Mihai
Eminescu – George Topârceanu – Amarcord – Surender Bhutani – Victor Roncea –
Daniel Ioniță – Ion Aurel Pop – Puși Dinulescu – George Anca – Lili Hanganu –
Serge Gainsbourg – Shanti Nilaya -Lora Levițchi
MIHAI
EMINESCU
Doina
De la Nistru pân' la
Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
https://Versuri.ro/w/az82
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
https://Versuri.ro/w/az82
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
GEORGE
TOPÂRCEANU
Plouă
Pe aici
când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine
ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserar,
Şi când
se crapă iar de ziuă, - plouă.
În faptul
zilei streşinele plâng.
Pădurea
stă plouată ca o curcă.
Natura calcă
cu piciorul stâng:
Pe-aici
când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când
se-arată soarele sărac,
De după
nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a
scoate nasul din cerdac,
Că până
la întoarcere, - te udă.
Există
şi răstimpuri când se moaie,
Când
parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul
câte-oleacă, spre apus,
Se
luminează puţintel a - ploaie.
Atunci
se cheamă că e timp frumos
(Măcar
că tot mai cade-un pic de bură),
Dar
fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul
umblă tot cu paiul în gură...
AMARCORD
A m'arcord
Al so, al so, al so,
Che un om a zinquent'ann
L'ha sempra al mèni puloidi
E me a li lèv do, tre volti e dè,
Ma l'è sultènt s'a m vaid al mèni sporchi
Che me a m'arcord
Ad quand ch'a s'era burdèll.
Al so, al so, al so,
Che un om a zinquent'ann
L'ha sempra al mèni puloidi
E me a li lèv do, tre volti e dè,
Ma l'è sultènt s'a m vaid al mèni sporchi
Che me a m'arcord
Ad quand ch'a s'era burdèll.
Io mi ricordo
Lo so, lo so, lo so,
Che un uomo a cinquant'anni
ha sempre le mani pulite
e io me le lavo due o tre volte al giorno,
Ma è soltanto se mi vedo le mani sporche
che io mi ricordo
di quando ero ragazzo
Lo so, lo so, lo so,
Che un uomo a cinquant'anni
ha sempre le mani pulite
e io me le lavo due o tre volte al giorno,
Ma è soltanto se mi vedo le mani sporche
che io mi ricordo
di quando ero ragazzo
Federico #Fellini, Giuletta #Masina e Magali #Noel, con il presidente del Festival
Robert #Favre-LeBret per la proiezione di
Amarcord, soggetto di Fellini e Tonino Guerra, Festival di Cannes, 1974.
To M ' Arcord
Al know, al know, al know,
What a om to zinquent' ann
He always it at mèni puloidi
And me to li lèv do, three faces and dè,
But the is a m vaid to dirty mèni
That me to m ' Arcord
To when who had been burdèll.
I remember
I know, I know, I know,
That a man at fifty years old
Always has clean hands
And I wash two or three times a day,
But it's only if i see my hands dirty
That I remember
When I was a boy
(Tonino #War)
Federico #Fellini, giuletta #masina and Magali #Noel, with the president of the festival Robert #Favre-Lebret for the projection of amarcord, subject of fellini and Tonino Guerra, Cannes Festival, 1974.
Al know, al know, al know,
What a om to zinquent' ann
He always it at mèni puloidi
And me to li lèv do, three faces and dè,
But the is a m vaid to dirty mèni
That me to m ' Arcord
To when who had been burdèll.
I remember
I know, I know, I know,
That a man at fifty years old
Always has clean hands
And I wash two or three times a day,
But it's only if i see my hands dirty
That I remember
When I was a boy
(Tonino #War)
Federico #Fellini, giuletta #masina and Magali #Noel, with the president of the festival Robert #Favre-Lebret for the projection of amarcord, subject of fellini and Tonino Guerra, Cannes Festival, 1974.
SURENDER
BHUTANI
A New World
One
is lamenting one's own paralysis
in the changing world beyond redemption
the free range of narcotic narcissism
is confined to a new class of privileged few
in the changing world beyond redemption
the free range of narcotic narcissism
is confined to a new class of privileged few
New faces of power have stalled
conscience
people have to behave like robots
it is their obligation to remain silent
only the official language will say everything
people have to behave like robots
it is their obligation to remain silent
only the official language will say everything
Now
there is systematic looting of free will
to suppress the human protest is the game
no intellectual mercenary will come to a rescue
he himself has removed the mask of pity
to suppress the human protest is the game
no intellectual mercenary will come to a rescue
he himself has removed the mask of pity
Surender
Bhutani
VICTOR RONCEA
Euronews English just changed its name in #EuroFakeNews!
1.The cemetery is not Hungarian but International. There are also Romanians and Germans buried there as well!
2.There were about 100 Hungarians, not 1000.
3. The graveyard is situated in Moldova, not in Transylvania and certainly not in Hungary as this is the place you choose for posting the fake news on your web site.
4. You've got only one source - Attila Attila, who is lying through his teeth.
5. Setting up the Orthodox crosses cannot be "illegal" since there are Romanians buried there.
6. There were no "throwing stones and fighting with the police" as anyone with at least one eye can see on the hundreds of videos from this event, in case EuroNews doesn't trust the Romanian Gendarmerie.
7. Is this journalism?
P.S.: Of course we understand the poor Hungary and her real mother Russia are preparing for the wonderful anniversary of the Trianon Treaty by creating such stupid special ops. So therefore we sang along her: Long Live Trianon!
1.The cemetery is not Hungarian but International. There are also Romanians and Germans buried there as well!
2.There were about 100 Hungarians, not 1000.
3. The graveyard is situated in Moldova, not in Transylvania and certainly not in Hungary as this is the place you choose for posting the fake news on your web site.
4. You've got only one source - Attila Attila, who is lying through his teeth.
5. Setting up the Orthodox crosses cannot be "illegal" since there are Romanians buried there.
6. There were no "throwing stones and fighting with the police" as anyone with at least one eye can see on the hundreds of videos from this event, in case EuroNews doesn't trust the Romanian Gendarmerie.
7. Is this journalism?
P.S.: Of course we understand the poor Hungary and her real mother Russia are preparing for the wonderful anniversary of the Trianon Treaty by creating such stupid special ops. So therefore we sang along her: Long Live Trianon!
DANIEL IONIȚĂ
FRANCISC AND THE (ROMANIAN) PLUM BRANDY!!
Pope Francis, world leader of the
Roman-Catholic church, and unofficial leader (as he’s not acknlwledged by
everybody) of world Christianity, recently visited Romania for three days, and
I happened find myself here in the old-motherland during this period.
This (the pope’s visit, not my
presence) was assiduously covered by the media, quite a few TV channels
followed and commented on the Roman Pontif’s every move and word. I am not sure
what resonance this hand in the world media – the Australian media (which I
naturally follow) mentioned a little.
Anyway, being witness to other papal
visits elsewhere (I left Romania 40 years ago), I was not driven to follow all
the details – though I am familiar with the main events in Bucharest, Iasi and
Blaj – impressive through the messages (spoken and unspoken) of the pope, and
also the very good organisation put on by the local authorities. Worth
mentioning is the pope choosing to be driven around in the humble locally
manufactured Dacia Logan, and not some luxury foreign made vehicle. Typical,
and a telling blow for local authorities, secular or religious.
But there was something else about
the pope Francisc time here in Romania. Even during the visit, jokes began to
appear, specifically linked to this event. One of them presents the pope in
some kind of before-and-after situation, associated with imbibing the local
(famous) plum-brandy in a (fictitious) visit to Vaslui, a county notorious for
its high rates of alcoholism. For reference, in the “after” picture, the pope
is represented by actor Jonathan Pryce in his role as the High Septon/High
Sparrow (supreme religious leader) during the Game of Thrones saga. The facial
resemblance is uncanny!
This posting (it is all over
Facebook) drew offence from some: “Oh my God! We are talking about the Pope
here!”; “Don’t we (Romanians) have any limits with our stupid/tasteless jokes,
not even when it comes to the Holy Father?”; “This is too much!”, etc etc. I
chose not to comment the interesting situation in which a country like Romania
– with 85% nominally Orthodox, 10% neo-protestants, and very few
Roman-Catholics – had the flavour of a Catholic country. This is not a value
judgment, just an observation – a more complex theme which deserves a deeper
and broader analysis than afforded superficially by the Romanian media right
now. I will leave this for a later time, perhaps.
I will circumscribe my reflections
below only to these offenced attitudes.
First, humour only ever topples false
gods of their pedestal. This is not an aphorism of mine, rather I read it from
someone more intelligent than me, and I subscribe to it one hundred percent.
Inauthentic personalities, small personalities, tyrants, deformed personalities
(a Hitler, a Stalin, a Mao or even a Ceausescu) necessarily fear humour! But
not the authentic, the positive, the intelligent. Never.
Secondly, the pun was not about pope
Francisc (many did not get this subtlety), rather it was about the rampant
alcoholism of that particular region in Romania. The pope represented, in this
case, a simple vehicle to get this satire across. I repeat, the joke was not
about the pope – dear offended ladies and gentlemen!
Thirdly, SO WHAT people make jokes
about the pope? He (Francisc) would be the first to appreciate this joke – as
Jorge Mario Bergoglio is a person with a keen sense of humour, open minded and
positive. If he’d know the detail of the situation with the plum-brandy, he
would have a good laugh about the pictures of himself!
Finally, what do these protests
against humour related to the pope (be it good or bad humour) say about our
attitude, as “offended” parties?
Does this taking offence at humour
about “holy things” (pope, patriarch, priest, pastor, imam, rabbi, God knows
whom, or even God Himself/Herself, etc) – not say that we resemble more the
Muslim extremists from Copenhagen and elsewhere? Those who, a few years back,
killed a movie-director who made a documentary unfavourable to Mohammed, and
keep threatening to kill a graphic artist who drew some cartoons (available in
newspapers and on the internet) depicting the Prophet (blessed by his name…)
with bombs ensconced in his turban.
If you think about it, most jokes
involving “holy things” and divinity (for example there are many jokes starting
with “God and Saint Peter…” – are not about God or Saint Peter etc. The pun
refers, mostly, to one or more of our faulty human mores. God is simply
anthropomorphised to help us becoming conscious of our own defects, else they
might remain in our blind spot. In other words, humour helps us perceive
uncomfortable truths about ourselves. Truths which, if presented to us directly
and earnestly, could cause us to revolt, or at least put us in a defensive mood
– not conducive to positive change.
Because it is a parallel-thinking
technique, non-linear, unusual (in a good joke, the pun is always arriving,
hitting us, from the most unexpected angle) – humour bypasses our defensive
filters. We find ourselves laughing at our own foibles. This should lead to a
new analysis of some of our attitudes and deeds – if we are honest and have
some modicum of intelligence.
Hence the importance of
clowns/buffoons at the royal courts of the past - who, at the risk of their own
lives, where throwing a light, through humour, on wrong/dangerous/unjust
decisions of sovereigns they were serving.
__________________________---
__________________________---
PAPA FRANCISC
ȘI ȚUICA DE PRUNE – Daniel Ioniță – 5 aprilie 2019
Papa Francisc, liderul official al Bisericii Romano-Catolice, și lider neoficial (nerecunoscut de toți) al creștinismului mondial, a vizitat recent România pentru trei zile – și s-a întâmplat să mă aflu și eu în patria mumă în această perioadă.
Aceasta (vizita papei, nu prezența mea) a avut mare răsunet local, câteva canale media au urmărit și comentat pas cu pas vizita pontifului din Vatican. Nu știu câtă rezonanță a avut aceasta în presa mondială, dar cel puțin presa Australiană (locuiesc la Sydney) a menționat câte ceva, nu prea mult.
Mă rog, fiind martor al altor vizite papale în alte țări (sunt plecat din România de 40 de ani), nu am urmărit îndeaproape toate detaliile – dar sunt familiar cu evenimentele de la București, Iași și Blaj – impresionante și prin ceea ce a transmis papa, și prin organizarea acestora de către autoritățile locale. De menționat că papa a călătorit în umila Dacie Logan, și nu în limuzine de lux, occidentale. Tipic – și o palmă pentru personalități locale, bisericești sau laice.
Altceva mi-a stârnit interesul în legătură cu vizita papei Francisc. Chiar de pe timpul vizitei au început să apară două-trei glume legate specific de vizita papei în România. Una din ele îl prezintă pe papa într-un fel de „before-and-after” legat de îmbibarea cu vestita Țuică de Prune românească, chipurile după o vizită (fictivă) la Vaslui. Pentru referință, în fotografia „after” Papa este reprezentat de Jonathan Pryce – cu care Jorge Mario Bergoglio se aseamănă foarte mult la trăsăturile feței, în rolul lui de High Septon/High Sparrow (un fel de lider religios al unui cult din serialul Game of Thrones (Urzeala Tronurilor).
Postarea aceasta a trezit rumoare și chiar comentarii ofensate din partea unora: „Chiar așa?! Dar e vorba de Papa!”; „Chiar nu avem limite (noi Românii) cu glumele proaste, nici măcar cu privire la cineva ca Sfântul Părinte ?”, „S-a întrecut măsura !” etc etc. Nu voi comenta situația interesantă că România - o țară 85% nominal-Ortodoxă, cu vreo 10% neo-Protestantism, unul din aceștia fiind și eu, și foarte puțini Romano-Catolici - a avut aroma, pentru trei zile, de țară eminamente catolică. Acesta nu e o judecată de valoare, ci numai o observație. Pe tema asta discuția va fi mai complexă, și merită o analiză mai detaliată (nu doar reacții superficiale cum am văzut până acum în presa românească) – deci o vom lăsa poate pentru mai târziu.
Vreau să îmi circumscriu comentariile, reflecțiile de mai jos, doar la aceste atitudini ofensate.
În primul rând umorul răstoarnă de pe pedestal numai zeii falși. Nu e un aforism propriu, altcineva mai deștept decât mine a scris asta, dar subscriu sută la sută. Personalitățile ne autentice sau mici, distorsionate și totalitare (vezi un Hitler, Mao, Stalin sau chiar un Ceaușescu) trebuie să se teamă de umor !!! Dar nu cele autentice, pozitive și inteligente. Niciodată.
Apoi poanta nu e despre papa Francisc (aici multă lume nu gustă subtilitatea), ci despre alcoolismul rampant din acea zonă a României - papa reprezentând, în acest caz, doar un vehicol pentru a face această observație satirică. Repet, gluma nu este despre papă – doamnelor și domnilor ofensați!
În al treilea rând - și CE DACĂ se fac glume pe seama papei?! El (Francisc) ar fi primul care ar aprecia această glumă - fiindcă Jorge Mario Bergoglio are simțul umorului foarte dezvoltat, e un om deschis și vesel. Dacă ar cunoaște substratul glumei cu țuica, ar râde de s-ar prăpădi !
Și în final, ce anume dezvăluie aceste proteste împotriva umorului legat de papă ( fie acest umor mai bun sau mai prost), vis-a-vis de atitudinea noastră, ca „ofensați”?
Nu cumva spune că - oripilându-ne la umorul cu privire la „lucrurile sfinte” (papă, patriarh sau popă ortodox, pastor adventist, imam, rabbi, sau Dumnezeu știe…, sau chiar Dumnezeu Însuși/Însăși etc.) – ne asemănăm pe undeva cu musulmanii extremiști din Copenhaga și de aiurea, cei ce acum câțiva ani au asasinat un regizor de film care făcuse un documentar negativ despre Mohamed, iar pe un alt artist grafic, care desenase niște caricaturi publicate în ziar și pe internet - cu bombe agățate în turbanul profetului (binecuvântat fie-i numele...), îl tot amenință pe caricaturist cu moartea?
Dacă stai să te gândești mai bine, chiar glumele care implică divinitatea - (de exemplu sunt multe care încep cu „Dumnezeu se plimba cu Sfântu Petru prin... ”etc etc) - nu sunt, de fapt, făcute pe seama lui Dumnezeu sau a Sfântului Petru. Poanta se referă de obicei la unul sau mai multe din defectele noastre umane. Dumnezeu este antropomorfizat pentru a ne ajută să devenim conștienți de propriile noastre defecte, care altfel ar rămâne în unghi mort. Altfel spus, umorul ne ajută să percepem adevăvruri necomfortabile despre noi, care, dacă ne-ar fi fost expuse direct și cu seriozitate, ne-ar fi revoltat, sau cel puțin ne-ar fi pus într-o situație de defensivă – neavenită schimbării în bine.
Datorită faptului că este o modalitate de gândire paralelă, ne-liniară, neobișnuită (la o glumă bună poanta vine exact de unde nu ne așteptăm) – umorul pătrunde prin filtrele noastre defensive. Ne trezim râzând fără să vrem de propriile noastre defecte. Ceea ce ne va face, dacă avem inteligență și onestitate, să ne re-evaluăm anumite atitudini și fapte.
De unde importanța bufonilor la curțile regale din trecut – care, de multe ori, cu pericolul propriei vieți, iluminau prin umor anumite decizii greșite, periculoase sau nejuste, ale suveranilor în slujba cărora se aflau.
Papa Francisc, liderul official al Bisericii Romano-Catolice, și lider neoficial (nerecunoscut de toți) al creștinismului mondial, a vizitat recent România pentru trei zile – și s-a întâmplat să mă aflu și eu în patria mumă în această perioadă.
Aceasta (vizita papei, nu prezența mea) a avut mare răsunet local, câteva canale media au urmărit și comentat pas cu pas vizita pontifului din Vatican. Nu știu câtă rezonanță a avut aceasta în presa mondială, dar cel puțin presa Australiană (locuiesc la Sydney) a menționat câte ceva, nu prea mult.
Mă rog, fiind martor al altor vizite papale în alte țări (sunt plecat din România de 40 de ani), nu am urmărit îndeaproape toate detaliile – dar sunt familiar cu evenimentele de la București, Iași și Blaj – impresionante și prin ceea ce a transmis papa, și prin organizarea acestora de către autoritățile locale. De menționat că papa a călătorit în umila Dacie Logan, și nu în limuzine de lux, occidentale. Tipic – și o palmă pentru personalități locale, bisericești sau laice.
Altceva mi-a stârnit interesul în legătură cu vizita papei Francisc. Chiar de pe timpul vizitei au început să apară două-trei glume legate specific de vizita papei în România. Una din ele îl prezintă pe papa într-un fel de „before-and-after” legat de îmbibarea cu vestita Țuică de Prune românească, chipurile după o vizită (fictivă) la Vaslui. Pentru referință, în fotografia „after” Papa este reprezentat de Jonathan Pryce – cu care Jorge Mario Bergoglio se aseamănă foarte mult la trăsăturile feței, în rolul lui de High Septon/High Sparrow (un fel de lider religios al unui cult din serialul Game of Thrones (Urzeala Tronurilor).
Postarea aceasta a trezit rumoare și chiar comentarii ofensate din partea unora: „Chiar așa?! Dar e vorba de Papa!”; „Chiar nu avem limite (noi Românii) cu glumele proaste, nici măcar cu privire la cineva ca Sfântul Părinte ?”, „S-a întrecut măsura !” etc etc. Nu voi comenta situația interesantă că România - o țară 85% nominal-Ortodoxă, cu vreo 10% neo-Protestantism, unul din aceștia fiind și eu, și foarte puțini Romano-Catolici - a avut aroma, pentru trei zile, de țară eminamente catolică. Acesta nu e o judecată de valoare, ci numai o observație. Pe tema asta discuția va fi mai complexă, și merită o analiză mai detaliată (nu doar reacții superficiale cum am văzut până acum în presa românească) – deci o vom lăsa poate pentru mai târziu.
Vreau să îmi circumscriu comentariile, reflecțiile de mai jos, doar la aceste atitudini ofensate.
În primul rând umorul răstoarnă de pe pedestal numai zeii falși. Nu e un aforism propriu, altcineva mai deștept decât mine a scris asta, dar subscriu sută la sută. Personalitățile ne autentice sau mici, distorsionate și totalitare (vezi un Hitler, Mao, Stalin sau chiar un Ceaușescu) trebuie să se teamă de umor !!! Dar nu cele autentice, pozitive și inteligente. Niciodată.
Apoi poanta nu e despre papa Francisc (aici multă lume nu gustă subtilitatea), ci despre alcoolismul rampant din acea zonă a României - papa reprezentând, în acest caz, doar un vehicol pentru a face această observație satirică. Repet, gluma nu este despre papă – doamnelor și domnilor ofensați!
În al treilea rând - și CE DACĂ se fac glume pe seama papei?! El (Francisc) ar fi primul care ar aprecia această glumă - fiindcă Jorge Mario Bergoglio are simțul umorului foarte dezvoltat, e un om deschis și vesel. Dacă ar cunoaște substratul glumei cu țuica, ar râde de s-ar prăpădi !
Și în final, ce anume dezvăluie aceste proteste împotriva umorului legat de papă ( fie acest umor mai bun sau mai prost), vis-a-vis de atitudinea noastră, ca „ofensați”?
Nu cumva spune că - oripilându-ne la umorul cu privire la „lucrurile sfinte” (papă, patriarh sau popă ortodox, pastor adventist, imam, rabbi, sau Dumnezeu știe…, sau chiar Dumnezeu Însuși/Însăși etc.) – ne asemănăm pe undeva cu musulmanii extremiști din Copenhaga și de aiurea, cei ce acum câțiva ani au asasinat un regizor de film care făcuse un documentar negativ despre Mohamed, iar pe un alt artist grafic, care desenase niște caricaturi publicate în ziar și pe internet - cu bombe agățate în turbanul profetului (binecuvântat fie-i numele...), îl tot amenință pe caricaturist cu moartea?
Dacă stai să te gândești mai bine, chiar glumele care implică divinitatea - (de exemplu sunt multe care încep cu „Dumnezeu se plimba cu Sfântu Petru prin... ”etc etc) - nu sunt, de fapt, făcute pe seama lui Dumnezeu sau a Sfântului Petru. Poanta se referă de obicei la unul sau mai multe din defectele noastre umane. Dumnezeu este antropomorfizat pentru a ne ajută să devenim conștienți de propriile noastre defecte, care altfel ar rămâne în unghi mort. Altfel spus, umorul ne ajută să percepem adevăvruri necomfortabile despre noi, care, dacă ne-ar fi fost expuse direct și cu seriozitate, ne-ar fi revoltat, sau cel puțin ne-ar fi pus într-o situație de defensivă – neavenită schimbării în bine.
Datorită faptului că este o modalitate de gândire paralelă, ne-liniară, neobișnuită (la o glumă bună poanta vine exact de unde nu ne așteptăm) – umorul pătrunde prin filtrele noastre defensive. Ne trezim râzând fără să vrem de propriile noastre defecte. Ceea ce ne va face, dacă avem inteligență și onestitate, să ne re-evaluăm anumite atitudini și fapte.
De unde importanța bufonilor la curțile regale din trecut – care, de multe ori, cu pericolul propriei vieți, iluminau prin umor anumite decizii greșite, periculoase sau nejuste, ale suveranilor în slujba cărora se aflau.
e 2019
ION AUREL POP
Sunt națiunile de vină pentru starea actuală a lumii?
Este astăzi mai presus de orice
îndoială că oamenii, din vremuri greu de precizat, trăiau grupați – în anumite
împrejurări – și după criterii etnice, adică după originea lor comună, după
limba pe care o vorbeau, după credințe și valori culturale identice sau
asemănătoare, după teritoriul pe care-l locuiau etc. „Neamurile” și „limbile”
din Biblie exprimă tocmai astfel de solidarizări umane. De aceea, răspunsul la
întrebarea când au apărut națiunile depinde în primul rând de semnificația dată
termenului de „națiune”. Cuvântul în cauză are o lungă istorie. În latinește,
în urmă cu circa două milenii, termenul natio însemna naștere, rasă, speță,
clasă, soi, dar și popor sau neam (în sens de grup înrudit). De la un timp,
natio a dobândit și sens peiorativ, desemnându-i pe păgâni; nationes erau
uneori triburile străine sau semințiile barbare. În Evul Mediu, de pildă, șeful
unui clan irlandez era numit „căpitanul națiunii” sale și se făceau destul de
des referiri la „națiuni sălbatice”.
Cu timpul, cuvântul a ajuns să fie asociat și cu ideea de putere și suveranitate. Grupurile privilegiate, elitele recunoscute au fost numite, în locuri și timpuri anumite, națiuni. De asemenea, termenul s-a aplicat sporadic și unor popoare considerate foarte civilizate, mari sau puternice. La unii autori, el a definit un popor organizat și evoluat spre o treaptă superioară. În acest sens, de exemplu, Giuseppe Mazzini a vorbit despre „drumul ascendent al unui popor spre capacitatea și demnitatea unei națiuni”. Un înțeles modern, foarte răspândit, identifică o națiune cu un popor constituit într-un stat. Națiunea este adesea percepută în Occident drept stat-națiune. Din acest punct de vedere, fiecare stat formează o națiune și fiecare cetățean al statului respectiv este membrul exclusiv al națiunii omonime. Această definiție este una legală, bazată pe principii juridice. În fapt, un individ sau un grup de indivizi pot să facă parte dintr-un stat și să se considere membri ai unei națiuni situate în afara statului respectiv. Sunt națiunile făcute sa născute? Sunt ele realități organice, perene, formate treptat s-au au fost „inventate” de voința unor indivizi, în momente precise?
Prin urmare, definițiile foarte variate date națiunii provin din accepțiunile destul de diferite pe care le-a avut noțiunea aflată în atenție, de-a lungul timpului și în funcție de loc. Oricum, în general, se poate observa că termenul de națiune, indiferent de timp și de loc, are – chiar vag si voalat – o componentă care include etnicitatea (originea comună, limba, unitatea etc.). Definirea națiunii a cunoscut atâtea variante și datorită modei, idealului social-politic dominant la un moment dat sau concepțiilor teoretice ale istoricilor, sociologilor, politologilor ș.a. Uneori, concepții contemporane autorilor invocați au fost transpuse în trecut, iar alteori, termenul de națiune, așa cum era el înțeles într-o anumită epocă, a fost absolutizat, negându-se posibilitatea utilizării sale pentru alte perioade.
Astfel, răspunsul la întrebarea când au apărut națiunile este în funcție de accepțiunea dată termenului discutat. Istoricii care înțeleg prin națiune comunitatea națională modernă, având drept cadru de dezvoltare statul național unitar, răspund, de obicei, invariabil: națiunea a apărut la începutul lumii moderne. Istoricii care înțeleg prin națiune diferite forme de comunitate cu baze etnice (cu origine, limbă, credință, obiceiuri comune) și care vorbesc de „națiune gotică”, de „națiune medievală”, de „națiune modernă” ori „națiune contemporană” așază rădăcinile entităților etnice în vremuri îndepărtate și încearcă să le surprindă caracteristicile pentru o anumită perioadă, etapele prin care au trecut.
Istoriografia marxistă nu permitea, în general, folosirea termenului de națiune decât pentru epoca modernă și pentru așa-numita „orânduire capitalistă”. Grupările etnice precapitaliste trebuiau numite popoare, neamuri, populații, etnii etc., chiar dacă izvoarele medievale foloseau noțiunea de națiune. Convingerea oamenilor medievali de a aparține unui anumit popor era numită de către istoricii români „conștiință de neam”, deși expresia este cvasi-intraductibilă în marile limbi de circulație și deși cuvântul „neam”, cu tot izul său arhaic românesc, pare să provină din slavă, direct sau prin mediere maghiară (din nem = gen, specie, speță, parte etc.). De aceea, ni se pare mai potrivită denumirea de „conștiință etnică”, deoarece conceptul de etnic este aplicabil unor epoci istorice diferite și unor realități variate. Conceptul de etnic pentru lumea medievală acoperă acea comunitate umană anterioară națiunii moderne, ai cărei membri au (sau cred că au) origine comună, au același mijloc de comunicare (limbă comună), locuiesc pe un teritoriu relativ compact, au aceeași tradiție culturală și religioasă (spiritualitate), aceleași interese și idealuri etc. și, la anumite niveluri, au și convingerea că aparțin respectivei comunități.
Prin solidaritate etnică în Evul Mediu înțelegem, în esență, manifestarea concretă și colectivă (de grup) a unei coeziuni rezultate din legăturile care-i unesc pe membrii unui popor în diferite ipostaze ale vieții, în anumite situații și zone geografice. Prin natura sa, societatea medievală, fărâmițată și tradiționalistă, predispune arareori la manifestări globale, în numele unui întreg popor. De aceea, atitudinile de solidaritate etnică sunt, cu precădere, parțiale și locale, dar nu mai puțin semnificative pentru esența unității pe care o presupun și pentru natura unității pe care o pregătesc. În vederea corectei înțelegeri a acestui gen de realități, credem, împreună cu Fernand Braudel, că, dintre cele trei ritmuri temporale, cel mai potrivit de avut în vedere este cel de-al treilea, anume „durata lungă”, ce corespunde istoriei seculare, orientate spre studiul structurilor (în opoziție cu evenimențialul și conjuncturalul). Istoria „timpului lung” pune în lumină cadrele mentale perene, durabile și rezistente în care se derulează viața unui grup uman sau, în limbajul documentelor latine, ceea ce este perpetuo el irrevocabiliter (adică veșnic și de nestrămutat). Dacă, din această perspectivă largă, multiseculară chiar, ferită de superficialitate, de înregistrări fortuite, de manifestarea unor atitudini izolate, se pot surprinde serii numerice și calitative de fapte, fenomene, procese istorice relevante, în care etnicul să-și găsească formele specifice de manifestare, atunci și solidaritățile pe această bază ies în evidență ca realități incontestabile. Legat de sfera etnicului și a etnicității, se folosesc o serie de noțiuni ca națiune, național, naționalism, aplicabile și Evului Mediu. Nu socotim că aceasta ar fi o eroare terminologică, dacă se precizează de fiecare dată că este vorba despre națiunea medievală sau despre naționalismul medieval și dacă se relevă deosebirile marcante totuși în raport cu conținutul din epocile modernă și contemporană al acestor termeni. În general, în lumea anglo-saxonă, britanică și americană, prin termenul de naționalism se desemnează pur și simplu existența sentimentului național, a ideii de națiune și a patriotismului mai pronunțat. În mediile francofone mai ales, dar nu numai, s-a perpetuat încă o abordare tradițională a noțiunii de naționalism, socotit ca o exagerare a sentimentului de dragoste față de țară, de națiune, de pământul natal, exagerare dusă până la dispreț și ură față de alte grupuri și până la voința de a le domina, de a le supune autorității propriei patrii, de a le impune cultura proprie și idealul propriu, de a le asimila într-un efort de tiranie totalitară. Din această perspectivă, manifestarea generoasă a sentimentului de dragoste față de valorile naționale, însoțită de respect față de valorile similare ale altora, se numește patriotism. Înclinăm să păstrăm această distincție și să socotim naționalismul, cel mai adesea, ca o exagerare, deși mulți confundă naționalismul cu xenofobia sau cu șovinismul.
Tot sub aspect terminologic, în anii din urmă, chiar și în centrul și sud-estul Europei, este frecvent uzitată noțiunea de „națiune medievală”, cu întreg cortegiul său semantic, de la înțelesul de grup privilegiat, de stare, până la cel de grup etno-lingvistic unitar, privit ca prolog al națiunii moderne. De altfel, apelând la perspectiva istorică, este cert că forma de comunitate etnică medievală are mai multe note comune cu națiunile moderne decât cu popoarele antice. Până la urmă, între forma de coeziune etnică modernă si cea medievală, deosebirile, deși numeroase și pronunțate, nu țin de esență, ci de gradul de manifestare, de amploare, de pondere în societate. De aceea, conceptul de „națiune medievală” ni se pare justificat și suntem convinși că viitoarele cercetări îi vor accentua importanța și utilitatea. Evident că folosirea termenului de națiune, de exemplu, pentru Franța lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), fără alăturarea adjectivului „medievală”, poate conduce la confuzii și nu este recomandabilă.
Este cert că oamenii medievali erau vag tulburați de același fel de impulsuri naționale ca și cei din timpurile actuale, deși aceste impulsuri au fost simțite în împrejurări diferite, cu intensitate diferită și în relație cu alte obiecte. Grupurile etnice sau naționalitățile medievale erau mult mai mici decât cele de azi; ele erau naționalități regionale sau provinciale, modelate apoi de anumite împrejurări și de suverani puternici și topite gradat în unități mai mari. Chiar dacă acei oameni, când vorbeau de țara lor, se refereau mai degrabă la Normandia sau Bavaria decât la Franța sau Germania, ei erau totuși animați de dragoste de patrie, de mândrie pentru înfăptuirile trecutului, de atașament față de cei asemănători lor prin limbă, obiceiuri, credințe. În textele rămase din Evul Mediu, se recunosc ușor termeni ca patria, terra, natio, gens, populus sau expresii ca amor patriae, patria defendere etc. Toate acestea sunt mărturii ale trăirilor de nuanță etnică evocate mai sus.
Cu timpul, cuvântul a ajuns să fie asociat și cu ideea de putere și suveranitate. Grupurile privilegiate, elitele recunoscute au fost numite, în locuri și timpuri anumite, națiuni. De asemenea, termenul s-a aplicat sporadic și unor popoare considerate foarte civilizate, mari sau puternice. La unii autori, el a definit un popor organizat și evoluat spre o treaptă superioară. În acest sens, de exemplu, Giuseppe Mazzini a vorbit despre „drumul ascendent al unui popor spre capacitatea și demnitatea unei națiuni”. Un înțeles modern, foarte răspândit, identifică o națiune cu un popor constituit într-un stat. Națiunea este adesea percepută în Occident drept stat-națiune. Din acest punct de vedere, fiecare stat formează o națiune și fiecare cetățean al statului respectiv este membrul exclusiv al națiunii omonime. Această definiție este una legală, bazată pe principii juridice. În fapt, un individ sau un grup de indivizi pot să facă parte dintr-un stat și să se considere membri ai unei națiuni situate în afara statului respectiv. Sunt națiunile făcute sa născute? Sunt ele realități organice, perene, formate treptat s-au au fost „inventate” de voința unor indivizi, în momente precise?
Prin urmare, definițiile foarte variate date națiunii provin din accepțiunile destul de diferite pe care le-a avut noțiunea aflată în atenție, de-a lungul timpului și în funcție de loc. Oricum, în general, se poate observa că termenul de națiune, indiferent de timp și de loc, are – chiar vag si voalat – o componentă care include etnicitatea (originea comună, limba, unitatea etc.). Definirea națiunii a cunoscut atâtea variante și datorită modei, idealului social-politic dominant la un moment dat sau concepțiilor teoretice ale istoricilor, sociologilor, politologilor ș.a. Uneori, concepții contemporane autorilor invocați au fost transpuse în trecut, iar alteori, termenul de națiune, așa cum era el înțeles într-o anumită epocă, a fost absolutizat, negându-se posibilitatea utilizării sale pentru alte perioade.
Astfel, răspunsul la întrebarea când au apărut națiunile este în funcție de accepțiunea dată termenului discutat. Istoricii care înțeleg prin națiune comunitatea națională modernă, având drept cadru de dezvoltare statul național unitar, răspund, de obicei, invariabil: națiunea a apărut la începutul lumii moderne. Istoricii care înțeleg prin națiune diferite forme de comunitate cu baze etnice (cu origine, limbă, credință, obiceiuri comune) și care vorbesc de „națiune gotică”, de „națiune medievală”, de „națiune modernă” ori „națiune contemporană” așază rădăcinile entităților etnice în vremuri îndepărtate și încearcă să le surprindă caracteristicile pentru o anumită perioadă, etapele prin care au trecut.
Istoriografia marxistă nu permitea, în general, folosirea termenului de națiune decât pentru epoca modernă și pentru așa-numita „orânduire capitalistă”. Grupările etnice precapitaliste trebuiau numite popoare, neamuri, populații, etnii etc., chiar dacă izvoarele medievale foloseau noțiunea de națiune. Convingerea oamenilor medievali de a aparține unui anumit popor era numită de către istoricii români „conștiință de neam”, deși expresia este cvasi-intraductibilă în marile limbi de circulație și deși cuvântul „neam”, cu tot izul său arhaic românesc, pare să provină din slavă, direct sau prin mediere maghiară (din nem = gen, specie, speță, parte etc.). De aceea, ni se pare mai potrivită denumirea de „conștiință etnică”, deoarece conceptul de etnic este aplicabil unor epoci istorice diferite și unor realități variate. Conceptul de etnic pentru lumea medievală acoperă acea comunitate umană anterioară națiunii moderne, ai cărei membri au (sau cred că au) origine comună, au același mijloc de comunicare (limbă comună), locuiesc pe un teritoriu relativ compact, au aceeași tradiție culturală și religioasă (spiritualitate), aceleași interese și idealuri etc. și, la anumite niveluri, au și convingerea că aparțin respectivei comunități.
Prin solidaritate etnică în Evul Mediu înțelegem, în esență, manifestarea concretă și colectivă (de grup) a unei coeziuni rezultate din legăturile care-i unesc pe membrii unui popor în diferite ipostaze ale vieții, în anumite situații și zone geografice. Prin natura sa, societatea medievală, fărâmițată și tradiționalistă, predispune arareori la manifestări globale, în numele unui întreg popor. De aceea, atitudinile de solidaritate etnică sunt, cu precădere, parțiale și locale, dar nu mai puțin semnificative pentru esența unității pe care o presupun și pentru natura unității pe care o pregătesc. În vederea corectei înțelegeri a acestui gen de realități, credem, împreună cu Fernand Braudel, că, dintre cele trei ritmuri temporale, cel mai potrivit de avut în vedere este cel de-al treilea, anume „durata lungă”, ce corespunde istoriei seculare, orientate spre studiul structurilor (în opoziție cu evenimențialul și conjuncturalul). Istoria „timpului lung” pune în lumină cadrele mentale perene, durabile și rezistente în care se derulează viața unui grup uman sau, în limbajul documentelor latine, ceea ce este perpetuo el irrevocabiliter (adică veșnic și de nestrămutat). Dacă, din această perspectivă largă, multiseculară chiar, ferită de superficialitate, de înregistrări fortuite, de manifestarea unor atitudini izolate, se pot surprinde serii numerice și calitative de fapte, fenomene, procese istorice relevante, în care etnicul să-și găsească formele specifice de manifestare, atunci și solidaritățile pe această bază ies în evidență ca realități incontestabile. Legat de sfera etnicului și a etnicității, se folosesc o serie de noțiuni ca națiune, național, naționalism, aplicabile și Evului Mediu. Nu socotim că aceasta ar fi o eroare terminologică, dacă se precizează de fiecare dată că este vorba despre națiunea medievală sau despre naționalismul medieval și dacă se relevă deosebirile marcante totuși în raport cu conținutul din epocile modernă și contemporană al acestor termeni. În general, în lumea anglo-saxonă, britanică și americană, prin termenul de naționalism se desemnează pur și simplu existența sentimentului național, a ideii de națiune și a patriotismului mai pronunțat. În mediile francofone mai ales, dar nu numai, s-a perpetuat încă o abordare tradițională a noțiunii de naționalism, socotit ca o exagerare a sentimentului de dragoste față de țară, de națiune, de pământul natal, exagerare dusă până la dispreț și ură față de alte grupuri și până la voința de a le domina, de a le supune autorității propriei patrii, de a le impune cultura proprie și idealul propriu, de a le asimila într-un efort de tiranie totalitară. Din această perspectivă, manifestarea generoasă a sentimentului de dragoste față de valorile naționale, însoțită de respect față de valorile similare ale altora, se numește patriotism. Înclinăm să păstrăm această distincție și să socotim naționalismul, cel mai adesea, ca o exagerare, deși mulți confundă naționalismul cu xenofobia sau cu șovinismul.
Tot sub aspect terminologic, în anii din urmă, chiar și în centrul și sud-estul Europei, este frecvent uzitată noțiunea de „națiune medievală”, cu întreg cortegiul său semantic, de la înțelesul de grup privilegiat, de stare, până la cel de grup etno-lingvistic unitar, privit ca prolog al națiunii moderne. De altfel, apelând la perspectiva istorică, este cert că forma de comunitate etnică medievală are mai multe note comune cu națiunile moderne decât cu popoarele antice. Până la urmă, între forma de coeziune etnică modernă si cea medievală, deosebirile, deși numeroase și pronunțate, nu țin de esență, ci de gradul de manifestare, de amploare, de pondere în societate. De aceea, conceptul de „națiune medievală” ni se pare justificat și suntem convinși că viitoarele cercetări îi vor accentua importanța și utilitatea. Evident că folosirea termenului de națiune, de exemplu, pentru Franța lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), fără alăturarea adjectivului „medievală”, poate conduce la confuzii și nu este recomandabilă.
Este cert că oamenii medievali erau vag tulburați de același fel de impulsuri naționale ca și cei din timpurile actuale, deși aceste impulsuri au fost simțite în împrejurări diferite, cu intensitate diferită și în relație cu alte obiecte. Grupurile etnice sau naționalitățile medievale erau mult mai mici decât cele de azi; ele erau naționalități regionale sau provinciale, modelate apoi de anumite împrejurări și de suverani puternici și topite gradat în unități mai mari. Chiar dacă acei oameni, când vorbeau de țara lor, se refereau mai degrabă la Normandia sau Bavaria decât la Franța sau Germania, ei erau totuși animați de dragoste de patrie, de mândrie pentru înfăptuirile trecutului, de atașament față de cei asemănători lor prin limbă, obiceiuri, credințe. În textele rămase din Evul Mediu, se recunosc ușor termeni ca patria, terra, natio, gens, populus sau expresii ca amor patriae, patria defendere etc. Toate acestea sunt mărturii ale trăirilor de nuanță etnică evocate mai sus.
În Evul Mediu, ca și astăzi, existau
și acționau o serie de realități locale (regionale), naționale și
internaționale. Este sigur că aceste realități difereau față de cele analoage
de astăzi – fiindcă totul se află în schimbare – dar diferența este de grad și
nu de tip. Desprinderea sau decuparea din această realitate complexă a ceea ce
se numește solidaritate etnică medievală sau „națiune medievală” este o
operațiune plină de riscuri. Cu toate acestea, națiunea medievală a existat și
ea trebuie studiată și cunoscută, chiar sub rezerva de formării prin
transpunerea în trecut a mentalităților de azi. Unele riscuri se pot evita,
renunțând la analizele teoreticienilor, istoricilor și pornind direct de la
surse. Dar a o lua mereu de la capăt înseamnă a trăi etern mitul lui Sisif. De
aceea, tot calea de mijloc – adică îmbinarea procedeelor – este cea de aur.
Cercetarea de față a evidențiat, credem, faptul că unii oameni medievali
gândeau și în termeni naționali. Această gândire a condus spre finalul Evului
Mediu la convingerea, afirmată la Conciliul de la Constanța (Konstanz), din
1414-1418, că națiunea este un popor distinct de altele prin relația de sânge (origine),
prin obiceiul unității și prin particularitățile de limbă. Cel puțin unii
dintre francezi, englezi, spanioli, români sau cehi au avut încă din secolele
XIII-XV convingerea că toți ai lor aveau aceeași origine, limbă, credință, că
formau o entitate care trebuia susținută, lăudată, apărată și iubită.
Susținerea s-a făcut cu ajutorul patriotismului, atunci când în „Cântecul lui
Roland” se vorbea de „dulcea Franță”, când Pierre de Blois scria că vrea să
trăiască și să moară acolo unde s-a născut și hrănit sau când cavalerii,
clericii și țăranii erau chemați să apere țara invadată de inamici. Există în
Evul Mediu o mândrie de a fi danez, german, scoțian, italian, maghiar sau
polonez, de a aparține unei culturi anume, unei țări și de a te sacrifica pentru
ea, Există în Evul Mediu războaie de eliberare „națională”, se depun eforturi
de alcătuire a statelor „naționale”, se scriu epopei „naționale”, se elaborează
limbile literare plecând de la cele vernaculare, se construiesc identități
„naționale”, pe baze reale sau imaginare, De la patriotism, se ajunge uneori,
și în Evul Mediu, la exacerbarea acestuia, adică la disprețuirea altora și a
patriilor lor, la ura nedisimulată față de străini, la atacarea străinilor și
la alungarea lor și chiar la episoade sângeroase, Aceste acte au fost numite de
unii manifestări ale naționalismului, iar de către alții manifestări de
șovinism sau xenofobie, Dar, indiferent de nume, ele țin de etnicitate și de
manifestarea sentimentului adiacent ei în Evul Mediu.
Descoperirea și evidențierea sentimentului național, a atitudinilor legate de etnicitate, în diferite ipostaze ale vieții, este legitimă. Astfel, s-a putut remarca prezența etnicului în Biserică și în realitățile adiacente ei (la curia papală, în concilii, în cruciade, între monahi, în bisericile dintre granițele unor state etc.), în diferitele state care au funcționat atunci, în afirmarea monarhiei, în procesul căutării și exaltării originilor, în rostirea limbii proprii, în universități, în cadrele unor mari conflicte armate, Pe parcursul evidențierii acestor fapte, s-a avut mereu în vedere că etnicul era o realitate între altele, că el nu domina decât uneori gândurile și atitudinile oamenilor, că viața era mult mai complexă decât reușește s-o arate decupajul de față. Poate, uneori, sublinierea rolului etnicității medievale s-a făcut mai apăsat, fiindcă este foarte larg răspândită prejudecata că sentimentul național sau etnic există numai începând cu epoca modernă și mai ales în secolele XIX și XX. Se poate aduce și un argument logic – bazat tot pe evoluția istorică – îndreptat împotriva acestei prejudecăți: se știe că popoarele europene de astăzi s-au format, în linii mari, în urma unor profunde transformări, în mileniul I al erei creștine; se poate oare admite, astfel stând lucrurile, că aceste popoare nu și-au manifestat etnicitate a decât după șapte-opt secole sau că numai trăirea modernă a etnicului este cea veritabilă și autentică? Nimic nu îndreptățește o asemenea judecată, iar faptele istorice au dovedit-o cu prisosință. Oare excluderea germanilor din Praga și exaltarea națiunii cehe imediat după 1400, vânarea evreilor și arabilor în Spania de către Inchiziție (în secolele XV-XVI) sau alungarea englezilor care invadaseră pământul Franței în timpul Războiului de 100 de ani (1337-1453) sunt, în esența lor, fapte atât de diferite de alungarea germanilor de tristă faimă din vestul Poloniei după 1944, de antisemitismul naziștilor sau de luptele fratricide dintre sârbi, croați și bosniaci (musulmani) din anii ’90 ai secolului al XX-lea? Evident, sunt diferențe legate de amploarea unor acțiuni, de numărul celor implicați, de intensitate, adică sunt deosebiri de formă, dar nu de fond. De aceea, se cuvine legitimată istoric existența națiunii medievale și a manifestărilor legate de ea. Altminteri, omul contemporan riscă să nu înțeleagă aproape deloc etnicitatea actuală, de la chestiunea bască la problema Macedoniei, de la luptele din Ulster (Irlanda de Nord) la realitățile din Kossovo și de la frustrarea Ungariei de după Trianon până la refacerea statelor baltice după colapsul URSS.
De când au realizat că au strămoși diferiți, că vorbesc limbi distincte, că au felurite credințe și tradiții, că poartă anumite tipuri de veșminte, că nu arată tocmai la fel, că nu mănâncă aceeași hrană etc., grupurile mai mari sau mai mici de oameni au început să-și manifeste etnicitatea. Atunci când trăirea ei nu a fost exacerbată, când oamenii nu au fost manipulați spre scopuri negative în numele ei, etnicitatea a oferit un cadru fundamental de viață decentă. În Evul Mediu, trăirile etnice au fost moderate, iar expresia „Eu sunt mai întâi creștin, apoi burgund și abia apoi francez” este în măsură să arate adevărata ierarhie a sentimentelor. Dar nu se poate nega și un cadru etnico-național de viață în acele vremuri, chiar dacă el nu este de prim plan.
Acest cadru național de viață este, însă, esențial pentru Europa actuală și chiar pentru omenirea în ansamblu. Cea mai cuprinzătoare organizație de state din lume se cheamă „Organizația Națiunilor Unite”, deși aici termenul de națiune are accepțiune politică, de „stat-națiune”. Deocamdată nu se întrevede nici o forță spirituală, morală, juridică sau de altă natură care să înlocuiască națiunile de pe pământ. Națiunea nu este cadrul ideal de viață a grupurilor umane, dar este cel mai general, mai răspândit, mai puternic. Acest cadru nu trebuie distrus, ci perfecționat, adecvat vieții de-acum, în așa fel încât omenirea să aibă convingerea că trăiește într-un concert al națiunilor. Iar dacă în numele națiunilor s-au produs conflicte, nu se pot acuza global națiunile de naționalism, ci doar liderii lor care le-au declanșat. Națiunile nu au decis războaie, ci doar au murit în aceste războaie. Ce s-ar întâmpla dacă am condamna definitiv dragostea, credința, biserica, familia, libertatea, democrația etc., în numele cărora s-au purtat atâtea războaie și s-au omorât atâția oameni? Parafrazându-l pe Seneca, eu nu-mi iubesc patria pentru că e mare, ci o iubesc fiindcă este a mea, iar prin dragostea aceasta față de locul nașterii mele și de cei născuți în același loc cu mine, îi pot iubi și pe aceia născuți în alte patrii, îi respect și sunt dornic să le împărtășesc valorile.
Descoperirea și evidențierea sentimentului național, a atitudinilor legate de etnicitate, în diferite ipostaze ale vieții, este legitimă. Astfel, s-a putut remarca prezența etnicului în Biserică și în realitățile adiacente ei (la curia papală, în concilii, în cruciade, între monahi, în bisericile dintre granițele unor state etc.), în diferitele state care au funcționat atunci, în afirmarea monarhiei, în procesul căutării și exaltării originilor, în rostirea limbii proprii, în universități, în cadrele unor mari conflicte armate, Pe parcursul evidențierii acestor fapte, s-a avut mereu în vedere că etnicul era o realitate între altele, că el nu domina decât uneori gândurile și atitudinile oamenilor, că viața era mult mai complexă decât reușește s-o arate decupajul de față. Poate, uneori, sublinierea rolului etnicității medievale s-a făcut mai apăsat, fiindcă este foarte larg răspândită prejudecata că sentimentul național sau etnic există numai începând cu epoca modernă și mai ales în secolele XIX și XX. Se poate aduce și un argument logic – bazat tot pe evoluția istorică – îndreptat împotriva acestei prejudecăți: se știe că popoarele europene de astăzi s-au format, în linii mari, în urma unor profunde transformări, în mileniul I al erei creștine; se poate oare admite, astfel stând lucrurile, că aceste popoare nu și-au manifestat etnicitate a decât după șapte-opt secole sau că numai trăirea modernă a etnicului este cea veritabilă și autentică? Nimic nu îndreptățește o asemenea judecată, iar faptele istorice au dovedit-o cu prisosință. Oare excluderea germanilor din Praga și exaltarea națiunii cehe imediat după 1400, vânarea evreilor și arabilor în Spania de către Inchiziție (în secolele XV-XVI) sau alungarea englezilor care invadaseră pământul Franței în timpul Războiului de 100 de ani (1337-1453) sunt, în esența lor, fapte atât de diferite de alungarea germanilor de tristă faimă din vestul Poloniei după 1944, de antisemitismul naziștilor sau de luptele fratricide dintre sârbi, croați și bosniaci (musulmani) din anii ’90 ai secolului al XX-lea? Evident, sunt diferențe legate de amploarea unor acțiuni, de numărul celor implicați, de intensitate, adică sunt deosebiri de formă, dar nu de fond. De aceea, se cuvine legitimată istoric existența națiunii medievale și a manifestărilor legate de ea. Altminteri, omul contemporan riscă să nu înțeleagă aproape deloc etnicitatea actuală, de la chestiunea bască la problema Macedoniei, de la luptele din Ulster (Irlanda de Nord) la realitățile din Kossovo și de la frustrarea Ungariei de după Trianon până la refacerea statelor baltice după colapsul URSS.
De când au realizat că au strămoși diferiți, că vorbesc limbi distincte, că au felurite credințe și tradiții, că poartă anumite tipuri de veșminte, că nu arată tocmai la fel, că nu mănâncă aceeași hrană etc., grupurile mai mari sau mai mici de oameni au început să-și manifeste etnicitatea. Atunci când trăirea ei nu a fost exacerbată, când oamenii nu au fost manipulați spre scopuri negative în numele ei, etnicitatea a oferit un cadru fundamental de viață decentă. În Evul Mediu, trăirile etnice au fost moderate, iar expresia „Eu sunt mai întâi creștin, apoi burgund și abia apoi francez” este în măsură să arate adevărata ierarhie a sentimentelor. Dar nu se poate nega și un cadru etnico-național de viață în acele vremuri, chiar dacă el nu este de prim plan.
Acest cadru național de viață este, însă, esențial pentru Europa actuală și chiar pentru omenirea în ansamblu. Cea mai cuprinzătoare organizație de state din lume se cheamă „Organizația Națiunilor Unite”, deși aici termenul de națiune are accepțiune politică, de „stat-națiune”. Deocamdată nu se întrevede nici o forță spirituală, morală, juridică sau de altă natură care să înlocuiască națiunile de pe pământ. Națiunea nu este cadrul ideal de viață a grupurilor umane, dar este cel mai general, mai răspândit, mai puternic. Acest cadru nu trebuie distrus, ci perfecționat, adecvat vieții de-acum, în așa fel încât omenirea să aibă convingerea că trăiește într-un concert al națiunilor. Iar dacă în numele națiunilor s-au produs conflicte, nu se pot acuza global națiunile de naționalism, ci doar liderii lor care le-au declanșat. Națiunile nu au decis războaie, ci doar au murit în aceste războaie. Ce s-ar întâmpla dacă am condamna definitiv dragostea, credința, biserica, familia, libertatea, democrația etc., în numele cărora s-au purtat atâtea războaie și s-au omorât atâția oameni? Parafrazându-l pe Seneca, eu nu-mi iubesc patria pentru că e mare, ci o iubesc fiindcă este a mea, iar prin dragostea aceasta față de locul nașterii mele și de cei născuți în același loc cu mine, îi pot iubi și pe aceia născuți în alte patrii, îi respect și sunt dornic să le împărtășesc valorile.
PUȘI
DINULESCU
Decizie grea şi spinoasă la Uniunea Scriitorilor
De-abia acum, pe 3 iunie, după 21 de zile, se publică de către Uniunea Scriitorilor, că pe13 mai s-a întrunit juriul său şi a decis nominalizările, pe care le chiar şi înşiruie, pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2018, care se vor acorda pe 17 iunie, desigur, în cadrul unei gale fastuoase.
Ce s-o fi întâmplat în aceste trei săptămâni? Or fi stat juraţii la bibliotecă şi or fi tocit cărţile acolo? Dar sunt destui şi din provincie! Le-or fi distribuit aleatoriu la câte unul? Dar cum să care bieţii oameni atâtea kilograme după ei?
Sau să fi fost nişte funcţionari sau nişte tineri scriitori, oameni de casă ai Uniunii, care or fi făcut ei vreo preselecţie, încredinţând juriului numai ce crezură ei că e muc şi sfârc. Iar juriul, strâns acolo la o cafea, o apă minerală şi nişte prăjiturele, o fi decis.
Bine, bine, dar se spune în comunicat că pe 13 mai s-a decis lista nominalizaţilor!
Ei, drăcie! Care o fi taina!?
O primă nedumerire a mea vine de la chestia că de ce dacă juriul s-a întâlnit şi a decis pe 13 mai, cum de s-a amănat data decernării premiilor de pe 27 mai, cum era prevăzut iniţial, tocmai pe 17 iunie?
A doua nedumerire e că unde-i cartea mea, „Teatrul dinulescian“, având subtitlul „cinci piese în contra direcţiei de azi din teatrul românesc şi un eseu“? Dacă n-aş vedea că juriul e compus din oameni într-adevăr pricepuţi şi serioşi, aş putea crede că este vorba de o conspiraţie ticăloasă. Dar această variantă o exclud cu vehemenţă. Cred mai degrabă că volumul meu a fost pierdut sau, mai ştii, chiar sustras, de acolo, de la biblioteca Uniunii, unde l-am depus. Dac-ar fi de luat în seamă în mod obiectiv calităţile unei pese de teatru, adică forţa şi identitatea bine definită a personajelor, legitimitatea story-ului, răsturnările de situaţie, semnificaţia şi originalitatea tratamentului subiectului, umorul sub forma lui superioaă care este umorismul , n-aş putea lipsi dela masa mare întinsă. Iar eseul „Cum să scrii o piesă de teatru bună “, de aproape o sută de pagini, care încheie cartea, este un studiu fundamental realizat cu mijloace şi criterii adesea noi, cercetând piesele Hamlet, Pescăruşul, O scrisoare pierdută şi Steaua fără nume.
Într-adevăr, se pare că mi-au murit lăudătorii, dar deşi cimitirile sunt pline de oameni de neînlocuit, eu sunt optimist încă şi aştept provincial!
De-abia acum, pe 3 iunie, după 21 de zile, se publică de către Uniunea Scriitorilor, că pe13 mai s-a întrunit juriul său şi a decis nominalizările, pe care le chiar şi înşiruie, pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2018, care se vor acorda pe 17 iunie, desigur, în cadrul unei gale fastuoase.
Ce s-o fi întâmplat în aceste trei săptămâni? Or fi stat juraţii la bibliotecă şi or fi tocit cărţile acolo? Dar sunt destui şi din provincie! Le-or fi distribuit aleatoriu la câte unul? Dar cum să care bieţii oameni atâtea kilograme după ei?
Sau să fi fost nişte funcţionari sau nişte tineri scriitori, oameni de casă ai Uniunii, care or fi făcut ei vreo preselecţie, încredinţând juriului numai ce crezură ei că e muc şi sfârc. Iar juriul, strâns acolo la o cafea, o apă minerală şi nişte prăjiturele, o fi decis.
Bine, bine, dar se spune în comunicat că pe 13 mai s-a decis lista nominalizaţilor!
Ei, drăcie! Care o fi taina!?
O primă nedumerire a mea vine de la chestia că de ce dacă juriul s-a întâlnit şi a decis pe 13 mai, cum de s-a amănat data decernării premiilor de pe 27 mai, cum era prevăzut iniţial, tocmai pe 17 iunie?
A doua nedumerire e că unde-i cartea mea, „Teatrul dinulescian“, având subtitlul „cinci piese în contra direcţiei de azi din teatrul românesc şi un eseu“? Dacă n-aş vedea că juriul e compus din oameni într-adevăr pricepuţi şi serioşi, aş putea crede că este vorba de o conspiraţie ticăloasă. Dar această variantă o exclud cu vehemenţă. Cred mai degrabă că volumul meu a fost pierdut sau, mai ştii, chiar sustras, de acolo, de la biblioteca Uniunii, unde l-am depus. Dac-ar fi de luat în seamă în mod obiectiv calităţile unei pese de teatru, adică forţa şi identitatea bine definită a personajelor, legitimitatea story-ului, răsturnările de situaţie, semnificaţia şi originalitatea tratamentului subiectului, umorul sub forma lui superioaă care este umorismul , n-aş putea lipsi dela masa mare întinsă. Iar eseul „Cum să scrii o piesă de teatru bună “, de aproape o sută de pagini, care încheie cartea, este un studiu fundamental realizat cu mijloace şi criterii adesea noi, cercetând piesele Hamlet, Pescăruşul, O scrisoare pierdută şi Steaua fără nume.
Într-adevăr, se pare că mi-au murit lăudătorii, dar deşi cimitirile sunt pline de oameni de neînlocuit, eu sunt optimist încă şi aştept provincial!
GEORGE ANCA
Leucemia lui Vasile
Este bolnav de leucemie. - Lasă-l în
pace.
Înainte băusem bere cu Hristos Ziatas,
acum doctoranzii medici aduseseră tot bere şi miroseam ca în seara aceea. M-am
abătut pe la doamnele de la relaţii. - Aş vrea să miros acel parfum. - Ia uite,
domnule. - Al cui e magnetofonul? - Al lui Luri.
Murmurul jazzului îndepărta parfumul.
Dar aseară miroseam a bere. Eşti tare să lucrăm în doi, vorba mortului. -
Doamne fereşte, nu putem face un roman în doi inşi, am încercat amândoi să
imprimăm unul, cu un hoţ de geniu cu care am speriat multă lume, de la
procurorul ţării până la înlăcrimarea unor artişti. El era tare şi refuza
tandemul. Acum eu mă simt tare şi tu să fii şi mai tare.
Manole făcuse teză de licenţă “Bolile
de copii şi influenţa factorilor cosmici”. Ochelarii cu multe dioptrii, faţa
mică, părul bogat şaten, trupul slăbănog, vorba piţigăiată şi tăioasă,
discursul despre destinul norocos al unui om născut în 1941 la ora 12 într-o
zi, chiar de doamna Popa – îmi pare că plângea în aşteptarea revelaţiei
astrologului. Ladea îmi spusese că băiatul acela e închis. Trigoanele îl arătau
destul de bine. Începuse să bănuiască din ispitirile celorlalţi – a susţinut
repede că nu există zodii bune sau zodii rele, ci numai configuraţii bune sau
rele. Când doamna Isolde, obosită de româneasca ei conjugală, într-un cămin în
care soţul ei, decanul, ar fi fost vârât până în gât în poluare şi în câinele
lor – chiar aşa s-a exprimat, nu mai ştiu dacă în română sau în franceză, şi
lumea îi făcea conversaţie, ea îi saluta pe copii în limba doamnei De Gaule,
când doamna Isolde a refuzat berea, astrologul a insistat cu un: Certainement?
După jocurile cu Maria şi Ionuţ, ne-am
pregătit de plecare, eu şi Manole. Am sărutat copiii şi am ieşit împreună.
Manole mi-a destăinuit povestea a trei cazuri de leucemie vindecate. O femeie
era condamnată de medici. A mers acasă, a căpătat şi o sarcină - moarte sigură
-, dar a născut şi trăiesc şi ea şi copilul. Cui i-a spus n-a crezut că avusese
leucemie, un singur medic, da. Ceilalţi doi s-au vindecat luând leacuri unul de
la un cioban, altul prin rugăciune. Mă gândeam la cronicizare, nici chimie,
nici alchimie.
Crede în dumnezeu? - Crede. - Atunci
mai are această cale. Aceasta şi cea a doctorului tradiţional de la
“Cantacuzino”. Înainte nu suferea popii, dar acum acceptă să-l cunune cu
Domniţa - pentru copil, spune, dar să aduc un popă credincios. - În Bucureşti
sunt vreo doi-trei. - Îi pot afla la patriarhie? - Patriarhia e o organizaţie
politică. - Bine, pe luni la Codlea sau Nestor.
Mâine voi merge la Cernica, la
călugări. Fi-vor credincioşi? Dar eu care le voi vorbi? N-am bani. Se vor ruga?
Voi lua la mine cartea scrisă de Vasile, “Roagă-te pentru mine” şi le voi da-o
şi îi voi îndemna să se roage ei, care cunosc căile, eu nu mă simt curat, mă
scald în util şi făcut, mă port la cealaltă extremă, vitalistă, cu faţa
neumbrită, anume pentru a-l atrage din nou în lumea nedreaptă şi frumoasă a
păcatelor, să ispăşim mai încolo, tot ca unul, tot ca acum. Când am spus “vorba
mortului” era vorba mea în acelaşi timp cu a lui, deveneam doi – unul tare, şi
Ladea venea să-şi plece amintirea familiei asupra noastră.
Astă-seară filmul poliţist îl va vedea
şi el, de n-ar fi cu spitale (şi era cu spitale, cu medici, cu vene, cu
moarte).
I-am spus bătrânei că vom merge la
policlinică. M-a servit mai tandră. Mi-a schimbat lenjeria de pat şi m-am
simţit în spital.
Am mers la baie. Mi-era ruşine să mă
dezbrac. Eu mă voi simţi bine în apa caldă şi prietenul meu moare, poate. Pielea
mi-era ca lenjeria nouă. Teama de a-mi evoca femei, în timp ce apa îmi
stimulează potenţa sexuală vană, aproape onanistă, se ţinea de-o parte. Eram
nenorocit “confort doi” şi asta prea
mult. Utilul morţii prietenului împărţea şi o victorie asupra mea. Privirea
noematică mă prăvălise în trăirile unor viitoare rătăciri.
I.A. (Ioan Alexandru?), povestea Ion
Ladea... Tot ce spuneţi voi sunt tâmpenii. Dumnezeu vorbeşte, poetul îi dă
replici... Poiet bătrân... Destinul, 1941.
A, destinul, să vă spun despre Raul
Volcinski. - Volcinski, zise doamna Letiţia. - Volcinski, spuseră ceilalţi. Cum
el, pus de oficialităţi să se sdreseze studenţilor turbulenţi, i-a aţâţat la
revoltă şi au rezistat trei zile, apoi, în închisoare, a lovit paznicii şi
portarul ieşind vreo zece metri şi urlând împotriva ruşilor şi pentru România,
chiar venind, târziu, la fostul coleg de grupă la Academia Comercială, ca la un
om mare, să-l reabiliteze – le-am povestit scenele cu Petrişor -, parcă era o
soartă mai violentă şi mai plină de evenimente, comparabilă totuşi cu a lui
Cravcenko, în versiunea de la Alexandria a lui Vasile. De ce nu-l suferea, la
sfârşit, Vasile pe Cravcenko, şi acestuia îi părea nespus de rău, de aceea
lupta lui Volcinsli mi se arăta neînţeleasă de toţi oamenii – şi de mine.
Seara la 11, am plecat de acasă înspre
Cernica. Luasem cartea lui Vasile “Roagă-te pentru mine”. În tramvaie şi apoi
în cimitirul pietrificat am recitit-o. În biserică, în timp ce alţii intrau şi
schiţau gesturi de pioşenie, am deschis cartea să continui de unde rămăsesem:
“Te superi dacă dorm goală? întrebă Felicia când se pregăteau de culcare”. Am
închis-o – şi aşa nu era nevoie să mă îndrăgostesc de nimeni şi să fac dragoste
în numele lui – aici chiar ne sincronizasem. Biserică mare, încap moaştele
frumos înfăşate sub geam ale lui Calinic. Am aprins două lumânări urmărind
figuri de călugări.
În cimitir am ajuns târziu, după ce nu
mai avusesem încotro. Priveliştea mi-a stat la căpătâi altădată. Seara, în
tramvai, am şi notat cu tristeţe, pe o foaie, fără să-mi mai recunosc nostalgia
de acum şi din totdeauna.:
duh regăsitule pe balta
mănăstirească mai adăpostit
ca-n tinereţea-mi
melancolică
împrejmuit de gardurile
betonate
podul acoperişul cerul te
închid
şi negrelor sutane nu dai
luciu
le părădeşti printre
pescari
şi automobilişti în haină
de piele
lespezi încălzite de flori
la candele
în stuful palid turmă peste
vechi
umbre de lunatic vânător
m-aş deşira să-ţi plumbui
marginea în rugăciune
ci mă opreşte gardul
aş luneca pe scară pân' la
streşini
ca altădată doară
acoperişul
pedepsitor îmi stă deasupra
şi n-aş avea nici jos nici
sus unde zbura
n-oi mai pluti şi-acum în
barcă
pe faţa fără boltă
ci printre moaşte şi
rudenii
în vecernia lui Ioan Gură
de Aur
Am în suflet atmosfera stufului
înconjurat de apă, a apei încercuite de păduri ca nişte morminte ale norilor şi
cerul. După mulţi ani, vraiştea cu adevărat tomnatecă o regăsesc milimetric
pusă la punct. Garduri şi instalaţii, ploile nu mai diluează uleiul din trupul
sfinţilor pictaţi şi nu mai duc pe creştete gunoi de bufniţe – m-am citat
astfel şi pe mine, fiindcă am tipărit cam în acelaşi timp cu Vasile. Am asistat
la reprezentaţia preotului călugăr în faţa unor femei modest îmbrăcate şi
docile. Le spunea într-un limbaj liniar şi plin de dezacorduri despre vechimea
bisericii, despre minunile Sfântului Nicolae şi se mira, iar eu îl mai pândeam
să-i dau de veste că a venit vremea să se roage pentru Vasile. Am ieşit, pe
veranda lungă a unui corp de case un călugăr bătrân se odihnea. Mă îndreptam spre
el, dar un adolescent cu priviri îngrozite, pe nepusă masă mă întrebă: - Nu vă
supăraţi, unde e ştrandul? - ? - Ştrandul. Încolo. Dar vara... - Da, vara. Ce
carte aveţi? - ... -Nu e de aici? - Nu, i-am răspuns, ascunzând cartea şi
apucând-o către călugăr – el, după mine, în spate – m-am întors şi dus a fost.
În biserică, la vecernie, nenorocul lui, mi se face un semn din spate, mă
întorc surprins, dar nu mai putea da înapoi: - Vă rog frumos, unde sunt
moaştele Sfântului Calinic?
M-am întors fără un cuvânt. O babă i
le-a arătat în dreapta.
Acum văd că antipaticul adolescent îmi
semăna mult la vremea primelor drumuri la Cernica. Îl cunoşteam de pe atunci pe
Vasile şi el se purta cu mine cum mă purtam eu cu adolescentul. Pe drept.
În cimitir am sfârşit de citit. Şedeam
mai mult în picioare, căci pe o piatră îngheţasem. Admiram literatura lui
Vasile. Plănuiam să scriu depre ea. O gustam mai mult ca oricând, proporţional
cu aprofundarea semnificaţiei la care ţine atât de mult. Cunoaşte secretul
unităţii.
În biserică, la “roagă-te pentru noi,
sfinte părinte Ioane Gură de Aur”, am început să mă liniştesc - rugile sunt pentru noi toţi şi vii şi morţi
- “fără deosebire” - cum sună o vorbă la modă. Mă decisesem, în mijlocul
efortului de a memora fragmente de rugă, să compun eu una. Însă nu aveam unde
să mă rog – tot la pădure (nirvana) m-am gândit. Nu mai era ca astă-vară.
Înalţi rugăciunea, dar cu un dor real de mântuire.
După slujbă, îl lăsam pe Vasile să se
stingă, numai că nu mă bucuram – deşi mă suspectez şi de asta: nu-i vreau
moartea, dar după o surdă durere în faţa destinului, sar la o bucurie şi o
invidie de nebun, chiar dacă văd clar că moartea lui e altfel decât morţile
imaginate şi că-mi rămân mie cele izvorâte din ficţiunea lui. Călugăr
credincios n-am mai îndrăznit să caut. Eu trebuie să mă rog, cât oi fi de
nimicnic.
Am sunat la Diaconi şi, sus, între două
cărţi de Troţki, moştenite cu casa de la Nebun, şi cartea lui Vasile, am
schimbat în două minute vorbe iscoditoare despre popii credincioşi.
- Să-l trimitem la Haiduc.
Niciun răspuns.
Am câştigat două partide de şah şi am
pierdut una. Se întâmplă să am rezultatul pe care îl avea Vasile asupra mea.
Dar, mai înainte, toţi aveau acelaşi rezultat în luptele cu mine. Se duce
Vasile, vin eu.
“Gândesc” aşa spre a-mi menţine
repeziciunea în mişcări. După atâta neplâns, azi, în cimitir, numai simţind că
mie nu are cine să-mi pună după moarte lumânare sau flori, amintindu-mi că nu
am trecut pe la taica sau Miorica şi pe dreptate mi s-o întâmpla la fel, m-au
podidit lacrimi scurte. M-am plâns pe mine, nu pe prietenul meu.
“După ce mi se pune sânge, a doua zi sunt bleg”. La fel şi
eu cu peisajul mănăstiresc, altul, deşi de acelaşi grup sangvin cu cel respirat
de ani, abia mai aveam putere să văd cu ipocrizie titlul scris de Vasile pe
copertă: “Roagă-te pentru mine”.
SILVIAN FLOAREA
Sunt cel mai indisciplinat (profesor)
Sînt cel mai indisciplinat profesor din cîți cunosc. Nu știu ce să mă mai fac cu mine! Abia mă mai suport! Dar alții cum s-o facă?... Sînt cel mai indisciplinat profesor (și o spun în cunoștință de cauză) din următoarele motive:
1. sînt de trei generații în învățămînt (bunicul, părinții și eu) și nu prea știu eu cum e cu școala și cu tot angrenajul ei;
2. am peste 25 de ani în aceeași școală (școala la care am fost și elev și profesor și director);
3. am toate gradele didactice + un doctorat;
4. de 13 ani am gradație de merit (oare pentru rezultate recunoscute de Inspectorat?);
5. am avut rezultate interesante la olimpiada de limba și literatura română cu elevii pe care i-am pregătit (printre altele... locul I pe județ și calificare la faza națională, locuri II și III - toate la clasele de liceu);
6. am mentorat elevi talentați în cadrul cenaclului școlii și i-am ajutat să publice cărți (proză + poezie) la edituri importante;
7. am publicat auxiliare școlare (cinci), una dintre ele chiar la E.D.P. (un dicționar de termeni literari pentru liceu) - în afara celor peste 20 de volume personale (poezie, proză, critică literară, teatru) - lucru pentru care mă învinovățesc deoarece mi-au furat din timpul pe care trebuie să îl consacru altor activități didactice precum participarea la concursuri festiviste și perfecționări prin CCD (pour les connaisseurs);
8. am luat atitudine ori de cîte ori un coleg era persecutat sau nedreptățit de conducerile succesive ale școlii, atrăgînd atenția că 40-45 de capete văd mai bine lucrurile decît unul singur (!);
9. am participat o vreme (pînă anul acesta la consiliile profesorale; în naivitatea mea nescuzabilă am crezut că acest for chiar ia decizii și contează în școală! Cînd mi s-a relevat convingerea că am de-a face cu un director care chiar le știe pe toate și chiar le poate face pe toate, premeditînd în imensa-i înțelepciune TOTUL, am hotărît să zic pas și să dau un pas înapoi prin absența de la aceste adevărate măceluri ale democrației și frizări ale bunului-simț;
10. mă simt teribil de vinovat pentru toți acei profesori care au fost alungați din școală pentru că au avut îndrăzneala să aibă o părere diferită față de cea a lui cappo di tutti capi;
11. pentru că nu mă duce capul să-i înțeleg pe colegii de cancelarie care vorbesc numai pe la colțuri (ce se făceau dacă erau în Oltenia, unde clădirile nu au colțuri... știți bancul!); care stau cu capul atît de plecat, încît li s-a unit cu degetele de la picioare, așteptînd ceva resturi de oase rămase de la ospețe); probabil, mă gîndesc în nimicnicia mea, că știu ei ce tac: ei tac profesional (!);
12. sînt f.f.f.f supărat pe mine că nu mă pot identifica nicidecum cu spiritul gregar, cu unanimitatea cuminte, cu indolența și cu acceptarea mediocrității cînd este vorba despre educație, despre instrucție; supărarea decurge și din faptul că părinții mei mi-au dat o astfel de traiectorie în viață, să devin răufăcătorul care am ajuns și merit, pentru toate acestea și, probabil pentru multe altele, că am fost chemat în fața onoratei comisii de disciplină din școala mea, pentru că nu am participat la consiliile profesorale din acest an! Comisie din care face parte și o fostă elevă de-a mea! Curat abatere disciplinară, pentru care merit o sancțiune, zic!
P.S. Am pus aceste 12 puncte ale motivelor pentru care sînt atît de scîrbit de mine, ca să se înțeleagă măcar în al 12-lea ceas că ceea se întîmplă în școala mea... este chiar de al 12-lea ceas! (à bon entendeur, salut!)
Căldură mare, monșer!
Sînt cel mai indisciplinat profesor din cîți cunosc. Nu știu ce să mă mai fac cu mine! Abia mă mai suport! Dar alții cum s-o facă?... Sînt cel mai indisciplinat profesor (și o spun în cunoștință de cauză) din următoarele motive:
1. sînt de trei generații în învățămînt (bunicul, părinții și eu) și nu prea știu eu cum e cu școala și cu tot angrenajul ei;
2. am peste 25 de ani în aceeași școală (școala la care am fost și elev și profesor și director);
3. am toate gradele didactice + un doctorat;
4. de 13 ani am gradație de merit (oare pentru rezultate recunoscute de Inspectorat?);
5. am avut rezultate interesante la olimpiada de limba și literatura română cu elevii pe care i-am pregătit (printre altele... locul I pe județ și calificare la faza națională, locuri II și III - toate la clasele de liceu);
6. am mentorat elevi talentați în cadrul cenaclului școlii și i-am ajutat să publice cărți (proză + poezie) la edituri importante;
7. am publicat auxiliare școlare (cinci), una dintre ele chiar la E.D.P. (un dicționar de termeni literari pentru liceu) - în afara celor peste 20 de volume personale (poezie, proză, critică literară, teatru) - lucru pentru care mă învinovățesc deoarece mi-au furat din timpul pe care trebuie să îl consacru altor activități didactice precum participarea la concursuri festiviste și perfecționări prin CCD (pour les connaisseurs);
8. am luat atitudine ori de cîte ori un coleg era persecutat sau nedreptățit de conducerile succesive ale școlii, atrăgînd atenția că 40-45 de capete văd mai bine lucrurile decît unul singur (!);
9. am participat o vreme (pînă anul acesta la consiliile profesorale; în naivitatea mea nescuzabilă am crezut că acest for chiar ia decizii și contează în școală! Cînd mi s-a relevat convingerea că am de-a face cu un director care chiar le știe pe toate și chiar le poate face pe toate, premeditînd în imensa-i înțelepciune TOTUL, am hotărît să zic pas și să dau un pas înapoi prin absența de la aceste adevărate măceluri ale democrației și frizări ale bunului-simț;
10. mă simt teribil de vinovat pentru toți acei profesori care au fost alungați din școală pentru că au avut îndrăzneala să aibă o părere diferită față de cea a lui cappo di tutti capi;
11. pentru că nu mă duce capul să-i înțeleg pe colegii de cancelarie care vorbesc numai pe la colțuri (ce se făceau dacă erau în Oltenia, unde clădirile nu au colțuri... știți bancul!); care stau cu capul atît de plecat, încît li s-a unit cu degetele de la picioare, așteptînd ceva resturi de oase rămase de la ospețe); probabil, mă gîndesc în nimicnicia mea, că știu ei ce tac: ei tac profesional (!);
12. sînt f.f.f.f supărat pe mine că nu mă pot identifica nicidecum cu spiritul gregar, cu unanimitatea cuminte, cu indolența și cu acceptarea mediocrității cînd este vorba despre educație, despre instrucție; supărarea decurge și din faptul că părinții mei mi-au dat o astfel de traiectorie în viață, să devin răufăcătorul care am ajuns și merit, pentru toate acestea și, probabil pentru multe altele, că am fost chemat în fața onoratei comisii de disciplină din școala mea, pentru că nu am participat la consiliile profesorale din acest an! Comisie din care face parte și o fostă elevă de-a mea! Curat abatere disciplinară, pentru care merit o sancțiune, zic!
P.S. Am pus aceste 12 puncte ale motivelor pentru care sînt atît de scîrbit de mine, ca să se înțeleagă măcar în al 12-lea ceas că ceea se întîmplă în școala mea... este chiar de al 12-lea ceas! (à bon entendeur, salut!)
Căldură mare, monșer!
LILI HANGANU
Mme
lacana și-a amintit că era la clinica medicală, cu reclama: Facem România bine.
Văzuse un panou publicitar imens, pe un deal, în drum spre mare. Panoul era
amplasat lîngă o altă firmă, de făcut cruci, plăci și alte alea. Marmură albă.
Cum mergi spre mare, pe stînga. Cînd te întorci, pe dreapta. Dacă la întors,
mergi cu spatele, rămîne tot pe stînga. Amănuntele astea o făceau să-și ia
gîndul de la zgomotul trepidant. Ca și cum cineva lucra cu un pickhammer, pe
puiul ei de pernă. Simțea zgomotul în gît, după care a coborît în plex și acolo
s-a oprit. Adică, nu a mers în altă parte, nu că ar fi încetat. Atunci, Mme
lacana se hotărăște să... Nu, nu face precum Veronica lui Coelho, ci se
hotărăște să deschisă sertarele comodei sale. Pentru că nu reușește să dea nici
măcar de comodă, din cauza condițiilor neprielnice, se hotărăște să urmeze o
voce. Nu orice voce, ci Vocea. Știți, există liniștea sunetului și liniștea
dintre sunete. Și, mai există și voci liniștite. O astfel de voce putea accesa,
pentru a trece cu bine, prin... Și Vocea asta era răspîndită prin mai multe
sertare; și se compunea și se aduna, la nevoie. Sau, așa presupunea Mme lacana,
din moment ce nu avea nevoie de efort suplimentar, pentru a o trezi în ea. O
voce blîndă, care o liniștea cu duioșie. O voce e ca un fir înainte mergător,
de care te agăți, pas cu pas. Ce e o voce? Ce e un sunet? Îl vezi? Poți pune
mîna pe el? Nu. Te înfioară? Îți spune: - Vino! Și atunci, faci primul pas. În
gol sau pe drum, sau în Grădina deliciilor sau în Grădina cărărilor care se
bifurcă, (asta ca să pricepem că Mme lacana l-a citit, la pas, chiar și pe
Borges), asta nu importă, acum. Ideea e că, o voce poate rezona profund, poate
schimba o viață, o lume, o clipă. O oră. Așa că Mme lacana a accesat Vocea și a
rezistat. Mai deschidea din cînd în cînd, alternativ, cîte un ochi. Poate că
grilajul alb dispăruse. Sau poate că inventaseră niște holograme mici. L-ar fi
ales pe Keanu Reeves, desigur. Nu. Nu au inventat nimic.
La un moment dat, se înecase. Tot din
cauza zgomotului sacadat. Și a pauzelor. Și a alarmelor. Și a tunelului alb,
care se tot lungea la anumite intervale. Chiar! Nu prea înțelegea de ce nu se
spune ”intervaluri”, adică, o chestie ce se întîmplă între valuri de alte
chestii, nu-i așa?
A accesat iar Vocea, ca să o scoată
la liman. A reușit să-și dreagă gîtul și propria voce interioară, fără să se
miște. La un moment dat, o apucase și o moleșeală duioasă, vecină cu un leșin
ne-extatic. Probabil, și lipsa aerului... După o nouă tură de alarmă și încă o
lungire de tunel, i-a trecut prin minte, dacă s-ar fi întîmplat ceva groaznic?
Nu, acolo, în interior, cu tot vacarmul controlat și trepidant. Ci, cu
ceilalți, afară. Cum ar fi ieșit din...?
- Bîrrr!
S-a strîns toată, ca un cocon
mătăsos, în jurul Vocii. Care, la rîndul ei, era un fir mătăsos, în jurul unui
creionaș. Mme lacana simte cum palpită în ea. Culmea era, ca prin halatul
albastru, de unică folosință - și, de aceea, la limita indecenței de
transparent -, să i se vadă sfîrcurile. Nu putea nici să rîdă, nici să-și
scarpine nasul, care începuse să o mănînce, de la atîta reținere de a..., nu
putea să nimic.
Brusc s-a făcut liniște. Tunelul s-a
retras treptat, iar grilajul a fost dat la o parte. Nu, nu de Keanu. Nici pe
departe. Mme lacana și-a adunat discret poalele hîrtiei albastre și a pășit în
papucii albi, tot de unică folosință, spre o viață unică și folositoare. La foc
mic sau la foc mare, acum, na! Știți cum e cu brichetele?...
- Frumoase și proaste! Și scumpe! Și
piezo! Piezo rele, nu, piezo bune. Piezo cea bună trece pofta cea rea!
Și... tot
așa.
*
-
Dacă s-ar fi întîmplat ceva groaznic, afară?... Cum ar fi ieșit? Cine ar fi
scos-o, din tunelul-capsulă, ca să-i salveze pe ceilalți?
Asta era una dintre problemele cu
care se confrunta Mme lacana. Prea voia să-i salveze pe toți! Chiar i se
repetase lucrul acesta, cu un oarecare reproș, primit, uneori, tocmai de la
cei, care apelaseră la ea. Mme lacana se gîndea cum are să procedeze în
continuare. Dar mai întîi, savura o brioșă. Da, o brioșă! Prea multă lume,
vîntură cu emfază, madlenele. Dacă nu o scotea din anonimatul gastronomic,
fluvialul Proust, și acum, madlena era o prăjiturică de familie, pentru fetele
cuminți. Deh! Fete-n floare sau fete mai spre ofilire, acum, na! Ce pretenții
să avem, după o jumătate de secol și ceva mărunțiș? De la cincizeci în sus,
anii, deceniile devin mărunțiș. Întrebați-i pe Romeo și Julieta, de exemplu,
dacă nu-i așa...
După ce terminase brioșa, Mme lacana
își spuse, în timp ce punea în cleștișori, două prosoape ude:
- Ce atîrnă mai greu? Nespusele sau
netrăitele? În ce formă devin păcate capitale? Sau păcate mai mici, greșeli,
defecte. Cum se transformă în drame? În traume? Cît și cum se transmit
generațiilor următoare? Cum să facem să nu mărim fricile, temerile moștenite.
Cum să facem să nu le dăm mai departe? Ce cale? Ce tehnici de introspecție și
de sublimare, astfel încît, produsul rezultat să fie ceva benefic? Pentru
propria persoană și pentru cei din jur, mai mult sau mai puțin apropiați. (...)
La urma urmei, Sodoma și Gomora, nu de netrăite, duceau lipsă. Ci de nespuse...
Despre nesupunere, au vorbit alții, cu mult mai înțelepți.
Odată cu ultimul cîrlig de rufe, s-au
terminat și întrebările, care-i tot dădeau tîrcoale, de la o vreme. Are să vadă
ce va fi, cînd se vor termina și tîrcoalele.
- Totuși, în angoasa unui tînăr, cît
din nespusele de familie se regăsește? Poveștile de familie. Da. Însă,
nespusele de familie... Aici e aici.
Și-a amintit cu oarecare nostalgie de
pledul albastru cu steluțe albe. Pufos și moale. Avea o moliciune potrivită
pentru răcoarea nopților de toamnă, cînd încă ne încălzește ruginiul lumii, cu
foșnete blînde. Miroase a iarnă, însă, iarna nu e pornită. Gerul nu a inventat
primul fulg de nea. Și-atunci, un pled moale și pufos e numai bun.
- Eh, să-i fie bine! spuse Mme
lacana, cu gîndul la străinul nebun, pe care-l învelise, cu o seară înainte.
Uff, tremura de frig și scîncea în somn. Căldura păturii sau ușoara bătaie pe
umăr l-au liniștit. Cînd s-a întors de la Clubul de tango, după cîteva ore, Mme
lacana nu l-a mai găsit pe treptele de la intrare.
- Ce s-o fi întîmplat cu el?
Era prea devreme, ca să întrebe prin
vecini. Mai dispăruse o dată, pentru mult timp. Și revenise...
- Ei, și-atîta cu el. Dacă salvezi un
om, se spune că, salvezi o lume. Dacă salvezi o pasăre sau o floare, sau un
animăluț, atunci vezi și pe mai departe. Răstimpul tău se armonizează cu
răstimpurile lor și-i vezi și-n generațiile următoare... Cu oamenii e
complicat. Vin, pleacă... Iar vin, pleacă, iar... Vin să te salveze, la rîndul
lor. Și-apoi, pleacă. Și...
Uitase să închidă fereastra din pod.
Era mîndră de podul ei, de mansarda ei secretă. Era spațiul liniștii ei, așa
cum timpul liniștii ei era să privească un om viu. Să-l asculte, să-l miroasă,
să-l traverseze și să se lase traversată. Ca o umbră, diluată de lumină, ca o
urmă, dizolvată de apă. Ca două umbre, ca două ape. Ca o memorie duală, formată
din două lumi diferite, dintr-un univers și dintr-un cosmos. Dintr-o dezordine,
care tinde spre ordonare și dintr-un principiul ordonator, care presupune și
haos.
- Ah, scările
astea! Ce mai trosnesc. Să chem pe cineva priceput!
*
-
Tu nu grăbești, iar eu nu ”mă” repet.
Așa ar fi dorit să-i spună. Stăteau
față în față, fiecare în altă celulă. Gratii invizibile, divizibile la doi.
Uneori, la alți doi. Ecranări temporale, temporar arbitrare. Trăiri, stări,
situații. Fiecare trăim, împletind firele unei realități obișnuite, cotidiene,
în care simțurile ne inserează, cu firele unei realități virtuale, în care
simțurile ne sugerează, ne lasă opțiuni de alegere.
- Nu știu cum, ne găsim pe aceeași
lungime de undă. Nu știu cum reușim să fim și aici, și acolo. Și aici-aici, în
realitatea din jur și în acolo-aici, în realitatea, creată din cuvinte și
tăceri. Nu știu. Poate că se va descoperi o nouă dimensiune. O vor dezlega
fizicienii, iar cei tari la matematică o vor pune în formule potrivite.
Savanții îi vor găsi un nume.
Și asta i-ar fi spus, dacă puteau
vorbi. Stăteau față în față. Și, tăceau.
- Știi, astăzi, în aparatul acela
bezmetic. Mi-a fost rău. Un rău feroce. Tot așa, mut. Atac de panică. Și nu
trebuia să mă mișc, și palma stîngă, amorțită, deja, de la durere, transpirată
pe pompa de panică. Sau, cum naibilor, îi spune!?! Oricum, ceva cu ”de panică”.
Nefericită alegere! Și grilajul ăla alb și aparatul ăla mare și greu! Și alb.
Știi, că am spaimă de alb!
- De cînd cu...
- Da, de cînd cu...
- De cînd cu...
- Da, de cînd cu...
Așa i-ar fi răspuns, dacă el ar fi
știut. Poate că, i-ar fi povestit. Sau, poate că, ar fi evitat. Ar fi lăsat-o
pentru altădată.
- Ce sordidă e frica. Lipsa
auto-controlului. Teama de teamă. Ți-am ascultat vocea și... cumva, am reușit.
Nu știu cum. Uite, Înainte de a intra la RMN, am fumat o țigară. Apoi, după mai
bine de o oră, alta. Și, abia la a doua, am văzut turnul din față, un schelet
metalic, de cel puțin treizeci de metri, vopsit în alb și roșu, cu multe antene
parabolice. La prima țigară, nu-l observasem. Cum? Stăteam fix în același loc
și priveam în aceeași direcție. Magnetul ăla mi-a deschis ochii. Culorile erau
mai intense, verdele mai verde și albastrul, mai albastru. Și scheletul ăla,
alb-roșu. În fine... Fleacuri.
(...)
(...)
Și povestea omului, care aștepta. Se
plimbase prin mai multe clinici, unde aveau loc la RMN, cel mai devreme, în
august:
- Da, doamnă, în august sau septembrie,
sau noiembrie! Abia aici, am găsit în iunie. Am alunecat în cadă, pe săpun.
M-am lovit cu capul de faianță. De două luni, am dureri. La Urgență, am stat
zece ore! O oră, ca să-mi facă investigațiile și alte nouă, ca să primesc
rezultatul. Nu aveau timp... Dar să vedeți ce a pățit vecinul meu, de la etajul
zece. El nu face baie, face doar duș. Că are 180 de kilograme. Și nu se mișcă,
nu iese. De cînd i-a murit soția, doarme cu ușa descuitată. Eu îi fac piața, îi
mai cumpăr de ce are nevoie... A amețit în baie și a căzut cu o mînă peste
etajera de la oglindă. S-a tăiat. A alunecat și a căzut în cadă, și s-a
înțepenit acolo. Dacă nu mergeam la el, murea. Da, doamnă! M-am dus doar să văd
ce face și să-i spun: Noapte bună! Am încercat să-l scot. Cu greu l-au ridicat
cei de la Salvare. Că are 180 de kilograme. Era lovit și la cap. Acum e mai
bine. I-au dat tratament.
Omul, care își aștepta rîndul, nu
avea mai mult de 50-52 de kilograme. Și a ieșit din realitatea lui, ca să intre
în realitatea altcuiva. Cale de cîțiva pași distanță. Cîțiva pași și, poate, o
viață...
(...)
Mme lacana s-a întors cu fața la
perete, îmbrățișîndu-și puiul de pernă. Nici un pickhammer nu-i deranja
plînsul. Nici măcar un licurici. Lacrimile veniseră încetișor, antrenînd, în
rețeaua lor recurentă, o descărcare electrică. De acel scurtcircuit avea
nevoie, ca să intre subit, într-un somn fără vise, fără amintiri, fără memorie.
Doar a scîncit:
- Noapte bună.
- Noapte bună.
Însă, nici
asta nu-și va mai aminti.
Serge Gainsbourg
Dumnezeu
Fumăorul
Dumnezeu
pufăie havane
Îi tot văd cerul gri-închis
El eu fumăm şi noaptea-n vis
Iubito
Îi tot văd cerul gri-închis
El eu fumăm şi noaptea-n vis
Iubito
Tu nu fumezi decât gitane
Albastra-ţi pâclă mai mereu
Mă-nlăcrimează domnul meu
Singurul după Dumnezeu
Albastra-ţi pâclă mai mereu
Mă-nlăcrimează domnul meu
Singurul după Dumnezeu
Dumnezeu
pufăie havane
Chiar înăţimea sa mi-a zis
Că fumul duce-n paradis
Iubito
Chiar înăţimea sa mi-a zis
Că fumul duce-n paradis
Iubito
Tu nu fumezi
decât gitane
Fără de care ţi-ar fi greu
Dar uită-te cât baremi eu
La stele pentru Dumnezeu
Fără de care ţi-ar fi greu
Dar uită-te cât baremi eu
La stele pentru Dumnezeu
Dumnezeu
pufăie havane
El este-n cer tu în Paris
Iubeşte-mă cât mi-ai promis
Iubito
El este-n cer tu în Paris
Iubeşte-mă cât mi-ai promis
Iubito
Tu nu fumezi
decât gitane
Iar eu le-aş vrea roşind mereu
În negrul irisului meu
Iubeşte-mă odată pen-
Tru numele lui Dumnezeu
Iar eu le-aş vrea roşind mereu
În negrul irisului meu
Iubeşte-mă odată pen-
Tru numele lui Dumnezeu
[Trad. Ş. F.]
SHANTI NILAYA
Îţi caut
scoici...
Eu vreau să strâng, Iubire, cât mai mult –
Pe pagini albe, litere de zare...
Să fiu bogata lumii-n absolut,
Dar…, Universul n-are buzunare!
Pe pagini albe, litere de zare...
Să fiu bogata lumii-n absolut,
Dar…, Universul n-are buzunare!
Sunt
conţinută într-un conţinut,
Mă-nvârt în cercuri largi către fiinţă
S-adun, Iubire, tot ce am avut
Şi am pierdut cândva din neştiinţă;
Mă-nvârt în cercuri largi către fiinţă
S-adun, Iubire, tot ce am avut
Şi am pierdut cândva din neştiinţă;
Nimic nu-i
gol, din plinul Său culeg –
Pe pagini albe litere de zare
Să fiu eu însămi, vreau să mă dezleg
Şi poate tu eşti şansa următoare…
Pe pagini albe litere de zare
Să fiu eu însămi, vreau să mă dezleg
Şi poate tu eşti şansa următoare…
O să-ţi mai
scriu şi-o să te mai citesc
Vin slove şi cuvinte în pereche
Mă umplu de Iubire, dăruiesc,
Şi plec să caut Cartea Lui cea veche.
Vin slove şi cuvinte în pereche
Mă umplu de Iubire, dăruiesc,
Şi plec să caut Cartea Lui cea veche.
Dar îţi
promit că de mă-ntorc, cumva,
Să fiu altfel – cum mă doresti... Eu parcă
Mă simt plutind acum în apa ta,
Iar tu mă legeni cald... ca pe o barcă...
Să fiu altfel – cum mă doresti... Eu parcă
Mă simt plutind acum în apa ta,
Iar tu mă legeni cald... ca pe o barcă...
Şi-adun cu
mâna mea ce-i trecător
În sacii peticiţi pe căi stelare,
De-a lungul plajei Cerului îţi zbor
Şi-ţi caut scoici, Iubirea mea cea mare!
În sacii peticiţi pe căi stelare,
De-a lungul plajei Cerului îţi zbor
Şi-ţi caut scoici, Iubirea mea cea mare!
Shanti Nilaya
LORA LEVIȚCHI
Gardianul
Guardian cu pusca~n spate,
esti hain de nu se poate,
Patul armii mi~l
infigi in ficati, in gat, in spate,
Gardiene, gardiene... si tu
esti dator cu o moarte,
Ca si mine, ca si
el...inceteaza a fi misel!!
Clocotesti in badaranie
caci din tata~n fiu, invatat ai fost,
Doar tortura, doar
jignirea, pentru mame si celalat,
Nu privesti in sus la
Domnul, nu te temi de el, ca vei fi luat la rost?!
Ca puterea ~n mana~o ai
doar acum, ca un monstru mi te~ncrunti,
De mi~l sperii pe
copil...cane prost!!
De~unde atata ura~n
tine, de~unde atata marsavie,
Oare ti~a crescut in
suflet, lan intreg de spini ai sortii,
Din acei tzeposi pe
margini, ce te~agatza pe la coltzuri?
Si te rup pana la
sange, caci trecut~ai sa injuri pan si mortii?!?
De~unde atata nimicnicie ca
sa chinui oameni buni,
Le apesi ciubota~n cap, la
pamant cu patul pustii tu mi~i pui..
De indat ce ei ridica capul
lor spre fir de lumina
Ce o vad cu capu~n zgura,
prin a usii crapatura...
Cum ~ndraznesti tu
gardiene, propta vietii lor sa pui,
Sa~i duci la oale, ulcele,
cu piciorul in rani izbind si razand ca la nebuni?!
Cine'ti da tie avant, cin
te tine pe pamant,
Ca doar raul sa il saturi,
calcand divina lumina, cei data prin legamant.
Numai la oameni curati, nu
mizeri si intinati!
Domnu~i Unul si e Sfant!!
Ma ridic pe
coate incet, de pe lespedea cea rece,
Am zacut in nemiscare
rapusa de pumnul tau.. la pamant,
Si~am simtit cum moartea
trece , pe deasupra~mi ca un vant,
N~am habar de ce~s in
viata, stiu ca doar chinul ce~l traiesc,
Trecator este in stele cand
destine se unesc!!
Doamne, tine~ma cu minte,
ca eu patul pustii lui,
Sa nu~l iau sa~i dau in
cap, sa devin una de~a lui,
Doamne, alunga~i
nimicnicia, dracul care l~a incins,
Pe~acest gardian feroce,
ce~are chei de la destin si pare de neinvins!
Doamne, rogu~te te uita
inc~o dat pe destin,
Ce l~ai scris tu pentru
mine, de~unde atata mult suspin?!
Ce~am gresit eu sa
se~ntample ca in glod sa fiu tinuta,
Zi si noapte in a lui
lantzuri, unde~i tancul sa distruga,
Asta inchisoare mare unde
eu si pruncul meu
Osanditi suntem la
moarte..de un drac cu coltzi de zmeu?!
Ce in carnea~mi ai infinge
si se bucura ranjind
Ca ma face ca sa sufar,
sugand din al meu suflet chinuit?!
Doamne, da~i tu una intre
coarne, sa~l trezesti la realitate,
Doamne, urca~l tu pe scara vietii,
ca sa vada mai departe
De-al lui bici si de
tortura....de celula si negreata
Du~l sa vada cerul albastru
si ai sai nori de alba zapada,
Du~l sa vada parai repezi
si natura inviorata,
De ploi calde ale verii,
fa~l din nou ca sa perceapa,
Bucuria primaverii, soarele
ce scalda~n viata
Ce~i mai negru si~ntinant,
Alungand umbrele multe de
pe chipu-i de rau brazdat
Doamne, arata~i codrul
verde si pasunea cea cu flori
Inmiresmate ca in rai si
imbracate in craiese
Doamne aratai cum barbatii
altor femei se comporta
Si cum pe brate le poarta,
grija avand de~a lor mirese,
Doamne, fa~l pe
"Toma" sa te vada, s~anteleaga c~al sau rau
Vine doar din temniti reci,
unde dracu~i stapan in hau!
Si pe cazanele de smoala
clocotinda ce se~ntinde,
Acoperind pe de~antregul al
sau suflet, a sa minte...
Fa~l Doamne, a vedea Lumina
ta cea neatins,
In marire, frumusete,
daruita la noi, pacatosii, toti,
Doamne, da~i si lui lumina,
scoate~l Doamne din celula,
In curprinsu-i intuneric,
dracul, pe el insusi l~a inchis!
Cerceteaza~l Doamne, tu,
cum stii mult mai bine ca mine
Dracii ~i scoate rand pe
rand din a lui suflet incatusat..
Si trimite~i pe
pustie...lasa~i sufletul curat
In credinta de dreptate,
da~i Doamne vedere acum,
Pentru pace si viata, nu
spre temniti si spre moarte...
Cand plecat~ai voi fi eu,
rupand lantzurile~n doua,
Dai, Doamne si lui lumina,
da~i, Doamne si lui mai bune zile,
In genunchi in miez de
noapte eu voi sta si voi ceti,
Mult smerita, ale tale tari
moliftele ale lui Sfantul Vasile!
Ca sa iasa dracul al mare,
ce l~a infierat de tot,
Iara el, sarmanul pare, ca
nu stie de ~ast' complot
Si vanzare care dracul a
facut prin simplu troc
I~a pus lui biciusca ~n
mana dara sufletul i~a luat
Si l~a transformat in
monstru desi fuse bun baiat.
Doamne, indura~te de toti
si de noi si de gardian,
Suntem mici si suntem goi
de credinta, vrednici nu suntem,
De a ta ingaduinta si
dragoste netarmurita,
Doamne, iarta~ne
vremelnicia, si sloboade fiara- vita,
Intr~o ceata de porci
salbatici ori de oi,
Lasa~ne, Doamne, curatiti
de pacate si nevoi.
Alunga a noastre boli, ca
platim si~a lor pacate
Si puternici, nu suntem
sa~nduram atat de multe,
Fa , Lumina, Doamne~n Iad
ca nebunul adevarat
Sa isi vada chipul had in
oglinda, cand va fi scos la mezat
Acum porci si oi nebune sa
subjuge, sa domine,
Sa ne lase, Doamne~n pace,
ocrotiti de~a ta Lumina
Ce se vede si in bezna, in
intunericul din celula...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu