George Anca
LUPAȘCU
Gheorghe Lupașcu, Vocația
osândei
TipoMoldova, 2013
O antologie mausolină de 860
pagini A4 reunește la TipoMoldova, în colecția Opera omnia/Poezie
contemporană, volumele publicate de Gheorghe Lupașcu: Laocoon împăcat
(1969), Stăpânul timpului (1980), Întoarcerea arlechinului (1980),
Ziua Delfinului (1988), Singurătate pe planeta pământ (1994), Iubire
Exilată pe Terra (2000), Excelența (2001), Iambirul (2003), Strigăt
în Alcandoria. Invazii (2004), Monologul secret al prințului Hamlet (2005),
Vocația osândei (2006), Iambirul țărmului poetic (2007), Baladin
într-o fabulă (2008), Când... (2010), viețuitoare (2011).
Poate, cum s-ar fi încolonat pe verticală, asemeni modulelor brâncușiene,
armonice divine ale formelor poetice, botezate și iambiri, fie textul clasicizant-raționalist,
romantic, modernist, postmodernist, fractal.
Cezar Baltag îl salutase, în
1966, și ca Marchidan, poet de inteligență, care se confundă cu însăși esența
naturii, cu dinamismul ei interior. Pe Nicolae Baltag, proiecția în mit și în
primordial îl ducea cu gândul la Blaga, după cum ironia lucidă ar aminti de Geo
Dumitrescu. Mircea Scarlat îl apropia de Ioan Alexandru și Ion Gheorghe.
Altcineva evocă pe Ioan al Crucii sau Angelus Silesius. Ion Rotaru citește variante
ale ideii că rapiditatea vieții interzice marile probleme. Derutat de iambir,
A.I. Brumaru reperează pe net un semn nipon sau I am Birminghan. Altfel,
careva, că tot n-ar fi multe de spus. Yet, poet neglijat. Să zicem, ca Yeti
(topit din Himalaia în Dunăre).
Însă poetul Gheorghe Lupașcu, se
vede ex-orbitor, nu se neglijează, se deneglijează mai abitir-iambitir decât
oricine din caruselul concentric al establishmentului literar. El se citește ființial
scriindu-se expresionist, baroc etc., se persecută rebaptizat în jubilații
dictic-oraculare, pe pariu paramistic, peste, dacă nu pe sub Balta Brăilei,
spre Alcandoria, doar s-o mântui din/prin japca represiunilor transfigurabile.
Cuprinsul (55 pagini)
curge-Dunăre cu lucrurile naturii, căptușite de alchimie și totem, acoperind o
estetică-destin a cuvintelor și metaforelor-cheie: Laocoon – lunatecul –
câinele pământului – ultimul mesaj al cârtiței – stăpânul ființei – copaci
răbdători – menestrel de sidef – în univers e noapte ca-ntr-un sac – cu
amintiri de haos carnivor – iambirul osândei/...cosmopoliton/...
Alchimie (I – X): Cerb
hărțuit/Geme în feudele sângelui/Vocala A.../ Izvoarele/Se sfințesc/Cu izvorul
tămăduirii/Pronunțând-o. /.../ Lucrurile/Sunt/Pur și simplu oameni /.../ În
așteptarea numănui/Iarba/Însingurata/Pe sine se paște... /.../ Poemele/Supraviețuind/Pentru
fantasmele poetului/În insula lui singuratecă,/Alcandoria... /.../Cum poți fi
tu însuți/Marea ta minimă /.../ Și nici nu știm țara/Unde murim/De când
halucinăm în niciunde. /.../
Arthur Rimbaud, Alchimie du
Verbe: J'inventai la couleur des voyelles ! - A noir, E blanc, I rouge, O
bleu, U vert. - Je réglai la forme et le mouvement de chaque consonne, et, avec
des rythmes instinctifs, je me flattai d'inventer un verbe poétique accessible,
un jour ou l'autre, à tous les sens. Je réservais la traduction. / Ce fut
d'abord une étude. J'écrivais des silences, des nuits, je notais
l'inexprimable. Je fixais des vertiges.
Totem I: Eu care-am umblat pe
frunze/Eu care-am cântat din frunze/Eu care-am mâncat frunze/Eu care-am plâns
cu frunzele/Eu care-am iubit pe frunze/Eu care n-am dat foc la frunze/Eu care
m-am învelit cu frunzele/Am devenit copac/De dragul frunzelor.
Totem II: Te-am căutat/În
peșteri/În astre/În vârstele pădurilor/Cu numele tău m-am aflat/Pe mine
însumi/Strigându-mă.
Totem III: El, Tu, Noi – seria
gândurilor/Bătălia în noapte a lucrurilor/Numărătoarea blocurilor din
cartier/Logaritm social pentru a afla unicul/La pierderea în unghiuri și
umbre/A unicului cu suflet de om.
Totem IV: Cum veacurile sunt
gânduri/Cum gândesc atomii îngerii/Iluminările lucrurilor/Și viața mea/Spaimele
victimei/Încordându-se/Ca asceții/Să împace lumea/Cu preacuvântul/Erotic/Al
tău...
Florilegiul-halteră (bine peste
kilogram) se răsfoiește-fulguiește din masivitate ca mai înainte din
strâmtorile-plachete ale speranțelor-cenzură-critică-
Iată o carte pentru poporul
român, sub comunism și după, a unui poet-strugure, zdrobit și de sine să îmbete
disperarea. Și iată un marchidan lipscănind la Gherghești cu fantoma lui
Saint-Exupery, cu Hamlet tot în Elsinor, cu salcâmii lui Mihai Sebastian.
Convertește nevolnic spaimele în cântece-bumerang intonându-le și în somn,
copiilor, părinților, epopee.
Din toate locurile copilăriei
mele/Cel mai mult mă obișnuisem cu soarele.(24) ... În zilele mele
bune/Izvoarele au glas feminin (28) ... În curând îmi voi pierde memoria pe
care mi-o dăduse soarele,/Simt asta după golul ce-mi străbate ființa (32) ...
El, punctul cu har,/Împarte lumea în bine și rău/Împăcând culoarea cerului/Cu
duhoarea districtului (49) ... Unde sunt buzele marinarilor din
Alcandoria,/Priviți-le dinții shimonosiți de rânjet (51) ... Și n-a vrut să moară
Terente /Ascuns pe creștetul părinților (56) ... Nu știu ce să mă fac cu
zefirul/Păstrează aceiași dinți de lapte (69) ... La serbarea absolvenților/Eu
am jucat rolul cenușii/Din poemul maestrului (72) ... Nobil parfum în păr de
orator/Înfloritor discurs cu flori de stil/Belșug înmiresmat ca portocala (77)
... Sunt un om normal/Îmi iubesc liniștea/Îmi plac genunchii mei neînsângerați
(79) ... Menestrel de sidef,/Scriitura tălpilor himerelor/Care-au cântat pe
nisipurile noastre (95) ... Trainice vorbe-ți trimit/Ioan al dorului (99) ...
Gândindu-se la un chip ideal/Un om a început să-mi semene leit (103) ...
Lasă-mi Doamne umbra în
nisip/Lasă/mi șoapta-n țărmuri de sidef,/Când voi fi doar undă și privire/Dă-i
înfometatei pâini din mine,/Pașii tăi izbăvitori pe ape (123) ... Zi ca o
mare,/Fără mister,/Miroase-a uitare,/Ca-n poemul Une charogne de Baudelaire (124)
... Nicio credință nu mai/coboară în lucruri/Toți se vor perverși ca/Sodoma
(127) ... O, Doamne, cu ploi viermuite/Obsesia toamnei, cețos Două-Mii,/
Acoperă cu bacovianii infinite/Clepsidra cu melancolii (131) ... Nu știu dacă
noi mâncăm pâinea/Ori pâinea ne mănâncă pe noi (133) ... Nu știu dacă eu însumi
mi-am dulgherit crucea/Ca osândiții prin împușcare groapa (137) ... Crispații
zadarnic vor râde/Trufașii vor poza cu părul vâlvoi/Ipocriții vor dansa cu
pudoare/Iar noi cu toții nu vom fi noi (155) ... Încărunțim în laguna
cărților/Ca asceții manuscriselor biblice (170) ... Sunt lucrurile fără carne
ca florile/Culorile ființe înecate-n văz/Sunetele timpanele soarelui (185) ...
Atât de mult te iubesc/ Alcandoria/Și nici nu știu cine ești (197) ... La
zborul ritmat al stolurilor/Egrete-mpietrite se zbat în cristale (207) ... Doar
atât: Eu sunt pământ/Sunt arat de timp și-s frânt/Doar atât: Ce semeni tu/Timpul
infinit-e-su (215-216) ... Și pământul/Ca o piatră din cer/Renunță zilnic la
rouă (254) ... Rotind în jurul trupului/Voalul tău de mireasă/Pânza corăbiei
din Alcandoria (297) ... Mereu se aruncă în mine cu pietre (300) ... Circul cu
mimi/Transexuați în a șaptea zi/În chipurile iubirilor/Din Alcandoria (315) ...
Salamandrele sărind din bulboane/Într-un halou de apă se-nvolburează vid/Viața în
eden pecetluind-o (322) ... Arginții atârnă cazon/În curviile/Din/Cosmopoliton
(329) ... S-a rotit în jurul cărților/A nechezat în cabala cuvintelor/Căutând
numele poeților/Cu pietre spălați (330) ... În piața arlechinului/Ca
Samson/Uitând eminența/Lipscăneam transcendența (336) ... Nero cântând la
harpele focului (337) ... Alcandorienii în burta chitului s-au retras ( 338)
... Nimeni nu mai vrea/Nume/Toți vor/Numere (351) ... În dansul
cărților/Profețesc/Cu privirea fixată în lună/Ca un câine/Din cartierele
demolate (371-372) ... O arlechinadele/Din viața care zilnic ne petrece/În
marile districturi neguroase/Suferințe universale (396) ... Doamne,/Stăpâne
sfânt al universului,/recunoaște-mă (407) ... Părerea medicului de familie/”Ești
chinuit de propria ta vitalitate” (412) … De lup totemic isidor/Al numelui meu
carnivor (424) … Psalmist ori pitie cobitoare (427) … Așa mi-au fost ursitele
jurate/Să-mi iau prin veac Sionul sfânt/În spate (428) ... în scriptele
secrete-au decapitat decorația de eroism, până când istoria și-a consumat al
comunismului futurism (473) ... O consoanele/Ursitoarele noastre vestale/Ale
plutirii tale de moarte/Ofelia (477) ... Am văzut îngerii iubindu-se (481) ...
Menestrelul conjuncțiilor/Pe noi/Hamlet-Shakespeare/În sintaxa rivierelor ne
conjugă (485) ... Doar voi/Principese din Alcandoria/Mă lăsați goliard de
iambir/Să-mi înfrunt singur/Exitusul către nadir (487) ... Cu moartea noastră
vom păgubi lumea/Ori lumea va fi mai liberă? (488) ... Odată cu sufletul
paroxistic/Vocalele se volatilizează/În delirul mistic (498) ... Polul
sufletului/Paranoie de tropice (502) ... Însumi tu/Însumi eu (503) ...
Măiastra/Este Dumnezeu (505) ... Doamne/De ce/Toate stihiile/Ajung/Ca
emigranții/În sufletul meu? (524) ... Viața de mine a obosit/Ca un câine lup de
stăpân (529) ... Magică lacrimă/La pleoapele șarpelui,/Lanțuri de plete/Ca-n
vrăjile șamanilor/Din Ursa Mare (539) ... Jertfă a spiritului/Împărtășanie-
Titlurile poemelor sunt de sine
stătătoare, cumva autarhice: Minus-romanță – Lucrurile și noaptea – Privalul cu
umbre – Amnezia hotarelor – Iliada pe cont propriu. Fabulosul, încă fabulă, abolește,
abulic, fabulația. Tratat-oracol-poetic-angelic-
Poet cult(ic), mito-filosofard
caustic, cu delir iambiric, de seninătate goetheeană, într-o
Brăilă-Elsinore-Alcandorie, Lupașcu își aglutinează măreț emfatic viziunile
supraviețuirii spirituale proprii și cosmice în tot atâtea revanșe
aruncătorilor de pietre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu