EDDA

EDDA

Versiuni de George Anca

din EDDA

EDDA I

lay-uri pentru zei

Voluspo

(Profeţia bătrânei înţelepte)

Auzi-mă dintre sfintele  neamuri

Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;

Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,

Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.

Îmi mai aduc aminte uriaşii

Hrănindu-mă în zilele tot duse;

Ştiu nouă lumi, nouă în arborele

Tare de rădăcini pe sub lut.

Demultul era când Ymir trăia;

Nici mări nici reci unde, nisip nu era;

Pământul nu era, nu cerul deasupra,

Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.

Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,

Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;

Soarele sudic pietrele încălzi

Şi glia o înverzi, o înierbi.

Soarele, soră lunii, din miazăzi

Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;

Nu ştia casa unde-i va fi,

Luna firea nu şi-o cunoştea,

Stelele  locul nu şi-l aflaseră.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor;

Botezară amiaza, amurgul,

Dimineaţa şi luna cea scăzând,

Noaptea şi seara, anii de numărat.

La Ithavoll veniră tarii zei

Clădiră nalte-altare, temple,

Croiră foale, arămi forjară,

Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.

În paşnice sălaşe tabla joacă

Zeii, neducând lipsă de aur,

Până sosesc din Jotunheim trei

Preaputernice fete uriaşe.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle neamului pitic obârşii

Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.

Din toţi piticii Motsognir se făcu

Tartor şi după el Durin;

Mulţi omenească semenişte-s

Piticii lumii zis-a Durin.

Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,

Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,

Nar şi Nain, Niping, Dain,

Bifur, Bofur, Bombur, Nori,

An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.

Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,

Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,

Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –

Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.

Fili, Kili, Fundin, Nali,

Heptifili, Hanr, Sviur,

Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,

Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.

Neamul piticilor din spiţa lui

Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;

Lăsară stânci şi prin haturi ude

Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.

Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,

Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,

Dori, Ori, Duf, Andvari,

Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.

Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,

Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;

Fie ştiută-n veci povestea,

Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.

Apoi din spiţă trei ieşiră,

Din casa zeilor, tari şi mari;

Doi fără soartă pe câmp aflară,

Ask şi Embla, goi de snagă.

Nu tu suflet, nu tu simţire,

Cald or mişcare, nici  înfăţişare;

Suflet dă Othin, simţ dă Honir,

Cald dă Lothur şi înfăţişare.

Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,

Măreţ stropit cu dalbă apă;

De-acolo cade roua-n albii,

Tot verde  cetinind fântâna lui Urth.

Fecioarele preaînţelepte

Trei din locaş sub arbor coboară ,

Urth e una, Verthandi alta,

Codrului răsăriră, a treia Skuld,

Legi dau de-acolo, împart viaţă

Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.

Război ţin minte, primul pe lume,

Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig

Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,

De trei ori arzând, de trei ori renăscând,

Iară şi iar şi încă trăieşte.

O botezară Heith întru casele lor

Magic scrutătoare vrăciţă,

Minţi fermeca de vraja-i gonite,

Bucuria femeilor rele.

De oaste lancea Othin svârle

Şi-ncepe războiul dintâi lumii;

Căzut e zidul preajmă zeilor,

Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle cine aerul învenină,

Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.

Foc de mânie Thor sare-n sus,

Arar stă auzind de-acestea,

Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,

Insemne de vază ce-mpărtăşau.

Ştiu cornul lui Heimdall, ascunsul

Sub înalt preasfântul arbore;

Izvor ţâşneşte la semnul othincult

Val-d-ucişilor: vreţi şi mai mult?

Singur şezui când Cel Vechi mă văzu,

Spaima zeilor, şi mă privi în ochi:

„Ce vrei să afli? de ce eşti aici?

Othin, ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”

Ştiu unde-i ascuns ochiul lui Othin,

Adânc în fântâna lui Mimir vestită;

Mied din voia lui Othin  Mimir a supt

Dimineţile: vreţi să aflaţi mai mult?

Şiraguri am, inele de la-al Gazdei tată

Vorba-nţeleaptă-mi fu, gândul vrăjit;

......................................................

Am scrutat întru toate tărâmurile.

Peste tot văd Vakirii adunate,

Gata în şa spre rândurile zeilor;

Skuld  poartă scutul, Skogul o urmează,

Guth, Hild, Gondul şi Geirskogul.

Fecioarele lui Herjan vă pomenii,

Valkirii gata a călări peste glii.

Văzui lui Baldr, zeu sângerând,

Fiu lui Othin, soarta toarsă:

Vestit şi mândru în nalte câmpuri,

Crescut  din plin vâscul şedea.

Din ram părelnic zvelt şi drăgălaş

Săgeată se făcu s-o zvârle Hoth;

Dar fratele lui Baldr curând se născu,

O noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.

Nu-şi spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,

Pân’ pe duşmanul lui Baldr nu-l nimici.

Dar în Fensalir Frigg plânse tumult

Întru Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?

Unul văzui prin uzii codri,

Drag răului, semen lui Loki;

Îi stă Sigyn alături, făr’ exult

De dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?

Din răsărit prin văi d-otravă curge

Cu săbii şi pumnale râul Slith.

.............................................

............................................

La miazănoapte dom în Nithavellir

De aur răsare neamului lui Sindri;

Şi-n Okolnir altul sălăşluia

Und’ uriaş Brimir dom de bere şi-avea.

Un dom văzui, de soare depărtat,

Pe Nastrond, către miazănoapte,

Venin picură pe horn în jos

Şerpii vânturându-se pe ziduri.

Văzui bălăcind râuri de răuri

Inşi trădători şi şi ucigaşi,

Răufăcători cu neveste de oameni;

Nithhogg sânge d-ucişi bând hult,

Lupul te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?

Bătrâna uriaşă sta-n Fiercodru,

La rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;

Dintre ei în chip de căpcăun unul

Avea să fure soarele de pe cer.

Se satură cu carnea  hoitului,

Înroşeşte casa zeilor în sânge;

Soarele-i beznă, în vară se-ncrunt’

Furtunile: vreţi să aflaţi mai mult?

Pe-un deal şedea, bătându-şi harpa,

Eggther cel vesel, giganţilor paznic;

Arătos şi roşu Fjalar şedea,

Cocoş cucurigându-i deasupra-n colivie.

Apoi le cântă zeilor Gollinkambi,

El trezeşte eroii din domul lui Othin;

Iar sub pămînt mai crăunea altă

Pasăre ruginie la gratiile Iadului.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Lupte-se fraţii, doboare-se,

Fii din surori păteze rudenii;

.......................................

.......................................

Greu e pe lume, vast curvişag,

Topor-timp, sabie-timp, scuturi frânte,

Vânt-timp, lup-timp, curând lumea cade;

Nicicând nu s-or mai cruţa oamenii.

Repezi se mişcă fiii lui Mim, soarta

Se-aude în gama lui Gjallarhorn;

Heimdall zice tare, sus e cornul,

Frică tremură toţi pe căi de iad.

Tremură, se cutremură Yggdrasil

Din vechi limburi, se desface;

Othin ia seama la capul lui Mim,

Dar ruda lui Surt curând l-o ucide.

Cum o duc zeii? cum o duc elfii?

Jotunheim tot geme, zeii-s la sfat;

Piticii ţipă la uşi catapult’,

Meşteri pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Hrym vine din răsărit cu scutul sus;

De mânioşi se strânge şarpele;

Se-nvârte pe unde, iar vulturul roş

Ciugule stârvuri ţipând; Naglfar e dus.

Vine pe mare din nord o corabie

Cu lume din Hel, la cârmă stă Loki;

După lup urmează oameni sălbatici,

Iar cu  ei merge fratele lui Byleist.

Surt vine din sud cu jalea armelor,

Soarele zeilor lucit-a din sabia-i;

Fărmate stânci, gigante scufundânde,

Mort cârd spre Hel, cerul răscruce.

Acum soseşte-n Hlin înc-un rănit

Când Othin tocmai se luptă cu lupul,

Iar ucigaşul lui Beli cată pe Surt,

Spre a se spulbera bucuria lui Frigg.

Apoi vine fiul lui Sigfather,

Vithar, la luptă cu lupul în spume;

Şi-nfige sabia-n fiu de uriaş

Până la inimă: tată răzbunat.

Vine încoace fiul lui Hlothyn,

Şarpele cască spre cerul de sus;

.......................................

Contra şarpelui merge fiul lui Othin.

Furios bate paznicul pământului,

Toţi bărbaţii de pe acasă plece;

Nouă paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn

Şi, ucis de şarpe, neînfricat zace.

Negru soare, pământ mării înec,

Stele de foc din cer se-nvârtejesc,

Crunt creşte boarea şi flama de viaţă,

Pân’ focul păşeşte şi peste cer.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Acum văd pământul din nou

Creşte verde tot din unde iar;

Cascade cad şi vultur zboară

Şi prinde peşte pe sub stânci.

Zeii din Ithavoll se strâng preună,

Vorbesc de încercuitorul terrei,

În minte cheamă  trecutul măreţ,

Vechi rune-ale Domnului Zeilor.

În rară frumuseţe iară

Table de aur se nalţă din iarbă,

Ce zeii le-avură în zile duse,

............................

Nesemănate câmpuri dau rod copt,

De bine-s boli, iar Baldr se întoarce;

Baldr şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,

Şi tarii zei:vreţi să aflaţi mai mult?

Ca soarele mai drag văd domul

Cu aur coperit, pe Gimle stând;

Domnii dreptăţii locuiască-l

Şi fericire-n veci să aibă.

Suie să ţină întreaga putere

Atotputernic domn stăpân a toate

........................................

........................................

Din jos balaur negru se iveşte,

Nithogg zburând din Nithafjoll;

Trupuri de oameni duce pe aripi

Şarpele: dar acum şi eu apun.

Hovamol

(Balada Celui de Sus)

vine de la munte la ospăţ cu dânsul

tăcere ascultă vede vedere

din greu înţelepţia ascunsă în altă

inimă ţi s-o ferici-ntru laudă

beat mort înţelepciune întocmai

zici or zaci caută-ţi patul rece

rar nebunului pe voie neştiutorul

neprimit nerăspunsul nejocul

batjocora la masă în mijlocul

duşmanilor alţii cu prietenia duşi

perechea de capre necerşetoare

la drum fără lance necugetatul

brad pe moarte unde e tinereţea

ferice  prietenia neduşmanilor

foc în dar să vezi soarele sănătate

nepătarea păcatului fie lor

te bucuri de fii tu de neamuri

de avere de munci viu nu hoit

prinzi vaca rug flame bogatul

mort în faţa uşii sale văzut-am

şchiop călare ciung văcar surd

îndrăzneţ în luptă orbul nears

ochiul vikingului runa citeşte

făptaşă peste încă miile de ani

laudă seara femeia pe jar arma

fecioara inel gheaţa petrecută

nu crede jurământ de fată vorbă

de femeie nu plecăciune bour

săgeată în zbor ape cascadă

gheaţă nouă colaci şerpeşti prinţi

într-un viţel bolnav ori trol

încăpăţânat descăpăţânează vraja

credinţă nu-i pentru ucigaşul

fratelui de-l întâlneşti în pribegi

casa arsă jumătate calul în galop

cu un picior rănit nefolositor

nu prea spera în repede recoltă

nu prea curând în feciorul tău

câmpul cere vreme bună fiul

înţelepciune ce adesea nu se văd

Othin pe inelul său jură am auzit

cuvântul lui Hor din runele-i

te cetesc Loddfafnir şi te aud

cetindu-mă auzi şi învaţă folosul

nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea

urăşte carnea nici bucurie

în munte şi golf vezi de hrană

văzui un om rănit de vorba unei

grija roade inima nu te împrieteni

cu duşmanii nu batjocori pe

oaspete or călător cât de bun

o greşi cât de rău de ceva o fi bun

băut ţi-e leac pământul focul

lecuieşte bolile spicele vrăjitoria

secara ruptura luna lecuie furia

iarba râia runele tăieturi-săbii

învaţă cum să scrii să citeşti

să dărui să judeci să te sacrifici

mai bine fără rugăciune decât dar

prea mare nimic preajertfa

ştiu cântece necunoscute reginelor

nu fiilor oamenilor ajutor

funii e duşman săgeată neatât de

zburătoare să o zădărnicesc

domul în flăcări pe neamuri nu

arde cât să nu-l cânt stingere

neduşmăniţi fii de eroi corabia-n

potop stai vânt dormi mare

arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se

toţi din luptă vii acasă

cu sângele runelor fac

spânzuratu-n arbore să-mi vorbească

tot ce ştiu de zei şi elfi puţini

nebuni se încumetă a cunoaşte

mă încântă învinsă fecioara cu

braţ alb gândurile torcându-i

nu le vei cânta Loddfafnir cântecele

caută-le să-ţi dau ajutor

cel mai bine ce ştii numai tu

ori în braţele ei ori de-i soră

vafthruthnismol

(Balada lui Vafthruthnir)

sfat soaţei Frigg îi cere Othin

de a se întrece cu Vafthruthnir

ce om grăieşte în al meu tărâm

scapi de îmi eşti mai înţelept

săracul în casa bogatului vorbeşte

cuminte ori tace cu inima

aud ce roib face ziua Skinfaxi

ce roib face noaptea Hrimfaxi

râu între zei şi zmei Ifing pe

câmpul Vigrith bat zeii pe Surt

de unde dintâi pământ cer

uriaşule din carne a lui Ymir glia

munţii din oasele-i tăria din

ţeasta-gheaţă oceanul din sânge

de unde luna soarele din părintele

Mundilferi a suna timpul

din taţii Delling zi  Nor noapte

Vindsval iarnă Svosuth vară

primi giganţi Bergelmir Truthgelmir

Aurgelmir întru  venin

fiu cu şase capete din subţioara

smeului de gheaţă  nu mamă

din aripile vulturului Hraesvelg

bubuie vântul lumea noastră

runele zeilor neamul zmeilor sub

Niflhel a morţilor hălăduire

de iarna grea oamenii s-or

ascunde în pădurea lui Hoddmimir

în casa zeilor vor locui Vithar şi

Vali când Surt pârjoleşte tot

pe Othin lupul o să-l ucidă

nimeni ştiind ce i-a spus fiului său

Grimnismol (Balada lui Grimnir)

fiară focule mă arzi de opt zile

îmbrăcat în mantă nimeni doar

Agnar carne şi apă îmi da slavă

stăpân  al goţilor prin Veratyr

în  Trurheim Thor stă Ull în

Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek

unde Othin şi Saga beau din

cupe de aur în Glathsheim eroii

un lup în uşa de apus în Eldhrimnir

Andhrimnir gată mistreţ

peste Mithgarth zboară corbii

Hugin şi Munin gând amintire

capra Heithrun cu miere cerbul

Eikthymir corne-i curg râuri

Sith şi Vith Saekin şi Aekin

Svol Fimbulthul Gunthro Fjorn

Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul

Gomul şi Geirvimul cu zeii

Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi

Gunnthorin Vino e primul

Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei

Nyt şi Not Non şi Hron

Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi

Von Vond şi Strond Gjol şi

Leipt cu oamenii  Kormt şi Ormt

Thor preumble secătuirea

trei  rădăcini sub arborele cenuşii

Yggdrasil iad smei lume

ververiţa Ratatosk aleargă

ramurile jos cu vorbe de vulturi

patru cerbi Dain şi Dvalin

Duneyr şi Dyrathror şerpi pe sub

cenuşă Goin şi Moin Grabak şi

Grafvoluth Ofnir şi Svafnir

suferă cenuşa lui Yggdrasil

păscut de cerb la vârf cu trunchi

putred ros la rădăcină Hrist şi

Mist mi-aduc după voie cornul

iar bere Skeggjold and Skogul

Hild şi Truth Hlok şi Herfjotur

Gol şi Geironul Randgrith şi

Rathgrith şi Reginleif soarele-l

poartă Arvak şi Alsvith în faţă

stă Svalin ca scut lupul Skoll

din carnea lui Ymir pământul

se ivi oceanul din sângele luiş

din oase dealuri din păr arbori

din ţeastă înaltele tării cereşti

din genele-şi făcu Mitgarth zeii

din creier norii vicleni în zare

cine ia primul foc de Ull şi de

toţi zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi

croiră corăbiile cele mai bune

pentru  zeul Freyr fiul lui Njorth

bun pom Yggdrasil corabie

Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir

pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok

ogar Garm zeilor rugăciune

pe nume Grim sunt Gangleri

Herjan şi Hjalmberi Thekk şi Thriti

Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi

Svipal şi Sanngetal Herteit şi

Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk

Fjolnir Grim şi Grimnir Glapsvith

Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather

Hnikuth Allafather Atrith

Valfather Farmatyr  un singur nume

fiind primul dintre oameni

Grimnir îmi spun în domul lui

Geirroth de sunt cu Asmund Jalk

Kjalar am fost  în sanie în

adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin

zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi

Omi Gondlir şi Harbarth astfel

am păcălit smeul Sokkmimir moş

ca Svithur şi Svithrir din veac

eşti beat Geirroth sabia uzi

prietenilor mei sunt Othin fost Ygg

Thund Vak Skilfing  Ofnir şi

Svafnir nume numai pentru mine

Skirnismol

(Balada lui Skirnir)

du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât

dor Freyr cât să nu mi-l spui

dă-mi calul  galop nopţii focul

sabia luptând de la sine cu smeii

beznă e calule amândoi ne-om

întoarce de smeul nu ne-o înghiţi

măi ciredarule cum să am vorbă

de la fată peste dulăii lui Gymir

nu-s din elfi nu din zei chiar dacă

pe foc am venit să-ţi văd casa

Gerth îţi dau unsprezece mere de aur

să-ţi fie Freyer drag nu vii

îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin

în casa lui Gymir nu-i aur lipsă

fecioară priveşte sabia n-oi suferi

pentru bărbat Gymir te-o bate

astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele

carnea ţi-o va mânca Hrimnir

te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi

şi zbucium avea-vei partea

rămâi fără soţ se mânie Othin îţi

faci duşman din Freyr îndrăcito

uriaşul Hrimgrimnir te va lua în

hău dela porţile iadului ce vaier

îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor

nebunie poftă le pot şi nescrie

ia recea cupă cu miere plină în

pădurea Barri nouă nopţi Gerth se

va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o

noapte mai lungi două atunci

cum or fi trei o lună mai scurtă

decât dornică o jumătate de noapte

Harbarthsljoth

(Poemul lui Harbarth)

cine-i cel de dincolo de sund ce

ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni

dimineaţă mândru ci nu îţi ştii

viitorul durerosul mama ţi-e moartă

sunt fiu lui Othin frate lui Meili

tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar

tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la

Hrugnir eu i-am fărâmat capul

pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci

ierni am dormit cu şapte surori

iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar

tu eu pe Hlebarth iar tu eu am

am doborât relele ielele giganţilor

bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am

dus în Valland război am făcut

cel nobil căzut în luptă are pe Othin

şi Thor are neamul trolilor putere are

Thor nu inimă ibovnic are Sif

soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba

e adevărul de nu mă treci spune

calea puţin zicând nu lungă de vei

apuca-o ciot apoi piatră la stânga

până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn

copiii ei pe drumul spre Othin

Himiskvita

(Lay-ul lui Hymir)

la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept

Hymir ce tuci adânc de o milă

două balene deodată ridică în cârlig

măcelăreşte toate balenele masă

zeilor atotputernicul vine la adunare

cu tuciul lui Hymir băutura aşa

vesel şi-o beau în domul Aegir la

vreme de toamnă tot ospătându-se

Lokasenna

(Cearta lui Loki)

venin în miere eu Lopt Loki  mi-e

sete Othin malţ prin sânge înfrăţit

atunci dă locul tău  Vithar pentru

al lupului părinte la ospăţul nostru

cai şi inele nu-s de tine Bragi taci
Ithun pofticioaso taci Othin injust

ci tu nebărbăteşte sub pământ opt

ierni muls-ai vaci  femeie născândă

şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai

farmece de vrăjitoare taci rune

taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea

taci Freya vrăjitoareo în braţele

fratelui taci Njorth cu a ta soră ai

avut un fiu taci Tyr femeia ta copil

cu mine avu lupul la gura râului

te aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba

taci Byggvir eşti beat Loki în pat

m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal

cu miere veche soarbe taci Beyla

preapăcătoaso eu Thor cu barosul

Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat

într-un deget de mănuşă măreţule

Sigyn din scoică otravă picură pe

soţu-şi Loki pământul se cutremură

Thrymskvitha

(Lay-ul lui Thrym)

turbă Vingthor trezindu-se fără

barosul său Mjollnir îşi smulge barba

veşmântul tău de pene Freya dă-mi

să-mi aflu barosul printre giganţi

văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă

cum o duc zeii cum o duc elfii

rău zeii rău elfii ai ascuns tu barosul

lui Hlorrithi  l-am ascuns la opt

mile adânc în pământ nimeni să-l

afle până Freyja nu-mi va fi soţie

la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul

de mireasă Freyja mergem la smei

furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând

toţi a mă călători până la uriaşi

cel mai alb zeu Heimdall plan toarce

văl poarte Thor şiragul Brisings

chei în clinchet pe piept geme

femeiesc veşmânt până sub genunchi

pălărioară pe cap Thrim zărind-o

mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă

înghite Thor un bou şi opt somoni

de mied trei butii bea Thrim n-am

mai văzut se miră aude Freyja a postit

opt nopţi de dor de Jotunheim

sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi

de foc opt nopţi ea n-a dormit

Thrim către sora lui fără noroc adă

barosul ca să ne  cinstim mireasa

inima-i râde în  piept lui Hlorrithi

întâi omoară pe Thrim smeul rege

apoi fiul lui Othin doboară tot neamul

uriaşilor şi pe sora cea bătrână

Alvissmol

(Balada lui Alvis)

sunt Alvis am casa printre pietre sunt

Vingthor fata n-o iei fără voia-mi

mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde

cum e numit pământul pământ

îl numesc oamenii câmp zeii căi

wanii totverde smeii grădină elfii prea

fericiţii baltă cum e numit cerul cer

îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul

vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş

elfii picoperiş piticii cum e

numită luna lună o numesc oamenii

flamă zeii roată în iad umblăreaţă

uriaşii licuricea piticii limbtip elfii

cum e numit soarele soare-l numesc

oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii

totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar

fiii zeilor cum se numesc norii nori îi

numesc oamenii dordeploaie zeii

smeidevânt wanii dordapă giganţii

timpzimb elfii coifulsertelor în iad

cum e numit vântul vânt îi spun oamenii

şovăielnicul zeii nechezătorul

prefericiţii văitătorul giganţii zornor

elfii iar în iad suflurlătoare cum e

numit calmul calm îi spun oamenii

tăcutul zeii nevântuire wanii focos

giganţii zilinişte elfii zicasă piticii

cum e numită marea mare îi spun

oamenii linplin zeii nundă wanii

ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă

piticii cum e numit focul foc îl numesc

oamenii flamă zeii răsfoc wanii

haţ giganţii arzoi piticii iar în iad

grabnic cum e numit codrul oamenii

îi spun codru şescoamă zeii algădeal

în iad  hranflamă giganţii trupeş

elfii nuia wanii cum se cheamă noaptea

fiica lui Nor noapte o numesc

oamenii scufă preafericiţii neluminata

giganţii bucuriasomnului elfii

cum e numită sămânţa oamenii

grână o numesc  grăunte zeii

creşterelumii wanii prebăutură elfii

trupiniţă în iad  miedul cum este

numit mied îi spun oamenii bere zeii

spumoasă wanii secetoasa smeii

malţ iadeşii ospecetoasa fiii lui Suttung

uriaşul gata ziua şi tu piticule

Baldrs Draumar

(Visele lui Baldr)

de unde vin visele rele ale lui Baldr

călare pe Slepnir Othin coboară în

iad să afle vrăji rosteşte la mormântul

bătrânei înţelepte ea din moarte

întreabă cine mă puse pe calea tulburărilor

eram sub ninsoare şi ploaie

demult îmbibată de rouă Othin vorbi

Vegtam am nume fiu lui Valtam

spune-mi de iad că de cer ştiu pentru

cine sunt laviţele cu inele de aur

aici pentru Baldr se fierbe miedul

spun fără voie şi tac cine-i ia viaţa

urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare a-l

plânge nu eşti Vegtam ci Othin

ba tu mamă de trei smei fii vesel

vraciule că nimeni nu m-o mai căuta

Righsthula

(Cântecul lui Rig)

Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese

la masă în pat după nouă luni Edda

naşte pe Thraell pocit ce cu pocita

Thir are băieţi Fjosnir şi Klur Hreim

şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb Digraldi

Drott şi Leggjaldi Lut şi Hosvir

la animale fete Drumba şi Kumba

Okkvinkalfa Arinnelfa Ysja şi Ambot

Eikintjasna Totrughypja şi Tronubeina

şi astfel ivitu-s-a neamul trolilor

mai merse Rim casă cu foc văzu

pereche veche Amma cu viţel îl ospătă

şi-n nouă luni pe Karl născu harnic

de mireasă luă pe Snor şi băieţi avură

Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith

Breith şi Bondi Bundinskeggi Bui şi

Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth

Bruth Svanni Svarri Sprakki Fljoth

Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel

născutu-s-a neamul bravilor trebnici

la drum iar Rig în casă aleasă Fathir şi

Mathir primindu-l hrănindu-l cu

păsări aromate în nouă luni Mothir

născu pe Jarl blond cai şi săbii de la

Rig runele învăţă războaie duse pe Erna

mireasă luă băieţi avură Bur şi

Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi

Svein Sun şi Nithjung Kund şi Kon

tânărul Kon învăţă runele vieţii linişte

mărilor şi durerilor e numit Rig

în crâng şi codru hălăduieşte printre

ramurile plecate păsări fermecate

Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)

sus soră Hyndla în peştera ta strigă

Freyja se întunecă şi-om călări prin

Valhalla să aflăm sfântul dom Odin

dar de sabie cuvânt voce inimă

viclenei sfâşieri mă chemi ba nu

iubitu-mi sfâşie mistreţul Hildisvini

eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i Otar

zeiţelor crezând cine născut din

Skilfing Othling Ylfing liber ori

de neam înalt în Mithgart vieţuind

unsprezece zei nouă femei uriaşe

la marginea lumii mai rea minune

nu îndrăznesc a-i rosti numele

puţini văd pe Odin întâlnind lupul

foc uriaşelor pământ arzând Otar să

bea favoarea-mi de zeiţă Hyndla

Svipdagsmol (Balada lui Svipdag)

deşteaptă-te din morţi mamă Groa

cine-mi supără fiul farmece cântă-mi

pace dorească duşmanii-ţi apele

sece sară cătuşe rupă-se frânghii

pe mare nici vânt nici val nu-ţi

clatine barca şi-al şaptelea descântec

îngheţul ucigaş al stâncilor nu te

cuprindă şi trupul întreg să-ţi rămâna

ce smeu de foc e în faţa casei dar

tu ce cauţi aici du-te ca un lup

sunt Vindkald fiu lui Varkald ce

tată avu pe Fjolkald vreau adevărul

stăpână e Mengloth palat din mădularele

lui Leibrimir copacu-i de neatins

de foc de fier seminţele pentru femeile

bolnave cu copil ce vor să nască

auriul cocoş e Vithohnir dulăii Gif şi

Geri cresc până la moartea zeilor

unul doarme noaptea celălalt ziua

sabia runelor făurită de porţile morţii

pe ce dar zeiţei omul ar lua-o Sinmora

vrea pene mijlocii de la Vithohnir

înflăcărata sală Lyr se cheamă aici

sunt Uni şi Iri Bari şi Jari Dori şi Ori

pe munte se vindecă femei nici un bărbat

meint zeiţei Mengloth doar Svipdag

eu sunt sosit pe căi reci de vânt bun venit s

pune Mengloth cu sărutare ferice

îndelung aşteptatu-te-am pe muntele

Lyfjaberg zi de zi şi acum te am în casă

dor ne-am fost tu mie eu ţie de-acum

ştim că până la fine vieţile ne-om trăi

Volundarkvitha (Lay-ul lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)

trei fraţi cu trei valkirii şapte ierni ci

zburară lebedele zăpezi după soartă

aprinse Volund pădurea pe o piele

de urs număra inelele unul lipsea

tot şezând l-a luat somnul la trezire

nici o veselie grele lanţuri văzu la mâini

şi funii de tei piciorele-i legau cine vodă

Nithut că de unde are comorile urşilor

n-arată blând cine vine din pădure regina

zise tatăl dădu fie-sii inelul de aur

el sabia lui Volund ţinu regina că ochii-i

lucesc şerpi alunge-l în Saevarstath

geme din ochii fiilor trimise reginei broşă

din dinţii lor surorii Bothvild ce zise

în insulă cu Volund am fost într-o oră

de plăcere şi nescăpare din mâna lui

Helgakvitha Hjorvathssonar

(Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)

regele trimise pe fiul său Atli cu

pasărea vorbitor s-o peţească

pe frumoasa Sigrlin neprimind-o

s-au dus amândoi cu omor aducând-o

fiul cu Sigrlin tăcut văzu nouă valkirii

una-l chemă Helgi apărându-l

cu Atli la drum pe apă vrăjitoare din

faţa vaporului în carne cu săgeată

te sfâşii în bucăţi îţi îndrept coastele

Helgi te doborî cu ale morţii rune

e ziuă viaţa ta se duce oamenii te-or

râde unde-n piatră veşnic te-or vedea

valkiria Svava jură iubire lui Helgi

fratele său Hethin o vrea pentru el

îi şi spune mi-am ales mireasă copila

regelui când i-am urat monarhului

nu suferi femeia călare pe lup îi

prevestise şi aşa sfârşitul în trei zile

ea ştia că fiul lui Sigrlin o să cadă la

Sigarsvoll e ultima noastră

întâlnire îi spune Helgi iubitei Svava

fie-ţi patul gata pentru Hethin

avui un jurământ cu tine şi se spune

că Helgi şi Svava s-au născut din nou

Helgakvitha Hundingsbana I

(Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)

ursitoarele nornii închipuiră în ţesătura

sorţii viaţa eroului peste prinţi Helgi

puţin îl aşteptă războiul că doar la 15 ani

fiul lui Sigmund pe Hunding ucise

câmp sângerat lănci sângerând fecioara

sudului de n-ar veni cu el noaptea aia

jos de pe cal ea-i spuse altfel cu urşii

decât a bea cu spărgătorul de inele

tatăl m-a promis fiului lui Granmar ce

l-am numit un rege ca feciorul de pisică

fiară în Gnipalung bătaia tu măruntaie

lupilor mâncând vrăjitoare valkyrie

pieptul fraţilor înroşişi faimă din nebunii

capră mulsă corbilor te-oi da porcilor

inele roşii învingătorului în război

triumf şi nobilă mireasă fiica lui Hogni

Helgakvitha Hundingsbana II

(Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)

lup sur în hala lor Helgi ştia ucigaş lui Hunding

Hundingsbane mănânci carne crudă

renăscută Svava în Sigrun valkirie în aer

şi pe apă la corabie îl întreabă pe Helgi încotro

prinseră urşi şi hrăniră vulturii cu tăişul

sabiei de-aia ni-s cămăşile sângerate

nu teme furia părintească frumoaso cu

mine te vei însoţi nici eu temându-te

se răcesc fiii lui Granmar mari luptători

capul căzând corpul mai lupta

nimic n-ai dobândit cum soarta ţi-a fost

să aduci viteji pe câmpul de bătălie

nu te îndurera Sigrun răspunse Helgi

lupta-i câştigată soarta nu se arată

avură copii cumnatul Dag îl sfâşie cu

lancea de la Othin primită sub sacrificiu

trist sunt soro durere răzbunându-mi fără

voie neamul căzu prinţul mai nobil

răspunse Sigrun să te muşte jurăminte cu Helgi

jurate la Leipt pe ape la Uth pe hârtoape

corabia nu-ţi va mai cutreiera cu vântul

bun de după tine calul nu va mai goni

sabia-i nu mai rupe m-am răzbunat lup

fără bucurie hrănindu-mă cu hoituri

nebună soră Othin e stăpân oricărei rele

împărţind neamul cu ale urii rune

vreodată viaţa nu aici mi-oi mai iubi-o

nu mă pot arăta în lumină frica

duşmanilor de Helgi ori a caprelor de lupi

al meu peste eroi cenuşă peste spini

deal ridicară în amintirea lui Helgi iar

ajuns în Valhall Othin îl luă părtaş la domnie

din toţi eroii zice Helgi lui Hunding

tu să speli picioarele să aprinzi focul

să legi câinii să ţeseli caii să hrăneşti

porcii să nu-ţi adoarmă strigoiul

o surată a Sigrunei văzu cu mulţi pe

Helgi umblând dealul visez nu nici

sfârşitul lumii eroii ne întoarcem du-te

Sigrun venit-a Helgi rănile vindecă-i

bine ne întâlnim ca şoimii lui Othin

încălziţi de măcel ori roua roşie a zilei

întâi voi săruta fără de viaţă rege azvârle-ţi

platoşa însângerată de brumă părul greu

negură eşti Hegi sub roua morţii mâini de

gheaţă numai din cauza ta Sigrun

sunt greu de rouă lacrimile aurului tău

cad sânge fărâme pe pieptul eroului

aldămaş vom bea iubire locuri pierdute nimeni

nu-mi cânte rănile Sigrun făcu un pat în deal

odihnă aici ţie Ylfing lunecă-n somn

ca mine cândva în braţele viului rege

ceva ţi s-o întâmpla spune Helgi de-ai dormit

în braţele unui strigoi cu dragoste pe deal

Helgi şi ai lui merseră în drumul lor

femeile se întoarseră pe la case

în altă seară Sigrun surata-şi trimite să

pândească dealul ea se duce în amurg

dacă vine dacă poate fiul lui Sigmund d

in locul lui Othin grea se face speranţa

întoarcerii eroului printre vulturii de pe

crengi de scrum şi oameni după vise

muri curând renăscură el Helgi

Haddingjaskati ea valkyria Kara din lay

Fra Dautha Sinfjotla

(Despre moartea lui Sinfjotli)

fiul lui Volsung Sigmund are trei fii

Sinfjotli Helgi şi Hamund soţia sa Borghild

are un frate care curtează aceeaşi

femeie cu Sinfjotli şi acesta îl omoară

Borghild aduce la înmormântare bere

şi un corn plin cu otravă lui Sinfjotli

se uită în corn vede că e otravă îi spune

lui Sigmund e noroioasă băutura tată

tarele Sigmund ia cornul şi bea apoi

bea Sinjotli al treilea corn ocărându-l i-l

dă Borghild lasă-l să curgă în barbă fiule

dar Sinfjotly îl bea murind pe loc

Sigmund îl duce în braţe până la un strâmt

fiord lung unde era o bărcuţă cu un om

îl cheamă şi pe Sigmund el pune stârvul

în barcă şi nu mai e loc barca dispare

Gripisspo

(Profeţia lui Gripir)

al cui e aşezământul Sigurth întreabă al lui

Gripir va vorbi monarhul unui necunoscut

salut Sigurth rege înţelept vezi ce va fi

cu mine când din casa ta voi pleca

prinţe întâi răzbună-ţi tatăl Eylimi luptă

cu balaurul fii ucigaş lui Regin şi Fafnir

pe stânci doarme fată frumoasă de rege

platoşa taie-i cu sabia trezeşte-o

rune ţi-o spune tot ce caută războinicul

te va învăţa să vorbeşti în toate limbile

nu vede altul Gripir mai departe viitorul

ca tine nu-l ascunde cât de greu ar fi

viaţa ta nu are povara josniciei o zi

va fi când moartea ţi s-o petrece spune-mi

Brynhild s-o vezi s-o cumpăr altul

înşeală plăteşti preţ pentru Grimhild

Guthrun fie-mi soţie de ce schimbăm chip

şi înfăţişare mintea rămâne fiecăruia

Brynhild se răzbună minţită Guthrun

fraţii ei toţi îţi aduc moartea în săbii

nu va mai fi fericită vreodată lucru de la

Grimhild adu-ţi aminte soarta zace

în erou n-o mai trăi sub soare

nicicând om mai noblil decât Sighurt

Reginsmol

(Balada lui Regin)

Regin piticul vrăjitor învăţător lui Sigurth

îi spune de străbuni şi cum odată

Othin Honir şi Loki au venit la

cascada lui Andvari flama apei aurul

peştele nesalvându-se scumpe vorbe mincinoase

inelul Andvaranaut osânda urii

Fafnir înfige sabia în trupul tatălui său

Hreithmar în timp ce doarme aurul e al lui

Regin făuri lui Sigurth sabia Gram

ascuţită cât să taie Rinul şi nicovala

or râde fiii lui Hunding în hohot

de-l coborâră în moarte pe Eylimi

dacă eroul e mai repede în căutarea

inelelor roşii decât a tatălui răzbunare

Hnikar acum Feng or Fjolnir cum

Volsung odată corbii a înveselit dând luptă

semne bune de legănat săbii corb

negru-n drum doi războinici lup urlând

nu lupta când fratele luminos al lunii

apune târziu învinge cine vede bine

semn nebun când ţi se poticneşte

piciorul înainte de a  pleca la luptă

pieptănat şi spălat pleacă înţeleptul

cu o masă de la maica nu se ştie vremea

Fafnismol

(Balada lui Fafnir)

venin turnă Fafnir pe capul lui Sigurth

ce sabia-i înfige-n trup al cui eşti

blestemul cui moare pe numele ucigaşului

e năpraznic n-am mamă n-am tată

Sigurth fiu lui Sigmund cine te-aduse

inima-mi mâna sabia aur inele te-or pieri

cineva ţine hoarda până ziua destinată

va veni că oricui îi vine ceasul spre  iad

ursirea nornelor o află în apă te vei

îneca dacă vâsleşti împotriva vântului

ce ursitori iau pruncul de la mamă

din zei ori elfi altele fiice lui Dvalin

în insula Oskopnir zeii leagănă

săbiilecoiful meu îngrozi omenirea

ades duşmanul neînfricat întâlnind îţi

dai seama că nu eşti cel mai viteaz

am respirat otravă din născare vierme

lucios mare ţi-a fost şuierul tare inima

dar ură mai multă au fiii oamenilor pentru

purtătorul coifului du-te la tine te sfătui

mă duc la aur m-a trădat Regin şi tu vei

trăda bucuros eşti Sigurth laudă Regin

de victorie cum sabia ştergi cu iarbă

fratele mi-ai ucis şi poate şi eu

te-ai depărtat când cu sângele lui Fafnir

sabia  înroşii eu cu balaurul încins tu ascuns

armă ţi-am forjat mai bună inima mai lucea

viermele de nu-mi batjocoreai tăria

şezi Sigurth inima lui Fafnir o ard o mănânc

păsări aud una înţelept spărgător de inele

alta Regin ţese planuri de trădare a tânărului

şi răzbunare a răufăcătorului frate

a treia la iad cu un cap mai scurt a patra

bucure corbii tot se găseşte un lup

a cincia copac mai înţelept ca omul

lăsând teafăr pe fratele celui ce l-a ucis

a şasea nebun să-şi lase viu duşmanul a şaptea

inele furate Sigurth n-o avea Regin

soartă aşa bogată a-mi povesti moartea

vor muri fraţii amândoi şi la iad s-or duce

Sigurth crăpă capul lui Regin mâncă inima

lui Fafnir le bău sângele auzi ciocănitoarea

leagă inelele ştiu o fată fără seamăn de frumoasă

plină de aur dacă puterea-ţi o cucereşte

Sigurth găsi deschisă vizuina de fier a lui Fafnir

umplu două sipete cu aur luă coiful

o platoşă sabia Hrotti le puse pe Grani

care nu se urni până nu-i se sui pe spate

Sigrdrifumol

(Balada Aducătoarei-de-Victorie)

Sigurth îi luă coiful de pe cap şi văzu că e

femeie mult am dormit de Othin pedepsită

o roagă pe Sigrdrifa să-l înveţe înţelepciunea

dacă ştia ce s-a întâmplat în toate lumile

îţi dau de băut copacule de putere şi faimă

farmece semne rune-de-înveselire

învaţă rune-de-victorie spre a  învinge

mereu scrie-le pe sabie cheamă-l pe Tyr

învaţă rune-de-malţ să nu-ţi înşele

încrederea minciunile nevestei altuia

scrie-ţi pe corn pe mâini pe unghii ţine

o înghiţitură în pahar fără de rău amestec

învaţă rune-naştere să iei pruncul

de la mamă cere ajutor ursitoarelor

învaţă rune-valuri scrie-le pe proră arde-le

pe vâsle prin neagră undă port să afli

învaţă rune-ramuri leacuri la răni

scrie-le pe copaci aplecaţi spre răsărit

învaţă rune-gânduri toţi trebuind a

gândi tu să ai mintea cea mai ascuţită

între oameni Hropt le aranjă şi le

scrise şi în gândire le prefăcu din

duşca picată din capul lui Heithdraupnir

şi din cornul lui Hoddrofnir

el scrise pe scut dinaintea strălucitoarei

zeiţe pe roata carului pe dinţii lui Sleipnir

pe labele ursului pe limba lui Braghi

pe ghearele lupului pe pliscul vulturilor

pe aripi sângeroase pe capete de pod

pe mâini pe urme pe sticlă pe aur

pe farmece albe pe nările nornelor

pe ciocul bufniţei de noapte

răzuite au fost runele din vechime

scrise şi amestecate cu sfântul mied

şi trimise în cele patru vânturi zeii

să le aibă elfi să-le prindă unele

pentru aşa de înţelepţii Wani şi

unele pentru oamenii muritori

rune-fagi sunt rune-naşteri toate runele

berii şi runele magice ale puterii

cine le cunoaşte şi le citeşte în adevăr

însuşi le ajută până-n amurgul zeilor

Brynhild îţi cere copac al săbiei

muşcătoare să alegi cuvântul ori tăcerea

Sigurth nu fug şi de mi-e soarta

aproape şi-ţi procitesc nerăzbunare

nu jurământ nu vorbe de clacă nubunul

spune vorbă mai rea decât gândeşte

rar ţine faima fără renume a doua zi

după moarte plăteşti preţul minciunilor

fereşte-te de vrăjitoarea ce-ţi iese-n

drum la lăsarea nopţii nu-i fi oaspete

fereşte sărutul fetelor frumoase nu te

adoarmă argintul neamului lor

nu te lua cu om beat că berea ia

minţile moarte unora suferinţă altora

dacă te iei la bătaie luptă-te în loc să

arzi de viu în sala eroului bogat

înmormântează corpul găsit pe jos mort

de boală în mare de armă îmbăiază-i

spală-le mâinile capul piaptănă-i înainte

să-i pui în coşciug roagă-le pace

şi nu crede vorba lupilor frate de i-ai

ucis părinte de i-ai doborât lup în fiu

mânie şi trădare nemailungă viaţă

că mari sunt duşmanii din faţa eroului

Brot af Sigurtharkvithu

(Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)

cine să călărească flăcărie până la cer

Sigurth pe Grani armura lui Regin luci

Sigurth petrece trei nopţi cu Brynhild

sabia între ei ea se căsătoreşte cu Gunnar

o ocărăşte pe Guthrun de-i dezvăluise

ucigaşul adevărat al balaurului Sigurth

Gunnar şi frate-său Horni vorbesc

răzbunare pentru neţinut jurământ

gătiră un lup tăiară un şarpe pentru Gotthorm

şi ucigaşii lui punând mâna pe erou

ucis a fost Sigurth la sud de Rin strigă un

corb roşească sângele tău sabia lui Atli

iar Guthrun unde e Sighurt acum răspunse

Horni l-am tăiat cu săbiile calu-l plânge

Brynhild bucuraţi-vă Sigurth stăpân v-ar

fi fost pe arme şi locuri de mai trăia puţin

râdea Brynhild cu ecou doar o dată din

toată inima bucuraţi-vă aţi omorât eroul

Guthrun ce rău vorbeşti blestemat fie Gunnar

ucigaşul lui Sigurth se vorbiră băură

îşi plânge râsul Brynhild Gunnar am visat

hoituri în sală şi tu în funii legat de duşman

tot neamul tău Niflung se stinge acum

ţi-ai încălcat jurămintele eroul între noi

Guthrunarkvitha I

(Primul lay al lui Guthrun)

Guthrun se gândi să moară şezând

îndurerată fără lacrimi lângă Sigurth

războinici o condoleau ea nu putea

plânge inima tristă să i se spargă

nevestele războinicilor în aur îi povestiră

durerile cele mai mari din viaţa lor

Gjaflaug cinci soţi pierdui două fiice

trei surori fraţi opt eu mai trăiesc

Herborg regina hunilor mai mare mi-e

durerea şase fii şi bărbatul îngropai

capul lui Sigurth pe genunchii soţiei

priveşte-l lasă-ţi buzele cum ar fi viu

doar o dată se uită Guthrun părul lui în

sânge orbi ochi ce luceau piept străpuns

lacrimile i se porniră ploaie gâştele

ţipară mi-e mort eroul nu-l mai văd

Gunnar n-o să te bucuri de aur inelele

ucigaşi îţi vor fi jurat-ai odată cu Sigurth

la curte veselie când al meu Sigurth

pe Grani goni spre mâna relei Brynhild

vorbi Brynhild plete-ţi sunt revărsate

Guthrun şi vraja îţi dete grai

Gollrond ce spui femeie a urii iar

Brynhild că frate-meu Atli e vinovat

văzând din neamul hun în sală flama

din gaura şarpelui încolăci eroul

Guthrun şedea între stâlpi luându-şi

tăria din ochii lui Brynhild

focul ardea ea respira venin cu ochii

la rănile lui Sigurth atunci

se duse prin pădure până în Danemarca

iar Brynhild îşi înfipse sabia în piept

Sigurtharkvitha en skamma

(Scurtul lay al lui Sigurth)

fiii lui Gjuki şi Sigurth peţesc pe Brynhilda

eroul sudului putea s-o aibă

dar spada-i nudă luceşte între ei  fără s

ărut neîmbrăţişată o dete fiilor lui Gjuki

ci ea cu inima pe buze l-oi avea pe Sigurth

şi de va fi să-mi moară-n braţe

soţie îi e Guthrun şi eu a lui Gunnar

sunt bolnave ursitoare-mi dară doruri

ea pe gheţar Guthrun în pat cu Sigurth tu

Gunnar îndrăzneşte moartea eroului

fiul cu el şi nu mai lăsa puiul de lup în

viaţă preţ mai uşor răzbunării cu fiu mort

mai mult decât orice Brynhilda e pentru

mine cea mai bună femeie aurul Rinului

fratele Gotthorm cu noi n-a  jurat mânie

să-i trezim uşor şi sabia-i în inima lui Sigurth

eroul se ridică în sală şi roti sabia Gram în

ucigaş să nu plângi Guthrun prea tânăr fiu

Brinhylda e de vină m-a iubit dintre bărbaţi

dar fals nu i-am fost nicicând lui Gunnar

mi-am ţinut jurămintele nimeni nu mă

poate numi amantul reginei sale

Brynhilda a râs cu toată inima auzind

vaietul îndurerat al văduvei lui Sigurth

monarhul peste oameni Gunnar spuse

nu trebuie să râzi iubitoare de ură

în veselie acolo ca de ceva bun de ce

eşti aşa albă la faţă mamă a relelor

ţi-e uristă osânda mai vrednică erai

dacă dinaintea ochilor tăi l-am fi ucis

pe Atli să fi privit trupul fratelui tău

sângerând să-i tremuri rănile gâlgâind

Brynhilda răspunde nu-ţi bate joc de tine

Gunnar ai luptat din greu dar ura ta

puţin a luat-o în seamă Atli o să vieţuiască

mai mult decât tine şi mai tare-o rămâne

tu ai pornit aste rele nu am vrut soţ  trei regi

degeaba călătoriră eroului mare

călare pe Grani în aur gâtul i-am dat

lumina ochilor lui nu era ca a ochilor tăi

doream să am inelele ce fiul lui Sigmund

cucerise nici când n-am căutat altă comoară

sabia la gât n-o ţine rege din lung drum

nu s-o mai naşte iar nicicând veni

nebună din a sa mamă şi se născu să

aducă multora suferinţă cu faptele ei

un rug ridică în câmp pentru toţi ucişii

cu Sigurth şi lângă eroul hun arde-mă

Helreith Brynhildar

(Drumul în iad al Brynhildei)

Sigurth arse întâi apoi Brinhylda pornind

pe drumul spre iad o uriaşă spunându-i

stai la ţesut decât să urmezi soţul alteia

mai bună decât tine-s ai fost Brynhilda reaua

aveam douăsprezece ierni de vei vrea

să ştii când am jurat prinţului atât de tânăr

apoi am lăsat capul goţilor Hjalmgunnar

bătrânul să se călătorească în iad

învins-am pe fratele lui Autha în Skatalund

după cum vru mânia tare a lui Othin

sosi eroul cu aurul păzit de Fafnir pe Grani

călare unde tată-meu vitreg păstorea oameni

dormit-am ferice într-un pat ca fraţii opt

nopţi fără a ne ţine de mână drăgăstos

dar Guthrun fiica lui Gjuki a scornit

că eu am dormit în braţele lui Sigurth

Drap Niflunga (Masacrarea Nifllungilor)

Gunnar şi Hogni luară aurul lui Fafnir Atly

îl face vinovat pe Gjukungs de moartea

Brynhildei îi dau Guthrunei băutura uitării

s-o cunune cu Atli fiii lui Atli Erp şi Eitil

iar Svanhild era fata lui Sigurth cu Guthrun

regele Atli invită pe Gunnar şi Hogni

Guthrun ştia trădarea şi le scrie în rune să nu

vină ca semn lui Hogni inelul Andvaranaut

Gunnar voia de soţie pe Oddrun sora lui Atli

dar n-a avut-o atunci s-a însurat cu Glaumvor

iar Hognia luat-o pe Kosbera fiii lor au fost

Solar Snaevar şi Gjuki şi când Gjukungii

veniră la Atli şi Guthrun ceru în zadar

fiilor ei să le apere vieţile inima lui Hogni

a fost scoasă din piept iar Gunar aruncat

într-o gaură de şarpe el bătu harpa

şi trimise şerpii în lumea viselor dar

o viperă l-a înţepat  în ficat înveninându-l

Guthrunarkvitha II, en forna

(Al doilea sau vechiul lay al Guthrunei)

zână mă crescu mama îmi iubii fraţii până când

Gjuki mă înzestră  şi lui Sigurth mă dete

el se ridică peste fiii lui Gjuki ca prazul peste

iarbă renul peste bestii aurul peste argint

până ce fraţii nu mai lăsară pe cel mai erou

să-mi fie soţ nu dormiră pâna nu-l uciseră

veni Grani cu picioare fulgerătoare dar

Sigurth nu calul voia povara războinicului

roibul ştia că-i e mort stăpânul Gunnar

capul plecă dar Hogni spuse de mâinile

noastre muri îl ucise Gotthorm dat lupilor

pe drumul de sud îl poţi vedea pe Sighurt

în strigătele corbilor vulturilor după hrană

şi după soţul tău lupii urlă de ce Hogni

m-am dus în codri să văd ce-au lăsat

lupii din el şi lângă Sigurth am stat

niciodată nu-mi fu noaptea mai neagră

cel mai bine să mor or să ard ca mestecenii

cinci zile am mers şapte ani şi jumătate

am stat cu Thora fiica lui Hokon în Danemarca

cu aur şi lebede brodă sălile sudice a mă înveseli

am ţesut faptele eroilor în tapiserie

scuturi şi arme corabia lui Sigmund plutind

pe lângă ţărm plecarea războinicilor

bărboşi peţitori în mantii roşii sosiră

Grimhilda îmi dete o băutură amară să uit

pământ vrăjit mare de gheaţă sânge de

mistreţ în pahar şi rune de tot felul

scrise şi înroşite de nu le puteam citi

un peşte lin o ureche măruntaie de fiare

atunci am uitat de ciopârţirea soţului

meu cei trei îngenuncheară întâi Atli

n-o să am soţ acum pe fratele Brymhildei

nici fericire nici moştenitori

Grimhilda îi spune nu-ţi răzbuna pe

bărbaţi durerile Guthrun fără speranţă

cu inima lui Sigurth sfâşiată de corbi

de corbeşti lupi Grimhilda plânse

Atli trezit din somn de ursitoare cu tăiş

otrăvit trupul mi-ai străpuns Guthrun

Guthrunarkvitha III

(Al treilea lay al Guthrunei)

de ce nu râzi niciodată Atli mă

tulbură Guthrun ce Herkja-mi spuse

c-ai fost în pat cu Thjothmar pe piatra albă jur

nimic n-a fost ne-am spus durerile

din treizeci de războinici nu s-a întors

cu nici unul tu mi-ai ucis fraţii

Gunnar nu mai vine pe Hogni nu l-oi

mai vedea tot neamul mi l-ai distrus

şapte sute erau în sală când regina şi-a

scufundat mâna în tuciul cu apă fiartă

şi le-a scos lucitoare pietre priviţi războinici

curată sunt de păcat fierturii sacre

Atli a râs fericit văzând mâna Guthrunei

nearsă acum vine la tuci  ibovnica-i Herkja

niciodată nu s-a văzut ceva mai trist

ce arse erau mâinile Herkjei atunci

Oddrunargratr (Lamentaţia Oddrunei)

din vechi poveşti aud cum vine o fecioară

în ţara dimineţii nimeni n-o poate ajuta

Oddrun sora lui Atli încalecă pe cal

negru ajunge ce-i nou în ţara hună

prietena ta Borgny zace cum Vilmund a

coperit-o cinci ierni în haine fierbinţi

descântece-i rosti Oddrun la genunchi

lui Borgny ea doi copii va naşte

Frigg şi Freyja cu tine că mi-ai mântuit

durerea ba pentru că am jurat pe toţi să ajut

sălbatic îmi vorbeşti Oddrun te-am urmat

unde ai mers fiind născute din gemeni

mi-aduc aminte ce-ai spus când i-am dat

o băutură lui Gunnar că nimeni n-ar fi făcut-o

cu glas de moarte tata mă înzestră cu

aur roşu a-l lua pe fiul Grimhildei de soţ

dar Brymhilda coif alege cer şi pământ

răsună sub pasul ucigaşului lui Fafnir

bătălia cu săbiile străine sparse oraşul

Brynhildei năpraznică răzbunarea-i

cum am auzit toţi înfioraţi în orice loc

toţi aflând cum s-a sfâşiat alături de Sigurth

i-am dăruit iubire lui Gunnar spărgătorul

inelelor lui Atli inele îi înmânară

frate-meu nu le primi dar de nuntă dar

dragostea cu eroul nu o puturăm învinge

ne văzură soldaţi Atli îşi trimise iscoade

le-am dat inele să nu ne spună ei ne-au spus

ascunseră de Guthrun ce ea prima trebuia

a şti iar fiii lui Gjuki năvăliră pe poartă

inimi zvârlite în găuri de şarpe eroul îşi

bate harpa a primi ajutorul meu

m-am dus la Geirmund s-amestec băutura

şi s-o prepar trist răsunau strunele harpei

dor a-i salva viaţa corabia prin sunet

casa lui Atli mama lui putrezească

îmbucătăţi inima lui Gunnar şi nu mai

putui fi de folos viteazului erou

adesea m-am mirat cum de-am mai

trăit după aceea şi asta mi-e lamentaţia

Atlakvitha en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)

trimis-a Atli sol lui Gunnar să-i invite ce

crezi Hogni avem şase săli cu săbii

a mea e cea mai ascuţită mai preţioasă

decât toată comoara hunilor

ce zici că ea ne-a trimis un inel ţesut

cu păr de lup drumul lui om avea acolo

atunci lupii aibe în grijă averea

Niflungilor dacă nu se întoarce Gunnar

se clătină ţara hunilor sub galopul cailor

iată palatele lui Atli cu nalte turnuri

trădat eşti Gunnar fugi repede ce trupă

ai împotriva complotului hunilor

tu frate-meu să fi venit sub coif şi

platoşă să-l vezi pe Atli la el acasă

să fi stat toată ziua la soare să-l bagi

în gaură de şarpe pe Atli nu el pe tine

inima-i tremură pe tavă de două ori

mai mult îi tremura în piept lui Hjalli

pe când inima lui Hogni puţin tremură

pe tavă şi încă mai puţin când la sân

în adâncul Rinului repede lucească

inelele morţii decât în mâinile hunilor

Guthrun păşeşte la întâlnirea cu Atli

în dar potir de aur să bem să mâncăm

cupe de vin clinchetară între tineri şi

bărboşi tu dătător de săbii ai mâncat

inima sângerândă a fiilor tăi în miere

clamoare în bănci strigăt de bărbaţi

Guthrun nu-şi plânse nicicând fraţii

nici nefericiţii băieţii ce-i avu cu Atli

albă ca lebăda aur aruncă inele roşii

tuturor vină soarta averea ducă-se

sălbatic băuse Atli fără armă joacă

mai bună când o îmbrăţişa pe Guthrun

cu a ei sabie dă sânge patului să bea

lasă trolii să plece şi pune foc palatului

în casă au fost măcelăriţi în flăcări

scufundaţi povestea e spusă mai târziu

nici o femeie în platoşă nu-şi va mai

răzbuna astfel fraţii trei regi îi dete morţi

Atlamol en Groenlenzku

(Balada lui Atli în Verdea Ţară)

din vechi sfat de taină încredere trădată

prinţi morţii daţi de Atli înţeleaptă femeia

meargă ei pe mare ea runele citeşte

ci falsificate primiră războinicii cu daruri

ospăţ cu mied cornuri pline înţeleaptă

Kostbera îşi citea runele la lumina focului

vede ucidere dublă frică de femeie face

Hogni ţi-am visat patul în flăcări arzând

rufe murdare iar în vis urs furtună vulturi

boi spânzurătoare şerpi carnea îţi mâncau

sabie însângerată lance înfiptă în tine

lupi urlând dulăi alergând femei moarte

spre tine degeaba mi-e sortit dusul

în şir plecară despărţiţi de fiord Vingi

jură soţiei lui Gunnar Glaumvor să-l ia

uriaşii de i-a spus minciuni din rune

soarta urmează Vingi în iad nici Guthrun

nu-i întoarce doboară pe fratele lui Atli

câmp roşu de luptă jumătate ne are iadul

Guthrun lui Atli mama mi-ai ucis

măriţi-i durerea războinici smulgeţi inima

lui Hogni râse Hogni de-l auziră toţi

Gunar prinse o harpă măestru bătând-o

de plângeau femeile bărbaţii se lamentau

apoi eroii muriră înainte să se lumineze

de ziuă stătea Atli ca deasupra lor

e dimineaţă Guthrun cei dragi îţi lipsesc

tu eşti bucuros Atli nu sunt liber de vină

creşteam în dumbravă când Grimhild ne

dete aur şi colane tu frate-mi uciseşi

cruzimea bărbătească soarta femeilor

apasă-n jos frunzele copacul în sus rădăcinile

domneşte tu Atli peste toate frumos vorbi

Guthrun ospăţul morţilor începu

îşi ucise băieţii făcuţi  soţul Atli

ai zis că e dimineaţă acum e seară

ţestele lor cupe şi sângele lor în băutură

ţi l-am amestecat inimile lor

le-am gătit şi tu le-ai mâncat carne de

viţel ţi-am spus muşcai cu dinţi ocupaţi

crunt să amesteci în băutură sângele băieţilor

tăi ţi-ai ucis neamul mi-eşti mai rea

mi-e şi mai şi pe tine însuţi să te ucid

răul tău pregăteşte ospăţ morţii tale

te-or arde-n foc întâi cu pietre te-or bate

aşa vei afla ce ţi-ai căutat mereu

ţie urează-ţi astfel stăteau împreună în

Hniflung ura creştea mânia vorbea

în inima ei soarta lui Hogni să-ţi fi

învins răzbunarea şi Atli fu ucis

de fiul lui Hogni şi de însăşi Guthrun

voi cumpăra o corabie şi un

cosciug lucitor îţi voi încinge trupul în

giulgiu ca şi cum ne-am fi fost dragi

în patru zile muri şi Guthrun ferice de

cine precum Gjuki are parte de înţelepte odrasle

Guthrunarhvot  (Incitarea Guthrunei)

după ce îl ucise pe Atli Guthrun se aruncă

în mare undele o duseră în ţara lui Jonak

el o luă de soţie fiii lor au fost Sorli Erp şi

Hamther fiica lui Sigurth Svanhild crescuse

era măritată cu Jormunrek Bikki sfătui pe

Randver fiul regelui s-o aibă regele îl

spânzură pe Randver iar pe Svanhild o lasă

strivită de copitele cailor Guthrun vorbeşte fiilor

dormiţi când Jormunrek sora vă aruncă sub

copitele armăsarilor goţilor nu semănaţi

lui Gunnar n-aveţi inima lui Hogni vorbi

Hamther n-ai iubit fapta lui Hogni

când îl treziră pe Sigurth şi patu-ţi înroşiră

cu sângele soţului inimă smulsă

ţi-ai răzbunat fraţii măcelărindu-ţi fiii cum

şi noi pe Jormunrek pentru sora noastră

dă-ne hainele regilor huni râzând Guthrun

coifuri şi platoşe aduse ei pe cai săriră

nemai spre casă căzut sub neam gotic

băutura morţii pentru Svanhild şi ai tăi fii

plângând Guthrun îşi povesteşte durerile

trei soţi mă luară drag numai Sigurth

ce fraţii mi-l uciseră durere când lui Atli

am fost dată copiii după vorbă de taină

mi i-am descăpăţânat  la mare am mers

mânia ursitoarelor m-a purtat neînecată

până la ţărm şi să mai trăiesc a treia oară

în patul unui rege născându-i moştenitori

Svanhild mi-a fost cea mai dragă dintre

copii aur podoabe i-am dat când plecă

în neamul gotic sălbatici cai îi sfîşiară

cosiţele Sigurth ucis Gunnar inimă smulsă

frâu Sigurth mai galopează roibul tău negru

nu fiu nu fiică pentru darurile Guthrunei

ne-am spus ţii minte Sigurth că vei veni

din iad la mine şi eu de pe pământ la tine

sus rugul de stejar înalt să-mi ardă focul

sânul inima amestecându-mi-se durerile

voi nobili toţi n-aveţi atâta suferinţă

după ce povestea astei lamentaţii se spuse

Hamthesmol

(Balada lui Hamther)

suferinţă elfilor vreme trecu de când Guthrun

îşi aţâţă fiii s-o răzbune pe Svanhild

sora v-a zdrobit-o Jormunrek cu caii

albi şi negri de luptă armăsari ai goţilor

ce regi sunteţi cei din urmă din neamul meu

singură plop în codru brad fără cetini

bucuriile mi se pierd ca frunzele copacului

când ramurile se scutură de zile calde

Hamther vorbi puţină laudă i-ai dat Guthrun

lui Hogni când l-au trezit pe Sigurth

al tău din somn stăteai în pat când ucigaşii

lui râdeau aşternuturi ţi-erau udate

de sângele din rănile soţului tău aşa

a fost ciopârţit şedeai lângă hoitul lui

lovindu-l pe Atli cu moartea lui Erp şi

Eitil ţie suferinţa mai mare ţi-a fost

plângă oricine sabia de răni dătătoare

ce-l taie pe altul neatingându-l pe sine

Sorli vorbi cu mama n-o să mă cert

vreodată ce ai cerut Guthrun ce lacrimi

să nu-ţi aducă îţi plângi fraţii şi fiii

rudele masacrate pe câmpul de bătălie

acum Guthrun şi pentru noi amândoi vei

plânge stăm osândiţi pe cai a muri departe

ea era pe trepte doi eroi  pot lega şi

ucide două sute de goţi în burgul înalt

ei porniră din curte respirând ură repede

peste munte pe caii lor hunici să se răzbune

fratele după tată să-i ajute fiul surorii

într-un copac năzăriră în palat beau adânc

nu se auzeau copitele cailor până când

războinicul sună cu putere din corn

auzind că fraţii  au venit să-şi răzbune

sora ucisă de el Jormunrek râse

cu mâna pe barbă cu ochii la scut cupa

de aur ridică fericit să văd în palatul meu

pe Hamther şi Sorli oameni în sânge din s

ânul goţilor ai vrut să ne vezi spune Hamther

nu i-ar mai fi capul de-ar trăi Erp fratele

ce pe drum ni l-am ucis ursitoarele

mă împinseră luptarăm din greu cu goţii

săbii vulturi în ramuri faimă fie

că murim azi ori mâine nimeni nu rămâne

viu în noaptea rostită de ursitoare

Sorli căzu în faţa casei Hamther în spate

aceasta se cheamă balada veche a lui Hamther

Din Edda (în proză) a lui Snorri Sturlson

...A doua parte, din est în nord şi mărginind oceanul, se cheamă Europa ori Enea.Unul dintre regi se numea Munon ori Mennon, iar el s-a însurat cu fiica înaltului rege Priam, au avut un copil numit Tror, căruia noi îi spunem Thor. Lorikus îl crescu în Tracia, dar la 10 ierni îi luă armele şi la 12 îl ucise, luând în mâinile sale Tracia pe care noi numim Trudheim.În nord îşi ia nevastă pe sibila Sif. Din fiu în fiu, se naşte Voden, de-i spunem Odin. Soţie i-a fost Frigida, de-o numim Frigg.

*

... Regele Gylfydăruie lui Gefjun, femeie de fel din Aesir, pământ cât poate ara o zi şi o noapte cu boii. Cei din Aesir, când să le cunoască puterea, îi dau halucinaţii, vede Valhall acoperită cu scuturi. Regele a  spus că se numeşte Gangleri şi că a venit pe cărări de şarpe. Căutând un înţelept, trebuie să se arate însuşi înţelept. Zeul dintâi are 12 nume. Trăieşte în toate vremurile şi domneşte peste toate lucrurile mari şi mici.

Din Skaldskaparmal

(Poezia skalzilor)

des cel blând veni în casă

la potir cu zeul corb

rege valuri aur sorb

de la skald murind îl lasă

şi pe Sigurdr

de  saţie corbii

zeului cargo

cu cheag de oşti

ale tăiatului Haddings

de viaţă-l despuiară

stăpânii lumii

la Oglo

Gondul şi Skogul

trimit pe Gauta Tyr

să aleagă regii

din neamul lui Yngvi

ce-or merge cu Odin

a fi în Valhall

la al lui Baldr sânger

valkirii se adună

si corbi şi Odin înger

picturi pe ziduri rună

zeu iute al junghierii

val şoim ducând cu pavor

corăbii nu le sperii

piticii te-mbăta-vor

Heimdallr-şi culcă roibul viu

pe rugul de zei catalept

jertfă lui al lui Odin fiu

corbul domn preaînţelept

ce vis o fi Odin grăi

mă voiam treaz până-n zi

Valhall-a pregăti

pentru trupele junghii

campionii îi zorii

repede a se trezi

băncile a risipi

cupele a limpezi

ca să toarne valkirii

prinţului când va sosi

se vede pe scutul meu cum

fiul părintelui neamurilor

o zdrobi cu puterea-i duium

şarpele ploii pământului înconjur

prinţe locul

mi-e norocul

mied din Odin

ţărm anglodin

acum când a lui Bodn patimă

să se rostească stă rostă az'

tăceţi a belicului natimă

şi ascultaţi al piticilor barcaz

de versu-mi nu vă fie teamă

nu întreţes batjocură

în a lui Odin steamă

cântarea îmi e focură

fii neamului lui Odin

copastia nu-nhaţă

când şarpele din zodii-n

adâncuri se dezmaţă

Gudrun şi-ucise

fiii în vise

mireasa domnului

wan-ul nesomnului

zici că Odin

cai subo'din

neproverbier

Hamdir nesăbier

ai lui Ivaldi

în zile pripe

nava Skilblandir

s-o înfiripe

lui Freyer onor

şi-al lui Njordr fecior

paznic de curcubeu faimos

şi înţelept la încleştat

cu Loki-n Singasteinn la os

fiu lui Faurbati ne-n păcat

din mame opt şi una făt

tot mânios având avut

pietroi cu Loki îndărăt

şi eu un imn că i-am făcut

săbii val pictor de dinţi

lupilor să le dai lustru

cum noi ne găsim alinţi

văilor de şerpi ilustru

a mea-i podoaba Fiul Horn

din aur meşteritul orn

pe cercul scutului adorn

a mării flamă ursa norn

nepoata Freyei lacrimi val

pe fruntea mamei în aval

dar de la Frodi corb frugal

îmi dete sâmb de aur gral

securea mea frumoasă

din fată curajoasă

mireasa-vana trasă

mi-o dete al lui Odin

spăimântător la ordin

stăpân pe săbii a mânat

fata lui Gefn la skald în pat

în aur foc marin sculptat

Sigurdr înfipt

în sânge-a fript

cord lui Fafnir

la foc de lir

îmi pare drept

inele scept

să-nghită aţa

lucind viaţa

trolii-mi spună

lună

sybilună

rună

sorună

terciună

ceralună

troll un ună

spună-mi scalzii

lui Vidurr calzii

lui Gautr cu darul

bardului harul

lui Yggr băuta

lui Arrayer lăuta

fierar caldul

vers e skaldul

bând văd un şarpe

cioplit pe cupă harpe

aprinzător de fiord

auzi ce plată îţi acord

spre apus îmi plutea

corabia

lui Odin inima

i-am luat să-mi stea