Mahavakya (tat...Tu?)

George Anca

Mahavakya (tat... Tu?)

Pe lângă personajul feminin (shakti?), alternarea troheilor cu iambii și dactilii („dactile”?), în manuscrisul eminescian din 1880 Tat twam asi, ambiguizeză și mai mult destinatarul upanișadic, Svetaketu, al acestei mahavakya, tradusă, mediat, de Schopenhauer ca „”Dieses Lebende bist du” și, după el, de Maiorescu, „acest viețuitor ești tu”.

Cele patru mahavakyas: Prajñānam brahma (Brahman este Cunoaștere/Conștiință) – Rig Veda; Aham brahmāsmi (eu sunt Brahman cf Eu sunt Luceafărul) – Yajur Veda; Tattvamasi (acela ești tu; „Tu?”) – Sama Veda; Ayamātmā brahma (Acest Atman este Brahman) – Atharva Veda.

Pentru Adi Shankaracharya, “tat twam asi” înseamnă “svarupa aikyam” - identitatea între jiv-atman și param-atman (brahman). Pentru Eminescu, mai puțin un filosofem indo-shopenhaurean, și, pe căi cu totul necunoscute (?), o corespundere cu Sundarya Lahari de Adi Shankaracharya, celebrarea feminin-mariană a lui Brahman (...Shiva).

Chândogya-Upanishad

sanskrit / deutsch

Übersetzung und Voranmerkungen: Paul Deussen

Sechster Prapâthaka

„tat tvam asi“ – „das bist du“

…......................

  

            das ist das Reale, das ist die Seele,

            das bist du, o Shvetaketu!“

.............

Arthur Schopenhauer

Die Welt als Wille und Vorstellung Drittes Buch.

Der Welt als Vorstellung zweite Betrachtung:

Die Vorstellung, unabhängig vom Satze des Grundes: die Platonische Idee: das Objekt der Kunst.

§ 44

Die objektive [280] Betrachtung ihrer mannigfaltigen, wundersamen Gestalten und ihres Thuns und Treibens ist eine lehrreiche Lektion aus dem großen Buche der Natur, ist die Entzifferung der wahren Signatura rerum62: wir sehn in ihr die vielfachen Grade und Weisen der Manifestation des Willens, welcher, in allen Wesen der Eine und selbe, überall das Selbe will, was eben als Leben, als Daseyn, sich objektivirt, in so endloser Abwechselung, so verschiedenen Gestalten, die alle Akkommodationen zu den verschiedenen äußeren Bedingungen sind, vielen Variationen des selben Themas zu vergleichen. Sollten wir aber dem Betrachter den Aufschluß über ihr inneres Wesen auch für die Reflexion und in Einem Worte mittheilen; so würden wir am besten jene Sanskrit-Formel, die in den heiligen Büchern der Hindu so oft vorkommt und Mahavakya, d.h. das große Wort, genannt wird, dazu gebrauchen können: »Tat twam asi«, das heißt: »Dieses Lebende bist du.«

Tat twam asi 
                 de MIHAI EMINESCU

Fiică gingaşă de rege, cînd în haina ta bogată
Treci în faeton de gală şi te mlădii zîmbitoare,
Cum din frunzele-nfoiate rîde proaspătă o floare,
Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.
Zbori cu şase cai ca vîntul şi răsai ca aurora.
Cu căciulele în mînă şi cu gurile căscate,
Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate,
Tu te-nchini. Te simţi născută spre norucul tuturora.

Dar deodată în mulţime tu fixezi ochiul tău mare.
De o umbră-nfiorată e gîndirea ta cuprinsă…
O femeie de pe stradă şi-a-nălţat privirea-i stinsă
Înspre tine… fără ură, fără-amor, fără păsare.

Tu ? Unde te-apropii codrul se preface în grădină,
Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire…
Secolii coroanei tale cu regală strălucire
Pot să scoată grîu din pietre şi palate din ruină.

Ea ? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură,
N-auzi nici glas de mumă, nici a preoţilor psalme…
S-a trezit cu comedianţii cum juca bătînd din palme,
Pe-a pierzării căi părinţii o-ndreptară ş-o vîndură.

Ea ? De-o intra în templu sub negre boltituri
Al morţii spirit doară îl simte în tăcere,
Căci nu-nţelege blîndul cuvînt de mîngîiere
Din paginele unse a sfintelor scripturi.

Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colţ
Sub chipuri mohorîte cu-adînci şi slabe feţe ?
Ce-nseamn-acea cîntare pătrunsă de blîndeţe,
Ce împle tînguioasă puternicele bolţi ?

Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor !
Din valul ce ne bîntuie
Înalţă-ne, ne mîntuie !
Privirea adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie !

Răpită de duiosul organelor avînt,
Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă,
Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă.
Ea ?… cade în mulţime cu faţa la pămînt.

*

De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă,
Ca de marmură un înger sub boltirile înalte,
Pe un catafalc depusă – un popor ar plînge-ncalte,
După sufletul tău dulce, după sfînta cea frumoasă.

Ea ? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beţie
Prin ciocnire de pahare şi prin danţuri desfrînate…
Vre un cioclu de pe uliţi va-ncărca-o-atunci în spate,
Dară nici în moartea însăşi linişte nu va să-i fie.

Nu. Nici maiestatea morţii nu sfinţeşte pe sărac…
Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuţie
De amar şi de durere, preparat de-anatomie,
Va face-un pedant dintr-însul… Iar la urmă, într-un sac,

Va fi aruncat în groapa cea comună. O scînteie
Ce-a pierit fără de urmă. Şi cu toate astea-i semeni
Ca şi lacrima cu roua. Parc-aţi fi surori de gemeni :
Două vieţi în două inimi, dar o singură femeie.

Shankaracharya

SUNDARYA LAHARI

Frumoasa Unduire

1

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural
Nu poate zămilsli nici măcar să se urnească din loc nu poate

Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă

Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

2

Dintr-un fir de praf de la picioarele tale făcătorul

Creează lumi într-una proteguitorul le poartă cu o 
            Mie de capete distrugătorul le preface în scrum                               

Spre a împlini ritul ungerii trupului său cu cenuşă

3

Indurătoareo eşti soarele alungând întunericul nescrisului

Torentul trezviei negândindului piatra cintamani

Atoate dătătoare săracului celor înecaţi in marea naşterilor

Le eşti colţii mistreţului Varaha încarnand pe Vishnu

4

Toti ceilalţi zei împrăştie daruri cu toate mâinile

Numai tu nu ci ne aperi de înficoşare ne dărui

Roade mai mult decât dorinţa noastră în toate lumile

Tu alinare numai la picioarele tale aflăm adapost

5

Mama celor ce-ţi îngenunche închinându-ţi-se odată Vishnu

S-a făcut femeie şi l-a aţâţat pe sihastrul suprem duşmanul lui Pura

Şi  Amor prosternându-ţi-se distruse pocăinţa marilor întelepţi

Orbindu-i cu forma-i colirul din ochii soaţei sale Rati

6

Fiica muntelui Himalaia primind o tandră privire a ta

Amor cucereşte aceasta lume numai cu arcul său

Şi cinci săgeţi de flori strună fiind albinele surugiu

Primăvara caleaşcă adierea dinspre miăzazi

7

Apară-ne dinainte cea fără seamăn fala distrugătorului lui Tripura

Faţa strălucindu-i precum plina lună de toamnă

Trupul greu de urcioarele ţâţelor cât tâmplele de elefant

Mâinile purtând arcul săgeţile funia şi boldul

8

Puţini aleşi ţi se închină unda conştiinţei cidananda laharim

Aşezată pe genunchii supremului augur în culcuşul formei augurale

Din sălaşul cintamani plin de arbori kadamba pe o insulă

Nestemata tu inconjurată de ceri în mijlocul oceanului de ambrozie

9

În lotusul cu o mie de petale sahasrara petreci secret cu domnul tău

De-aţi suit calea toată kundalini pământ în muladhara

Apă în manipura foc în svadhisthana aer în anahata

Eter deasupra în visudhi şi minte in ajna între sprancene

10

Slavită te scobori din înălţimi ameţitoare spre sălaşu-ţi

Înrourâd toate vinele cu nectarul picurat de picioarele tale

Şi prefăcându-te însăţi într-o şerpuitoare încolăcire

Adormi în golul fin muladhara precum rădăcina lotusului

11

Atotputernico sălasu-ţi se face în patruzeci şi patru unghiuri

Cu patru roţi de bunăprevestire cinci alte roţi de putere

Nouă rădăcini temeinicindu-te din fire şi trei linii

Încercuitoare acoperind opt şi şaisprezece petale

12

Ţie fiică a munţilor înzăpeziţi frumuseţea

Zadarnic poeţi mari ca Brahma încearcă a o zugrăvi

A te vedea-şi doresc zâne cereşti precum Urvashi ori Rambha

Închipuindu-şi îmbrăţişarea binecuvântătorului

13

Atotputernico arse dau navală cu sutele codanele

Cu pletele despletite panza dezvelindu-le sânii

Sariurile de mătase lunecându-le să prindă

Urâtul hodorogit neiubit de-l miluisei cu o ochire

14

Atotputernico perechea picioarelor tale de lotus e

Mai presus de cele cincizeci şi sase  raze din miezul terrei
 Cincizeci și două din apă șaizeci și două din foc cincizeci și patru

Din aer şaptezeci şi două din eter şi şaizeci şi patru din gând

15

Amuţesc în gura aleşilor vorbe mai dulci ca dulceaţa

Mierii laptelui strugurilor numai ce o dată îngenunchiară

Dinainte-ţi alba lună de toamnă purtând luna nouă giuvaer în coroană

În mână cu o carte şi rozar de cristal de dar şi nefrică

16

Puţinii şi bunii închinându-se îmbujorată splendoare

Precum soarele înfloreşte lotuşii roind în mintea poeţilor

Încântând o lume cu adâncile lor incantaţii sringara lahari

Râurind unde feciorelnice ale patimii zeiţei înţelepciunii

17

Mamă cine la tine meditează la însoţitoarea-ţi Vasini şi celelalte

Izvoditoarele cuvintelor bune frumoase ca pietrele de lună

Devine compunător de mari opere de artă în fragede expresivităţi

Precum faţa lotus a zeiţei înţelepciunii asemănându-se mărilor

18

Zâne cereşti precum Urvashi având frumoşi ochi tremurători

Ca ai porumbiţelor pădurii pălesc sub vraja celui meditând

La tine scăldând cerul şi pământul în focul slăvit al razelor

Trupului tau asemănătoare bujorilor răsăritului de soare

19

Regină distugătorului cine-ţi meditează kamakala

Văzându-ţi faţa punct jos sâni pereche mai jos pântecele

Pe loc poate lua minţile femeilor ca pe nimica

Acela iute poate cuceri trei lumi tu cu sâni soare şi lună

20

Cine te meditează statuie în piatră de lună

Izvorând ambrozie din razele mii ale formelor tale

Surpă semeţia şerpilor ca sakunta regina Garuda

Şi vindecă pe cel febril dintr-o privire atotlecuitoare

21

Aleşii unduirii preaînalte întru binecuvântare

Zăresc în mintea-le nemaiizânită faţă formei tale

Fulger viere de soare fulger foc miezuri sufletului

Pară supremă-n luciul mahalotusului petale mii

22

Zămislitoareo numai tu mântuind cu adevărat

Plecându-ţi la picioare coroana Vishnu Brahma Indra

Apleacă-ţi bunătatea privirii asupra robului

Tău spunându-ţi zămislitoareo vezi-mă

23

Arcata-ţi formă sub greul ţâţelor bujor de purpură

Din trei ochi privind pe creştet creastă purtând luna plină

Cum pare-mi-se jumătatea dreaptă ţi-o ai apropiat

Neîndestulată de stânga binecuvântătorului

24

O clipă mişcându-ţi sprânceana a tandră poruncă

Lumea o face făcătorul o ţine ţiitorul

Distrugătorul o distruge spre sine întorcandu-se

Dumnezeu îşi topeşte forma în binecuvântarea-ţi

25

Binecuvântarea puja închinării la picioarele tale

E şi puja treimii zeilor dintru trei haruri născuţi

Cum se ţin aproape într-una sub tălpile tale

Coroanele aplecându-şi mâinile împreunandu-şi

26

Înalt preacurato atoatefăcătorul moare

Atotţiitorul moare îngerul morţii moare

Atotbogatul moare atotveghetorul ciorchin de zei 
Închide ochii în potop ca când soțul tuu te curtează

27

Cu ochii ţie pierduţi vorba-mi în dodii fie rostire

Numelui tău mădularele închinare umbletul înconjur

Hrană ofranda jertfită zacerea plecăciune ţie

Tot ce-mi e pe plac prefăcandu-se în închinare ţie

28

O mamă dumnezeu dupa dumnezeu piere chiar bând ambrozie

Prăpăditoare de moarte bătrâneţe şi frică de duşmani

Ci fără sfârşire-i zămislitorul binecuvântării

De inghiţi otrava cea mai rea şi cum ocrotit de cerceii-ţi

29

Când te ridici a-ţi întâmpina creatorul binecuvântării

Sosit acasă pe neaşteptate şi dumnezeu după dumnezeu

Ţi se închină ei fereşte coroana lui Virinci

N-o frânge pe a lui Vishnu ocoleşte coroana lui Indra

30

Întruchipate cum flamele disoluţiei sunt dar celui ce zice

Ţie mă închin înconjurată pretutindeni de raze

De putere precum anima izvorând din forma strălucindă

                                                Şi cărui bunastarea celui cu trei ochi îi pare abia iarbă

31

Dumnezeul fiinţelor când crease lumea în totalitate

Cu şaizeci şi patru de tantra mulţumise puterile ascunse

Ci la vorba ta a adaos pământului a ta Tantra

La toţi dăruindu-le cele patru dharma artha kama moksha

32

Mamă tu lui Shiva shakti literele kamal ksitir atha

Ka a e la ha sa ka ha la sa ka la adăugate

Celor trei hrims vezi paramaraharyah

Se prefac în numele şi chipul tău namavayavatam

33

Nestrămutato cei aleşi dorind a se bucura într-una

De binecuvantarea-ţi te slăvesc înşirând în rozariu

Pietre precum cintamani picurând libaţii de unt pur

Incantând mantra cea mare panchadasi incepand klim hrim srim

34

Prea luminato eşti trup zămislitorului de binecuvântare

Cu soarele şi luna sânii-ţi fiindu-ţi sine cel pur cu nouă feţe

Asemeni lui şi ţie potrivit incantandu-ţi-se

Nemuritoare binecuvântată samarasaparaananda

35

Minte eşti eter aer eşti şi foc şi apă şi pământ

Însăţi esti lumea nimic nu există în afară de tine

Har fericit dintru dezmărginire pre sine a te întrupa

I te hărăzeşti mireasă tânăra lui Shiva cid-ananda

36

Slăvesc pe atotfericitorul dintre sprâncenele tale ajna-ceakra

Iradiind ca mii de sori şi lune avându-te parte-i atotputernicie

Asupra căreia meditând în credinţă trăieşti pe lumea

Harică nemaivoind lumina neatinsă de soare lună şi foc

37

Mă închin atotbinevoitorului din a ta visudhi-ceakra

Pur cristal luminându-se eter şi tu părtaşă lui Dumnezeu jumătate

De lumina-va astrală bucură-se lumea întunecată la minte

Precum pasărea ceakori scăldându-se în razele lunii

38

Ma închin celor doua lebede fără seamăn ham şi sah plutind în mintea

Celor de seamă-ndulciţi la mierea ştiinţei din lotusul în floare

Şi din gângureala cărora iau fiinţă optsprezece arte

Şi care cern binele din rău precum laptele din apă

39

Mamă mă închin mereudistrugatorului din a ta svadisthana-ceakra

Arătându-se în forma focului preaputernicei a cărei privire

Înrourată de bunătate vindecă în răcoare când uitătura

Mânioasă a distrugatorului arde lumi întru apocalipsă

40

Mă închin celui albastru nor sălăşluit în a ta manipura-ceakra

Înfulgerat întru strălucirea puterii distrugătoare de întuneric

Înluminat cu arcul lui Indra bătut cu geme şi ploi miloase

Peste cele trei lumi arse de distrugător în marea disoluţie

41

Meditez la a ta muladhara ceakra având nouă feţe

Dansând cosmicul dans în nouă rasam împreună cu însăşi putinţa dansului

Astfel această lume se mai naşte o dată din tată şi mamă

Prin bună-voirea acestei perechi nicicând despărţindu-se

42

Fiica munţilor înzăpeziţi cine-ţi zugrăveşte coroana de aur

Bătută în sori precum geme va zări luna plină în luciul

Multsplendidelor pietre de preţ întru aurul

Coroanei tale de aur coroana ta precum arcul lui Indra

43

Bine vestitoareo risipeşte întunericul din minţile noastre

Cu pletele părului tău moale şi des de lotuşi albaştri în floare

Îmi pare cum că florile arborilor dintr-a lui Indira grădină

Se pogoară aici spre a se învrednici de adevarata-le mireasmă

44

Fie-ne bunăstare cărarea părului tău purtând sindura

Asemănându-se soarelui în răsărire prim ostatic

În pletele tale dese întunecoase şi pline de luptă

Îmi pare izvor undei frumuseţii feţei tale saundaryalahari

45

Faţa ta umbreşte radianţa lotusului tu blând surâs

Dinţi frumoşi tandreţe cu ochii sau ca albinele

Distrugătorul lui Amor soarbe mierea fericirii

Cârlionţi gingasi pe frunte ţi se risipesc tot ca albinele

46

Îmi pare fermecata-ţi frunte strălucitoare si pură

Ca o a doua lună nouă în coroană prinzându-ţi-se

Faţă lânga faţă lună nouă lângă lună nouă

Întru o lună plină înnourată de ambrozie

47

Mamă Uma încruntată a curma spaima universului

Sprânceana ta aplecată spre albinele ochilor îmi pare

A fi arcul lui Amor înstrunat în mâna lui stângă

Şi astfel ascuns la mijloc de braţul din faţă şi degete

48

Ochiul tau drept întruchipand soarele zămisleşte ziua

Ochiul tau stâng întruchipând luna zămisleşte noaptea

Ochiul tau de-al treilea radiant precum lotusul întredeschis

Zămisleşte amurgul la întâlnirea nopţii cu ziua

49

Privirea ţi-e vastă Vishala norocitoare Kalyani 
De neînvins Ayodhya de către lotus unda Dhara

De bunătate atât de dulce Madhura proteguitoare Boghavati

Avanti victorioasă Vijaya capitale cuvinte

50

Ochiul tău de pe frunte parcă s-ar înroşi gelos

Pe ceilalţi ochi precum albinele gata a gusta nouă emoţii

Şi de nedespărtit de cele două urechi nerăbdătoare

A se bucura de mierea florilor compuse de poeţi

51

Mamă tandră ţi-e privirea de dragoste spre auspiciosul Shiva

Plină de împotrivire faţă de ceilalţi furioasă pe Ganga minunându-se

De al treilea ochi al domnului speriată de şerpii-podoaba vitează

Ivind sangele lotusului buna cu ai ei miloasa cu mine

52

Putere ce împrospătezi într-una neamul înzăpezitului munte

Cei doi ochi ai tăi zburând spre urechi cu penele genelor

Au de gând să scoată din minţi pe distrugătorul lui Pura

Întocmai săgeţilor lui Amor trase până la ureche

53

Îndragito de Domnul colirul îţi coloră cei trei ochi

Roşu alb albastru precum triada harurilor rajas sattva tamas

Generatoare ale zeităţilor creaţiei protecţiei şi distrugerii

Întru tine dizolvându-se la vremea marii disoluţii

54

Zeiţă cu inima dată domnului creaturilor din ochii tăi

Plini de milă prietenoasă şi împodobiţi cu trei culori

Roşu alb negru ai făptuit întâlnirea sfintelor trei fluvii

Sonabhadra Ganga şi Yamuna spre a ne purifica

55

Fiică regelui munţilor spun învăţaţii că atunci

Când tu închizi şi deschizi ochii creezi şi distrugi lumea

Atunci spre a protegui acest întreg univers născut prin

Deschiderea ochilor tăi ţine-i mereu deschisi neînchisi îmi pare

56

Eterno ochii deschişi ai peştilor se ascund în apă ruşinaţi

Negreşit de ochii-ţi spunând poveşti urechilor tale

Zeiţă bunăstării sălăşluită în ochii tăi părăseşte albastrul

Lotus închis dimineaţa şi intră printre petalele-i noaptea

57

Bineprevestitoareo şi scaldă-mă biet de departe în ochii tăi

Ce ajung până la urechi şi se aseamănă întredeschisului lotus albastru

Binecuvântat voi fi astfel şi nici tu n-ai pagubă

Cum şi luna îşi răspândeşte razele peste pădure şi palat la fel

58

Fiică a regelui munţilor curbura dintre ochii si urechile tale

Pare oricui a fi arcul lui Amor cu florile săgeţi

Astfel privirea îndărăt din coada ochilor tăi

Tăind calea urechilor seamănă tragerii unei săgeţi

59

În oglinda obrajilor ţi se reflectă cerceii rotunzi

Şi faţa ta îmi pare carul cu patru roţi al lui Amor

Ce-l învredniceşte a lupta cu domnul peste Pramathas Shiva

Gata de năvală peste pământ roţi soarele si luna

60

O îndragită domnului auzindu-ţi dulci laude cântate

De învăţata Sarasvati undă nectar amritalahari

Îti mişti capul cu încântată preţuire pe când

Cerceii clinchetează cling cling aplauzele tale

61

Flamură neamului înzăpezitului munte mladă de bambus

Nasul tău respire întru plinirea faptei noastre timpurii

Mlădiţei pline perle eterice dând pe din afară

A le purta aduse de aer prana pe nara stangă

62

Zeiţă cu dinţi frumoşi buzele rosii din fire iţi seamănă

Ţi-oi spune cu ce când lujerul coralului va rodi

Sângele poamă de bimba tocmai iţi rasfrânge buzele

Cum nu s-ar ruşina asemuindu-li-se cât de puţin

63

Se satură păsările ceakora cu dulceaţa surâsului tău

Revarsată lumina de lună plină a feţei tale

Apoi cu poftă de acru beau unde nectarice amritalaharim

Ale razelor lunii noapte de noapte ce le par ovăz acru

64

Mamă ţi-e limba roşie floare de hibiscus recitând

Neîntrerupt norocitoarele haruri ale soţului tău

Pe vârful ei cristal alb aşezată zeiţa Sarasvati

Se înroşeşte pană se aseamănă rubinului

65

Mamă de-ai învins demonii şi apoi coifurile şi-au scos de pe cap

Zeii razboinici Subrahmanya Indra şi Vishnu ci mai purtând

Scuturi şi neputându-se împărtăşi din nirmalya celui auspicios

Le-ai dat camfor ca luna alb de-l mâncară şi se săturară

66

Când zeiţa sunetului cântă la vina faptele domnului

Creaturilor tu clatini capul rostind vorbe de laudă

Dulceaţa vocii tale atât întrece armonia strunelor

Că zeiţa muzicii ascunde vina şi-o face să tacă

67

Fiică a muntelui cum sţ-ţi zugrăvim bărbia fără seamăn

Mânerul oglinzii il mangâie cu vârful degetelor

Tatăl tău înzăpezitul munte apoi îl ridică iar şi iar

Domnul tău învăpăiat de dorinţă buzele a-ţi sorbi

68

Gâtul tău trupină lotusului ce faţă îţi este sub păr

Răvăşit zi-n zi de îmbrăţişarea învingătorului lui Tripura

Siragul de perle în jos cât de alb pare întunecos

Frunza de lotus dinaintea sandalului înmiresmant

69

Zeiţă hăruită întru ale muzicii trei linii pe gât

Ca de la cordelele ce domnul tău ţi le-a legat la nuntă

Strălucesc asemeni hotarelor celor trei sate de unde

Vin melodiile dulci Shadja Madhyama Gandharva

70

Speriat de unghiile domnului tău duşman lui Andhaka

De-i tăiase mai înainte unul din cele cinci capete Brahma 
Născut din lotus înger creației cu cele patru rămase

Îti laudă frumuseţea mâinilor lujere de lotus a-l mântui

71

Uma spune-ne tu cum să zugrăvim răpitoarea frumuseţe

A mâinilor tale cu unghii mai radiante ca lotusul roşu în zori

Ci roşul lotus nici împreunat culorii picioarelor lui Lakshmi

Nu ajunge nici a şaisprezecea parte din frumuseţea mâinilor tale

72

Mamă zeiţă risipească-ne durerea ţâţele tale

Cum îti alăptezi deodată fiii Kumara şi Ganesha 
Cel cu fața de elefant își duce mâna la tâmpla a tata-ți

Neliniştit şi grabnic întru fostul părinţilor râset

73

Zeiţă flamură regelui munţilor fără tăgadă

Ţâţele-ţi sunt nestemate potire cu ambrozie

Fiii unul faţă de elefant şi Kartikeya ucigaşul demonului Kraunka

De-au supt rămân eterni copii nemuritori în feciorie

74

Mamă ţâţele tale poartă şirag de perle de pe

Tâmplele celui cu faţă de elefant preacurate în alb

Ci oglindindu-ţi buzele înroşindu-se ca poama de bimba

Astfel asemănăndu-se gloriei domnului tău rasfrânte în măreţie

75

Fiică a muntelui laptele revărsat din ţâţele tale

Îmi apare ocean de ambrozie izvorându-ţi din inimă

Unda de trezvie ce-o beau cu voia-ţi şi acest copil din Dravida

Ajungând să compună opere cu ecou în minţi de renumiţi poeţi

76

Mamă fiică a muntelui când flăcările mâniei

Distrugătorului îl acoperiseră Amor plonja în lunca

Adancă a buricului tău lumea se uita la suviţa

De fum ridicându-se ca la dâra  tuleielor pe piele

77

Augurală mamă părul de deasupra zveltului tău mijloc

Precum mărunta undă a întunecatului râu Yamuna

Dă înţelepţilor şi părerea că hotarul dintre potirele

Ţâţelor s-ar exila în adâncul buricului scapând din stransoare

78

Fiică a muntelui buricul tău înfloreşte precum

Unda lina a fluviului Ganga ori brazda lujerului de păr 
Purtându-și lotușii sânilor ori flama lui Kama întru soața-i Rati                                   

Ori gura peşterii unde ochii domnului tău îşi mântuie ispăşirea

79

Icoană feminităţii fiică muntelui ferită fie-ţi mereu

Talia zveltă apăsată de greul ţâţelor

Încordându-se încet-încet ca spre a pocni

Precum copacul spălat de potop de pe malul râului

80

Zeiţă mijlocul ţi-e prins ca de lujere de lavali

În intrarea pântecului altfel sânii grei l-ar rani

Potire de aur aţâţate de Amor zvâcnind în părţi
 A-și lăsa veșmântul dulce când tu ești cu gândul la domnul tău

81

Fiica muntelui regele munţilor luă greul şi

Vastitatea versanţilor săi şi ţi le făcu zestre

Aşa se face că şoldul îţi este greu şi vast

El ascunde pământul şi-l face uşor ca fulgul

82

Fiica muntelui măiastră iubirii învingatoare rămâi

Coapsele tale bat trompa elefantului sălbatic tulpina bananului de aur

Frumoşii-ţi genunchi întăriţi de prostrarea întru

Domnul tău prăvălesc tâmplele elefantului lui Indra

83

Fiica muntelui tremur cu tremur picioarele tale-s

Sagetate năstruşnic de Amor ci încă pe atâtea săgeţi

Tremuri a învinge pe domnu-ţi distrugătorul cum vârfurile

Lucesc precum coroane de îngeri şlefuindu-ţi unghiile

84

Mamă pune-ţi fii buna şi pe creştetul meu tălpile eflorescente

Împodobind upanişadele vedele încoronând

Ţi le udă Ganga în rugă din răsăritul păr al domnului creaturilor

IÎti radiază roşii precum rubinul din coroana lui Vishnu

85

Lasă-ne a spune plecăciune picioarelor încântând ochii

Atât de strălucite şi aprinse de rosul herborial

Domnul fiinţelor este gelos pe arborii de ashoka

Din gradină ce tânjesc a fi călcaţi de tălpile tale

86

Când lotusul piciorului tău loveşte fruntea domnului tău

Pe când drăgostindu-vă el spune numele alteia şi-şi lasă capul

Ruşinat atunci şi Amor îşi răcoreşte ranchiuna pe domnul tău

De a-l fi ars şi victorios se proclamă în clinchetul brăţărilor gleznelor tale

87

Mamă nu e de mirare că picioarele-ţi întrec lotusul locuinţa

Ferice zeiţei bunăstării petalele-i cad iarna i se închid noaptea

Pe când picioarele-ţi slăvite hălăduie-n zăpadă şi noaptea

Ele îmbogăţesc nesfârşit pe rugătorii-ţi cu mintea în rit samaya

88

Zeiţă cum de asemănară poeţii spinarea ţestoasei

Cu vârful picioarelor tale apărându-ţi credincioşii

Şi cum să ţi-l fi înălţat dusmanul lui Tripura graţios

Şi să ţi-l pună pe piatra de moară la nunta voastră

89

Zeiţă de căsăpişi demonul Canda picioarele-ţi înstăresc

Săracii rugându-ţi-se tu râzi de arborii kalpaka din cer

Rodind în ramurile fragede poame numai pentru îngerii din cer şi-ţi râzi

                  Şi de nimfe cereşti cu unghiile ca zece lune închizandu-le lotusul mâinilor

90

Lasă-mi viaţa minţii şi simţurilor să fie albină

Cu şase picioare păşind pe lotusul piciorului tău

Ce îndestulează săracul după dorinţă cu miere şi frumuseţe nesfârşită

La fel de arătos ca un buchet de flori de kalpaka

91

Zeiţă frumoasă la umblet lebedele din preajma ta

Îţi tot învaţă paşii graţioşi mereu poticnindu-se

Astfel lotusul piciorului tău parcă le arată cum să păşească

În clinchetul brăţărilor de la glezne bătute cu pietre scumpe

92

Zeii creaţiei protecţiei distrugerii se pierdură în sălaşul tău

Cel augural învelit în alba-i preastrălucire

Îmbujorat de răsfrângerea razelor din tine izvorând

Bucură ochii întruchipând rasa iubirii sringara

93

Graţioasă putere a celui augural spre a protegui

Lumea înfloreşti îmbujorată cârlionţată surâzând

Cuminte blândă ca floarea de sirisa în inima diamant

Sânii atât de sveltă în talie şi pulpele vaste

94

Pata lunii e mosc luna e apă în albie de smarald

Amestecată cu lunare raze de camfor văzând cum

Zi de zi întru bucuria scaldei o goleşti creatorul

O umple iar şi iar de dragul tău acesta-i adevărul adevărat

95

Tu eşti consoarta domnului suprem învingatorul lui Tripura

Ci mintea nestatornică nu e în stare a ţi se închina

La picioare de aproape astfel zei precum Indra se multumiră

La poartă cu celelalte puteri ale tale ca anima

96

Prea curată ideală feminitate mulţi poeţi se îndreaptă spre

Zeiţa înţelepciunii consoarta făcătorului alţii prin feluri de bogăţii

Se fac lorzi ai zeiţei bunăstării ci sânul tău îl atinge

Numai dumnezeu marele nici măcar arborele de kuravaka

97

Regină supremului înţelepţii te văd fiind zeiţă

Înţelepciunii soaţă făcătorului zeiţă bogăţiilor

Soaţă proteguitorului fiica muntelui soaţă distrugatorului

Ci tu a patra forţă mahamaya de nepătruns orbeşti universal

98

Mamă spune-mi când poate învăţăcelul tău bea apa

Ce picioarele ţi-a spalat amestecată cu herburi înroşitoare 
Prefăcând și tonți din naștere în poeți și semănând

Sângeriei licori din lotusul gurii zeiţei înţelepciunii

99

Cel ce ţi se încredinţă întru ştiinţă şi nenevoinţă

Întrecător făcătorului şi proteguitorului acela cu trup orbitor

Dezmărgineşte gândul soaţei lui Amor şi făra mai naştere

Trăieşte îndelung şi se bucură de fericire nemărginită

100

Mamă lauda aceasta compusă cu propriile-ţi cuvinte se aseamană

Închinării luminii către soare cu chiar razele lui

Ofrandei către lună cu apele revărsate din piatră de lună

Şi facerii pe plac oceanului cu propriile ape

În romaneşte de George Anca