XI
7
- Nu mai inventa vini, ţi-o spun la trei şi un
sfert din noapte.
- Că vinile se inventează singure şi ne
inventează şi pe noi.
- Nu te lăasa inventat dacă tot nu te iroseşti
inventând.
- Eram împreună unde sunt singur, unde mi-e,
totuşi, rămasul?
- Salut-o pentru scrisoarea nerăspunsă, uite,
nici de-o străină.
- Ce-o mai fi rămânând de-acum de nimeni n-ar
măcar înjura-o.
- Fie-sa nu mi-ai spus ce face, e proastă că
nu-şi dă seama ce are.
- O inventa şi pe mă-sa, parcă e un pic şi cazul
de când a rămas.
- N-am înţeles, le tac, discuţia cu fata de-a
părăsit-o prima.
- De-atunci a apărut zâmbetul pe care şi-l
flutură şi după uşă.
- Cum că pe doctor ar fi putut să-l iubească
numai ca pacientă.
- Ca să inventeze, că tot au părăsit-o şi copiii
şi tatăl lor.
- Scuză-mă ei nu că nu i-am răspuns, n-am avut
când.
- Mi-a şi mărturisit că nu aşteaptă răspuns, că
nici ea.
- Adică nu mi-a răspuns la nerăspuns scriind că
nu-i răspund.
- A şi plecat pe un câmp de luptă ce nu o
interesează personal.
- Bârfe, de-acum, toate cele şi sclavele
învinşilor detestate.
- Am îndoielei, doar mai consumă, intelectual,
erosuri.
- Are stofă de regină, da' e şi amărâtă, a părăsit-o şi
crabul.
- Nu-i invita iar vreo vină şi stofa aia e o
binecuvântare.
- I-am şi spus, vai, ce bine, ce cuvântare, aş
şti-o rugăciune.
- Şi nu te-a tras de creştet, nu ţi-a azvârlit
pantoful.
- Îşi făcuse rost de un corp din pădure şi s-a
uitat aşa.
- Sunt mai mult de zece ani de-atunci, se
pregătea părăsirea.
- Un filtru de sterilitate o împinsese târâş de-a
spart muşuroiul.
- Numai isterie nu-i inventa, de ce nu i-ai spus
temperatura?
- N-a luat-o la ochi, c-am luat-o de inimă cu
cinci cuvinte.
- Mai ramolit cine nu începe cu temperatura, te
întrebase.
- Din poză, că părăsirea o juca la rece, pe o
ultimă aşteptare.
- De-aia nu mai ocoleai, uite cocoană răcoarea
munţilor.
- Voia-n cifre, ori în expresie, o bănuiam că n-o
interesa.
- Expresia-i aparţinea, îi scriai gradele şi la
revedere.
- Vezi că şi piatra are frăgezimi, darmite aerul
în discuţie.
- Cuvintee le luasei dintr-o invenţie seculară,
s-o perii.
- Nu inventez, deci, nicio vină, o vină mă
inventă-n aer.
- Şi gata, ţi-ai văzut visul cu ochii visului mai
rotunzi ca ai ei.
- Draci, tuneluri în tuneluri, m-am hârbuit întru
voluptatea-i.
- Ţi-a fost de ajutor râca, însă ţi-ai făcut de
râs târna.
- Nu se poate spune întrucât şi filmul ei ne-a
iuţit târâşul.
- Că nu l-a văzut nimeni, s-a dus de râpă tunelul
la film.
- Dacă răspundeam întâi cu ce temperatură e în
munţi, ce ieşea?
- Ochii-ţi ieşeau că ajungeau furnicile şi crabii
la fimul tău.
- Mi-o puneam în cap şi mai şi că mi-a insinuat
deosebirea.
- Deosebirea dintre ea şi ea o interesa, nu
dintre voi.
- Oricum m-a împins să construiesc o duminică,
apoi m-a bârfit.
- Din necunoaşterea temperaturii exacte în munţi
şi din isterie.
- Pe-aici venea de-acasă, că nu-i şedea rău nici
la temperatura aia.
- I-ai ascuns temperatura ca să-i dai de-nţeles
ce-şi ascunde ea.
- N-am prea stat de vorbă nici după ce a descins
în persoană.
- Atât ţi-a reproşat, bine, da' nu mi-ai scris
temperatura.
- Ce i-am scris acolo, că i-am scris, că nu
înţelesese.
- De-ai corcit un bâlci s-o evoci mirându-se la
temperatură.
- Se legase de ce-i oferisem în plus ca de-o
măciucă.
- Prea-ţi făcusei socoteala că e pe gustul ei
cititul.
- O convenţie aproape exactă, de înţeles prin
temperatura din cifre.
- S-a făcut că nu înţelege măcar temperatura din
scriere.
- Acum că se întâmplase, mă putea ierta de
cuvinte.
- Ţi-o fi inventat, totuşi, vreo vină în materie
de temperatură.
- Aproape m-am îndrăgostit cum uneltea ea printre
crabi şi furnici.
- Când să ne luăm valea, a avut distincţia că de
ce aşa repede.
- Credeam că m-ai auzit, că am inventat eu încă o
ambiguitate.
- Astea au venit pe urmă cu nemiluita, până a
rămas părăsită toată.
- Toată lumea a constatat, ea însăşi s-a întors
şi parcă s-a plâns.
- Numai ţie şi de ce-oi fi având pretenţie, la ce
temperatură?
- Chiar acum a plecat în munţi, dar nu-i voi mai
scrie.
- I-ai lăsat, în lipsă, într-o carte, scrisă doar
temperatura.
- Şi dacă nu revine cum nu m-aş simţi vinovat
inventând-o?
- Ea ştie ce temperatură a lăsat şi n-o va mai
citi pe a ta.
George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu