1977
jhinjhoti – shahna – bhairavi-kajri
încetul binevoitor în plâns o zi
țara veche de tristeți bătute ci
pe o cale aurie lunii cerului și morții
noi ne trecem la o parte chemător la valea sorții
îți voi aminti o lacrimă de nu mă vei ucide
în glumă într-o doară cu aspide
mai bine fericiți o mie de fluturi
în gheenă de ți s-o încânta sufletul
din templu vom cânta o dimineață cerul
neștiut în inima ta voi fi tăcere
de demult domolită mă vei recunoaște
și pornește suflete nu sta
o să te aștepte muzica în loc
la răscruci ne-o aminti de viață
ce-am uitat ne va petrece-n seară
cu o melodie deasă rară
pe de ritmuri niciodată prinse
de curând mereu iubite-așa
admirai un foc de corzi sub iarnă
nici ninsori nu cad atunci pe lume
doar ființa cântului poemă
sau melancolia zariștii de-a pururi
mama era vie inimă aveam
ne știam pe cale ziua în amiază
ce departe zare niciodată plânsă
mâine e viață inimă aveam
ce tristeți pe cale poate de apus
ascultăm saroda întârziaseră
fata știe mama noi la miezul nopții
unul după altul dorurile sub
soare pe ghirlandă aur dăruind
îi râdeam la ureche ca un împărat
acum neodihnit dar mâine cine știe
el sufletește noi îl ascultam
pe după două vieți într-una
bat inimile table dacă mor
și reînvie pe o melodie
așa din lume parcă trecătoare
dar sufletește noi îl ascultăm
decembrie torid
decembrie torid Bharata Natyam
din dans ne vom întoarce 96 rotiri
pe viață și pe moarte ideii întrupate
cu balade din paradisul Ganesh
și vom însemna într-un poem duminica
de dragul amintirilor din cer
în jocul de cuvinte vom și plânge
în apele musonice vom fi din nou
astfel destinul ne recompensează
o zi pierdută în durerea serii
poate demult a fost târziu a-mi naște
în lumea asta întunericul
Din așteptări la amiază
printre adormiții din iarbă
și din unghiuri moderne filmați
ne adunăm my Jack și tu
dragostea mea iubire va să încep
alt dans pe o muzică familiară
până în adâncul inimii
de pământ roșu întrupat
zaruri de elefanți pe tobele
urcioarelor din părinți mezi
într-o limbă indoeuropeană
roșie de pan plescăind cancerul astm
astfel se amestecă visul
hermafrovisul versul
tradus a nu se recunoaște
între ceapă și ceapati mâna fecioarei
întoarce timpul mesei în reverie
unde e conversația în draci de ieri
s-o audă îngerii și să ne lase
apoi de unii singuri vom visa
instrumente inspirând dansul
și până la căderea în noapte ne
va fi în gând pururea
fecioară
căci ea va naște peste o săptămână
un copil adorat de păstori
din junglă gemetele tigrilor în somn
ne vor trezi să dansăm
la lumina pruncului sfânt
s-au plecat sălciile băute
amețind cu îmbrățișările aripi
se îndesesc bananierii grei în decembrie
să ne țină calea neînvățată
iar mințile vântură țărână la pas
nici inima nu-și îngână trecutul
tot cântecul dus se traduce
urechile șuieră singure de șerpi
vii în aurora nedezmințită
o vechiu-mi eu entuziast
în adierea vântului de-o seamă
și dragostele violente
sau marile melancolii
rămână-mi
străin mirosind a ceapă divină
din spectrul incinerărilor
aștept cu ochii și glia ceasul
dansului dezbălsămat
mă tem de poeții infernului
și-i amăgesc în uitare
cred în încruntate inscripții
ce nu-mi vor șopti veacul lor
astfel usturați și liberi globii
roșii precipitați spre homeopatie
se vor închide în neodihna
de mai apoi când zadarnic
fumul parfumurilor va dărui
viață sufletului singur pe lume
acum te cânt inimii ancoră
luciditate smoală în dorință
îți petrec inteligența în market
culegem plopilor perele
răchitelor micșunelele
bumbăcim anteporțile
și ne binecuvântăm ghirlănzile
când să-ți mai șoptesc o iubire
se face cald cald cald
la vară va lua foc dumnezeu
ne vom face umbră umbrei
dar vom nimeri frânți în brațe
trupuri de ceară înamorată
tăcerea dintre muzică și dans
dintre viață și moarte
dureri de sunet pași de pașă
întru o amintire musulmană
înfrântă de o fată
de zei sedusă veșnic
la glasul harului
de poezie vizitat
în serile apuse
doar aparent ne
cuprind și azi și mâine
ca dorul de totdeauna
și trist și marmoreic
mântuitor o viață
am pornit
am pornit odinioară
pe un drum lăsat în seară
nu tu bani nu tu vioară
doar un dor și într-o doară
aveam dodii ca și minte
fie-mi țărâna cuminte
ce ți-e inima unde te afli
mergi prin văile dorite vine
cine te caută poate în
eternitate să te știe
viu odinioară la pornire
într-o zi de primăvară
dintr-o slăvită copilărie de țară
colindă-ne și pe noi duh vechi
de copii perechi lăsați
cu tălpile în zăpezi mici
de Carpați bătrâni sufletului
apoi ne vom aduce aminte
un cântec sitari de la sfârșitul
anilor lui Cristos
în templu fumegă durere sfântă
un cântăreț își uită viața
în trecutul sunetelor
sosite la cină
și picură aisberguri de
junglă cerească
frică mi-e de alți ani
plânși în liane cântărețe
ce-l strâng pe omul
domnului Raga Ras
ce numai atâta tot sitari sau
altă asemănare cântam auzind
mie îmi cântă inima fumului
ție timpul tras în corzi aurii
pe două vieți murind în ascultări
de aceea ți-ai părăsit zeii
în zei și ei te-au urmat
pe sine se audiază sunetele
acestei lumi născute în auz
spre a nu mai fi decât uneori
numai ce numai atâta tot
liniștea jos scară urcă ape
de minune tristă hai mai departe
pe o moarte două neîncepută
așez un poem la poartă să se spulbere
la mai tari povârnișuri de lin
înlăcrimând anotimpul meu amintit
ce vere familial lasă-mi-l
pe calea robilor neschimbată
te inspiră știe cine o bucurie
de sculptor al păsărilor
să filmăm într-o zi creația
pe muzică mică tot divină
urcându-ne în atmosfera unică
se ceartă astfel diavolii învinși
de a mai suferi în viitor
fiți fericiți sosit-am din infern
mai înainte de toți vecii
creștinii nu ne mai cunosc
nici noi seducători de râpi
s-a rupt o coastă
nici tăcere nici iad
o muzică diluviană
da de unde o fiică
a aceluiași tată al nostru
cu zile lungi și gene asemeni
s-o iubească împărații
mai mult decât puterea
până se află cine-i muzica
tot ea sau alta
s-a mai rupe coasta
ai plâns în triumf pe degeaba
ar fi sărit stropi de inimă în cer
când altă raaga și astăseară
și-a răsunat ființa în artă
pururi sfârtecând mintea de pe urmă
a eroilor dintre sunete
muzicianul nu seamănă sculptorului
nici eu mie nici sunetului
nimeni nu seamănă voi
lasă-mi timpul nu-l bate să ritmeze
știm o limbă de mamă moartă
iubim sfânt și-n tăcere
o știm de-acum mai apoi
semănându-și cu noi o leacă
în locul fericirii adăpostite de vânt
din zori alegem căderi muzicale
neliniștile și tragice adesea
romantic pătrunzându-se de sentimente
ne privim parcă parcă
vântul dimineților peste vie
demult ne-am dezlipit de aerul tare
ne rărim de moarte respirații(le)
cu exaltări în loc și fericire
neverosimilă ca lutul
din unul doi pentru (nimic) niciunul
ierte-ne sărbătoarea copii
întru nonrafinamentul dumnezeirii
suntem și noi aici
să ne auziți în muzici
ofurile reținute
de la rădăcina tulpinii
admirativi și mai mult
suprapământești de-o fi
ne-om fi înecat de plâns
pentru nevedere
de acum într-o viață
cu inimă bună
de scris sânge
pe unul de lume
în joc de mai
ascunsă în multele sfere clipa
maestră se așteaptă cu sonuri
învinse între ele de vreme
ne pomenim în altă muzică
înviați după trei zile
fără acest cânt
unde ne ascultăm în zadar
de ne-ar trăi părinții aproape
îndurerându-ne cu lună
la ei cântând ca la nebune instrumente
în sitari și table
aiurea să ne ierte
în lucii sori înlăcrimați
cu gândul încep continuitatea
din ea mă întorc sitari
să delirez pe tăcerea mea
de nu m-aș visa sunet
înconjurat de muți judecători
sau ahuri veștede-n durere
mistificată de părere
să fiu drac să mă cunosc
și lucrul bun doar visul dăruit
o suprarațiune mă doboară
în copilăria aurului
zdruncinată de neasemănare
pe sorții corzilor mânuite
de inima Indore
cântecul cine se continuă în vis
răsturnat vasul ființei în vieți
fără vedere la mări auzite
râu de râu zaruri pleznite
de cozile peștilor pe raze
cu norocul din tăierea pierdută
cu pluta odată viața durează
o durere de mii dimii cusute cu sute
de muzică sau copilărie
de două ori copilărie
de niciodată sau târzie
nu-i liber duhul în vecie
topită-ne aurărie
fiu vrednic inimii din lume
și noi ne vom iubi mai iute
pricepuți în vreme rost
cât am înțeles o jale
și ne-am prefăcut în ea
zboară-ne vulcanii altfel
ca la pasărea măiastră
în cărarea paradisă nu
ne îndrăgim de floare
într-o lavă adormită
că bătrână ne mai plânge
lasă orele în sine timpul serii
preumblat în templu os crescut
păduri să ne împletească
vino raaga neadăpostită
de a ei întruchipare-n fulger
doar visat ca de zăpadă
peste morții fără vină
întru gânduri de durere
suferite în părere
fie a doua zi sitari
acum de ieri iubesc un arc
rugăciune ca acasă
de moarte să intre-n traistă
e viu să asculți
săgeată cântecul
din zbor de aur pasăre
nemaimințindu-l cu sabia
știam că voi înțelege plânsul și am plâns
ascultam cântecul și am plâns
am plâns și am plâns până într-o melodie
adusă de inimă pe nevăzute
cu o poveste adeverită străină
și încă o dată Indore
pasărea de aur odihnei
între mările fumului meu
o ador pe maica domnului
în mintea clară pe maica mea
la adormire mi-e frică și plâng
de bocetul neamului mamei
ascultați o femeie cântând
aceasta va naște pe lume
cu plânsul vocii lăsat
pe lângă artă să aștepți o viață
uitată în tânguitorul melos
dintre ocean și munții munților
zilnic e noapte veacul se sfârșește
în casa pietrei steaua săgetează
întru nașterea lui Mesia
ce fericiri de iarnă zvântate în soare
din nou întrupându-ne pe pământ
spune mori mai așteaptă așa
o zi pentru viață să fi visat
în altfel aveai scăpare atunci
acum niciodată nimic
doar gândurile nebune
de la ascultări
așa se ruga ne păruse tragic
pe încetul așa neștiutori
nu mai eram niciunul
plângându-ne-n absență
și fără lacrimi de jale
vara viței de decembre
sufletul femeilor nevinovate
în timpul rugăciunii
spre o filosofie salvată
în nașterea pruncului veșnic
mai în Indore
George ANCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu