Ecouri din
EDDA
Voluspo
(Profeţia
bătrânei înţelepte)
Hovamol
(Balada Celui de Sus)
Vafthruthnismol
(Balada lui Vafthruthnir)
Grimnismol
(Balada lui Grimnir)
Skirnismol
(Balada lui Skirnir)
Harbarthsljoth
(Poemul lui Harbarth)
Himiskvita
(Lay-ul lui Hymir)
Lokasenna
(Cearta lui Loki)
Thrymskvitha
(Lay-ul lui Thrym)
Alvissmol
(Balada lui Alvis)
Baldrs
Draumar (Visele lui Baldr)
Righsthula
(Cântecul lui Rig)
Hyndluljoth
(Poemul lui Hyndla)
Svipdagsmol
(Balada lui Svipdag)
Volundarkvitha
(Lay-ul
lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)
Helgakvitha
Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)
Helgakvitha
Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)
Helgakvitha
Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)
Fra
Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)
Gripisspo
(Profeţia
lui Gripir)
Reginsmol
(Balada
lui Regin)
Fafnismol
(Balada
lui Fafnir)
Sigrdrifumol (Balada
Aducătoarei-de-Victorie)
Brot
af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)
Guthrunarkvitha
I (Primul
lay al lui Guthrun)
Sigurtharkvitha
en skamma (Scurtul
lay al lui Sigurth)
Helreith
Brynhildar (Drumul
în iad al Brynhildei)
Drap
Niflunga (Masacrarea
Nifllungilor)
Guthrunarkvitha
II, en forna (Al
doilea sau vechiul lay al Guthrunei)
Guthrunarkvitha
III (Al
treilea lay al Guthrunei)
Oddrunargratr
(Lamentaţia
Oddrunei)
Atlakvitha
en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)
Atlamol
en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)
Guthrunarhvot
(Incitarea
Guthrunei)
Hamthesmol
(Balada lui Hamther)
Voluspo
(Profeţia bătrânei înţelepte)
Auzi-mă dintre sfintele neamuri
Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;
Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,
Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.
Îmi mai aduc aminte uriaşii
Hrănindu-mă în zilele tot duse;
Ştiu nouă lumi, nouă în arborele
Tare de rădăcini pe sub lut.
Demultul era când Ymir trăia;
Nici mări nici reci unde, nisip nu era;
Pământul nu era, nu cerul deasupra,
Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.
Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,
Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;
Soarele sudic pietrele încălzi
Şi glia o înverzi, o înierbi.
Soarele, soră lunii, din miazăzi
Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;
Nu ştia casa unde-i va fi,
Luna firea nu şi-o cunoştea,
Stelele locul nu şi-l aflaseră.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor;
Botezară amiaza, amurgul,
Dimineaţa şi luna cea scăzând,
Noaptea şi seara, anii de numărat.
La Ithavoll veniră tarii zei
Clădiră nalte-altare, temple,
Croiră foale, arămi forjară,
Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.
În paşnice sălaşe tabla joacă
Zeii, neducând lipsă de aur,
Până sosesc din Jotunheim trei
Preaputernice fete uriaşe.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle neamului pitic obârşii
Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.
Din toţi piticii Motsognir se făcu
Tartor şi după el Durin;
Mulţi omenească semenişte-s
Piticii lumii zis-a Durin.
Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,
Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,
Nar şi Nain, Niping, Dain,
Bifur, Bofur, Bombur, Nori,
An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.
Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,
Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,
Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –
Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.
Fili, Kili, Fundin, Nali,
Heptifili, Hanr, Sviur,
Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,
Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.
Neamul piticilor din spiţa lui
Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;
Lăsară stânci şi prin haturi ude
Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.
Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,
Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,
Dori, Ori, Duf, Andvari,
Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.
Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,
Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;
Fie ştiută-n veci povestea,
Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.
Apoi din spiţă trei ieşiră,
Din casa zeilor, tari şi mari;
Doi fără soartă pe câmp aflară,
Ask şi Embla, goi de snagă.
Nu tu suflet, nu tu simţire,
Cald or mişcare, nici înfăţişare;
Suflet dă Othin, simţ dă Honir,
Cald dă Lothur şi înfăţişare.
Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,
Măreţ stropit cu dalbă apă;
De-acolo cade roua-n albii,
Tot verde cetinind fântâna lui Urth.
Fecioarele preaînţelepte
Trei din locaş sub arbor coboară ,
Urth e una, Verthandi alta,
Codrului răsăriră, a treia Skuld,
Legi dau de-acolo, împart viaţă
Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.
Război ţin minte, primul pe lume,
Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig
Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,
De trei ori arzând, de trei ori renăscând,
Iară şi iar şi încă trăieşte.
O botezară Heith întru casele lor
Magic scrutătoare vrăciţă,
Minţi fermeca de vraja-i gonite,
Bucuria femeilor rele.
De oaste lancea Othin svârle
Şi-ncepe războiul dintâi lumii;
Căzut e zidul preajmă zeilor,
Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle cine aerul învenină,
Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.
Foc de mânie Thor sare-n sus,
Arar stă auzind de-acestea,
Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,
Insemne de vază ce-mpărtăşau.
Ştiu cornul lui Heimdall, ascunsul
Sub înalt preasfântul arbore;
Izvor ţâşneşte la semnul othincult
Val-d-ucişilor: vreţi şi mai mult?
Singur şezui când Cel Vechi mă văzu,
Spaima zeilor, şi mă privi în ochi:
„Ce
vrei să afli? de ce eşti aici?
Othin, ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”
Ştiu unde-i ascuns ochiul lui Othin,
Adânc în fântâna lui Mimir vestită;
Mied din voia lui Othin Mimir a supt
Dimineţile: vreţi să aflaţi mai mult?
Şiraguri am, inele de la-al Gazdei tată
Vorba-nţeleaptă-mi fu, gândul vrăjit;
......................................................
Am scrutat întru toate tărâmurile.
Peste tot văd Vakirii adunate,
Gata în şa spre rândurile zeilor;
Skuld poartă scutul, Skogul o urmează,
Guth, Hild, Gondul şi Geirskogul.
Fecioarele lui Herjan vă pomenii,
Valkirii gata a călări peste glii.
Văzui lui Baldr, zeu sângerând,
Fiu lui Othin, soarta toarsă:
Vestit şi mândru în nalte câmpuri,
Crescut din plin vâscul şedea.
Din ram părelnic zvelt şi drăgălaş
Săgeată se făcu s-o zvârle Hoth;
Dar fratele lui Baldr curând se născu,
O noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.
Nu-şi spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,
Pân’ pe duşmanul lui Baldr nu-l nimici.
Dar în Fensalir Frigg plânse tumult
Întru Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?
Unul văzui prin uzii codri,
Drag răului, semen lui Loki;
Îi stă Sigyn alături, făr’ exult
De dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?
Din răsărit prin văi d-otravă curge
Cu săbii şi pumnale râul Slith.
.............................................
............................................
La miazănoapte dom în Nithavellir
De aur răsare neamului lui Sindri;
Şi-n Okolnir altul sălăşluia
Und’ uriaş Brimir dom de bere şi-avea.
Un dom văzui, de soare depărtat,
Pe Nastrond, către miazănoapte,
Venin picură pe horn în jos
Şerpii vânturându-se pe ziduri.
Văzui bălăcind râuri de răuri
Inşi trădători şi şi ucigaşi,
Răufăcători cu neveste de oameni;
Nithhogg sânge d-ucişi bând hult,
Lupul te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?
Bătrâna uriaşă sta-n Fiercodru,
La rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;
Dintre ei în chip de căpcăun unul
Avea să fure soarele de pe cer.
Se satură cu carnea hoitului,
Înroşeşte casa zeilor în sânge;
Soarele-i beznă, în vară se-ncrunt’
Furtunile: vreţi să aflaţi mai mult?
Pe-un deal şedea, bătându-şi harpa,
Eggther cel vesel, giganţilor paznic;
Arătos şi roşu Fjalar şedea,
Cocoş cucurigându-i deasupra-n colivie.
Apoi le cântă zeilor Gollinkambi,
El trezeşte eroii din domul lui Othin;
Iar sub pămînt mai crăunea altă
Pasăre ruginie la gratiile Iadului.
Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.
Lupte-se fraţii, doboare-se,
Fii din surori păteze rudenii;
.......................................
.......................................
Greu e pe lume, vast curvişag,
Topor-timp, sabie-timp, scuturi frânte,
Vânt-timp, lup-timp, curând lumea cade;
Nicicând nu s-or mai cruţa oamenii.
Repezi se mişcă fiii lui Mim, soarta
Se-aude în gama lui Gjallarhorn;
Heimdall zice tare, sus e cornul,
Frică tremură toţi pe căi de iad.
Tremură, se cutremură Yggdrasil
Din vechi limburi, se desface;
Othin ia seama la capul lui Mim,
Dar ruda lui Surt curând l-o ucide.
Cum o duc zeii? cum o duc elfii?
Jotunheim tot geme, zeii-s la sfat;
Piticii ţipă la uşi catapult’,
Meşteri pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?
Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.
Hrym vine din răsărit cu scutul sus;
De mânioşi se strânge şarpele;
Se-nvârte pe unde, iar vulturul roş
Ciugule stârvuri ţipând; Naglfar e dus.
Vine pe mare din nord o corabie
Cu lume din Hel, la cârmă stă Loki;
După lup urmează oameni sălbatici,
Iar cu ei merge fratele lui Byleist.
Surt vine din sud cu jalea armelor,
Soarele zeilor lucit-a din sabia-i;
Fărmate stânci, gigante scufundânde,
Mort cârd spre Hel, cerul răscruce.
Acum soseşte-n Hlin înc-un rănit
Când Othin tocmai se luptă cu lupul,
Iar ucigaşul lui Beli cată pe Surt,
Spre a se spulbera bucuria lui Frigg.
Apoi vine fiul lui Sigfather,
Vithar, la luptă cu lupul în spume;
Şi-nfige sabia-n fiu de uriaş
Până la inimă: tată răzbunat.
Vine încoace fiul lui Hlothyn,
Şarpele cască spre cerul de sus;
.......................................
Contra şarpelui merge fiul lui Othin.
Furios bate paznicul pământului,
Toţi bărbaţii de pe acasă plece;
Nouă paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn
Şi, ucis de şarpe, neînfricat zace.
Negru soare, pământ mării înec,
Stele de foc din cer se-nvârtejesc,
Crunt creşte boarea şi flama de viaţă,
Pân’ focul păşeşte şi peste cer.
Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.
Acum văd pământul din nou
Creşte verde tot din unde iar;
Cascade cad şi vultur zboară
Şi prinde peşte pe sub stânci.
Zeii din Ithavoll se strâng preună,
Vorbesc de încercuitorul terrei,
În minte cheamă trecutul măreţ,
Vechi rune-ale Domnului Zeilor.
În rară frumuseţe iară
Table de aur se nalţă din iarbă,
Ce zeii le-avură în zile duse,
............................
Nesemănate câmpuri dau rod copt,
De bine-s boli, iar Baldr se întoarce;
Baldr şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,
Şi tarii zei:vreţi să aflaţi mai mult?
Ca soarele mai drag văd domul
Cu aur coperit, pe Gimle stând;
Domnii dreptăţii locuiască-l
Şi fericire-n veci să aibă.
Suie să ţină întreaga putere
Atotputernic domn stăpân a toate
........................................
........................................
Din jos balaur negru se iveşte,
Nithogg zburând din Nithafjoll;
Trupuri de oameni duce pe aripi
Şarpele: dar acum şi eu apun.
Hovamol
(Balada Celui de Sus)
vine de la munte la ospăţ cu dânsul
tăcere ascultă vede vedere
din greu înţelepţia ascunsă în altă
inimă ţi s-o ferici-ntru laudă
beat mort înţelepciune întocmai zici
or zaci caută-ţi patul rece
rar nebunului pe voie neştiutorul
neprimit nerăspunsul nejocul
batjocora la masă în mijlocul
duşmanilor alţii cu prietenia duşi
perechea de capre necerşetoare la
drum fără lance necugetatul
brad pe moarte unde e tinereţea
ferice prietenia neduşmanilor
foc în dar să vezi soarele sănătate
nepătarea păcatului fie lor
te bucuri de fii tu de neamuri de
avere de munci viu nu hoit
prinzi vaca rug flame bogatul mort
în faţa uşii sale văzut-am
şchiop călare ciung văcar surd
îndrăzneţ în luptă orbul nears
ochiul vikingului runa citeşte
făptaşă peste încă miile de ani
laudă seara femeia pe jar arma
fecioara inel gheaţa petrecută
nu crede jurământ de fată vobă de
femeie nu plecăciune bour
săgeată în zbor ape cascadă gheaţă
nouă colaci şerpeşti prinţi
într-un viţel bolnav ori trol
încăpăţânat descăpăţânează vraja
credinţă nu-i pentru ucigaşul
fratelui de-l întâlneşti în pribegi
casa arsă jumătate calul în galop cu
un picior rănit nefolositor
nu prea spera în repede recoltă nu
prea curând în feciorul tău
câmpul cere vreme bună fiul
înţelepciune ce adesea nu se văd
Othin pe inelul său jură am auzit
cuvântul lui Hor din runele-i
te cetesc Loddfafnir şi te aud
cetindu-mă auzi şi învaţă folosul
nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea
urăşte carnea nici bucurie
în munte şi golf vezi de hrană văzui
un om rănit de vorba unei
grija roade inima nu te împrieteni
cu duşmanii nu batjocori pe
oaspete or călător cât de bun o
greşi cât de rău de ceva o fi bun
băut ţi-e leac pământul focul
lecuieşte bolile spicele vrăjitoria
secara ruptura luna lecuie furia
iarba râia runele tăieturi-săbii
învaţă cum să scrii să citeşti să
dărui să judeci să te sacrifici
mai bine fără rugăciune decât dar
prea mare nimic preajertfa
ştiu cântece necunoscute reginelor
nu fiilor oamenilor ajutor
funii e duşman săgeată neatât de
zburătoare să o zădărnicesc
domul în flăcări pe neamuri nu arde
cât să nu-l cânt stingere
neduşmăniţi fii de eroi corabia-n
potop stai vânt dormi mare
arate-şi chipuri adevărate
întoarcă-se toţi din luptă vii acasă
cu sângele runelor fac spânzuratu-n
arbore să-mi vorbească
tot ce ştiu de zei şi elfi puţini
nebuni se încumetă a cunoaşte
mă încântă învinsă fecioara cu braţ
alb gândurile torcându-i
nu le vei cânta Loddfafnir cântecele
caută-le să-ţi dau ajutor
cel mai bine ce ce ştii numai tu ori
în braţele ei ori de-i soră
Vafthruthnismol
(Balada lui Vafthruthnir)
sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a
se întrece cu Vafthruthnir
ce om grăieşte în al meu tărâm scapi
de îmi eşti mai înţelept
săracul în casa bogatului vorbeşte
cuminte ori tace cu inima
aud ce roib face ziua Skinfaxi ce
roib face noaptea Hrimfaxi
râu între zei şi zmei Ifing pe
câmpul Vigrith bat zeii pe Surt
de unde dintâi pământ cer uriaşule
din carne a lui Ymir glia
munţii din oasele-i tăria din
ţeasta-gheaţă oceanul din sânge
de unde luna soarele din părintele
Mundilferi a suna timpul
din taţii Delling zi Nor noapte
Vindsval iarnă Svosuth vară
primi giganţi Bergelmir Truthgelmir
Aurgelmir întru venin
fiu cu şase capete din subţioara
smeului de gheaţă nu mamă
din aripile vulturului Hraesvelg
bubuie vântul lumea noastră
runele zeilor neamul zmeilor sub
Niflhel a morţilor hălăduire
de iarna grea oamenii s-or ascunde
în pădurea lui Hoddmimir
în casa zeilor vor locui Vithar şi
Vali când Surt pârjoleşte tot
pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni
ştiind ce i-a spus fiului său
Grimnismol
(Balada lui Grimnir)
fiară focule mă arzi de opt zile
îmbrăcat în mantă nimeni doar
Agnar carne şi apă îmi da slavă
stăpân al goţilor prin Veratyr
în Trurheim Thor stă Ull în Ydalir
apoi Valaskjolf Sokvabek
unde Othin şi Saga beau din cupe de
aur în Glathsheim eroii
un lup în uşa de apus în Eldhrimnir
Andhrimnir gată mistreţ
peste Mithgarth zboară corbii Hugin
şi Munin gând amintire
capra Heithrun cu miere cerbul
Eikthymir corne-i curg râuri
Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol
Fimbulthul Gunthro Fjorn
Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul
şi Geirvimul cu zeii
Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi
Gunnthorin Vino e primul
Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei
Nyt şi Not Non şi Hron
Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi
Von Vond şi Strond Gjol şi
Leipt cu oamenii Kormt şi Ormt Thor
preumble secătuirea
trei rădăcini sub arborele cenuşii
Yggdrasil iad smei lume
ververiţa Ratatosk aleargă ramurile
jos cu vorbe de vulturi
patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi
Dyrathror şerpi pe sub
cenuşă Goin şi Moin Grabak şi
Grafvoluth Ofnir şi Svafnir
suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut
de cerb la vârf cu trunchi
putred ros la rădăcină Hrist şi Mist
mi-aduc după voie cornul
iar bere Skeggjold and Skogul Hild
şi Truth Hlok şi Herfjotur
Gol şi Geironul Randgrith şi
Rathgrith şi Reginleif soarele-l
poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă
Svalin ca scut lupul Skoll
din carnea lui Ymir pământul se ivi
oceanul din sângele luiş
din oase dealuri din păr arbori din
ţeastă înaltele tării cereşti
din genele-şi făcu Mitgarth zeii din
creier norii vicleni în zare
cine ia primul foc de Ull şi de toţi
zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi
croiră corăbiile cele mai bune
pentru zeul Freyr fiul lui Njorth
bun pom Yggdrasil corabie
Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir
pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok
ogar Garm zeilor rugăciune
pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi
Hjalmberi Thekk şi Thriti
Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath
şi Svipal şi Sanngetal Herteit şi
Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir
Grim şi Grimnir Glapsvith
Fjolsvith Sithhott Sithskegg
Sigfather Hnikuth Allafather Atrith
Valfather Farmatyr un singur nume
fiind primul dintre oameni
Grimnir îmi spun în domul lui
Geirroth de sunt cu Asmund Jalk
Kjalar am fost în sanie în adunarea
lui Thror lupt ca Vithur prin
zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi
Omi Gondlir şi Harbarth astfel
am păcălit smeul Sokkmimir moş ca
Svithur şi Svithrir din veac
eşti beat Geirroth sabia uzi
prietenilor mei sunt Othin fost Ygg
Thund Vak Skilfing Ofnir şi Svafnir
nume numai pentru mine
Skirnismol
(Balada lui Skirnir)
du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât
dor Freyr cât să nu mi-l spui
dă-mi calul galop nopţii focul sabia
luptând de la sine cu smeii
beznă e calule amândoi ne-om
întoarce de smeul nu ne-o înghiţi
măi ciredarule cum să am vorbă de la
fată peste dulăii lui Gymir
nu-s din elfi nu din zei chiar dacă
pe foc am venit să-ţi văd casa
Gerth îţi dau unsprezece mere de aur
să-ţi fie Freyer drag nu vii
îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin
în casa lui Gymir nu-i aur lipsă
fecioară priveşte sabia n-oi suferi
pentru bărbat Gymir te-o bate
astă sabie tatăl îţi va ucide
şarpele carnea ţi-o va mânca Hrimnir
te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi
şi zbucium avea-vei partea
rămâi fără soţ se mânie Othin îţi
faci duşman din Freyr îndrăcito
uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău
dela porţile iadului ce vaier
îţi scriu aci o vrajă şi trei rune
dor nebunie poftă le pot şi nescrie
ia recea cupă cu miere plină în
pădurea Barri nouă nopţi Gerth se
va desfăta cu fiul lui Njorth lungă
o noapte mai lungi două atunci
cum or fi trei o lună mai scurtă
decât dornică o jumătate de noapte
Harbarthsljoth
(Poemul lui Harbarth)
cine-i cel de dincolo de sund ce
ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni
dimineaţă mândru ci nu îţi ştii
viitorul durerosul mama ţi-e moartă
sunt fiu lui Othin frate lui Meili
tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar
tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la
Hrugnir eu i-am fărâmat capul
pe când tu eu cu Fjolvar luptai
cinci ierni am dormit cu şapte surori
iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi
iar tu eu pe Hlebarth iar tu eu am
am doborât relele ielele giganţilor
bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am
dus în Valland război am făcut cel
nobil căzut în luptă are pe Othin
şi Thor are neamul trolilor putere
are Thor nu inimă ibovnic are Sif
soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi
ba e adevărul de nu mă treci spune
calea puţin zicând nu lungă de vei
apuca-o ciot apoi piatră la stânga
până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn
copiii ei pe drumul spre Othin
Himiskvita
(Lay-ul lui Hymir)
la răsărit de Elivagar trăieşte
înţelept Hymir ce tuci adânc de o milă
două balene deodată ridică în cârlig
măcelăreşte toate balenele masă
zeilor atotputernicul vine la
adunare cu tuciul lui Hymir băutura aşa
vesel şi-o beau în domul Aegir la
vreme de toamnă tot ospătându-se
Lokasenna
(Cearta lui Loki)
venin în miere eu Lopt Loki mi-e
sete Othin malţ prin sânge înfrăţit
atunci dă locul tău Vithar pentru al
lupului părinte la ospăţul nostru
cai şi inele nu-s de tine Bragi taci
Ithun pofticioaso taci Othin injust
ci tu nebărbăteşte sub pământ opt
ierni muls-ai vaci femeie născândă
şi tu în Samsey nebărbăteşte
folosit-ai farmece de vrăjitoare taci rune
taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a
mea taci Freya vrăjitoareo în braţele
fratelui taci Njorth cu a ta soră ai
avut un fiu taci Tyr femeia ta copil
cu mine avu lupul la gura râului te
aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba
taci Byggvir eşti beat Loki în pat
m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal
cu miere veche soarbe taci Beyla
preapăcătoaso eu Thor cu barosul
Mjollnir îţi închid gura fuseşi
uitat într-un deget de mănuşă măreţule
Sigyn din scoică otravă picură pe
soţu-şi Loki pământul se cutremură
Thrymskvitha
(Lay-ul lui Thrym)
turbă Vingthor trezindu-se fără
barosul său Mjollnir îşi smulge barba
veşmântul tău de pene Freya dă-mi
să-mi aflu barosul printre giganţi
văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă
cum o duc zeii cum o duc elfii
rău zeii rău elfi ai ascuns tu
barosul lui Hlorrithi l-am ascuns la opt
mile adânc în pământ nimeni să-l
afle până Freyja nu-mi va fi soţie
la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul
de mireasă Freyja mergem la smei
furioasă Freyja ce-atâta poftă
văzând toţi a mă călători până la uriaşi
cel mai alb zeu Heimdall plan toarce
văl poarte Thor şiragul Brisings
chei în clinchet pe piept geme
femeiesc veşmânt până sub genunchi
pălărioară pe cap Thrim zărind-o
mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă
înghite Thor un bou şi opt somoni de
mied trei butii bea Thrim n-am
mai văzut se miră aude Freyja a
postit opt nopţi de dor de Jotunheim
sub văl priveşte s-o sărute sare ce
ochi de foc opt nopţi ea n-a dormit
Thrim către sora lui fără noroc adă
barosul ca să ne cinstim mireasa
inima-i râde în piept lui Hlorrithi
întâi omoară pe Thrim smeul rege
apoi fiul lui Othin doboară tot
neamul uriaşilor şi pe sora cea bătrână
Alvissmol
(Balada lui Alvis)
sunt Alvis am casa printre pietre
sunt Vingthor fata n-o iei fără voia-mi
mi-e dragă zăpezia fată atunci
răspunde cum e numit pământul pământ
îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii
totverde smeii grădină elfii prea
fericiţii baltă cum e numit cerul
cer îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul
vânturilor wanii suslume uriaşii
mişcoperiş elfii picoperiş piticii cum e
numită luna lună o numesc oamenii
flamă zeii roată în iad umblăreaţă
uriaşii licuricea piticii limbtip
elfii cum e numit soarele soare-l numesc
oamenii orbsoare zeii valdvalin
piticii totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar
fiii zeilor cum se numesc norii nori
îi numesc oamenii dordeploaie zeii
smeidevânt wanii dordapă giganţii
timpzimb elfii coifulsertelor în iad
cum e numit vântul vânt îi spun
oamenii şovăielnicul zeii nechezătorul
prefericiţii văitătorul giganţii
zornor elfii iar în iad suflurlătoare cum e
numit calmul calm îi spun oamenii
tăcutul zeii nevântuire wanii focos
giganţii zilinişte elfii zicasă
piticii cum e numită marea mare îi spun
oamenii linplin zeii nundă wanii
ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă
piticii cum e numit focul foc îl
numesc oamenii flamă zeii răsfoc wanii
haţ giganţii arzoi piticii iar în
iad grabnic cum e numit codrul oamenii
îi spun codru şescoamă zeii algădeal
în iad hranflamă giganţii trupeş
elfii nuia wanii cum se cheamă
noaptea fiica lui Nor noapte o numesc
oamenii scufă preafericiţii
neluminata giganţii bucuriasomnului elfii
cum e numită sămânţa oamenii grână o
numesc oamenii grăunte zeii
creşterelumii wanii prebăutură elfii
trupiniţă în iad miedul cum este
numit mied îi spun oamenii bere zeii
spumoasă wanii secetoasa smeii
malţ iadeşii ospecetoasa fii lui
Suttung uriaşul gata ziua şi tu piticule
Baldrs
Draumar (Visele lui Baldr)
de unde vin visele rele ale lui
Baldr călare pe Slepnir Othin coboară în
iad să afle vrăji rosteşte la
mormântul bătrânei înţelepte ea din moarte
întreabă cine mă puse pe calea
tulburărilor eram sub ninsoare şi ploaie
demult îmbibată de rouă Othin vorbi
Vegtam am nume fiu lui Valtam
spune-mi de iad că de cer ştiu
pentru cine sunt laviţele cu inele de aur
aici pentru Baldr se fierbe miedul
spun fără voie şi tac cine-i ia viaţa
urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare
a-l plânge nu eşti Vegtam ci Othin
ba tu mamă de trei smei fii vesel
vraciule că nimeni nu m-o mai căuta
Righsthula
(Cântecul lui Rig)
Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese
la masă în pat după nouă luni Edda
naşte pe Thraell pocit ce cu pocita
Thir are băieţi Fjosnir şi Klur Hreim
şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb
Digraldi Drott şi Leggjaldi Lut şi Hosvir
la animale fete Drumba şi Kumba
Okkvinkalfa Arinnelfa Ysja şi Ambot
Eikintjasna Totrughypja şi
Tronubeina şi astfel ivitu-s-a neamul trolilor
mai merse Rim casă cu foc văzu
pereche veche Amma cu viţel îl ospătă
şi-n nouă luni pe Karl născu harnic
de mireasă luă pe Snor şibăieţi avură
Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith
Breith şi Bondi Bundinskeggi Bui şi
Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth
Bruth Svanni Svarri Sprakki Fljoth
Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel
născutu-s-a neamul bravilor trebnici
la drum iar Rig în casă aleasă
Fathir şi Mathir primindu-l hrănindu-l cu
păsări aromate în nouă luni Mothir
născu pe Jarl blond cai şi săbii de la
Rig runele învăţă războaie duse pe
Erna mireasă luă băieţi avură Bur şi
Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi
Svein Sun şi Nithjung Kund şi Kon
tânărul Kon învăţă runele vieţii
linişte mărilor şi durerilor e numit Rig
în crâng şi codru hălăduieşte
printre ramurile plecate păsări fermecate
Hyndluljoth
(Poemul lui Hyndla)
sus soră Hyndla în peştera ta strigă
Freyja se întunecă şi-om călări prin
Valhalla să aflăm sfântul dom Odin
dar de sabie cuvânt voce inimă
viclenei sfâşieri mă chemi ba nu
iubitu-mi sfâşie mistreţul Hildisvini
eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i
Otar zeiţelor crezând cine născut din
Skilfing Othling Ylfing liber ori de
neam înalt în Mithgart vieţuind
unsprezece zei nouă femei uriaşe la
marginea lumii mai rea minune
nu îndrăznesc a-i rosti numele
puţini văd pe Odin întâlnind lupul
foc uriaşelor pământ arzând Otar să
bea favoarea-mi de zeiţă Hyndla
Svipdagsmol
(Balada lui Svipdag)
deşteaptă-te
din morţi mamă Groa cine-mi supără fiul farmece cântă-mi
pace
dorească duşmani-ţi apele sece sară cătuşe rupă-se frânghii
pe
mare nici vânt nici val nu-ţi clatine barca şi-al şaptelea descântec
îngheţul
ucigaş al stâncilor nu te cuprindă şi trupul întreg să-ţi rămâna
ce
smeu de foc e în faţa casei dar tu ce cauţi aici du-te ca un lup
sunt
Vindkald fiu lui Varkald ce tată avu pe Fjolkald vreau adevărul
stăpână
e Mengloth palat din mădularele lui Leibrimir copacu-i de neatins
de
foc de fier seminţele pentru femeile bolnave cu copil ce vor să nască
auriul
cocoş e Vithohnir dulăii Gif şi Geri cresc până la moartea zeilor
unul
doarme noaptea celălalt ziua sabia runelor făurită de porţile morţii
pe
ce dar zeiţei omul ar lua-o Sinmora vrea pene mijlocii de la Vithohnir
înflăcărata
sală Lyr se cheamă aici sunt Uni şi Iri Bari şi Jari Dori şi Ori
pe
munte se vindecă femei nici un bărbat meint zeiţei Mengloth doar Svipdag
eu
sunt sosit pe căi reci de vânt bun venit spune Mengloth cu sărutare ferice
îndelung
aşteptatu-te-am pe muntele Lyfjaberg zi de zi şi acum te am în casă
dor
ne-am fost tu mie eu ţie de-acum ştim că până la fine vieţile ne-om trăi
Volundarkvitha
(Lay-ul
lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)
trei
fraţi cu trei valkirii şapte ierni ci zburară lebedele zăpezi după soartă
aprinse
Volund pădurea pe o piele de urs număra inelele unul lipsea
tot
şezând l-a luat somnul la trezire nici o veselie grele lanţuri văzu la mâini
şi
funii de tei piciorele-i legau cine vodă Nithut că de unde are comorile urşilor
n-arată
blând cine vine din pădure regina zise tatăl dădu fie-sii inelul de aur
el
sabia lui Volund ţinu regina că ochii-i lucesc şerpi alunge-l în Saevarstath
geme
din ochii fiilor trimise reginei broşă din dinţii lor surorii Bothvild ce zise
în
insulă cu Volund am fost într-o oră de plăcere şi nescăpare din mâna lui
Helgakvitha
Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)
regele
trimise pe fiul său Atli cu pasărea vorbitor s-o peţească
pe
frumoasa Sigrlin neprimind-o s-au dus amândoi cu omor aducând-o
fiul
cu Sigrlin tăcut văzu nouă valkirii una-l chemă Helgi apărându-l
cu
Atli la drum pe apă vrăjitoare din faţa vaporului în carne cu săgeată
te
sfâşii în bucăţi îţi îndrept coastele Helgi te doborî cu ale morţii rune
e
ziuă viaţa ta se duce oamenii te-or râde unde-n piatră veşnic te-or vedea
valkiria
Svava jură iubire lui Helgi fratele său Hethin o vrea pentru el
îi
şi spune mi-am ales mireasă copila regelui când i-am urat monarhului
nu
suferi femeia călare pe lup îi prevestise şi aşa sfârşitul în trei zile
ea
ştia că fiul lui Sigrlin o să cadă la Sigarsvoll e ultima noastră
întâlnire
îi spune Helgi iubitei Svava fie-ţi patul gata pentru Hethin
avui
un jurământ cu tine şi se spune că Helgi şi Svava s-au născut din nou
Helgakvitha
Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)
ursitoarele
nornii închipuiră în ţesătura sorţii viaţa eroului peste prinţi Helgi
puţin
îl aşteptă războiul că doar la 15 ani fiul lui Sigmund pe Hunding ucise
câmp
sângerat lănci sângerând fecioara sudului de n-ar veni cu el noaptea aia
jos
de pe cal ea-i spuse altfel cu urşii decât a bea cu spărgătorul de inele
tatăl
m-a promis fiului lui Granmar ce l-am numit un rege ca feciorul de pisică
fiară
în Gnipalung bătaia tu măruntaie lupilor mâncând vrăjitoare valkyrie
pieptul
fraţilor înroşişi faimă din nebunii capră mulsă corbilor te-oi da porcilor
inele
roşii învingătorului în război triumf şi nobilă mireasă fiica lui Hogni
Helgakvitha
Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)
lup
sur în hala lor Helgi ştia ucigaş lui Hunding Hundingsbane mănânci carne crudă
renăscută
Svava în Sigrun valkirie în aer şi pe apă la corabie îl întreabp pe Helgi
încotro
prinseră
urşi şi hrăniră vulturii cu tăişul sabiei de-aia ni-s cămăşile sângerate
nu
teme furia părintească frumoaso cu mine te vei înoţi nici eu temându-te
se
răcesc fiii lui Granmar mari luptători capul căzând corpul mai lupta
nimic
n-ai dobândit cum soarta ţi-a fost să aduci viteji pe câmpul de bătălie
nu
te îndurera Sigrun răspunse Helgi lupta-i câştigată soarta nu se arată
avură
copii cumnatul Dag îl sfâşie cu lancea de la Othin primită sub sacrificiu
trist
sunt soro durere răzbunându-mi fără voie neamul căzu prinţul mai nobil
răspunse
Sigrun să te muşte jurăminte cu Helgi jurate la Leipt pe ape la Uth pe hârtoape
corabia
nu-ţi va mai cutreiera cu vântul bun de după tine calul nu va mai goni
sabia-i
nu mai rupe m-am răzbunat lup fără bucurie hrănindu-mă cu hoituri
nebună
soră Othin e stăpân origărei rele împărţind neamul cu ale urii rune
vreodată
viaţa nu aici mi-oi mai iubi-o nu mă pot arăta în lumină frica
duşmanilor
de Helgiori a caprelor de lupi al meu peste eroi cenuşă peste spini
deal
ridicară în amintirea lui Helgi iar ajuns în Valhall Othin îl luă părtaş la
domnie
din
toţi eroii zice Helgi lui Hunding tu să speli picioarele să aprinzi focul
să
legi câinii să ţeseli caii să hrăneşti porcii să nu-ţi adoarmă strigoiul
o
surată a Sigrunei văzu cu mulţi pe Helgi umblând dealul visez nu nici
sfârşitul
lumii eroii ne întoarcem du-te Sigrun venit-a Helgi rănile vindecă-i
bine
ne întâlnim ca şoimii lui Othin încălziţi de măcel ori roua roşie a zilei
întâi
voi săruta fără de viaţă rege azvârle-ţi platoşa însângerată de brumă părul
greu
negură
eşti Hegi sub roua morţii mâini de gheaţă numai din cauza ta Sigrun
sunt
greu de rouă lacrimile aurului tău cad sânge fîrâme pe pieptul eroiului
seceta
vom bea-o iubire locuri pierdute nimeni nu-mi cânte rănile Sigrun făcu un pat
în deal
odihnă
aici ţie Ylfing lunecă-n somn ca mine cândva în braţele viului rege
ceva
ţi s-o întâmpla spune Helgi de-ai dormit în braţele unui strigoi cu dragoste pe
deal
Helgi
şi ai lui merseră în drumul lor femeile se întoarseră pe la casele lor
în
altă seară Sigrun surata-şi trimite să pândească dealul ea se duce în amurg
dacă
vine dacă poate fiul lui Sigmund din locul lui Othin grea se face speranţa
întoarcerii
eroului printre vulturii de pe crengi de scrum şi oameni după vise
muri
curând renăscură el Helgi Haddingjaskati ea valkyria Kara din lay
Fra
Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)
fiul
lui Volsung Sigmund are trei fii Sinfjotli Helgi şi Hamund soţia sa Borghild
are
un frate care curtează aceeaşi femeie cu Sinfjotli şi acesta îl omoară
Borghild
aduce la înmormântare bere şi un corn plin cu otravă lui Sinfjotli
se
uită în corn vede că e otravă îi spune lui Sigmund e noroioasă băutura tată
tarele
Sigmund ia cornul şi bea apoi bea Sinjotli al treilea corn ocărându-l i-l
dă
Borghild lasă-l să curgă în barbă fiule dar Sinfjotly îl bea murind pe loc
Sigmund
îl duce în braţe până la un strâmt fiord lung unde era o bărcuţă cu un om
îl
cheamă şi pe Sigmund el pune stârvul în barcă şi nu mai e loc barca dispare
Gripisspo
(Profeţia
lui Gripir)
al
cui aşezământul Sigurth întreabă al lui Gripir va vorbi monarhul unui
necunoscut
salut
Sigurth rege înţelept vezi ce va fi cu mine când din casa ta voi pleca
prinţe
întâi răzbună-ţi tatăl Eylimi luptă cu balaurul fii ucigaş lui Regin şi Fafnir
pe
stânci doarme fată frumoasă de rege platoşa taie-i cu sabia trezeşte-o
rune
ţi-o spune tot ce caută războinicul te va învăţa să vorbeşti în toate limbile
nu
vede altul Gripir mai departe viitorul ca tine nu-l ascunde cât de greu ar fi
viaţa
ta nu are povara josniciei o zi va fi când moartea ţi s-o petrece spune-mi
Brynhild
s-o vezi s-o cumpăr altul înşeală plăteşti preţ pentru Grimhild
Guthrun
fie-mi soţie de ce schimbăm chip şi înfăţişare mintea rămâne fiecăruia
Brynhild
se răzbună minţită Guthrun fraţii ei toţi îţi aduc moartea în săbii
nu
va mai fi fericită vreodată lucru de la Grimhild adu-ţi aminte soarta zace
în
erou n-o mai trăi sub soare nicicând om mai noblil decât Sighurt
Reginsmol
(Balada
lui Regin)
Regin
piticul vrăjitor învăţător lui Sigurth îi spune de străbuni şi cum odată
Othin
Honir şi Loki au venit la cascada lui Andvari flama apei aurul
peştele
nesalvându-se scumpe vorbe mincinoase inelul Andvaranaut osânda urii
Fafnir
înfige sabia în trupul tatălui său Hreithmar în timp ce doarme aurul e al lui
Regin
făuri lui Sigurth sabia Gram ascuţită cât să taie Rinul şi nicovala
or
râde fiii lui Hunding în hohot de-l coborâră în moarte pe Eylimi
dacă
eroul e mai repede în căutarea inelelor roşii decât a tatălui răzbunare
Hnikar
acum Feng or Fjolnir cum Volsung odată corbii a înveselit dând luptă
semne
bune de legănat săbii corb negru-n drum doi războinici lup urlând
nu
lupta când fratele luminos al lunii apune târziu învinge cine vede bine
semn
nebun când ţi se poticneşte piciorul înainte de a pleca la luptă
pieptănat
şi spălat pleacă înţeleptul cu o masă de la maica nu se ştie vremea
Fafnismol
(Balada
lui Fafnir)
venin
turnă Fafnir pe capul lui Sigurth ce sabia-i înfige-n trup al cui eşti
blestemul
cui moare pe numele ucigaşului e năpraznic n-am mamă n-am tată
Sigurth
fiu lui Sigmund cine te-aduse inima-mi mâna sabia aur inele te-or pieri
cineva
ţine hoarda până ziua destinată va veni că oricui îi vine ceasul spre iad
ursirea
nornelor o află în apă te vei îneca dacă vâsleşti împotriva vântului
ce
ursitori iau pruncul de la mamă din zei ori elfi altele fiice lui Dvalin
în
insula Oskopnir zeii leagănă săbiilecoiful meu îngrozi omenirea
ades
duşmanul neînfricat întâlnind îţi dai seama că nu eşti cel mai viteaz
am
respirat otravă din născare vierme lucios mare ţi-a fost şuierul tare inima
dar
ură mai multă au fiii oamenilor pentru purtătorul coifului du-te la tine te
sfătui
mă
duc la aur m-a trădat Regin şi tu vei trăda bucuros eşti Sigurth laudă Regin
de
victorie cum sabia ştergi cu iarbă fratele mi-ai ucis şi poate şi eu
te-ai
depărtat când cu sângele lui Fafnir sabia înroşii eu cu balaurul încins tu
ascuns
armă
ţi-am forjat mai bună inima mai lucea viermele de nu-mi batjocoreai tăria
şezi
Sigurth inima lui Fafnir o ard o mănânc păsări aud una înţelept spărgător de
inele
alta
Regin ţese planuri de trădare a tânărului şi răzbunare a răufăcătorului frate
a
treia la iad cu un cap mai scurt a patra bucure corbii tot se găseşte un lup
a
cincia copac mai înţelept ca omul lăsând teafăr pe fratele celui ce l-a ucis
a
şasea nebun să-şi lase viu duşmanul a şaptea inele furate Sigurth n-o avea
Regin
soartă
aşa bogată a-mi povesti moartea vor muri fraşii amândoi şi la iad s-or duce
Sigurth
crăpă capul lui Regin mâncă inima lui Fafnir le bău sângele auzi ciocănitoarea
leagă
inelele ştiu o fată fără seamăn de frumoasă plină de aur dacă puterea-ţi o
cucereşte
Sigurth
găsi deschisă vizuina de fier a lui Fafnir umplu două sipete cu aur luă coiful
o
platoşă sabia Hrotti le puse pe Grani care nu se urni până nu-i se sui pe spate
Sigrdrifumol (Balada
Aducătoarei-de-Victorie)
Sigurth
îi luă coiful de pe cap şi văzu că e femeie mult am dormit de Othin pedepsită
o
roagă pe Sigrdrifa să-l înveţe înţelepciunea dacă ştia ce s-a întâmplat în
toate lumile
îţi
dau de băut copacule de putere şi faimă farmece semne rune-de-înveselire
învaţă
rune-de-victorie spre a învinge mereu scrie-le pe sabie cheamă-l pe Tyr
învaţă
rune-de-malţ să nu-ţi înşele încrederea minciunile nevestei altuia
scrie-ţi
pe corn pe mâini pe unghii ţine o înghiţitură în pahar fără de rău amestec
învaţă
rune-naştere să iei pruncul de la mamă cere ajutor ursitoarelor
învaţă
rune-valuri scrie-le pe proră arde-le pe vâsle prin neagră undă port să afli
învaţă
rune-ramuri leacuri la răni scrie-le pe copaci aplecaţi spre răsărit
învaţă
rune-gânduri toţi trebuind a gândi tu să ai mintea cea mai ascuţită
între
oameni Hropt le aranjă şi le scrise şi în gândire le prefăcu din
duşca
picată din capul lui Heithdraupnir şi din cornul lui Hoddrofnir
el
scrise pe scut dinaintea strălucitoarei zeiţe pe roata carului pe dinţii lui
Sleipnir
pe
labele ursului pe limba lui Braghi pe ghearele lupului pe pliscul vulturilor
pe
aripi sângeroase pe capete de pod pe mâini pe urme pe sticlă pe aur
pe
farmece albe pe nările nornelor pe ciocul bufniţei de noapte
răzuite
au fost runele din vechime scrise şi amestecate cu sfântul mied
şi
trimise în cele patru vânturi zeii să le aibă elfi să-le prindă unele
pentru
aşa de înţelepţii Wani şi unele pentru oamenii muritori
rune-fagi
sunt rune-naşteri toate runele berii şi runele magice ale puterii
cine
le cunoaşte şi le citeşte în adevăr însuşi le ajută până-n amurgul zeilor
Brynhild
îţi cere copac al săbiei muşcătoare să alegi cuvântul ori tăcerea
Sigurth
nu fug şi de mi-e soarta aproape şi-ţi procitesc nerăzbunare
nu
jurământ nu vorbe de clacă nubunul spune vorbă mai rea decât gândeşte
rar
ţine faima fără renume a doua zi după moarte plăteşti preţul minciunilor
fereşte-te
de vrăjitoarea ce-ţi iese-n drum la lăsarea nopţii nu-i fi oaspete
fereşte
sărutul fetelor frumoase nu te adoarmă argintul neamului lor
nu
te lua cu om beat că berea ia minţile moarte unora suferinţă altora
dacă
te iei la bătaie luptă-te în loc să arzi de viu în sala eroului bogat
înmormântează
corpul găsit pe jos mort de boală în mare de armă îmbăiază-i
spală-le
mâinile capul piaptănă-i înainte să-i pui în coşciug roagă-le pace
şi
nu crede vorba lupilor frate de i-ai ucis părinte de i-ai doborât lup în fiu
mânie
şi trădare nemailungă viaţă că mari sunt duşmanii din faţa eroului
Brot
af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)
cine
să călărească flăcărie până la cer Sigurth pe Grani armura lui Regin luci
Sigurth
petrece trei nopţi cu Brynhild sabia între ei ea se căsătoreşte cu Gunnar
o
ocărăşte pe Guthrun de-i dezvăluise ucigaşul adevărat al balaurului Sigurth
Gunnar
şi frate-său Horni vorbesc răzbunare pentru neţinut jurământ
gătiră
un lup tăiară un şarpe pentru Gotthorm şi ucigaşii lui punând mâna pe erou
ucis
a fost Sigurth la sud de Rin strigă un corb roşească sângele tău sabia lui Atli
iar
Guthrun unde e Sighurt acum răspunse Horni l-am tăiat cu săbiile calu-l plânge
Brynhild
bucuraţi-vă Sigurth stăpân v-ar fi fost pe arme şi locuri de mai trăia puţin
râdea
Brynhild cu ecou doar o dată din toată inima bucuraţi-vă aţi omorât eroul
Guthrun
ce rău vorbeşti blestemat fie Gunnar ucigaşul lui Sigurth se vorbiră băură
îşi
plânge râsul Brynhild Gunnar am visat hoituri în sală şi tu în funii legat de
duşman
tot
neamul tău Niflung se stinge acum ţi-ai încălcat jurămintele eroul între noi
Guthrunarkvitha
I (Primul
lay al lui Guthrun)
Guthrun
se gândi să moară şezând îndurerată fără lacrimi lângă Sigurth
războinici
o condoleau ea nu putea plânge inima tristă să i se spargă
nevestele
războinicilor în aur îi povestiră durerile cele mai mari din viaţa lor
Gjaflaug
cinci soţi pierdui două fiice trei surori fraţi opt eu mai trăiesc
Herborg
regina hunilor mai mare mi-e durerea şase fii şi bărbatul îngropai
capul
lui Sigurth pe genunchii soţiei priveşte-l lasă-ţi buzele cum ar fi viu
doar
o dată se uită Guthrun părul lui în sânge orbi ochi ce luceau piept străpuns
lacrimile
i se porniră ploaie gâştele ţipară mi-e mort eroul nu-l mai văd
Gunnar
n-o să te bucuri de aur inelele ucigaşi îţi vor fi jurat-ai odată cu Sigurth
la
curte veselie când al meu Sigurth pe Grani goni spre mâna relei Brynhild
vorbi
Brynhild plete-ţi sunt revărsate Guthrun şi vraja îţi dete grai
Gollrond
ce spui femeie a urii iar Brynhild că frate-meu Atli e vinovat
văzând
din neamul hun în sală flama din gaura şarpelui încolăci eroul
Guthrun
şedea între stâlpi luându-şi tăria din ochii lui Brynhild
focul
ardea ea respira venin cu ochii la rănile lui Sigurth atunci
se
duse prin pădure până în Danemarca iar Brynhild îşi înfipse sabia în piept
Sigurtharkvitha
en skamma (Scurtul
lay al lui Sigurth)
fiii
lui Gjuki şi Sigurth peţesc pe Brynhild eroul sudului putea s-o aibă
dar
spada-i nudă luceşte între ei fără sărut neîmbrăţişată o dete fiilor lui Gjuki
ci
ea cu inima pe buze l-oi avea pe Sigurth şi de va fi să-mi moară-n braţe
soţie
îi e Guthrun şi eu a lui Gunnar sunt bolnave ursitoaremi dară doruri
ea
pe gheţar Guthrun în pat cu Sigurth tu Gunnar îndrăzneşte moartea eroului
fiul
cu el şi nu mai lăsa puiul de lup în viaţă preţ mai uşor răzbunării cu fiu mort
mai
mult decât orice Brynhild e pentru mine cea mai bună femeie aurul Rinului
fratele
Gotthorm cu noi n-a jurat mânie să-i trezim uşor şi sabia-i în inima lui
Sigurth
eroul
se ridică în sală şi roti sabia Gram în ucigaş să nu plângi Guthrun prea tânăr
fiu
Brinhyld
e de vină m-a iubit dintre bărbaţi dar fals nu i-am fost nicicând lui Gunnar
mi-am
ţinut jurămintele nimeni nu mă poate numi amantul reginei sale
Brynhild
a râs cu toată inima auzind vaietul îndurerat al văduvei lui Sigurth
monarhul
peste oameni Gunnar spuse nu trebuie să râzi iubitoare de ură
în
veselie acolo ca de ceva bun de ce eşti aşa albă la faţă mamă a relelor
ţi-e
uristă osânda mai vrednică erai dacă dinaintea ochilor tăi l-am fi ucis
pe
Atli să fi privit trupul fratelui tău sângerând să-i tremuri rănile gâlgâind
Brynhild
răspunde nu-ţi bate joc de tine Gunnar ai luptat din greu dar ura ta
puţin
a luat-o în seamă Atli o să vieţuiască mai mult decât tine şi mai tare-o rămâne
tu
ai pornit aste rele nu am vrut soţ trei regi degeaba călătoriră eroului mare
călare
pe Grani în aur gâtul i-am dat lumina ochilor lui nu era ca a ochilor tăi
doream
să am inelele ce fiul lui Sigmund cucerise nici când n-am căutat altă comoară
sabia
la gât n-o ţine rege din lun drum nu s-o mai naşte iar nicicând veni
nebună
din a sa mamă şi se născu să aducă multora suferinţă cu faptele ei
un
rug ridică în câmp pentru toţi ucişii cu Sigurth şi lângă eroul hun arde-mă
Helreith
Brynhildar (Drumul
în iad al Brynhildei)
Sigurth
arse întâi apoi Brinhylda pornind pe drumul spre iad o uriaşă spunându-i
stai
la ţesut decât să urmezi soţul alteia mai bună decât tine-s ai fost Brynhilda
reaua
aveam
douăsprezece ierni de vei vrea să ştii când am jurat prinţului atât de tânăr
apoi
am lăsat capul goţilor Hjalmgunnar bătrânul să se călătorească în iad
învins-am
pe fratele lui Autha în Skatalund după cum vru mânia tare a lui Othin
sosi
eroul cu aurul păzit de Fafnir pe Grani călare unde tată-meu vitreg păstorea
oameni
dormit-am
ferice într-un pat ca fraţii opt nopţi fără a ne ţine de mânî drăgăstos
dar
Guthrun fiica lui Gjuki a scornit că eu am dormit în braţele lui Sigurth
Drap
Niflunga (Masacrarea
Nifllungilor)
Gunnar
şi Hogni luară aurul lui Fafnir Atly îl face vinovat pe Gjukungs de moartea
Brynhildei
îi dau Guthrunei băutura uitării s-o cunune cu Atli fiii lui Atli Erp şi Eitil
iar
Svanhild era fata lui Sigurth cu Guthrun regele Atli invită pe Gunnar şi Hogni
Guthrun
ştia trădarea şi le scrie în rune să nu vină ca semn lui Hogn inelul
Andvaranaut
Gunnar
voia de soţie pe Oddrun sora lui Atli dar n-a avut-o atunci s-a însurat cu
Glaumvor
iar
Hognia luat-o pe Kosbera fiii lor au fost Solar Snaevar şi Gjuki şi când
Gjukungii
veniră
la Atli şi Guthrun ceru în zadar fiilor ei să le apere vieţile inima lui Hogni
a
fost scoasă din piept iar Gunar aruncat într-o gaură de şarpe el bătu harpa
şi
trimise şerpii în lumea viselor dar o viperă l-a înţepat în ficat înveninându-l
Guthrunarkvitha
II, en forna (Al
doilea sau vechiul lay al Guthrunei)
zână
mă crescu mama îmi iubii fraţii până când Gjuki mă înzestră şi lui Sigurth mă
dete
el
se ridică peste fiii lui Gjuki ca prazul peste iarbă renul peste bestii aurul
peste argint
până
ce fraţii nu mai lăsară pe cel mai erou să-mi fie soţ nu dormiră pâna nu-l
uciseră
veni
Grani cu picioare fulgerătoare dar Sigurth nu calul voia povara războinicului
roibul
ştia că-i e mort stăpânul Gunnar capul plecă dar Hogni spuse de mâinile
noastre
muri îl ucise Gotthorm dat lupilor pe drumul de sud îl poţi vedea pe Sighurt
în
strigătele corbilor vulturilor după hrană şi după soţul tău lupii urlă de ce
Hogni
m-am
dus în codri să văd ce-au lăsat lupii din el şi lângă Sigurth am stat
niciodată
nu-mi fu noaptea mai neagră cel mai bine să mor or să ard ca mestecenii
cinci
zile am mers şapte ani şi jumătate am stat cu Thora fiica lui Hokon în
Danemarca
cu
aur şi lebede brodă sălile sudice a mă înveseli am ţesut faptele eroilor în
tapiserie
scuturi
şi arme corabia lui Sigmund plutind pe lângă ţărm plecarea războinicilor
bărboşi
peţitori în mantii roşii sosiră Grimhilda îmi dete o băutură amară să uit
pământ
vrăjit mare de gheaţă sânge de mistreţ în pahar şi rune de tot felul
scrise
şi înroşite de nu le puteam citi un peşte lin o ureche măruntaie de fiare
atunci
am uitat de ciopârţirea soţului meu cei trei îngenuncheară întâi Atli
n-o
să am soţ acum pe fratele Brymhildei nici fericire nici moştenitori
Grimhilda
îi spune nu-ţi răzbuna pe bărbaţi durerile Guthrun fără speranţă
cu
inima lui Sigurth sfâşiată de corbi de corbeşti lupi Grimhilda plânse
Atli
trezit din somn de ursitoare cu tăiş otrăvit corpul mi-ai străpuns Guthrun
Guthrunarkvitha
III (Al
treilea lay al Guthrunei)
de
ce nu râzi niciodată Atli mă tulbură Guthrun ce Herkja-mi spuse
c-ai
fost în pat cu Thjothmar pe piatra albă jur nimic n-a fost ne-am spus durerile
din
treizeci de războinici nu s-a întors cu nici unul tu mi-ai ucis fraţii
Gunnar
nu mai vine pe Hogni nu l-oi mai vedea tot neamul mi l-ai distrus
şapte
sute erau în sală când regina şi-a scufundat mâna în tuciul cu apă fiartă
şi
le-a scos lucitoare pietre priviţi războinici curată sunt de păcat firturii
sacre
Atli
a râs fericit văzând mâna Guthrunei nearsă acum vine la tuci ibovnica-i Herkja
niciodată
nu s-a văzut ceva mai trist ce arse erau mâinile Herkjei atunci
Oddrunargratr
(Lamentaţia
Oddrunei)
din
vechi poveşti aud cum vine o fecioară în ţara dimineţii nimeni n-o poate ajuta
Oddrun
sora lui Atli încalecă pe cal negru ajunge ce-i nou în ţara hună
prietena
ta Borgny zace cum Vilmund a coperit-o cinci ierni în haine fierbinţi
descântece-i
rosti Oddrun la genunchi lui Borgny ea doi copii va naşte
Frigg
şi Freyja cu tine că mi-ai mântuit durerea ba pentru că am jurat pe toţi să
ajut
sălbatic
îmi vorbeşti Oddrun te-am urmat unde ai mers fiind născute din gemeni
mi-aduc
aminte ce-ai spus când i-am dat o băutură lui Gunnar că nimeni n-ar fi făcut-o
cu
glas de moarte tata mă înzestră cu aur roşu a-l lua pe fiul Grimhildei de soţ
dar
Brymhilda coif alege cer şi pământ răsună sub pasul ucigaşului lui Fafnir
bătălia
cu săbiile străine sparse oraşul Brynhildei năpraznică răzbunarea-i
cum
am auzit toţi înfioraţi în orice loc toţi aflând cum s-a sfâşiat alături de
Sigurth
i-am
dăruit iubire lui Gunnar spărgătorul inelelor lui Atli inele îi înmânară
frate-meu
nu le primi dar de nuntă dar dragostea cu eroul nu o puturăm învinge
ne
văzură soldaţi Atli îşi trimise iscoade le-am dat inele să nu ne spună ei ne-au
spus
ascunseră
de Guthrun ce ea prima trebuia a şti iar fiii lui Gjuki năvăliră pe poartă
inimi
zvârlite în găuri de şarpe eroul îşi bate harpa a primi ajutorul meu
m-am
dus la Geirmund s-amestec băutura şi s-o prepar trist răsunau strunele harpei
dor
a-i salva viaţa corabia prin sunet casa lui Atli mama lui putrezească
îmbucătăţi
inima lui Gunnar şi nu mai putui fi de folos viteazului erou
adesea
m-am mirat cum de-am mai trăit după aceea şi asta mi-e lamentaţia
Atlakvitha
en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)
trimis-a
Atli sol lui Gunnar să-l invite ce crezi Hogni avem şase săli cu săbii
a
mea e cea mai ascuţită mai preţioasă decât toată comoara hunilor
ce
zici că ea ne-a trimis un inel ţesut cu păr de lup drumul lui om avcea acolo
atunci
lupii aibe în grijă averea Niflungilor dacă nu se întoarce Gunnar
se
clătină ţara hunilor sub galopul cailor iată palatele lui Atli cu nalte turnuri
trădat
eşti Gunnar fugi repede ce trupă ai împotriva complotului hunilor
tu
frate-meu să fi venit sub coif şi platoşă să-l vezi pe Atli la el acasă
să
fi stat toată ziua la soare să-l bagi în gaură de şarpe pe Atli nu el pe tine
inima-i
tremură pe tavă de două ori mai mult îi tremura în piept lui Hjalli
pe
când inima lui Hogni puţin tremură pe tavă şi încă mai puţin când la sân
în
adâncul Rinului repede lucească inelele morţii decât în mâinile hunilor
Guthrun
păşeşte la întâlnirea cu Atli în dar potir de aur să bem să mâncăm
cupe
de vin clinchetară între tineri şi bărboşi tu dătător de săbii ai mâncat
inima
sângerândă a fiilor tăi în miere clamoare în bănci strigăt de bărbaţi
Guthrun
nu-şi plânse nicicând fraţii nici nefericiţii băieţii ce-i avu cu Atli
albă
ca lebăda aur aruncă inele roşii tuturor vină soarta averea ducă-se
sălbatic
băuse Atli fără armă joacă mai bună când o îmbrăţişa pe Guthrun
cu
a ei sabie dă sânge patului să bea lasă trolii să plece şi pune foc palatului
în
casă au fost măcelăriţi în flăcări scufundaţi povestea e spusă mai târziu
nici
o femeie în platoşă nu-şi va mai răzbuna astfel fraţii trei regi îi dete morţii
Atlamol
en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)
din
vechi sfat de taină încredere trădată prinţi morţii daţi de Atli înţeleaptă
femeia
meargă
ei pe mare ea runele citeşte ci falsificate primiră războinicii cu daruri
ospăţ
cu mied cornuri pline înţeleaptă Kostbera îşi citea runele la lumina focului
vede
ucidere dublă frică de femeie face Hogni ţi-am visat patul în flăcări arzând
rufe
murdare iar în vis urs furtună vulturi boi spânzurătoare şerpi carnea îţi
mâncau
sabie
însângerată lance înfiptă în tine lupi urlând dulăi alergând femei moarte
spre
tine degeaba mi-e sortit dusul în şir plecară despărţiţi de fiord Vingi
jură
soţiei lui Gunnar Glaumvor să-l ia uriaşii de i-a spus minciuni din rune
soarta
urmează Vingi în iad nici Guthrun nu-i întoarce doboară pe fratele lui Atli
câmp
roşu de luptă jumătate ne are iadul Guthrun lui Atli mama mi-ai ucis
măriţii
durerea războinici smulgeţi inima lui Hogni râse Hogni de-l auziră toţi
Gunar
prinse o harpă mîestru bătând-o de plângeau femeile bărbaţii se lamentau
apoi
eroii muriră înainte să se lumineze de ziuă stătea Atli ca deasupra lor
e
dimineaţă Guthrun cei dragi îţi lipsesc tu eşti bucuros Atli nu sunt liber de
vină
creşteam
în dumbravă când Grimhild ne dete aur şi colane tu frate-mi uciseşi
cruzimea
bărbătească soarta femeilor apasă-n jos frunzele copacul în sus rădăcinile
doneşte
tu Atli peste toate frumos vorbi Guthrun ospăţul morţilor începu
îşi
ucise băieţii făcuţi soţul Atli ai zis că e dimineaţă acum e seară
ţestele
lor cupe şi sângele lor în băutură ţi l-am amestecat inimile lor
le-am
gătit şi tu le-ai mâncat carne de viţel ţi-am spus muşcai cu dinţi ocupaţi
crunt
să amesteci în băutură sângele băieţilor tăi ţi-ai ucis neamu mi-eşti mai rea
mi-e
şi mai şi pe tine însuţi să te ucid răul tău pregăteşte ospăţ morţii tale
te-or
arde-n foc întâi cu pietre te-or bate aşa vei afla ce ţi-ai căutat mereu
ţie
urează-ţi astfel stăteau împreună în Hniflung ura creştea mânia vorbea
în
inima ei soarta lui Hogni să-ţi fi învins răzbunarea şi Atli fu ucis
de
fiul lui Hogni şi de însăşi Guthrun voi cumpăra o corabie şi un
cosciug
lucitor îţi voi încinge trupul în giulgiu ca şi cum ne-am fi fost dragi
în
patru zile muri şi Guthrun ferice de cine precum Gjuki are parte de înţelepte
odrasle
Guthrunarhvot
(Incitarea
Guthrunei)
după
ce îl ucise pe Atli Guthrun se aruncă în mare undele o duseră în ţara lui Jonak
el
o luă de soţie fiii lor au fost Sorli Erp şi Hamther fiica lui Sigurth Svanhild
crescuse
era
măritată cu Jormunrek Bikki sfătui pe Randver fiul regelui s-o aibă regele îl
spânzură
pe Randver iar pe Svanhild o lasă ucisă de copitele cailor Guthrun vorbeşte
fiilor
dormiţi
când Jormunrek sora vă aruncă sub copitele armăsarilor goţilor nu semănaţi
lui
Gunnar n-aveţi inima lui Hogni vorbi Hamther n-ai iubit fapta lui Hogni
când
ăl treziră pe Sigurth şi patu-ţi înroşiră cu sângele soţului inimă smulsă
ţi-ai
răzbunat fraţii măcelărindu-ţi fiii cum şi noi pe Jormunrek pentru sora noastră
dă-ne
hainele regilor huni râzând Guthrun coifuri şi platoşe aduse ei pe cai săriră
nemai
spre casă căzut sub neam gotic băutura morţii pentru Svanhild şi ai tăi fii
plângând
Guthrun îşi povesteşte durerile trei soţi mă luară drag numai Sigurth
ce
fraţii mi-l uciseră durere când lui Atli am fost dată copiii după vorbă de
taină
mi
i-am descăpăţânat la mare am mers mânia ursitoarelor m-a purtat neînecată
până
la ţărm şi să mai trăiesc a treia oară în patul unui rege născându-i
moştenitori
Svanhild
mi-a fost cea mai dragă dintre copii aur podoabe i-am dat când plecă
în
neamul gotic sălbatici cai îi sfîşiară cosiţele Sigurth ucis Gunnar inimă
smulsă
frâu
Sigurth mai galopează roibul tău negru nu fiu nu fiică pentru darurile
Guthrunei
ne-am
spus ţii minte Sigurth că vei veni din iad la mine şi eu de pe pământ la tine
sus
rugul de stejar înalt să-mi ardă focul sânul inima amestecându-mi-se durerile
voi
nobili toţi n-aveţi atâta suferinţă după ce povestea astei lamentaţii se spuse
Hamthesmol
(Balada lui Hamther)
suferinţă
elfilor vreme trecu de când Guthrun îşi aţâţă fiii s-o răzbune pe Svanhild
sora
v-a zdrobit-o Jormunrek cu caii albi şi negri de luptă armăsari ai goţilor
ce
regi sunteţi cei din urmă din neamul meu singură plop în codru brad fără cetini
bucuriile
mi se pierd ca frunzele copaculuicând ramurile se scutură de zile calde
Hamther
vorbi puţină laudă i-ai dat Guthrun lui Hogni când l-au trezit pe Sigurth
al
tău din somn stăteai în pat când ucigaşii lui râdeau aşternuturi ţi-erau udate
de
sângele din rănile soţului tău aşa a fost ciopârţit şedeai lângă hoitul lui
lovindu-l
pe Atli cu moartea lui Erp şi Eitil ţie suferinţa mai mare ţi-a fost
plângă
oricine sabia de răni dătătoare ce-l taie pe altul neatingându-l pe sine
Sorli
vorbi cu mama n-o să mă cert vreodată ce ai cerut Guthrun ce lacrimi
să
nu-ţi aducă îţi plângi fraţii şi fiiirudele masacrate pe câmpul de bătălie
acum
Guthrun şi pentru noi amândoi vei plânge stăm osândiţi pe cai a muri departe
ea
era pe trepte doi eroi pot lega şi ucide două sute de goţi în burgul înalt
ei
porniră din curte respirând ură repede peste munte pe caii lor hunici să se
răzbune
fratele
după tată să-i ajute fiul surorii într-un copac năzăriră în palat beau adânc
nu
se auzeau copitele cailor până când războinicul sună cu putere din corn
auzind
că fraţii au venit să-şi răzbune sora ucisă de el Jormunrek râse
cu
mâna pe barbă cu ochii la scut cupa de aur ridică fericit să văd în palatul meu
pe
Hamther şi Sorli oameni în sânge din sânul goţilor ai vrut să ne vezi spune
Hamther
nu i-ar mai fi capul de-ar trăi Erp fratele ce pe drum ni
l-am ucis ursitoarele
mă împinseră luptarăm din greu cu goţii săbii vulturi în
ramuri faimă fie
că murim azi ori mâine nimeni nu rămâne viu în noaptea
rostită de ursitoare
Sorli căzu în faţa casei Hamther în spate aceasta se
cheamă balada veche a lui Hamther
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu