marți, 31 octombrie 2017

SPÂNZURATUL DIN ȚARA CRUCII - Colocviile de Marți, 31 octombrie 2017, 5 pm, Calderon 39












Memento  Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache Papahagi – 25 m Amita Bhose


Prezentatrea albumului  Colocvii  Portrete de George Anca și Cristian Radu Nema 

Intervenții
Portretizați prezenți: Recunoscându-ne
George Anca: Amita Bhose după 25 de ani
Isabela Vasiliu-Scraba: Anisie - Arsenie
Bianca Michi Nema: Între Aristotel și Dylan Thomas
Puși Dinulescu:  Portrete dramatice deja lansate deunăzi
Corneliu Zeana: Tache Papahagi in memoriam
Viorel Speteanu: Intrarea oștilor române  în București, 1878


Teatru de Poezie: Liana Nicolae, Gabriela Tănase, Vali Pena, Puși Dinulescu, Nicolae Grigore Mărășanu, Gheorghe Dănilă, Ștefan Opreanu


Lansări de carte
Lia-Maria Andreiță, Ion Andreiță: Iubiri lângă Marele zid, Antim Ivireanu, 2017
Dimitrie Grama: Magul, Rock House Press, Bucuresci, 2017
Valentin Rădulescu: Iluzii în alb, Amanda Edit 2017


Coordonator: Dr. George Anca

Dragă Maestre George Anca,
Am văzut că în cadrul Colocviilor de Marţi, se poartă şi balada.
Vă trimt şi eu una, din volumul intitulat Comedia Valahă, sub tipar,

                          Cu preţuire,

                                        al Dvs. Nicolae Grigore Mărăşanu

Balada Spânzuratului din Ţara crucii

de Nicolae Grigore Mărăşanu


Ştreangurile lumii plâng
şi de-atât sperjur se frâng!

Plâng că-s goale şi din ţară
sug varanii şi-o doboară.

Ştreangul meu de nenoroc
n-a fost rupt, nici ars de foc!

Dar pe-al lor, de jaf şi pară,
în batjocură de ţară
îl ard la sfatul de seară
şi îi scapă de puşcară.

Şi nu-i lege să atârne
rânza-n ştreang acestor scârne.

Numai eu, de-un an jumate,
zac în fiare ferecate
şi aştept un cal să vină
să mă ia din ghilotină.

Să mă ducă-n pâcle sure,
la un schit într-o pădure
şi de ştreang să mă uşure.

Că pe unde calc în soarte,
calc damnat din moarte-n moarte.
Da, aştept un cal să vină,
să mă ia din ghilotină,
să mă poarte în lumină.

În lumina care arde
în spărtura din stindarde,
pe morminte-n Ţara crucii,
unde ne-au împuşcat pruncii.

Ştreangurile lumii-s goale
de hoţii de la ocoale
şi aş vrea s-atârne-n ele
nesătulele lichele,
îmbuibaţii şi mogulii,
şi din ei să rupă ulii.

Ştreangurile lumii plâng,
se înnoadă-n gol prelung
şi de-atât sperjur se frâng!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu