Eveniment: Tat twam asi

Colocviile de Marți, 26 februarie 2009, 5 pm, Calderon 39

Eveniment: Tat twam asi

Pe lângă personajul feminin (shakti?), alternarea troheilor cu iambii şi dactilii (,,dactile"?), în manuscrisul eminescian din 1880 Tat twam asi, ambiguizează şi mai mult destinatarul upanişadic, Svetaketu, al acestei mahavakya, tradusă, mediat de Schopenhauer ca ,, "Dieses Lebende bist du" şi, după el, de Maiorescu, ,,acest vieţuitor eşti tu".„Dante Alighieri fu grandissima, e per questo, sì come ciascuno altro cittadino, a’ suoi onori sia in solido obligato come che io a tanta cosa non sia sofficiente, nondimeno secondo la mia picciola facultà, quello che essa dovea verso lui magnificamente fare, non avendolo fatto, m’ingegnerò di far io” (Giovanni Boccacio – Trattatello in laude di Dante). „Kant gelangte zwar nicht zu der Erkenntniß, daß die Erscheinung die Welt als Vorstellung und das Ding an sich der Wille sei.” (Arthur Schopenhauer - Die Welt als Wille und Vorstellung). „Vrea sa zica chiar astazi, dupa ce Spiritismul numara deja demult in sanul sau o multime de fruntasi curat stiintifici, astronomi, matematicieni, chimisti, fizicieni, naturalisti, antropologisti, filozofi: pe un William Crookes, un Russel Wallace, Fichte, Zollner, Fechner, Ostrogradski, Butlerov, Hare, De Morgan, Barret, Huggins, R. Chambers, Gladstone, Oxon, Varley, Edison etc., afara de capetenii literare ca Victor Hugo, Georges Sand, Thakeray, Trollope, Lytton Bulwer, Arsene Houssay, Theophile Gautier, Lonfellow, Victorien Sardou si altii, chiar astazi indrazneste cineva numai cu rusinea pe obraz a scrie depsre aceasta credinta-stiinta, aceasta singura religie experimentala.” (Bogdan Petriceicu Hasdeu – Sic cogito). „Traducerea lui Eminescu n-a reprezentat pentru mine un experiment artistic sau un exerciţiu lingvistic; ea a constituit o experienţă spirituală, o trăire lăuntrică pe care nu ştiu cum s-o definesc." (Amita Bhose - Eminescu: Kavita). “ici vedeai o lamură verde, / de un verde acefal, / de după potop, / ici un sfânt cu un ochi smuls, / cu o figură chinuită ca a satanei, / ici o levitație naivă; / alteori atman era drumul zilei, / misterios ca un amurg.” (Florica Mitroi: Între cer și pământ). Teme sugerate, 2013 (e.g.): Ritual și schimbare socială; Estetică relațională; Memorie-text-loc; Traducerea dramei; Citirea țintei; Aliterativa Causa; Istorie transnațională și comparativă (Velehrad); În 2013: Voroneț 525, Un răsunet 165, Junimea 150, Ciocoii vechi și noi 150, Luceafărul 130, National Geographic 125. Calendar februarie: Giovanni Boccaccio 700 (27 feb), Arthur Schopenhauer 225 (22 feb), B.P. Hasdeu 175 (26 feb), Amita Bhose 80 (9 feb), Florica Mitroi 69 (15 feb). 

 

 

Oaspete de onoare / Chief Guest: E. S. Ms. Manimekalai Murugesan, ambasadorul Indiei

Invitați:

Mihaela Albu, Ion Andreiță, Vasile Andru, Dan Anghelescu, Veronica Anghelescu, Nicolae Baciut,Esha Betelle, Surender Bhutani, Vasile Boji, Adrian Botez, Nicolae Bulz, Aristotel Bunescu, Alexandra-Maria Citirigă, Silvia Codreanu, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Puși Dinulescu, Dorin Dospinescu, Adina Dumitrescu, Mirela Dumitru, Doina Ghițescu, Monica Grigorescu, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Aureliu Goci, Mariana Gurza, Mircea Gheorghe, Petru Ionescu, Elisabeta Isanos, Elena Lupașcu, George Lupașcu, Deepak Maheshvari, Iolanda Malamen, Dan Mateescu, Ion Mărgescu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Cristian Moțiu, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Lucia Negoiță, Radu Cristian Nema, Rodica Paliga, Arghira Ravanis, Mimi Ravanis, Sebastian Sârbu, Shama Shivaramaya, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Julieta Strâmbeanu, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Ben Todică, Neagu Udroiu, Tiberiu-Sebastian Văduva, Corneliu Zeana

Amfitrion: Dr. George Anca 

Intervenții

• George Anca: Ta tvam asi – Chandogya, Schopenhauer, Eminescu
• Puși Dinulescu: Un Boccaccio contemporan
• Vasile Andru: Hasdeu și trauma de inițiere (spiritistă)
• Mircea Coloșenco: Protocoalele de spiritism ale lui Hasdeu
• Sorana Georgescu-Gorjan: Revista Brâncuși
• Mihai Teodorescu: Liberalismul clasic francez (1889)
• Aureliu Goci: Florica Mitroi
• Bianca Beatrice Michi: Elansări  

 

 

 

 

 

Teatru de poezie

• Cristian Moțiu: Eminescu și Shankaracharya
• Silvia Codreanu: Recital Cristian Popescu
• Mirela Dumitru: Poeme de Florica Mitroi

 

Lansări:

Andru povestit de 29 de confrați

• Gasparic. Viața mea ca o amintire a voastră
• Mihaela Albu: Je ne regrette rien (proză), Eikon, ediţie bilingvă română-engleză
  Dan Anghelescu: "Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc (poezie) Eikon, ediţie bilingvă română-franceză
• Cine râde la urmă e mai încet la minte. Folclor umoristic internetist (II),cules, selectat şi prelucrat de Florentin Smarandache, Duran's, Oradea, 2013, 700 p.
• Sebastian Sârbu: Infracțiunile de corupție, Niculescu, 2013

 

Portrete foto Radu Cristian Nema

           

 Tat twam asi 

            Ta twam asi

                                    de MIHAI EMINESCU

Fiică gingaşă de rege, cînd în haina ta bogată
Treci în faeton de gală şi te mlădii zîmbitoare,
Cum din frunzele-nfoiate rîde proaspătă o floare,
Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.

Zbori cu şase cai ca vîntul şi răsai ca aurora.
Cu căciulele în mînă şi cu gurile căscate,
Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate,
Tu te-nchini. Te simţi născută spre norucul tuturora.

Dar deodată în mulţime tu fixezi ochiul tău mare.
De o umbră-nfiorată e gîndirea ta cuprinsă…
O femeie de pe stradă şi-a-nălţat privirea-i stinsă
Înspre tine… fără ură, fără-amor, fără păsare.

Tu ? Unde te-apropii codrul se preface în grădină,
Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire…
Secolii coroanei tale cu regală strălucire
Pot să scoată grîu din pietre şi palate din ruină.

Ea ? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură,
N-auzi nici glas de mumă, nici a preoţilor psalme…
S-a trezit cu comedianţii cum juca bătînd din palme,
Pe-a pierzării căi părinţii o-ndreptară ş-o vîndură.

Ea ? De-o intra în templu sub negre boltituri
Al morţii spirit doară îl simte în tăcere,
Căci nu-nţelege blîndul cuvînt de mîngîiere
Din paginele unse a sfintelor scripturi.

Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colţ
Sub chipuri mohorîte cu-adînci şi slabe feţe ?
Ce-nseamn-acea cîntare pătrunsă de blîndeţe,
Ce împle tînguioasă puternicele bolţi ?

Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor !
Din valul ce ne bîntuie
Înalţă-ne, ne mîntuie !
Privirea adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie !

Răpită de duiosul organelor avînt,
Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă,
Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă.
Ea ?… cade în mulţime cu faţa la pămînt.

*

De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă,
Ca de marmură un înger sub boltirile înalte,
Pe un catafalc depusă – un popor ar plînge-ncalte,
După sufletul tău dulce, după sfînta cea frumoasă.

Ea ? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beţie
Prin ciocnire de pahare şi prin danţuri desfrînate…
Vre un cioclu de pe uliţi va-ncărca-o-atunci în spate,
Dară nici în moartea însăşi linişte nu va să-i fie.

Nu. Nici maiestatea morţii nu sfinţeşte pe sărac…
Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuţie
De amar şi de durere, preparat de-anatomie,
Va face-un pedant dintr-însul… Iar la urmă, într-un sac,

Va fi aruncat în groapa cea comună. O scînteie
Ce-a pierit fără de urmă. Şi cu toate astea-i semeni
Ca şi lacrima cu roua. Parc-aţi fi surori de gemeni :
Două vieţi în două inimi, dar o singură femeie.

Shankaracharya

SUNDARYA LAHARI

Frumoasa Unduire

1

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural

Nu poate zămisli nici măcar să se urneasca din loc nu poate

Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă

Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

2

Dintr-un fir de praf de la picioarele tale făcătorul

Creează lumi într-una proteguitorul le poartă cu o

Mie de capete distrugătorul le preface în scrum

Spre a împlini ritul ungerii trupului său cu cenuşă

3

Indurătoareo eşti soarele alungând întunericul nescrisului

Torentul trezviei negândindului piatra cintamani

Atoate dătătoare săracului celor înecaţi in marea naşterilor

Le eşti colţii mistreţului Varaha încarnand pe Vishnu

4

Toti ceilalţi zei împrăştie daruri cu toate mâinile

Numai tu nu ci ne aperi de înficoşare ne dărui

Roade mai mult decât dorinţa noastră în toate lumile

Tu alinare numai la picioarele tale aflăm adapost

5

Mama celor ce-ţi îngenunche închinându-ţi-se odată Vishnu

S-a făcut femeie şi l-a aţâţat pe sihastrul suprem duşmanul lui Pura

Şi Amor prosternându-ţi-se distruse pocăinţa marilor întelepţi

Orbindu-i cu forma-i colirul din ochii soaţei sale Rati

6

Fiica muntelui Himalaia primind o tandră privire a ta

Amor cucereşte aceasta lume numai cu arcul său

Şi cinci săgeţi de flori strună fiind albinele surugiu

Primăvara caleaşcă adierea dinspre miăzazi

7

Apară-ne dinainte cea fără seamăn fala distrugătorului lui Tripura

Faţa strălucindu-i precum plina lună de toamnă

Trupul greu de urcioarele ţâţelor cât tâmplele de elefant

Mâinile purtând arcul săgeţile funia şi boldul

8

Puţini aleşi ţi se închină unda conştiinţei cidananda laharim

Aşezată pe genunchii supremului augur în culcuşul formei augurale

Din sălaşul cintamani plin de arbori kadamba pe o insulă

Nestemata tu inconjurată de ceri în mijlocul oceanului de ambrozie

96

Prea curată ideală feminitate mulţi poeţi se îndreaptă spre

Zeiţa înţelepciunii consoarta făcătorului alţii prin feluri de bogăţii

Se fac lorzi ai zeiţei bunăstării ci sânul tău îl atinge

Numai dumnezeu marele nici măcar arborele de kuravaka

97

Regină supremului înţelepţii te văd fiind zeiţă

Înţelepciunii soaţă făcătorului zeiţă bogăţiilor

Soaţă proteguitorului fiica muntelui soaţă distrugatorului

Ci tu a patra forţă mahamaya de nepătruns orbeşti universul

98

Mamă spune-mi când poate învăţăcelul tău bea apa

Ce picioarele ţi-a spalat amestecată cu herburi înroşitoare

Prefăcând şi tonţi din naştere în poeţi şi semănând

Sângeriei licori din lotusul gurii zeiţei înţelepciunii

99

Cel ce ţi se încredinţă întru ştiinţă şi nenevoinţă

Întrecător făcătorului şi proteguitorului acela cu trup orbitor

Dezmărgineşte gândul soaţei lui Amor şi făra mai naştere

Trăieşte îndelung şi se bucură de fericire nemărginită

100

Mamă lauda aceasta compusă cu propriile-ţi cuvinte se aseamană

Închinării luminii către soare cu chiar razele lui

Ofrandei către lună cu apele revărsate din piatră de lună

Şi facerii pe plac oceanului cu propriile ape

În romaneşte de George Anca

Complotul bubei

De BOGDAN PETRICEICU HASDEU

"Descrierea pe care anticii ne-au lăsat-o despre leproși provoacă orare. În 1321 acești nenorociți ajunseră să creadă că, dacă s-ar găsi un mijloc de a transmite întregii lumi oribilul flagel de care erau contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..."

CIBRARIO

I

Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmașa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de șerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.

În cuibul acei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leproșii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.

Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe brațe, pe coapse, pe frunți!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,
Ca niște oribile punți!

Obrajii lor - cronica spune
Păreau ca un foc de tăciune
Cu spuză-nvelit împrejur,
Când negrul cu roșul s-alungă,
Trecând pe de lături în dungă,
Alb, vânăt, și galben, și sur!

S-așează pe gânduri în iarbă,
Și buba pe bubă se-ntreabă:
Cum merge și ce-i de făcut
În lume să nu mai domnească
Tăria și fala trupească,
Frumosul călcând pe cel slut?

Se scoală atunci din grămadă
O fiară, un monstru, o pradă
A unui sarcasm infernal:
Atât de urât că, văzându-l,
N-ai pune pe oameni d-a rândul
Cu cel mai hidos animal!

Se umflă a scoate cuvântul,
Și parcă vuiește mormântul,
Răsună un glas din plămâni,
Pe care ca toți să-l auză,
Îl trage prin nări și prin buză,
Sudoarea curgând peste răni!

"De prin puțuri și izvoare
Toată lumea bea
Așa el zicea
– Fraților, pricepeți oare
Cugetarea mea?

Apa-i pentru noi scăpare,
Iute la fântâni,
Din glezne și mâini
Dați-le cu mic și mare
Puroaie din răni!

Toate țările să fie
De sus până jos
Și până la os
Un popor de carne vie:
Lepros și lepros!

Ha, ha, ha! Să vezi atunce
O viță ș-un soi
Întocmai ca voi:
Unde-i sântul ca s-arunce
Cu piatra în noi?.."

II

Trecu d-abia o lună,
Buboșii împreună
Acum din nou s-adună
În codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci râsuri triumfale,
Sunând în deal și-n vale,
Ca dracii în sabat!

Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mâncare
La prânzul canibal:
Nemăcinate grâne
Servind în loc de pâine,
Cu vrun ciolan de câine
Sau un picior de cal!

Apoi voioasa ceată,
De stârvuri săturată,
Încinge desfrânată
Un danț nerușinat:
Satan rânjind se pune
Cu pompă să-ncunune
Cumplita urâciune
Cu groaznicul păcat!...

Strigați de bucurie,
Săltați de veselie,
Căci lepra cu urgie
Se mișcă pas la pas:
Prin târguri și prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea țările răzbate,
Puțin i-a mai rămas!

Priviți-o cum pătrunde
În turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurând;
Bordeiul și palatul,
Săracul și bogatul,
Opinca și-mpăratul
O vor simți pe rând!

Atunci din voi oricare
Va fi ușor în stare
Și el s-ajungă mare,
Căci lepra-i chiar pe tron!
Și iacă din nimică
Bubosul se ridică
Marcheze ori vlădică,
Sau cel puțin baron!

Și nu visează nime
C-o nouă nobilime
Se urcă la nălțime
Pe feudalul car!
O bubă moștenită,
De secoli învechită,
E cea mai strălucită:
Lepros ereditar!

În urmă, se-nțelege,
Veți născoci o lege,
Că nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Căci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund să meargă toate
Sub cerul luminos!

O goană-nverșunată
Se va porni pe dată
În lumea cea curată
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea să-nțeleagă
Că trebuie o plagă
Să fie țara-ntreagă
Când buba șade sus!

Printr-un decret se schimbă
Orice idee strâmbă,
Scoțându-se din limbă
Că lepra e un rău;
Și după chip și seamă,
Pe pânză și p-aramă,
Veți face fără teamă Bubos pe Dumnezeu!!..

III

Poporul înconjoară pădurea fără veste
Și-i pune foc:
Leproșii pân' la unul, bărbați, copii, neveste,
Au ars pe loc.

Memoria lor însă p-o lespede funebră
D-atunci s-a scris,
Pe care se citește:
"Creștini, fugiți de lepră Ca d-un abis!"

De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciumă a șterge bătrânele cuvinte,
Străbunul gând.

De lene uită lumea ispitele-i antice.
Și iar la sfat
Se grămădesc buboșii, visând să se ridice
– Pân' la palat!...

 

  Portrete foto Radu Cristian Nema

 

ELANSĂRI