ANCA,
STUDIU COMPARATIST DE MARIAN POPA
Am primit
din partea domnului Marian Popa, autorul Istoriei literaturii române de azi
pe mâine, manuscrisul cărţii Anca, 214 p. A4, care va fi publicat de
revista „Litere” în foileton, iar în volum de editura Bibliotheca.
Este
vorba de un studiu comparatist asupra operei lui George Anca, structurat pe
următoarele capitole: 1. Premise. 2. Dodii. 3. Generalităţi. 4. Conformaţii de
cuvinte. 5. Formaţii de cuvinte. 6. Cuvinte ca suporturi. 7. Paradoxe.
Silogismele dodierii. 8. Tipuri de redactare. 9. Opinii literare. 10. Cărţi.
Poezia. Romane. Relaţii de călătorie. Teatru multideductibil. Alte mostre de
crestomatizare Dodierea colocvialului. 11. Politice. 12. Etnopolitice.
Interetnice. 13. Hinduitate dodiastică. 14. Religii. 15. Erotice. 16.
Traduttore – Dodiatore. 17. Psihosomatice. 18. Ca un sfârşit.
Motto-uri
din Friedrich Schlegel, Kurt Goedel, Horia Gârbea, Manfred Lutz.
Început:
Prima
premisă. Cu termenul dodii Anca 1. specifică texte proprii şi
ale altora; 2. Indică natura şi calitatea unor realităţi exterioare sau
mentale. Aceste valorificări indică faptul că ele reacţionează premeditat.
A
doua premisă. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, în care se
precizează că un număr mare de amici şi admiratori vor să-l ajute pe Eminescu,
a cărui boală s-ar fi agravat, un anume Constantin Simion notează după o vizită
la spitalul de nebuni: „Se află aproape neîntrerupt foarte agitat. Pronunţă
idei şi foarte multe vorbe, care nu aparţin nici unei limbi şi pe care le
forţează a rima în penta şi hexametri. (...)
Final:
Anca vede
un sfârşit cu zece braţe al timpului şi descrie ce vede. Asta, pur şi simplu,
pentru că „ne-am creat un singur creator ne lipseşte voinţa primului pas în
stare să creăm c-am foat creaţi” (Cenuşa din gânduri).
LITERE
UNCUBUS
de Iarman Poppart în România
Iarman
Popart s-a născut într-un cartier al oraşului boemian Brno, ca fiu al unui grefier şi al unei
artiste. A studiat psihiatria la Eranos. A profesat în Cape Town, după care se retras într-un sat
german unde meditează şi cultivă coacăze. A fost premiat cu Aldous Huxley
pentru Homo Victus, iar Vinod Seth din Maharani Bagh l-a nominalizat la
Nobel pentru deradicalizarea pragmaticalizării.
Cine
şi-ar fi închipuit că, printre englezii din Bram-Bran-Dracula, se va mai scrie
o carte, şi încă una benignă? Folosirea limbii române nu este accidentală în
sistemul literar conceput de autor. Până la cheie.
„Uncubus
aparţine unei pentatopii având o componentă care nu va fi niciodată
tipărită.” Patru sau cinci coautori?
Uncubus
se va fi putând citi, deocamdată, în legătură cu Excubus de Armani
Popaart apărut la o editură tot din România.
Uncubus
incipit:
Friedrich
Stauglitzstrasse are pe o parte clădiri cu un etaj sau două, vile care par
pustii, impresie dată printre altele de absenţa copiilor. Oricum, pustii sau
fără copii, clădiri din ultimele decenii, deci solide, nu ca acelea din centru,
cărora dacă le dai jos fardul, dai de zidurile afectate de osteoporoză. Copiii,
câinii şi joggingarii se pot bucura de ceea ce începe dincolo de celălalt
trotuar al străzii, care însă trebuie închipuit, deoarece nefiind foarte
necesar nu există – un parc-plantaţie, dar nu unul în stil romantic, pentru că
lipsesc urmele unei păduri cu clasici copaci bătrâni; cei mai mulţi copaci sunt
schilozi, au multe ramuri tăiate, pentru a se combate măcar aşa consecinţele
dramatice ale poluării, alţii zac pe sol trântiţi de furtuni prezentate de
savanţi ca fiind tot mai nenaturale şi în stive plasate la marginea potecilor,
şi unii şi alţii aşteptându-şi dispariţia definitivă prin putrezire şi
comercializare.(p.5).
Fine:
Abia
atunci îl înhăţă şi pe el spaima. Îşi căută biletul de autobuz pentru Bucureşti
şi ieşi pe uşă
mângâindu-l cu degetele ca pe icoana Sfintei Paraschiva” (p. 274).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu