EMINESCU SI VIVEKANANDA

***

George Anca

EMINESCU SI VIVEKANANDA

(extrase din conferința Eminescu și Vivekananda – privire asupra religiosului național-poetic; tags: mama, shakti, nasadya sukta, sati. Marți, 15 ianuarie, 2013, 9.30 a.m, Colegiul Național Mihai Eminescu, București. Speaker: Dr. George Anca)

 

Mihai Eminescu

O, mamă...

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;

Scrisoarea I

De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...

....

La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,

Swami Vivekananda

KALI THE MOTHER

Come, Mother, come!

For Terror is Thy name,

Death is in Thy breath,

And every shaking step

Destroys a world for e'er.

Thou "Time", the All-Destroyer!

Come, O Mother, come!

THE HYMN OF CREATION

(Rendered from Bengali)

One Mass, devoid of form, name, and colour,

Timeless, devoid of time past and future,

Spaceless, voiceless, boundless, devoid of all —

Where rests hushed even speech of negation. ("Neti, Neti", "Not this, not this."

Brahman cannot be described in any positive way.)

NIRVANASHATKAM, OR SIX STANZAS ON NIRVANA

(Translation of a poem by Shankarâchârya.)

I am neither the mind, nor the intellect, nor the ego, nor the mind-stuff;
I am neither the body, nor the changes of the body;
I am neither the senses of hearing, taste, smell, or sight,
Nor am I the ether, the earth, the fire, the air;
I am Existence Absolute, Knowledge Absolute, Bliss Absolute —

I am He, I am He. (Shivoham, Shivoham).

Shankaracharya

SUNDARYA LAHARI

Frumoasa Unduire

1

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural

Nu poate zămisli nici măcar să se urneasca din loc nu poate

Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă

Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

100

Mamă lauda aceasta compusă cu propriile-ţi cuvinte se aseamană

Închinării luminii către soare cu chiar razele lui

Ofrandei către lună cu apele revărsate din piatră de lună

Şi facerii pe plac oceanului cu propriile ape

Sister Nivedita (1867 - 1911): The Web of Indian Life

„For thousands of years must Indian women have risen with the light to perform the Salutation of the Threshold. Thousands of years of simplicity and patience, like that of the peasant, like that of the grass, speak in the beautiful rite. It is this patience of woman that makes civilisations. It is this patience of the Indian woman, with this her mingling of large power of reverie, that has made and makes the Indian nationality.” (The Web of Indian Life”, 1904).

Veronica Micle (1850 - 1889): Raze de luna

Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare

Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare.

Amita Bhose (9 februarie 1933 – 24 octombrie 1992)

“În timp ce a ţinut la India, umilită şi neînţeleasă, i-a ironizat pe cei care încercau să minimalizeze măreţia culturii ei străveche, întruchipată de el ca un bătrân şi iubit dascăl.”

Zricha Vaswani

„I offer this research to Eminescu readers as absolute proof of Eminescu's supreme spirituality”

George Anca

ZRICHA, SATI ÎNTRU EMINESCU

„It is with extreme sadness that I inform you that Zricha is no more”. Vestea vine din California, de la fratele ei, Manu Jain. Mama lui Kuvan, vestală indiană a lui Eminescu, Zricha Vaswani, nu mai este. Şi-a facut sati? Am sesizat, traducându-i doctoratul - „Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu” - sensiblitatea pentru „Mortua est!”, dar mereu în contextul Vedelor, Upanishadelor, budhismului. Efectul să fi ricoşat bumerang?

Îi dăduse adresa mea, în Delhi, profesorul Nicolae Drăgulănescu, mi-a scris, mi-a trimis, capitol de capitol, poem de poem, Eminescu-scripturi sanscrite. Le-am comentat, antamând o publicare în România, pe urmele Amitei Bhose. Am pus corespondenţa chiar sub egida Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”, astfel încât o întâmplătoare recunoaştere românească a putut ajuta chiar în instanţă, după spusele ei, spre a nu fi separată de fiul adorat, Kuvan.

Cartea a apărut la editura Bibliotheca dinTârgovişte, la începutul anului 2011. Tăcere. Probă că nici Eminescu, nici India, via doctoratul unei tinere romantice, nu în Valahia, dar în Bharat, nu prea interesează. Nici ea nu mai crezuse că va apărea. I-am expediat un exemplar la adresa (nouă) pe care mi-o precizase. Nu a mai văzut-o, se sinucisese (cât face un plic din România în India, cu avionul). Pe copertă, eu alesesem, Padhmapani, pictat la Ajanta, iată, nevăzut.

Când Urmila Trikha a tradus în sanscrită „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, după „Mioriţa” în hindi (Memna), fusese deja separată de fiica sa, încât se ataşase de a noastră, dar, mai sigur, de Eminescu, nu fără legătură cu doctoratul ei, „Concepţia religioasă în Mahabharata”. Degeaba s-a supărt cumva, în invizibil, Amita, că tocmai ea o fi rămas singura, deocamdată, din fiicele Bengalului care se bucură de o recunoştere soră cu veneraţia, prin, totuşi, Eminescu.

Sergiu Al-George a murit la o săptămână după ce s-a întors acasă de la Congresul mondial de sanscrită de la Varanasi. Nu l-a mai ţinut inima, m-am gândit că l-a doborât iubirea de India (başca puşcăria, în lotul Noica, unde predase Vedele în Morse). Margret Chatterjee a scris un necrolog în National Herald, poate comparabil cu „În Nirvana” de I. L. Caragiale.

Moartea indianiştilor noştri se întâlneşte cu a eminescologilor indieni, mahasamadhi. Mi-e şi teamă să mă gândesc la toţi traducătorii lui Eminescu, cu care am lucrat, cum or fi ducând-o. Sisir Kumar Das nu mai este nici el. Mahendra Dave se credea încarnare gujarată a lui Eminescu.

La vârsta Zrichei, am conversat 8 ore cu Rosa del Conte, despre Eminescu, despre absolut, mi-a şi scris în India. Absolutul l-am resimţit în întâlnirea virtuală cu sora parcă a Antei Raluca Buzinschi. Uncitatea şi-o învedera acut, comparatist, genial. Nu noutatea îi era ţintă, dimpotrivă, recunoaşterea absolutului pe culmi sanscrito-române. Altar.