el cu Mil și că se întâlnesc când vine la analize și să-i dau textul despre mine.

Achim Mihu: G. H. Mead și D. Drăghicescu, în Tribuna 8/1981. L. L. Bernard: Draghicesco. Vérité en (sic) révélation, in Social Forces Book reviews, IV (1938-1939). Verneux R.: Vérité et révélation (Etude critique du livre de Draghicesco), in Persée, 1936, (pp) 159-65. Nicolas Berdiaeff: Vérité et révélation, traduit du russe par Alexandre Constantin, (Ed.) Dalachaux et Niestlé, 1954.

"Titu Maiorescu quien en el desarrollo de nuestra vida intelectual tiene la significacion que en Mexico asume don Antonio Caso. (...) Pero quiza el mas respecable de nostros pensadores, en las disciplinas de la Estetica y de la Ciencias Sociales, haya sido Dobrogeanu Gherea, quien ne pudo dar todo lo que prometia, porque durate muchos anos tuvo que ganrse la vida arendando un restaurante en una stacion feroviaria de provincia." (Ambasador D. Draghicesco). Henri Corbin: D. Draghicesco - Vérité et révélation, in Recherches Philosophiques, t. 4, 1934-1935.

Lectura lui Corbin, a americanilor, ca în ascuns. Ucigaș incognito, nefilmat? Jucam picata și mâncam smeură cu Milică și Cici. Principiul amânării temei. Arde-i-ar ficatul în propriul sânge. Improvements in usability. Metoda apelului la un neprevenit. Benediciones. Centaur în jug. Balauri sparți. Al cui blestem? Plinul disoluției.

„Durkheim, whom he puts in a sociologistic school along with the now mostly forgotten names of De Roberty, Espinas, Izoulet, Draghicesco, and Cooley” (Pitirim Sorokin, Contemporary Theories, 1928).

Păcat că n-am avut cuțitul lângă mine. Reliturgic. Mama preotesei m-a făcut frumos. Uitări onirice de bagaj. Marx: „rasele și clasele prea slabe – să dispară în holocaustul revoluționar” (1850). grupuri din noduri socio anomii mai cămine rituri sport pacifie stafie amici în rătăcire alții alte nimeni singur tuturor lăsat mai hai la a doua a treia cheie răscruci pline de diferențe diferenți gen uman proiectat chiu pietonal valand draft pe necorectat anume să sară ascunșii cumințirilor semn de accent previziv îngropat dezgropat de-o primire subliminală pastile grafem corben furtuni calificate așa face mereu altceva caprele

*

Fetusul făcuse și ochi, l-am smuls din găoace, ca de rață, să înoate în Valea Ruzii, cum azvârlisem puiul chel de veveriță din vârful fagului, sigur că, jos, va lua-o la fugă, cum făcuse mai înainte poate mama lui.

„Revelația și dezvoltarea mnemotehnică a Ontogenezei. - Să considerăm mai întâi evoluția ontogenetică, cea care are loc într-un ou în incubație pentru ca un organism vivant să se poată naște. Închipuiți-vă un biolog care examinează ceea ce se întâmplă în acest ou. El va vedea mai întâi cum, sub influența căldurii, blastodemul suferă o elaborare întâi destul de simplă, apoi din ce în ce mai complicată. Grosso modo, această elaborare consistă mai întâi într-o multiplicare ilimitată a celulelor germinative și care se face printr-un proces de asimilare pe contul rezervei oului. Apoi, prin asocierea și diviziunea muncii între celulele sale, prin specializarea și diferențierea lor în țesuturi și organe, această elaborare ajunge la dezvoltarea morfologică a unui organism gata să părăsească a sa carcasă. Ce va observa biologul, în curs de trei săptămâni cât durează incubația, este că, la orice moment, faza actuală a acestei dezvoltări nu se poate deduce riguros din faza anterioară și nu spune nimic despre particularitățile fazei ulterioare.

Evoluția germenului se prezintă mai degrabă ca o veritabilă evoluție creatoare; germenul conține o serie de virtualități care se efectuează într-o succesiune de creații originale inedite, înlănțuindu-se și diferind între ele, niciuna nelăsând a prevedea exact pe cea care-i urmează.

După teoria bine cunoscută a embriogenezei, fetusul trece, în timpul dezvoltării sale, prin diferite forme – pe care le ia un moment pentru a le părăsi imediat – și formele sunt cele ale scării zoologice, cele ale speciilor care-i sunt inferioare. Este ca și cum fetusul, în fiecare moment al dezvoltării sale, voia să se oprească la una dun aceste forme, dar o necesitate interioară îl împinge s-o părăsească, după o anumită ezitare, această ezitare seamănă unui efort de memorie pentru a-și aminti forma exactă pe care trebuie s-o realizeze plastic, recunoscând că forma deja realizată nu este cea de care trebuie să se țină. Astfel evoluția unui fetus este ca o serie complexă de reminiscențe plastice dacă este adevărat că ontogeneza recapitulează filogeneza. Ontogeneza ar fi atunci ca un film accelerat al evoluției speciilor. În cursul dezvoltării unui embrion, ca și al evoluției formelor vieții, se asistă deci la un jet continuu de revoluții, și prin urmare de creații imprevizibile, ireductibile unele la altele, ca la o înlănțuire de miracole. Acest spectacol n-are egal decât vederea unei succesiuni logice și continue de invenții tehnice și stiințifice.

După ecloziune, caracteristicile specifice ale puiului sunt destul de net indicate și desenate în el. Dar ca atare întreaga sa personalitate fiziologică rămâne încă indeterminată.

Un spectator care ar observa toată seria transformărilor prin care trece germenul inițial până ce dă un cocoș cu splendidul lui penaj, ar asista ca la o lungă serie de apariții originale, revoluționare, inedite, ca la atâtea creații din nimic, revelații și miracole, diferitele faze fiind ireductibile unele la celelalte. Numai că, aceste miracole nu sunt pentru noi, căci ele se repetă sub ochii noștri și ne devin familiare.” (Dumitru Drăghicescu, Adevăr și revelație, Paris, Alcan, pp. 166-167).