COLOCVII/Colloquiums 26 martie 2013, 5 pm, Calderon 39

 

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums 26 martie 2013, 5 pm, Calderon 39

Anul IV, nr. 41. Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, Lansări de cărți, Proiecte, Portrete

Eveniment: Primăvară, mama noatră. Recital Viorica Vatamanu

„A cunoaște. A iubi. / Încă-odată, iar și iara, / a cunoaște-nseamnă iarnă, / a iubi e primavară.” (Lucian Blaga). “Din zi în zi mai tristă,sărmană Românie;/De două veacuri jalea îţi creşte ne-ncetat!/Traian se miră, plânge, priveşte-a ta câmpie/Ce-o ştie câmp, odată de Acvil-apărat.” (Cezar Bolliac, 1839). “Și fumul sfânt ce suie-ncet spre cer, / Rugând iertarea vinii din trecut; / Iar sufletul ce-odată-a fost vândut, / S-a mântuit din jugul lui de fier.” (Alexei Mateevici, 1910). “Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini.” (Nichita Stănescu, 1966). Calendar martie 2013: Alegerea papei Francisc (13.3.2013) - Cărți de Jorge Bergoglio: Meditaciones para religiosos (1982); Reflexiones en esperanza (1992); Educar: exigencia y pasión (2003); Ponerse la patria al hombro: memoria y camino de esperanza (2003); La nación por construir: utopía, pensamiento y compromiso (2005); Corrupción y pecado (2006); El verdadero poder es el servicio (2007); Nosotros como ciudadanos, nosotros como pueblo (2011). Născuți în martie: Torquato Tasso, 11 m, 1544; Alfred de Vigny, 27 m, 1797; Victor Hugo, 5 m 1802; Cezar Bolliac 200 (23 mart 1813 – 25 feb 1881); Stephane Mallarme, 18 m, 1842; Alexandru Macedonski, 14 m, 1854; Alexei Mateevici 175 (27 mart 1888 – 24 aug 1917); Mircea Eliade, 13 m, 1907; Nichita Stănescu 80 (31 mart 1933 – 13 dec 1983).

Amfitrion: Dr. George Anca

Invitați speciali / Special Guests: Arun Kumar Sharma (India), D. H. Bello (Nigeria), Chavdar Dimov (Bulgaria)

Invitați

Ion Andreiță, Vasile Andru, Nicolae Baciut, Esha Beteille, Surender Bhutani, Vasile Boji, Adrian Botez, Nicolae Bulz, Aristotel Bunescu, Alexandra-Maria Citirigă, Silvia Codreanu, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Wanda Decca, Puși Dinulescu, Adina Dumitrescu, Nicolae Dan Fruntelată, Doina Ghițescu, Monica Grigorescu, Iulia Grumăzescu, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Petru Ionescu, Elisabeta Isanos, George Lupașcu, Toma George Maiorescu, Dan Mateescu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Cătălin Mirea, Ioan Mititelu, Doru Moțoc, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Lucia Negoiță, Radu Cristian Nema, Elisaveta Novac, Vasile Pupeza, Arghira Ravanis, Mimi Ravanis, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Florian Tănăsescu, Ben Todică, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, Tiberiu-Sebastian Văduva, Corneliu Zeana

Intervenții

Sorana Georgescu-Gorjan: Brâncuși și luna martie

George Anca: Sergiu Al-George despre Mircea Eliade

Doina Boriceanu: Și pruncește ne dă daruri cea străveche primăvară

Puși Dinulescu: Virgil Mazilescu

Iulia Grumăzescu: Dreptul țăranului (Obiceiuri, 1)

Bianca Beatrice Michi: Tradiție creștină și hermeneutică

Mihai Teodorescu: Praxisul filosofiei medicinii

Adrian Botez: Fapt divers provincial / Primăvara rataților

Teatru de poezie

Recital Viorica Vatamanu

Arghira Ravanis: Florica

Doru Moțoc: Don Felix avea un melc

Radu Cristian Nema: poeme de Virgil Nistru Țigănuș

Lansări:

Nicolae Dan Fruntelată: Poeme de scris pe ziduri, Semne

Petre Terescenco: Să-nvățăm etnografia folosind doar poezia, Ed. Muzeul Satului

Florentin Smarandache În Vestul NeSălbatic, Sitech, Craiova, 2013

Portrete de Radu Cristian Nema

Books

·   Bergoglio, Jorge (1982) (in Spanish). Meditaciones para religiosos [Meditations for the Religious]. Buenes Aires: Diego de Torres. OCLC 644781822.

·  Bergoglio, Jorge (1992) (in Spanish). Reflexiones en esperanza [Reflections of Hope]. Buenes Aires: Ediciones Universidad del Salvador. OCLC 36380521.

·  Bergoglio, Jorge (2003) (in Spanish). Educar: exigencia y pasión: desafíos para educadores cristianos [To Educate: Exactingness and Passion]. Buenes Aires: Editorial Claretiana. ISBN 9789505124572.

·  Bergoglio, Jorge (2003) (in Spanish). Ponerse la patria al hombro: memoria y camino de esperanza [Putting the Motherland on One's Shoulders]. Buenes Aires: Editorial Claretiana. ISBN 9789505125111.

·  Bergoglio, Jorge (2005) (in Spanish). La nación por construir: utopía, pensamiento y compromiso: VIII Jornada de Pastoral Social [The Nation to Be Built]. Buenes Aires: Editorial Claretiana. ISBN 9789505125463.

·  Bergoglio, Jorge (2006) (in Spanish). Corrupción y pecado: algunas reflexiones en torno al tema de la corrupción [Corruption and Sin]. Buenes Aires: Editorial Claretiana. ISBN 9789505125722.

·  Bergoglio, Jorge (2007) (in Spanish). El verdadero poder es el servicio [True Power Is Service]. Buenos Aires: Editorial Claretiana. OCLC 688511686.

·  Bergoglio, Jorge (2009) (in Spanish). Seminario: las deudas sociales de nuestro tiempo: la deuda social según la doctrina de la iglesia. Buenos Aires: EPOCA-USAL. ISBN 9788493741235.

·  Bergoglio, Jorge; Skorka, Abraham (2010) (in Spanish). Sobre el cielo y la tierra [On Heaven and Earth]. Buenos Aires: Editorial Sudamericana. ISBN 9789500732932.

·  Bergoglio, Jorge (2010) (in Spanish). Seminario Internacional: consenso para el desarrollo: reflexiones sobre solidaridad y desarrollo. Buenes Aires: EPOCA. ISBN 9789875073524.

·  Bergoglio, Jorge (2011) (in Spanish). Nosotros como ciudadanos, nosotros como pueblo: hacia un bicentenario en justicia y solidaridad. Buenos Aires: Editorial Claretiana.

Cezar Bolliac

Sonet

La anul 1839

Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;

De două veacuri jalea îţi creşte ne-ncetat!

Traian se miră, plânge, priveşte-a ta câmpie

Ce-o ştie câmp, odată de Acvil-apărat.

O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!

Amar e când te doare, să vezi ca-eşti împilat,

Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,

A săruta şi mâna ce ştii că te-a trădat!

Pe cine aştepţi oare s-aline-a ta durere?

Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?

Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?

Te amăgeşti!... Dar, află şi crede în tăcere:

Oricare slăbiciune în chinuri ia putere...

În fiare creşte iute vârtutea lui Samson!

1844: "A trecut vremea Petrarcilor, domnilor poeți! Veacu cere înaintare, propaganda ideii cei mari, propaganda șarităței cei adevărate și care ne lipsește cu totul. (...) Formați societăți, declarați, scriți, lăudați, satirați, puneți în lucrare toate restorturile intelectuale și morale, și robia cade, căci e căzută pe jumătate, și domneavoastră veți fi binecuvântați de generațiile viitoare ca niște adevărați apostoli ai misiei cerești, ai frăției și ai libertății".

Cântecul zorilor

              de Alexei Mateevici

Hai, măi frate, hai, măi frate,
Zorile s-aprind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie și pământ.

Plugărit-am viața toată
Ș-am muncit noi rău,
N-am văzut zi luminată,
Numai greu, tot greu.

Și pe umeri numai juguri
Pân-acum am dus,
În robie și lanțuguri
Toate ni le-am pus;
Ș-ale sufletului daruri
Noi le-am înecat
Tot în plânsete ș-amaruri,
Ce ne-au apăsat;
Și odorurile minții
Noi le-am prăpădit,

Căci în ceața neștiinței
Tot am viețuit.

Muncă, muncă și iar muncă,
Alta n-am văzut;
Și în munca noastră lungă
Toate le-am pierdut.
Am crescut în largi ogoare
Roadă cu prisos,
Dar din pâinea roditoare
N-am avut folos,
Căci ogoarele luate
Fost-au de la noi;
Nouă-n schimb ne-au fost lăsate
Juguri și nevoi.

Goi, lipsiți de toate-n lume,
Vecinic înjosiți,
La boieri n-avem nici nume.
Pe pământul țării-mume
Zăcem necăjiți.

Dar destul! Venit-a ceasul,
Ceasul așteptat,
Ca să dăm noi jos necazul,
Care l-am răbdat.

Vezi?! În zarea depărtării
Zorile s-aprind,

Sfânta zi a învierii
Vine strălucind.

Hai, măi frate, hai, măi frate, Și pe umeri numai juguri
Pân-acum am dus,
În robie și lanțuguri
Toate ni le-am pus;
Ș-ale sufletului daruri
Noi le-am înecat
Tot în plânsete ș-amaruri,
Ce ne-au apăsat;
Și odorurile minții
Noi le-am prăpădit,

Căci în ceața neștiinței
Tot am viețuit.

Muncă, muncă și iar muncă,
Alta n-am văzut;
Și în munca noastră lungă
Toate le-am pierdut.
Am crescut în largi ogoare
Roadă cu prisos,
Dar din pâinea roditoare
N-am avut folos,
Căci ogoarele luate
Fost-au de la noi;
Nouă-n schimb ne-au fost lăsate
Juguri și nevoi.

Goi, lipsiți de toate-n lume,
Vecinic înjosiți,
La boieri n-avem nici nume.
Pe pământul țării-mume
Zăcem necăjiți.

Dar destul! Venit-a ceasul,
Ceasul așteptat,
Ca să dăm noi jos necazul,
Care l-am răbdat.

Vezi?! În zarea depărtării
Zorile s-aprind,

Sfânta zi a învierii
Vine strălucind.

Hai, măi frate, hai, măi frate,
Nu munci robind,

Nu munci robind,
Hai să căutăm dreptate,
Voie și pământ.

Scoală, frate! Căci ne cheamă
Zorile ce vin.
Scoală, frate, și ia-ți seamă,
Singur ți-ești stăpân.

Pentru noi, feciorii gliei,
Zorile răsar,
Pentru-nfrângerea robiei
Bietului plugar.

Trece noaptea. Lupta vine.
Frate, ieși gătit!
Cel nepregătit rămâne
Vecinic biruit.

Trece noaptea. Hai, măi frate!
Zorile s-aprind,
Hai să mergem spre dreptate,
Voie și pământ.
Chișinău, 5 februarie 1907

Mântuirea

      de Alexei Mateevici

Se risipise al binelui cuvânt
Din mintea-nnegurată de păcat;
Dar miluirea Ta ne-a mângâiat
Cu așteptarea ceasului cel sfânt.

Prin mila Ta cea sfântă dat ne-a fost
Să Te zărim în patul Tău smerit,
Departe-n luminosul răsărit,
De unde-ai arătat al vieții noastre rost.

De unde-ai revărsat viață nouă-n noi
Și ne-ai trimis lumina Ta din cer
Spre-a mântui viețile ce pier,
Mult necăjite-n rele și nevoi.

Și cum o zare lină într-un pustiu
Se-nalță și tot crește luminând, --
Așa pătrunde-n minte și în gând
Credința într-aceia cari Te știu.

La strălucirea stelei din senin,
Trezitu-s-au nădejdile pe rând,
S-au luminat și inimă și gând,
Cu Tine s-a-nfrățit tot sufletul strein.

La-mpărăția dragostei de veci
Adus-au toți Puternicului dar,
Ștergând și urma lacrimii de-amar
Și-nfierbântându-și gândurile reci.

Altar frumos ți-ai ridicat în ei
Punându-i jertfă inima din piept,
Spre liniștirea sufletului drept
Și spre-a-ndrepta pe oamenii cei răi.

Și fumul sfânt ce suie-ncet spre cer,
Rugând iertarea vinii din trecut;
Iar sufletul ce-odată-a fost vândut,
S-a mântuit din jugul lui de fier.

S-a mântuit... Ne-am mântuit și noi,
Căci s-a zdrobit puterea celui rău,
Și-n locul lui venit-a Dumnezeu,
Mântuitorul nostru din nevoi.

August 1910

Limba noastră

               de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

           Prorocul

       de Alexandr Pușkin

                          Traducere de Alexei Mateevici

Ardeam de sete sufletească
Într-o sălbatică pustie
Și o ființă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.

Cu șase aripi, luminoasă,
Ușor de ochi mi s-a atins,
Ca la o pajură sperioasă
Vederea mea mi s-a deschis;

Urechea mea mi-a pipăit
Și vuiet mare-am auzit:
A cerului cutremurare
Și zborul îngerilor sus
Și a juvinelor de mare
Mișcări: întors, rămas și dus.

Și serafimul luminat
Deasupra gurii s-a plecat,
Mi-a scos răutăcioasa limbă,
Deșartă,-n veci nedreaptă, strâmbă,
Și limba șarpelui-nțeleaptă
Mi-a pus cu mâna sa cea dreaptă.

Apoi cu sulița de foc
El pieptul mi-a deschis pe loc
Și inima tremurătoare
Mi-a scos cu mâna grăbitoare,
În locul ei cu repejune
Mi-a pus un arzător cărbune.

Ca mort eram eu în pustie
Și-un glas de sus strigat-a mie:

"Proroace, scoală, vezi ș-auzi,
Cunoaște voia mea cea sfântă
Și-n mintea celor orbi și muți
Cuvântul tău de foc împlântă!"

Decembrie 1911

Nichita Stănescu

ELEGIA A DOUA. GETICA

În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crapă o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se așeze în ea un zeu.// O, nu te tăia la mână sau la picior,/ din greșeală sau dinadins.// De îndată vor pune în rană un zeu,/ ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor așeza acolo un zeu / ca să ne-nchinăm lui, pentru că el / apără tot ceea ce se desparte de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini.// (1966)

ELEGIA A ZECEA. SUNT

Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fugind./

PAUL NEAGU
Cu ochii larg deschiși
Iată, arunc ce va fi capul meu
Peste iriși convecși (nouă coturi lucioase)
Crucea mă pironește din nou
Legând verbe-n străfunduri
Acest unghi taie timp
Instalații pătrunzătoare
Minune solidă, nu întortocheri
Cu ochii larg deschiși, cu laturi, tonaj,
Cardinale locuri geometrice ținuite
Spațiu obtuz, fără asteriscuri
Fără întrebări,
Numai cu interjecții.
Altarele și oțelul autonom
Istoria neîndemânării, lupta ce-o însoțește
Priceperea, nemijlocit a mea,
Netransmisibilă, fără cuvinte
Doar capul mi se rotește treptat (nor uleios)
Vedere oarbă, zigzag de zerouri
Tăcere obtuză, nemaivăzut
Totem cu rădăcina în soare, tată al zării
Aruncată-ntre ochi, mută lucire
De-a curmezișul tău, fără balans
Străpungând moftul eului ambiguu,
Voiosul suflet, mândru, se zbicește
Trecută-i lăcrămoasa scânceală pastorală
Seacă de vizibilitate, surdă de credibilitate
Schijă de vârf în dureri
Și fericirea (din nou)
Moarte expulzată, viteză
Obtuză tăcere, reține privirea
În gol și-n rotit lunecos
Colț de floare și dezonoare
Cutremur imploziv, stopat.
1985

Ferestrele negre
de Arghira Ravanis
Eu merg cu mâinile goale
pe cărările intortocheate ale visului,
pe potecile cu maci violeţi din copilărie.
Sângele meu duce o viaţă tainică,
printre arbori,
în grădina otrăvită a tuturor dorinţelor
în încăperi înalte,
prin care se târăşte cu ochi bolnavi şarpele.
E şarpele vieţii
ce a venit la mine în vis
Inima mea cade de la mari înălţimi
prin ferestrele negre.

Vine amurgul

de Arghira Ravanis

Vine amurgul ab

dragostea mea, aidoma acelor păsări mari

care în zborul lor întunecat

ating uşor pămământul.

Iată vine amurgul şi e neliniştea monştrilor

un soare alb, aşa cum n-a fost niciodată,

răsare în văzduhuri din care râde moartea,

la hotarele dintre lumi

mă sting împreună cu toţi copacii

în aceeaşi lumină. 

DORU MOȚOC 

Don Felix avea un melc
ce se învârtea în cerc,
ca să afle, ca să știe
âce e aia poezie...
Undeva, pe langa el,
creștea și un ghiocel
chitit să vestească țara
cum că vine primăvara.
Don Felix privea uimit

la peisajul insolit.

El apucase să știe

ce e aia poezie...

Și atunci s-a hotarât

să ne scape de urât,

să ne facă viața roză

și l-a tras pe melc în poză.

Iar noi mult ne-am bucurat

de cadoul minunat

și-admirându-l pe-ndelete

am zis "Să trăiești , poete!" 

 

 

ADRIAN BOTEZ

FAPT DIVERS PROVINCIAL

întru pomenirea profesorului şi criticului Mircea Dinutz

...un om fusese cândva

Ofiţer al Ordinului „Meritul pentru Învăţământ, pentru

abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc” – şi

uitasem să menţionez (iertare pentru cuvântul cel

prost ce va urma...): ...pensionar

fusese şi critic literar – din păcate

onest: ce

crimă de neiertat - câtă lipsă de

orientare – mai rar!

...a făcut prostia să

moară – într-o mohorâtă seară de

februarie – într-un salon de

spital îngheţat – care s-a dovedit – de-a lungul timpului

perfecta morgă municipal-

judeţeană

l-au azvârlit - după trei zile de la

„recunoaşterea oficială, prin rude de

sânge (alterat!) ” - nu în

cavoul filantropului din Arimateea – ci

într-un mândru scârţâitor pe talazuri - coşciug

din PFL: fusese – cât trăise - un ins slab - cât

o bulă de aer curat - în

conştiinţa pompată a

bravilor dascăli din România – era slăbit

teribil de îmbolnăvit - de atâtea cancere şi

boli „de sistem” – boli

căpătate de la „mediul educativ şi social” – sterilizat

complet – de către cei

„n”-şpe miniştri - idioţi simbriaşi

posdecembrişti

stilisto-reformişti

...scriitorii toţi s-au bucurat că

a crăpat – în sfârşit! – cel ce-i împiedica să

fie genii – şi

ca urmare perfect

logică – s-au oprit să plângă lacrimi de

tămâioasă – sfinte precum

cearşafurile boţite dintr-un

bordel - drept

la crâşma de peste drum de cimitir

...profesorii au constatat că buletinul meteo indică o

prea mare presiune atmosferică – şi

s-au dus – cât îi ţinea aerul de

degrabă - acasă: aşteptau ca

Ordinul ofiţeresc al defunctului să fie atât de

cu bun-simţ şi

decent – încât

să li se transfere – multiplicat

după caz - fiecăruia – de pe pieptul

mortului rebegit sub

cruce – în sufrageria luminată

luxos – a fiecăruia

...popa s-a bucurat că

era februarie – şi n-a mai plusat cu

rugăciuni friguroase - la

groapă: a plecat pe aleea

 cimitirului – destul de

vesel zornăitor

...zornăitul venea – de fapt - de la

tamburina de aur a fiicei (care tocmai îşi începuse

plaja - în

„însorita Italie”) - a

de un minut zăbavă slujitului cu

tăcere şi zloată – rob (...al lui

oare - Dumnezeu?)

...groparii au scăpat coşciugul – cu insignifianta

bulă de aer în el – bulă dezvăţată de

moarte să mai

critice pe cineva: da – meşterii morţii l-au scăpat

drept în cap – ca pe-un

dulap

...de-acolo – din fundul gropii

se auzeau - se mai aud – pururi se vor auzi

(pentru fariseicele noastre

urechi)

tot mai cumplit bubuind - ciocanele cioclilor

cum bocăneau şi tot

bat capacul

sărit – al unui coşciug (pe trei sferturi

dezintegrat în

elementele mucegăite ale zborului) - de Ofiţer al Ordinului

„Meritul pentru Învăţământ, pentru

abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc”...

...a – era să uit: ...pensionar şi – al dracului! –

critic – pe deasupra

(al tuturor cancerelor tumultuoase ale

acestei lumi – decăzute – de mult! - din februarie)

Sorana Georgescu-Gorjan

Brâncuși și luna martie
 

În cronologiile de ultimă oră, data nașterii lui Constantin Brâncuși este consemnată ca fiind 19 februarie/ 2 martie 1876. Se ține seama de faptul că prima dată este pe stil vechi, iar a doua corespunde stilului nou, introdus în România în 1919. Data morții sculptorului este 16 martie 1957 și nu pune probleme.

Brâncuși obișnuia să precizeze că este născut în zodia Peștilor (19 februarie – 20 martie). A sculptat niște Pești minunați, despre care i-a spus Malvinei Hoffman:

Când vezi un pește, nu-i așa că nu te gândești la solzii lui? Te gândești la iuțeala lui, la corpul lui scânteietor pe care-l vezi plutind prin apă…Ei bine,

chiar asta am încercat eu să exprim. Dacă i-aș fi făcut aripioare și ochi și solzi, i-aș fi oprit mișcările și ți l-aș fi înfățișat printr-o mostră sau o formă a realității. Eu vreau doar sclipirea spiritului său.

***

Am încercat să identific persoanele cu care artistul s-a aflat într-un contact oarecare, fie direct, fie indirect sau care s-au legat de el prin exegeze, și ale căror date de naștere sau deces se înscriu în luna martie.

Această cercetare poate fi utilă pentru marcarea unor concordanțe în viitoare cronologii. 

***

Oskar Kokoschka, pictorul expresionist care i-a făcut sculptorului în 1924 un portret neterminat, s-a născut la 1 martie 1886 la Pöchlarn, în Austria. A decedat în Elveția, la Montreux, la 22 februarie 1980.

Viața și opera lui Sandro Botticelli, pictorul născut la 1 martie 1445 la Florența și decedat la 17 mai 1510 tot acolo, l-a interesat pe artist, în a cărui bibliotecă se află două monografii închinate acestuia (nr inventar L40, L137).

La 4 martie 1882 se năștea la Craiova diplomatul Nicolae Titulescu, cel ce avea să se stingă la 17 martie 1941, la Cannes. O interesantă discuție cu Brâncuși, relatată de Vintilă Rusu Șirianu, avea să fie publicată în 2012.

La 4 martie 1928 venea pe lume istoricul de artă Nina Stănculescu, sensibilă exegetă a sculptorului, autoare a importante volume.

Tot la 4 martie, dar în 1940, s-a născut Dumitru Daba, trecut la Domnul în 8 iunie 2011. Inginerul a îmbinat rigoarea științifică cu o prodigioasă sensibilitate, s-a aplecat asupra creației brâncușiene și a înțeles-o profund.

La 5 martie 1985 se stingea la București inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, autorul concepției tehnice a Coloanei monumentale de la Târgu-Jiu și coordonatorul echipei de specialiști care a realizat-o. S-a născut la 11 septembrie 1905 la Craiova în familia lui Ion Georgescu-Gorjan, bunul prieten al sculptorului care i-a modelat bustul în 1902. Inginerul a deținut lucrarea până în 1967. De atunci se află la Muzeul Național de Artă al României.

Michelangelo Buonarotti, născut la 6 martie 1475 la Caprese, în Toscana, și decedat la 18 februarie 1564 la Roma, a stârnit nemulțumirea artistului prin sculptura sa socotită “biftec în delir”. În biblioteca brâncușiană se găsește însă un volum închinat operei literare a lui Michelangelo (L88).

La 6 martie 1866 se năștea la București compozitorul Dumitru Georgescu-Kiriac, creatorul coralei Carmen, în care Brâncuși a cântat în timpul studenției bucureștene și pe care a omagiat-o într-o lucrare. A decedat la 8 ianuarie 1928, la Viena.

La 7 martie 1872 s-a născut la Amersfoort în Olanda pictorul Piet Mondrian, creatorul neoplasticismului. A decedat la 1 februarie 1944, în Manhattan. Galeria Sidney Janis din New York a deschis în decembrie 1982 o expoziție Brâncuși-Mondrian, relevând asemănările estetice ale creației celor doi artiști, geometricul și raționalul.

La 7 martie 1931 s-a stins la Davos, în Elveția, pictorul și arhitectul Theo van Doesbug, fondatorul curentului De Stijl, care a publicat în 1927 în revista De Stijl din Leiden aforisme și reproduceri ale operelor lui Brâncuși.

La 9 martie 1942 s-a născut Ion Caramitru, viitorul ministru al culturii, mulțumită căruia Coloana fără sfârșit a fost restaurată în anul 2000.

La 9 martie 1984 s-a stins la București inginerul Nicolae Hasnaș, adjunctul inginerului Gorjan în proiectarea Coloanei monumentale.

Publicistul și colecționarul mecena Alexandru Bogdan-Pitești a decedat la 10 martie 1922 la București, lăsând în urmă o bogată colecție. Achiziționase cinci lucrări de Brâncuși – marmura Cap de copil, Danaida de piatră, bronzul Muza adormită, Sărutul din piatră și gipsul Sărutarea.

La 11 martie 1920 se năștea la Galați cel ce avea să fie redutabilul critic de artă George Radu Bogdan, interesat de legătura artistului cu avangarda. A decedat la 15 august 2011 la București.

Tot la 11 martie, dar în 1928, vedea lumina zilei la Merii Petchii, în Ilfov, istoricul de artă Petre Oprea, cel ce avea să publice primele date despre tinerețea artistului în 1960, în Cahiers d’Art. Va deceda la București la 28 iulie 2011.

Artistul fotograf Vasile Blendea, născut la Peștișani la 11 martie 1937, a onorat memoria unchiului său prin inspirate fotografii și expoziții. A decedat la București la 17 noiembrie 2005.

Victor Brauner, pictorul suprarealist pe care Brâncuși l-a inițiat în arta fotografică, a părăsit această lume la 12 martie 1966, la Paris. Într-un desen a reprezentat un mic templu cu o coloană fără sfârșit și o spirală, inspirate de creația sculptorului. Apare într-unul din filmulețele păstrate în arhiva sculptorului, precum și în fotografii alături de acesta.

Tot la 12 martie, dar în 2002, la Otopeni, s-a săvârșit din viață sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinești, care asemeni lui Brâncuși a imortalizat idei, nu forme, în lemn, marmură sau bronz. A realizat monumentul Timpul, închinat lui Brâncuși.

Scriitorul Mircea Eliade, născut la 13 martie 1907 la București, a creat în 1970 piesa de teatru Coloana nesfârșită, după ce în 1967 a încercat să dezlege enigma brâncușiană în eseul Brâncuși și mitologiile. A decedat la 22 aprilie 1986 la Chicago.

Scriitorul Romulus Rusan a venit pe lume la 13 martie 1935, la Alba Iulia. A înregistrat în 1976 fascinante interviuri cu oameni apropiați de Brâncuși, într-o Discuție la Masa Tăcerii, realizată în colaborare cu Ana Blandiana, născută la 25 martie, la Timișoara.

La 16 martie 1957, la Paris, s-a săvârșit din viață sculptorul Constantin Brâncuși.

La 18 martie 1909 se năștea la București cel ce avea să fie seniorul brâncușiologiei românești, Barbu Brezianu. Ne-a părăsit la 14 ianuarie 2008, lăsând în urmă o cercetare de excepție. Scrierile sale referitoare la opera lui Brâncuși în România reprezintă o adevărată biblie pentru acest domeniu.

Tot la 18 martie dar în 1993, la Paris, trecea în lumea drepților criticul și editorul Ionel Jianu, autorul primului catalog raisonné al operei sculptorului, promotor al creației acestuia în importante volume.

Sculptorul Ovidiu Maitec, socotit autentic urmaș spiritual al lui Brâncuși, s-a stins la Paris, tot la 18 martie, dar în 2007. A creat inspirate lucrări în lemn.

La 24 martie 1885 venea pe lume la Galați compozitorul și muzicologul Dimitrie Cuclin, prieten cu sculptorul, despre care va scrie în 1926 un text monografic într-un ziar din Cleveland. În arhiva Brâncuși se păstrează câteva scrisori de la Cuclin. Familia Cuclin a primit de la sculptor un Prometeu de ghips, expus acum la MNAR.

Scriitorul Constantin Zărnescu, născut la 24 martie 1949 la Lăpușata-Lădești, județul Vâlcea, și-a închinat viața culegerii aforismelor brâncușiene și interpretării lor.

La 24 martie 2000 se stingea la București artistul fotograf Ion Miclea, autorul unui frumos album închinat sculptorului.

Artistul fotograf Edward Steichen, născut la 27 martie 1879 la Bivange, Luxemburg și decedat la 25 martie 1973 la West Redding, Connecticut, a fost bun prieten cu Brâncuși, căruia i-a făcut frumoase fotografii la lucru. A adăpostit în grădina sa de la Voulangis o Măiastră de bronz și o Coloană fără sfârșit din lemn de plop, a achiziționat Pasărea în văzduh care a declanșat procesul cu vama Statelor Unite. A instalat prima expoziție personală a lui Brâncuși la 12 martie 1914, la Galeria Photo Secession din New York.

La 28 martie 1957, în același an cu Brâncuși, părăsea această lume Gheorghe Tătărescu, cel care a fost prim ministru în perioada conceperii și construirii Coloanei brâncușiene și mulțumită sprijinului căruia s-a realizat Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu.

Dramaturgul Eugen Ionescu, decedat la 28 martie 1994 la Paris, l-a vizitat pe sculptor în ultimii ani de viață și a scris pertinente rânduri despre acesta.

La 29 martie 1952 s-a stins la Brooklyn Katherine Dreier, colecționară de artă modernă, fondatoarea Societății Anonime, care a avut în proprietate Mica franțuzoaică și Leda de marmură.

La 31 martie 1685 venea pe lume la Eisenach Johann Sebastian Bach, compozitorul german ale cărui lucrări se regăsesc pe discuri păstrate de Brâncuși. Numerele de inventar consemnate în discoteca brâncușiană sunt 2/102, 45/115, 160/81, 161/83. În catalogul expoziției sculptorului de la Galeria Brummer din 1926, găsim un citat din Clive Bell, căruia Brâncuși îi pare “un artist tot atât de pur ca Bach sau Poussin”.

La 31 martie 1872 se năștea la Novgorod Serghei Diaghilev, animator de artă și organizator de companii artistice. Se va stinge la 19 august 1929 la Veneția, iar Brâncuși îi va realiza masca mortuară din bronz.

A consemnat acestea Sorana Georgescu-Gorjan, deținătoarea arhivei inginerului Coloanei, născută la 1 martie 1939 la Petroșani, județul Hunedoara.

***

În volumul Brâncuși inedit sunt reproduse texte autobiografice în franceză sau română din arhiva sculptorului. Luna martie este menționată în câteva. Astfel la p. 59 citim:

„1886 vers la fin du moi[s] de mars premier[e] escapade d’ un jour” „1887 moi[s] de mars a Moscu”

La p. 60 găsim:

„1889 moi[s] de mars parti la Craiova” , „1892 pânăn martie 1893 la Slatina”, „Section d’or mars 1920”, „În luna martie 1893 plecat la București pentru câteva zile.”

Se cuvine să semnalăm că între 24 martie și 27 aprilie 1907 Brâncuși a lucrat un timp la Meudon, la Auguste Rodin, deși nu-i plăcea să recunoască acest lucru. În Brâncuși inedit găsim la p. 68 formularea primară a bine-cunoscutei fraze despre umbra marilor copaci:

Tout près de choses grandes ne peuvent pousser que des choses petites.

***

Luna martie este consemnată și în dedicații pe cărți din biblioteca artistului. Astfel la 31 martie 1920 a primit un volum de versuri de Céline Arnauld (L5 ), iar la 10 martie 1923 cartea Rock Flower de Jeanne Robert Foster (L47 ) . La 22 martie 1935 René Char dedica Le marteau sans maître au Maître du Marteau (L25 ).

***

Publicul din țară a putut admira lucrări de Brâncuși în expoziții vernisate în luna lui martie. Astfel, Societatea “Tinerimea artistică” a expus sculpturi brâncușiene la saloane deschise la 15 martie 1907, 9 martie 1908, 15 martie 1909, 31 martie 1913, 30 martie 1914. Grupul „Arta română” a avut vernisaje la 21 martie 1920 și în martie 1928 cu sculpturi ale artistului. Gheorghe Ionescu-Sin îl informa la 29 martie 1920 pe Brâncuși că participa involuntar, prin două lucrări aduse de la Bogdan-Pitești (Brâncuși inedit, p. 225).

În Franța, lucrările sale au fost expuse la Salonul Independenților în expoziții deschise la 18 martie 1910, 20 martie 1912, 19 martie 1913, 20 martie 1926.

A devenit cunoscut în Statele Unite cu ocazia faimoasei Armory Show (17 februarie-15 martie 1913), unde i s-au expus cinci lucrări care au făcut senzație la New York, Chicago și Boston.

În Statele Unite, la New York, i s-au vernisat primele expoziții personale la Galeria Photo Secession (12 martie-1 aprilie 1914) și la Modern Gallery (11 martie – 22 aprilie 1916). Sculpturile sale din colecțiile Quinn și Davies au putut fi văzute la Sculptors’Gallery în expoziția colectivă deschisă între 24 martie și 10 aprilie 1922.

În timpul primului său sejur în Statele Unite (28 ianuarie - 22 martie 1926), într-o expoziție de grup la Galeria Wildenstein (26 ianuarie – 17 februarie 1926), a fost fotografiat alături de o Pasăre în văzduh. Tot la Galeria Wildenstein a avut loc și a treia expoziție personală a sa (18 februarie - 3 martie 1926). S-a prezentat atunci și un catalog cu câteva aforisme în engleză.

Călătoria de întoarcere în Europa a făcut-o între 22 și 31 martie 1926 cu vaporul.

În martie operele sale au mai fost prezente în expoziții vernisate la Museum of Modern Art în 1933 și 1936. S-au mai putut vedea începând cu 20 martie 1929 la Harvard, Cambridge.

Praga a beneficiat de expoziții de artă modernă cu lucrări de Brâncuși în februarie-martie 1914, Londra în martie 1916 și martie 1938.

După dispariția artistului la 16 martie 1957, numărul manifestărilor legate de numele său s-au înmulțit și sunt greu de contabilizat.
 

***

În Brâncuși inedit, la p. 45, citim gânduri triste ale sculptorului, notate nu știm când:

O tu primăvara vieței mele sbuciumate ce trecuși făr’ să-mi lași barem o floare care să-mi dea speranța vreunui rod în viitor.

Una din puținele cugetări datate de artist poartă mențiunea 5 martie 1920. O redăm tradusă din franceză:

5 martie 1920. Astăzi tai odgonul remorcii și pe oceanul imens mă las în voia valurilor să plutesc spre necunoscut, să-mi fie călăuză credința-mi și dacă nu vin spre Tine, Doamne, nu e decât o nebunie!

Este o enigmă motivul consemnării acestor rânduri. Poate cineva cândva va dezlega misterul!