bhajane
şi eu mă bucur mereu când ne vizitează dumnezeu şi dumnezeu
se bucură mereu şi el şi tu şi eu poate mai repede eu că m-a ajutat dumnezeu
mi-a luat-o pe mama la el şi a ajutat-o cu moarte la fel ca pe soldaţii
războaielor săracii noroaielor când era ea credincioasă venea dumnezeu în casă
şi ne bucuram mereu când ne vizita dumnezeu
sion sion şi biblii scrise în carne doina plânse-ni-se
catolicei gratia plena ave Maria Magdalena apoi tot nebăuţi trezvie porumbul
scrumului ne fie lumina harului fiind împreunându-i-se ind sion sion şi evanghelii în carne suflet
doina ce li-i
să fumăm boieri grofi paşă fără sabie în vlah în foiţă de
cămaşă cu tutunul lui alah se deschide uşa intră un băiat la noi în cuşcă
bună vreme moale vintră numără şi ne împuşcă
de câte ori văd o floare de bananier zice nana îmi aduc
aminte de domnul sergiu al-george ce mult voia şi el să vadă una şi n-a văzut
niciodată în viaţa lui am văzut una într-un loc plin de mizerii el nu putea să
intre acolo m-am dus până la urmă cu bulbul şi radha dar a doua zi cineva o
tăiase am găsit alta dar domnul al-george a plecat mantre (calea robilor, delhi, 1982)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu