marți, 31 iulie 2012

Colocviile de Marţi – „Spiritualitatea poporului român”



Marţi, 31 iulie 2012, orele 17.00 a avut loc evenimentul cultural

    Colocviile de Marţi Spiritualitatea poporului român” Întâlnire cu E.S. D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România

 

Evenimentul a avut loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str. J.L. Calderon nr.39

Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, propriu popoarelor din Răsăritul Europei.” (Dumitru Stăniloae). Cine mai e interesat, admiţând că nu este interzisă, de „o identitate reală şi complexă a întregii culturi româneşti” (Sabina Ispas) - valori, simboluri, modele, tipuri, structuri, sisteme, coduri, limbaje (totuşi) româneşti (strămoşeşti?). În calendarul ortodox, pe iulie, îşi împart cruci Sfântul Ştefan Cel Mare şi Sântilie, alias Helios. La 50 de ani de la moarte, totemul picturii lui Ion Ţuculescu (19 mai 1910 – 27 iulie 1962) întâlneşte fericirea lui Nicu Steinhardt (29 iulie 1912 – 30 martie 1989). Tot în 2012, printre aniversaţii întru spirit românesc se numără: Romulus Vulcănescu, Ion Creangă, Ilie Cleopa, George Bariţiu, Costache Negri, Ion Luca Caragiale, Sergiu Celibidache, Nikolaus Lenau, Marin Preda, Eudoxiu Hurmuzachi, Avram Iancu, Ion Agârbiceanu, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Zaharia Stancu, Nicolae Bălceascu, Petre Ispirescu, George Emil Palade, Cella Delavrancea, Spiru Haret, Ion Mincu, Simion Mehedinţi, Constantin Noica, Radu Stanca. În acest iulie, sunt 50 de ani de la moartea lui Willian Faulkner şi 150 de la naşterea lui Gustav Klimt.

Invitaţi: E.S. Manimekalai Murugesan, Elisabeta Isanos, Vali Niculescu, Sorana Gorjan, Lucia Negoiţă, Viorica Vatamanu, Monica Grigorescu, Doina Boriceanu, Florina Dobre-Brat, Bianca Floarea, Mihaela Gligor, Mariana Gurza, Rodica Burduşel, Adina Dumitrescu, Puşi Dinulescu, Ion Coja, Vasile Andru, Nicolae Georgescu, Gabriel Gheorghiu, Corneliu Zeana, Florin Costinescu, Ben Todică, Mihai Stan, Gheorghe Neagu, Nicolae Tomoniu, Neculai Hilohi, Constantin Poenaru, Sorin Stratilat, Constantin Patraulea, Deepak Maheshvari, Ion Dumitrescu, Emilian M. Dobrescu, Marin-Marian Bălaşa, Petru Costinescu, Vasile Boji

Amfitrion: Dr. George Anca 






Intervenţii:
-      E.S. Manimekalai Murugesan: Spiritualitatea indiană şi spiritualitatea românească
-      George Anca: Ahimsa gandhiană şi spiritualitatea românească
-      Ion Coja: Blestemul tracic
-      Puşi Dinulescu: Parandărăt
-      Doina Boriceanu: Spiritualitatea limbii române
-     Rodica Burduşel: Profeţii româneşti
-      Vasile Andru: Rugăciunea inimii
-      Florin Costinescu: Arhive ale spiritualităţii literare
-      Petru Costinescu: Spiritualitatea invenţiilor
-      Neculai Hilohi: Spiritualitatea picturii
-      Emilian M. Dobrescu: Puterea economică şi spirituală
       

















   
Lansări de cărţi
-      Emilian M. Dobrescu (coord.): Puterea economică şi spirituală a Indiei, Renaissance, 2012
-      Surender Bhutani: what pains me/co mnie gruzie, Varşovia, 2012

                               La eveniment au  participat scriitori, artişti, ziarişti şi  membrii Centrului.

luni, 30 iulie 2012

ÎN PĂMÂNT


George Anca 



ÎN PĂMÂNT

berbecul mort
s-a dus
la subsol erau găzduiţi
pentru că uneori o dusese bine
sora mea
ce se întâmplase
nu mă mai interesa
pe sufletul morţilor
zările-n
prin holuri
aseară
s-a spânzurat
într-un oraş
mă miră
vărul tău
morţii antici
până şi întunericul
ninge urma
atâta de întunecată
marea mulţime
fără a şti
poteca
ceara cea topită
în pământ

                       George Anca 

joi, 26 iulie 2012

„Spiritualitatea poporului român” - Întâlnire cu E.S. D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România

 

Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite
            Marţi, 31 iulie 2012, orele 17.00 la evenimentul cultural

    Colocviile de Marţi Spiritualitatea poporului român” Întâlnire cu E.S. D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România

 

Evenimentul va avea loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str. J.L. Calderon nr.39

Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, propriu popoarelor din Răsăritul Europei.” (Dumitru Stăniloae). Cine mai e interesat, admiţând că nu este interzisă, de „o identitate reală şi complexă a întregii culturi româneşti” (Sabina Ispas) - valori, simboluri, modele, tipuri, structuri, sisteme, coduri, limbaje (totuşi) româneşti (strămoşeşti?). În calendarul ortodox, pe iulie, îşi împart cruci Sfântul Ştefan Cel Mare şi Sântilie, alias Helios. La 50 de ani de la moarte, totemul picturii lui Ion Ţuculescu (19 mai 1910 – 27 iulie 1962) întâlneşte fericirea lui Nicu Steinhardt (29 iulie 1912 – 30 martie 1989). Tot în 2012, printre aniversaţii întru spirit românesc se numără: Romulus Vulcănescu, Ion Creangă, Ilie Cleopa, George Bariţiu, Costache Negri, Ion Luca Caragiale, Sergiu Celibidache, Nikolaus Lenau, Marin Preda, Eudoxiu Hurmuzachi, Avram Iancu, Ion Agârbiceanu, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Zaharia Stancu, Nicolae Bălceascu, Petre Ispirescu, George Emil Palade, Cella Delavrancea, Spiru Haret, Ion Mincu, Simion Mehedinţi, Constantin Noica, Radu Stanca. În acest iulie, sunt 50 de ani de la moartea lui Willian Faulkner şi 150 de la naşterea lui Gustav Klimt.

Invitaţi: E.S. Manimekalai Murugesan, Elisabeta Isanos, Vali Niculescu, Sorana Gorjan, Lucia Negoiţă, Viorica Vatamanu, Monica Grigorescu, Doina Boriceanu, Florina Dobre-Brat, Bianca Floarea, Mihaela Gligor, Mariana Gurza, Rodica Burduşel, Adina Dumitrescu, Puşi Dinulescu, Ion Coja, Vasile Andru, Nicolae Georgescu, Gabriel Gheorghiu, Corneliu Zeana, Florin Costinescu, Ben Todică, Mihai Stan, Gheorghe Neagu, Nicolae Tomoniu, Neculai Hilohi, Constantin Poenaru, Sorin Stratilat, Constantin Patraulea, Deepak Maheshvari, Ion Dumitrescu, Emilian M. Dobrescu, Marin-Marian Bălaşa, Petru Costinescu, Vasile Boji

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:
-      E.S. Manimekalai Murugesan: Spiritualitatea indiană şi spiritualitatea românească
-      George Anca: Ahimsa gandhiană şi spiritualitatea românească
-      Ion Coja: Blestemul tracic
-      Puşi Dinulescu: Parandărăt
-      Doina Boriceanu: Spiritualitatea limbii române
-     Rodica Burduşel: Profeţii româneşti
-      Vasile Andru: Rugăciunea inimii
-      Florin Costinescu: Arhive ale spiritualităţii literare
-      Petru Costinescu: Spiritualitatea invenţiilor
-      Neculai Hilohi: Spiritualitatea picturii
-      Emilian M. Dobrescu: Puterea economică şi spirituală
      

Lansări de cărţi
-      Emilian M. Dobrescu (coord.): Puterea economică şi spirituală a Indiei, Renaissance, 2012
-      Surender Bhutani: what pains me/co mnie gruzie, Varşovia, 2012

                               La eveniment participă scriitori, artişti, ziarişti şi  membrii Centrului.
În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.
Cu deosebită consideraţie,
Primarul Sectorului 2,
Neculai Onţanu

 

miercuri, 25 iulie 2012

MAJOR BONES


George Anca 



George Anca
 
MAJOR BONES

Lui Mihai Stan 


S-a oprit apa. Ochi uscaţi. Mă gândesc la maiorul Stan S. Stan. Gândeşte-te la Ofelia. Ciolane sub sălcii, la blanche Ophelia flotes comme un grand lys. Mi-am dat seama că eşti poet. Rimbaud. Major bones. Arestat în tren SSS. Iar? Prieten, că a spus cum se trăieşte.

Cistita relaxată, stârcită, stârpace. Nu orice umor. Majoraţii, pedeapsă proastă de împunge. O muscă dacă vrei să o prinzi, o atragi din faţă. Arma deşteptului e laba. Ăştia cu băieţi, biografiaţi-vă tatăl, mitraliaţi cu nuci americane. Diacre în fiacre, cutia, travestita e miza nebunatică. Dona Flor e Seus Dois Maridos de Jorge Amado, ci nu The Last Lyon by William Nicholson per când mi-a dat Cristina ultimul leu.

Îi bate inima. Mai stai încă o lună. Abia săptămâna a şaptea. Lasă deflorările. Deadline. Milică, ăla s-a spânzurat de ţigările noastre antiastmatice. Radio ablaţie la inimă, cu profesorul Anca. N-a putut prin vena sclerozată, a intrat prin aortă. Mi-era teamă să nu se rupă vena cavă. Şi biologie, pe nume bazele darwinismului. Dracula epics censorship (DRACE). Să fie foarte atentă, foarte cuminte. Dinică a cerut suc de roşii cu vodcă. „I am Vlad, Prince of Valahia”, plus iele, ursitoare, vârcolaci, blesteme, joc de societate.

Behold a Pale Horse, ce ştii tu, Dealul Calului, iepele tatei, Revista şi Revieva, să moară calu' lu' matale? Făcuse consiliul, trecea pe la mese, să semnăm, ne plătea, Pucă îţi spuse, Puşi: eu îl înţeleg pe Ion, el nu bea, se plictiseşte. N-avea voie. N-am mai citit de mult pe Dostoievski. Soljeniţân, plecarea pe front, ce despărţire, nu lacrimi, credea în revoluţie, începuse să afle nişte chestii cumplite. De Gaulle: „Cette decision prend effet aujourd'hui, a midi”.

Tunisia, cald şi acolo. Fata popii Margareta se plimba cu bicicleta. Goga s-ar fi însurat cu ea, unde-o fi, nu există, nu apare la televizor. Letters from the darkness by Nancy Ganga. Glazuri pe Donosteea, tot ea. A cerut potul, nepotul. Te dai în leagăne cu cartaginezi tunisieni în lupta pentru Mediterana. Comedia lui Plaut, sora lu' aia cu ceasu'.

Vreau să-ţi spun o chestie, Cuza i-a păcălit. Sigur că ţin la ţara mea. Europa există ca să nu se mai bată Franţa cu Germania. Vot de blam. Blând cu pana. Cacă ciuleandra. Pofte demente. Aşa de inexistent. Patru compartimente, şi unul de eminescologie. Nici esoteric, nici exoteric. Nu fac altceva decât să mă ocup de tine. Ne descurcăm din pensii. De-ar trăi Anca. Scrisei Siberii pe ruga pentru ploi liniştite. Coitum triste. Romanţariu gitan. Pepene de dulce vinerea. Vidra. Omorî-ţi-o. Bahubali. Unge-ţi-l. Messiah. „Di me Giuseppe Haydn”. Registrul receptării lui Eminescu. Marlow mort la 29 de ani. The Beggars Opera. Toţi tupilaţi. Burta în cuţit. Mucii-n freză. Faţa îţi arată viaţa. Drac botezat. Urechea toacă. Latră la lună potrivită. Fiori prin energii. Akinotepsie. Agnozia timpului.

Pasticcio - Dana Mihailovici: Romania are 16528 de milionari in dolari - Magdas: 50% prezență: trebuie să fure un vot intr-o secție (un vot intr-un județ) - Alexandru Athanasiu: va avea parte de un sfarsit tragic - PSDerie: Toarasi, cel mai bine ar fi sa vie chinejii ! Sal vad io pela care poasai numere!

De prin toate văgăunile. Şeful spiritual. Bângui. Peste balustradă. „Almost all the major bones”. Farinelli. Nu are cine să scopească. Şerpuind fugărirea. „În zi de Crăciun să moară cel ce se va atinge de acest spital”, Brâncovenesc. Să-mi scot părinţii din morminte. Te-ai născut în Bucureşti, fiu lui Major Bones.

George Anca





Colocviile de Marţi - Spiritualitatea poporului român. Întâlnire cu E.S. D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România


31 iulie 2012, ora 17, Str. Calderon 39 

Eveniment: Spiritualitatea poporului român. 



Eveniment: Spiritualitatea poporului român. Întâlnire cu E.S. D-na Manimekalai Murugesan, Ambasador al Indiei în România

Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, propriu popoarelor din Răsăritul Europei.” (Dumitru Stăniloae). Cine mai e interesat, admiţând că nu este interzisă, de „o identitate reală şi complexă a întregii culturi româneşti” (Sabina Ispas) - valori, simboluri, modele, tipuri, structuri, sisteme, coduri, limbaje (totuşi) româneşti (strămoşeşti?). În calendarul ortodox, pe iulie, îşi împart cruci Sfântul Ştefan Cel Mare şi Sântilie, alias Helios. La 50 de ani de la moarte, totemul picturii lui Ion Ţuculescu (19 mai 1910 – 27 iulie 1962) întâlneşte fericirea lui Nicu Steinhardt (29 iulie 1912 – 30 martie 1989). Tot în 2012, printre aniversaţii întru spirit românesc se numără: Romulus Vulcănescu, Ion Creangă, Ilie Cleopa, George Bariţiu, Costache Negri, Ion Luca Caragiale, Sergiu Celibidache, Nikolaus Lenau, Marin Preda, Eudoxiu Hurmuzachi, Avram Iancu, Ion Agârbiceanu, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Zaharia Stancu, Nicolae Bălceascu, Petre Ispirescu, George Emil Palade, Cella Delavrancea, Spiru Haret, Ion Mincu, Simion Mehedinţi, Constantin Noica, Radu Stanca. În acest iulie, sunt 50 de ani de la moartea lui Willian Faulkner şi 150 de la naşterea lui Gustav Klimt. NB În ziua de 7 septembrie 2012, ora 17, actorul Vasile Pupeza (SUA) va susţine un recital George Coşbuc la Clubul Calderon, urmând recitalului Mihai Eminescu, de anul trecut.

Invitaţi:
E.S. Manimekalai Murugesan, Elisabeta Isanos, Vali Niculescu, Sorana Gorjan, Lucia Negoiţă, Viorica Vatamanu, Monica Grigorescu, Doina Boriceanu, Florina Dobre-Brat, Bianca Floarea, Mihaela Gligor, Mariana Gurza, Rodica Burduşel, Adina Dumitrescu, Puşi Dinulescu, Ion Coja, Vasile Andru, Nicolae Georgescu, Gabriel Gheorghiu, Corneliu Zeana, Florin Costinescu, Ben Todică, Mihai Stan, Gheorghe Neagu, Nicolae Tomoniu, Neculai Hilohi, Constantin Poenaru, Sorin Stratilat, Constantin Patraulea, Deepak Maheshvari, Ion Dumitrescu, Emilian M. Dobrescu, Marin-Marian Bălaşa, Petru Costinescu, Vasile Boji
Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:
E.S. Manimekalai Murugesan: Spiritualitatea indiană şi spiritualitatea românească
George Anca: Ahimsa gandhiană şi spiritualitatea românească
Ion Coja: Blestemul tracic
Puşi Dinulescu: Parandărăt
Doina Boriceanu: Spiritualitatea limbii române
Rodica Burduşel: Profeţii româneşti
Vasile Andru: Rugăciunea inimii
Florin Costinescu: Arhive ale spiritualităţii literare
Petru Costinescu: Spiritualitatea invenţiilor
Neculai Hilohi: Spiritualitatea picturii
Emilian M. Dobrescu: Puterea economică şi spirituală

Lansări de cărţi
Emilian M. Dobrescu (coord.): Puterea economică şi spirituală a Indiei, Renaissance, 2012
Surender Bhutani: what pains me/co mnie gruzie, Varşovia, 2012




marți, 24 iulie 2012

Te gândeşti la Ofelia


George Anca  

te gândeşti la Ofelia

te gândeşti la Ofelia soră-ta şi Puşi
să fi fost şi Ionuţ da dom' George
cioclul & Yorick nelăsaţi pe scenă
vai cum îşi aprinse Ofelia ţigara

cetăţenia inspiraţiei sufocaţi scapeţi
ce de mai lume mormântală pân' turla
confetii de schije represiei confederate
p'euforic vulcan de prin Reunion

avem mare nevoie de trădători
pentru distracţia poporului dispărut
îmi vine nepotul la tine la teatru
regizorule cum îl învăţ să meargă

Titania ba melancolicul ba de bois
ştiam de vis p'amurg as you kike it
versuri găsite prin păduri a recita epilog
thousand clowns the spirit of my father

multiplicarea actorilor jucând diferenţe
Merchant of Venice pe Broadway
le petit poisson învârtit de Brâncuşi
pe Leda filmând-o cu multă răbdare

ce fel iar fiinţă p'ucise păpuşi d'otravă
bonapartişti incineri Iahwe n'al oricui
unison diapazon tata Ion pe bidon
din Marin geamăn ţin mort la chin

tatăl vostru în cerul nostru
mama noastră zoroastră
repetă retezarea spiritulităţii
suntem obişnuiţi cu schizofrenia

m-am întâlnit cu el pe stradă şi nimic
adică nu ştii pentru cine vând
abandon pân' la cer nenăscuţi nici Oedip
cum el te-ar fi trimis a-l reconcepe

embrionul joacă hind Rosalind
lumina cât ne-o înzili catapeteazma
castraţii lui Haendel eunucii spre Brecht
trepanatorului oiumul mohican

Pooja scrise amen după Bhagavan
ardent podar lacului pe sub dig
duminică du-te peste drum la
mironosiţa întocmai cu apostolii


miercuri, 11 iulie 2012

Peregrinările Prințului cel Trist de Rodica Anca


Rodica Anca împreună cu soțul său prozatorul, traducătorul și profesorul universitar George Anca.
*
Peregrinarile Printului cel Trist

E P I L O G
                                                                     Rodica Anca
                       
Au trecut ani mulţi şi multe generaţii şi-au trăit vieţile liniştite şi fericite pe Insula cea Minunată.
De la o vreme, însă, ceva a început să meargă altfel de cum ar fi trebuit. Unora dintre ei nu le prea mai plăcea să aibă grijă de ogoarele lor, altora nu le mai păsa de prietenii lor, alţii au început să privească cu invidie peste gardurile vecinilor, nu se mai ajutau unii pe ceilalţi ba, chiar începură să se înşele unii pe alţii şi să profite de naivitatea şi bunăcredinţa celorlalţi. Oamenii de omenie nu şi-au dat seama de schimbări de la început, când mişelnicii erau puţini şi prefăcuţi. S-au dumirit doar mult mai târziu, când aceştia şi-au dat arama pe faţă şi n-au mai avut nici un pic de jenă şi când erau mulţi, prea mulţi şi prea răi pentru a le face faţă.
De unde apăruseră oare, aceste apucături neomenoase şi necinstite?
Nu toate pocitaniile de pe vremea Impăratului cel Hain pieriseră de sabia Prinţului cel Trist. Câţiva reuşiseră să fugă şi să se pituleze prin văgăuni şi coclauri şi cu timpul şi-au schimbat înfăţişarea. După câteva generaţii, vrăjile făcute de mama Impăratului şi-au pierdut tăria şi încet-încet au început să arate ca toţi oamenii la înfăţişare. Dar firea lor cea dinainte de a fi pociţi, şi-au păstrat-o aşa cum au avut-o: leneşi, lacomi, arţăgoşi, nemiloşi, proşti, zgârciţi şi fără inimă. Femeile şi copiii lor erau întrutotul pe măsura lor.
Incet-încet şi-au format o societate a lor şi şi-au pus în cap să subjuge iar Insula şi să fie ei singurii stăpânitori.
Prinţul cel Trist şi Domniţa cea Bălaie plecaseră de mult lângă strămoşii lor şi nimeni, nu mai venise de atunci pe Insula cea Minunată. Dar urmaşa lor, Donosteea, DOmniţa cu părul ca NOaptea şi ochii ca STElele, trăia tot în Castelul de Cleştar, împreună cu Balaurul cel Credincios şi cu piticii cei sfătoşi, Moşopal, Unchiul Auraş, Arginviu şi toată familia de moşnegi din măruntaiele stîncii.
Moştenise de la tatăl ei dragostea şi dorul de oameni, chemarea spre cunoaştere, spre descoperiri, spre aventură.
Prinţul îi povestise toate întâmplările prin care trecuse şi aşa a aflat ea despre Insula cea Minunată, despre oamenii care o locuiau, despre Moşneagul cel Alb şi despre nepotul acestuia, care călătorise împreună cu Prinţul dealungul şi dealatul mării în căutarea altor insule şi altor oameni.
Balaurul cel credincios păstrase toate amintirile în memorie şi îi povestise despre bătălia pe care a purtat-o Prinţul cu Impăratul cel Hain şi Pocitaniile lui.
Şi într-o bună zi se hotărî să se ducă şi ea pe Insulă, să vadă ea, cu ochii ei frumuseţile de acolo şi să-i cunoască pe locuitori.
Piticii noştri, când auziră, dânşii, ce şi-a pus Domniţa Donosteea în cap, începuă să se roage de ea să nu se ducă nicăieri, că primejdii înfricoşătoare o pândesc peste tot, că ei or să îi poarte grija şi n-o să aibă cum s-o ajute, că mai bine să nu plece. Dar ea nu şi nu! Ea pleacă şi, dacă ei sunt îngrijoraţi, n-au decât să meargă şi ei împreună cu ea!
Piticii stătură ei şi se sfătuiră ce şi cum să facă şi până la urmă, văzând că n-o scot dintr-ale ei, hotărâră ca Moşopal să plece împreună cu Donosteea.

În acest timp situaţia de pe Insula Minunată se schimba de la o zi la alta.
Nu mai existau vrăjitorii cei preaputernici din alte vremi, dar urmaşii lor se străduiau din răsputeri să îi transforme din nou pe oameni în bolovani, ca nimeni să nu le mai stea în calea lor cea plină de vicii. N-au reuşit cu vrăjile lor, oamenii au rămas oameni, dar parcă nu mai aveau minţi, parcă nu mai judecau, nu mai gândeau. Ca să-i supună mai lesne voinţei lor păcătoase, i-au momit cu promisiuni de bogăţii pe care le vor primi fără să mai fie nevoiţi să muncească toată viaţa lor, că vor primi în fiecare zi hrană gata preparată ca să nu se mai obosească s-o prepare. Oamenii ajunseseră bolovani cu toate că nu-şi schimbaseră înfăţişarea.
Noile Pocitanii umblau trufaşi printre ceilalţi locuitori, împopoţonaţi în haine bogate, în caleşti aurite, aruncând promisiuni în dreapta şi-n stânga, iar locuitorii îi aclamau şi le cântau osanale, pe oriunde şi-ar fi plimbat fastul şi bogăţiile. Trăiau în case mari, înalte ascunse după garduri de nepătruns nici măcar cu privirea Nimeni nu putea zări ce se află dincolo de ziduri, doar acoperişurile aurite ale palatelor. Pe lângă acestea, Castelul Cenuşiu Al Împăratului cel Hain părea o biată magherniţă. Dar lor, Noilor Pocitanii, nu le era de-ajuns! Cu cât aveau mai mult, cu atât voiau şi mai mult! Bieţii locuitori de pe Insulă, habar n-aveau ce li se întâmplă, curgeau zdrenţele de pe ei, munceau din zori până în noapte sperând că în curând se vor împlini promisiunile primite de la Noile Pocitanii.
Dar destui oameni nu s-au lăsat amăgiţi şi unii dintre ei, cei mai înţelepţi şi mai puternici, au reuşit să fugă în munţi, acolo unde odinioară, spune povestea, trăiseră în vremuri de restrişte, Moşneagul cel Alb şi Nepotul său.
Au rătăcit multe luni de zile în căutarea Poienii Neştiute, au înfruntat drumuri obositoare, s-au căţărat pe stânci abrupte, pe care nu creştea nici măcar un copăcel, au coborât în prăpăstii adânci, au sărit din piatră în piatră prin apa şuvoaielor care curgeau la vale, tocmai din vârful muntelui, au străbătut grotele din pântecul muntelui, au îndurat foamea şi vitregiile furtunilor, dar nu s-au dat bătuţi! Unii dintre ei şi-au pierdut puterile şi speranţa şi au pierit pe cale, fie s-au prăbuşit de pe stânci, fie au rămas în urmă storşi de vlagă şi de speranţe. Dar cei mai mulţi, tineri,viguroşi şi cu voinţă de a merge mai departe, pe drumul lor, s-au înverşunat şi după mult timp, ajunşi pe creasta muntelui, descoperiră la picioarele lor Poiana cea Neştiută!
Acolo l-au găsit numai pe Nepot, Moşneagul părăsise lumea aceasta de multă vreme. Rămas singur, Nepotul nu plecase din Poiana cea Neştiută de nimeni.
Folosindu-se de învăţăturile Moşului despre datini, despre sufletele şi năzuinţele oamenilor, de sfaturile pe care Prinţul i le dăduse dealungul călătoriei în care cunoscuse puterea naturii, a gândului şi a cumpătării, Nepotul se apropiase de păsările cerului şi de animalele pădurii, care îl înconjurau cu dragoste, îi purtau de grijă şi vegheau asupra lui. La rândul său Nepotul Moşului le iubea pe toate, şi încet-încet a învăţat graiul fiecărui animal, al fiecărei păsări şi astfel el ştia tot ce se petrece pe Insulă. Păsările îi povestiseră despre Noile Pocitanii care cuceriseră toată insula, despre bogăţia în care se lăfăiau aceştia, despre cât de mult se schimbasră oamenii, şi desprea ceata care pornise în căutarea lui pe potecile ascunse ale muntelui. Urşii, căprioarele, iepurii le urmăreau paşii prin păduri având grijă să nu se rătăcească unii de alţii, să-i atragă spre locurile cu fructe din păduri, cu faguri de miere şi cu ciuperci spre a nu-şi perde de tot puterile.
Aşa că atunci când apărură pe creasta muntelui, oamenii erau aşteptaţi de Nepot şi primiţi cu bucurie şi iubire. Noaptea, în jurul focului îi povestiră ce se petrecuse jos în vale şi ţinură sfat despre ce puteau ei să facă pentru a scăpa de tirania Noilor Pocitanii, şi cum ar fi putut Nepotul să-i ajute.

În Castelul de Cleştar, Domniţa Donosteea împreună cu Moşopal şi Balaurul cel Credincios, de pregăteau de plecare. Unchiul Auraş ramase să se îngrijească de treburile de zi cu zi împreună cu ceilalţi pitici, până la înapoierea celor călători.
Cei doi călători socotiră că era necesar să ia cu ei un cufăr mare cu tot felul de pietre preţioase şi bulgări de aur, poate le vor fi de folos pe acolo pe unde se duc,
Moşopal i-a dat Donosteei paloşul cel cu flacără care-i aparţinuse tatălui ei, piatra dătătoare de viaţă pe care o purtase Domniţa cea Bălaie, mama ei. I-a mai dat o cutie vorbitoare pe care o meşteriseră piticii, cu ajutorul căreia putea vorbi cu cei rămaşi la Castelul de Cleştar în caz de nevoie.
După ce au cărat toate cele în capul balaurului, îşi luară rămas bun de la pitici, care rămaseră cu ochii înlăcrimaţi în grota de unde Balaurul se pregătea să.şi ia zborul.
Uşiţa din urechea dreaptă a Balaurului se deschise singură dinaintea lor şi, cu uimire, pătrunseră în încăperea în care, odată intrase şi Prinţul cel Trist cu sfială dar şi cu speranţă.
„Bine ai venit Stăpână Donosteea, împreună cu micul tău prieten. Eu, cel care vă vorbesc, sunt Balaurul cel Credincios. L-am slujit cu credinţă pe tatăl tău, Prinţul cel Trist şi te voi sluji cu acelaşi devotament şi pe tine, orice porunci îmi vei da, te voi purta oriîncotro vei dori să mergi, te voi ajuta şi te voi sprijini oricând vei avea nevoie!”
„Cele două lumini care luminează peştera, sunt ochii mei şi ce voi vedea eu, vei vedea şi tu şi prietenul tău cel mic, dacă se va urca pe masa din mijlocul încăperii. Dulapurile din jur sunt pline cu cărţi ale celor care, de-a lungul timpului mi-au fost Stăpâni şi prieteni, în care au scris despre toate călătoriile lor de-a lungul şi de-a latul Universului, despre lumile întâlnite şi toate cele ce li s-au întâmplat în aceste călătorii. Aştept porunca de plecare.”
După ce-şi veni în fire, că deşi ştia despre Balaur, era prima oară când îl vedea şi mai ales, când îl auzea vorbind, Donosteea nu mai şovăi şi dădu porunca de pornire.
Balaurul se roti încet pe piatra pe care stătuse nemişcat de atâta vreme, deschise puţintel gura şi printre dinţi se arătă limba sa cea de foc. Aceasta se făcu din ce în ce mai subţire şi mai luminoasă, până ajunse ca o rază de lună, o îndreptă spre peretele stâncii şi o lungi până îl atinse. Apoi începu a o roti şi când cercul a fost complet, bucata de cremene se prăbuşi afară în apele de la poalele stâncii.
Apoi se săltă uşurel de pe piatră şi porni să plutească spre gaura din perete. Trecu binişor prin ea şi, odată ajuns afară, dispăru într-o clipire, din ochii piticilor rămaşi în urmă privind din marginea găurii!
De data asta, Balaurul cunoştea drumul, aşa că o duse pe Domniţa Donosteea în cel mai scurt timp, direct în Poiana Neştiută, unde odinioară îl purtase şi pe Prinţ.

Donosteea şi Moşopal se apropiară de foc şi se alăturară celor strânşi în jurul lui. Domniţa le spuse cine este şi că a venit pe Insula cea Minunată să-i întâlnească, să-i cunoască şi să şi-i facă prieteni pe cei pentru care se luptase tatăl ei.
Tare se mai bucură Nepotul Moşneagului cel Alb când o văzu pe Domniţa, pe care o ştia de când era o copilă frumoasă şi deşteaptă, pe care părinţii ei nu oboseau învăţând-o tot ce ei, la rândul lor, învăţaseră din cărţi, din călătorii şi de la viaţă!
S-au bucurat şi tinerii din poiană, care auziseră despre Prinţul cel Trist, numai din poveştile din bătrâni şi care până acum nu crezuseră că acestea sunt adevărate.
Apoi, cu toţii, aşezaţi pe lângă foc, îi povestiră Donosteei ce se petrecuse pe insulă în ultima vreme şi ce ar putea face ei pentru a ieşi din impas.
Nepotul Moşului le spuse că vor trebui să lupte cu Pocitaniile cele Noi şi că vor trebui să se organizeze, să se întoarcă printre oameni, să le spună despre Pocitanii şi despre minciunile cu care le luaseră minţile, despre lăcomia acestora, despre planurile lor de a stăpâni ei singuri Insula cea Minunată, restul oamenilor având obligaţia de a le fi slugi credincioase tot restul vieţii lor. Să le povestească despre Nepotul Moşneagului cel Alb, care există de.adevăratelea şi care, împreună cu Domniţa Donosteea îi vor ajuta şi îi vor învăţa să lupte, să-şi făurească arme şi să-i invingă pentru totdeauna pe nemernici. Şi, ca să se deosebească de Pocitanii, care, precum am mai spus, arătau ca toţi oamenii, Donosteea le dădu la fiecare câte o mică piatră de topaz pusă pe un şnur, care, dacă se apropia de cel ce o purta pe piept, un mişel de pocit, se încălzea şi astfel tânărul ştia cu cine are de a face şi devenea vigilent.
Tinerii Topaznici, plecară în vale să-i descopere pe aceeia dintre oameni care îşi păstraseră demnitatea şi nu se lăsaseră păcăliţi, prostiţi sau cumpăraţi de Pocitanii.
În timpul acesta, Moşopal, plecă, împreună cu Balaurul, înapoi la Castelul de Cleştar unde, împreună cu toţi ceilalţi pitici se apucară să făurească arcuri, săgeţi, săbii şi suliţe, treabă la care piticii erau mari meşteri şi care munceau cu tragere de inimă şi măiestrie.

Rodica Anca

NICK


George Anca

(Din jurnale 29)

NICK

                                                                                                Lui Pushi aka Rabindranath

            altceva după ce stai de vorbă. Le scrii pe urmă. Să ai curaj să mergi pe chestii-cheie. Vorbind, gândeşti, unii flecăresc, mă enervează. Snobism, să mă duc la vot, nici la scriitori, tabăra mea e dezorganizată, ailaltă, organizată. Ai treabă cu popii, părintele Serghei de Tolstoi. O budă de infractori, li(t)ota asta de scriitori băgaţi în faţă. Singurul scriitor e Breban.
            Să nu mai vii că îmi aprind ţigara. Îşi taie venele dacă o întrebi de ce fumează. Ar trebui să-ţi arunc cuţitele, nici măcar nu sunt ascuţite. Nu ai fost bun la matematică pentru că nu s-a învăţat numerologie, Pitagora? Fizica trebuie studiată, radiaţiuni, ce materie nevie?
            Îi convine cu vistavoiul la poartă. O petiţie. Se rezolvă, tovarăşe inginer. Atunci mai direct, acum am evoluat, nu te omor. Majoritatea fac demenţă alcoolică. Să-i ţinem pumnii lui Bute. Chipăruşi în furaje.
            Numai ei pe batistă, tot ţambalul. Vorba lungită, storcătoare de demoni induşi. Grămadă de defecte, ca şi Danton. A defectat, ucis de securitate. Frica de evrei, alt holocaust. Feciorelnicia criminalilor uniţi. Ce-am inventat mă inventeze, o katha. The Un-Dead. Drog bate. Mucabele la costum, tichie Platei în fum. Ca o compasiune şah, nu avansam, abia schimbam. Ne-om deşifona umilinţa involutară. Coran intelect.
            Să-mi dai pielea înapoi, ca la Dorohoi. Jacob e Iago, Santiago de Compostella, Cristian Ionescu, întâlnit la o bere. În Gran Canare, cu Dan Munteanu, numai de Ciorănescu n-am vorbit noi. În America de Sud e altă limbă decât în Spania. Mai învechită. Teatrul e foarte viu, se simte traducerea, dacă e în spaniolă sau în sud-americană. Se înţelege, da' nu articulo de papel.
            Duhori anti-duh. Transcriere de pe hârtie în virtual, descoperire. Cel mai lung roman, în 40 volume, „Tokugawa Levasu” de Sohachi Yamaoka. La Aiud, Sandu Tudor. Cu ţiganca la râu, Puşi apud Lorca, mata de pelo – nu coc-Balş. Noroi, prea dur, Techirghiol, nu humă-tină, la marginea râului s-a-ntins pe spate putoarea între apă şi uscat, nu clisă, poate prund, lunca din Mirceşti. Eu mă formez mereu. Azi sunt mai format ca ieri.
            Cartea mansuetudinii scriind-o (de când?), în companii corporate (carcerate voluntar, cu vizite la internat, fiică-mea a mai rămânea în atelierul de icoane, suferind ca de vreme), cât să nu mă  mai uit la box. Cu Eliade, în proprietăţi, yet a nu-şi putea cumpăra un aparat medical, ba o universitate să-i ofere, îl duce băiatul lui Nestor şi-l ia de la rector, mai discuţie – memorii-ideatică-simbol-bătrâneţe.
            Lenuş, cu pizza şi tort pentru ziua ei, după o săptămână. Fata, pe webcam, de ziua Szegedului, de-a vampirii lui Stoker, Doyle (Steckton), Wilde (Gray), şi dacă îngropăm cenuşa boxului – ce de amenzi, că va umbla fără centură. Discipolii trepanaţi ai lui Lucifer. Celor de pe rutele sinuciderilor le va fi rambursat preţul integral al biletului.
            Frumoşii sunt trufaşi. Schimbă avioanele în aer. Şi tu, şi Pintilie, şi Tocilescu. Ionuţ îşi pusese într-o carte Şacote să se joace, păi e al meu, s-a făcut că n-aude. Furnici ancore. M-am scris. Te-ai apucat să traduci Romance somnambulo. Verde, verde, che te chero verde. Verde carne, verde pelo. Mama lui de verde. N-are rime, ca în Coşbuc, în marja unei poezii senzitive. Ăsta a tradus stele mari de promoroacă.
            Băi nenică, păi tu ştii că toţi malahiştii ăştia se trag din Ulysses. Tu eşti anti-Joyce total. Luna mea gitana. Nu le poate vede - groaznic. Pe la semafoare cerşind. Yellow stone. Wyoming. Cuarţul, mai exact decât zirconiul.
            Din nou cu Brâncuşi d'ai purgatoriului transcris. Discret până la discreditare, timidul lui Cezar. Ultima oară, nici la lume să mă uit. Azi iar cărţi şi intelectuali supravieţuind. N-ai cancer. Ai întâlnit o hacienda. Atmosferă ca-n Spania. Costoso. Noi tot crucea nimerim nebaptişti aferim.
            De pierd caietele, bine că nu se înţelege ce scrie. Mai e şi duminică. Să nu dea de Aristide Kamanita al tău şi al lui Zberea. Hamond ar putea regiza Furnicile. Ramona de la analize vrea o carte. Tu nu dormi, eu visez rânduri. Ăi bătrâni în lanţ indemnizat, ăi tineri de şi-or fi dând seama.
            Eram trei, doi – eu cu taică-meu. Oi fi având şi eu un fiu. Eram adversari ireductibili, ori ne apăram de represiune, umblând împreună. Creierul împingea scalpul. Înainte de vot, tura, abdomene, după, corectura furnicilor. Amnezia  halucinatorie Anand-Nandini ar fi cheia generativă.
            Kant nu contestă ideea de dumnezeu, nu e o categorie constituită, e un postulat necesar, unii l-au acuzat de ateism. Marx a spus că evreii conduc lumea prin creştinism. N-am auzit asta, poate că religia e opiu. Blaga şi Roşca au făcut teologie ca să scape de armată. Metafizica e a lui Hegel, nu te miri că Stuart-Mill îl face schizofrenic, englezii sunt psihologişti, n-au niciun metafizician mare. Kant a îngropat metafizica naturală. Stăniloae zice că omenia e contrariul individualismului. Spiritualitatea ortodoxă, acceptată de poporul român.
            Reţeaua din reţea, dublu structurată, politică şi teroristă. Autoatentate. Vrem neoameni. Pe o pânză de trădare. Cred că te pot detesta. You'll never beat the Irish. Rusul schimbă sezonul. Rosătură de la proteza inghinală, cu ce să mă dau, cu gălbenele, bine, cu aloe. Fix ca'n '45. Exces de incopetenţă. Unknown. Silogismul troc. Pantologie. Dodifici toate speciile. Primul motto, din Schlegel. Simona are Moscova în spate.
            Era cum m-aş fi dus la teatru, de înconjuram lacul înghiţind tirade. Criticul pentalogic, tot cinci mottouri, iar eu un viitor troc, contrastudiu. Sănătatea de a nu repeta destinul celuilalt editor poate sub crimă. Crabii neraci, cruste exterioare, de scârboşi. Un gol de-n chaos. Hai şi cu paşoptu'. Oi mai fi fost şi n-oi fi vost'. Să credem aceste aranjamente, dacă nu vrem să cădem pe scări.
            Ziua de San Federico. Puci la Sevilla. S-a alăturat şi Granada. Fiecare îşi făcea mendrele, se răzbuna pe diverse chestii. Beţia sângelui, treabă de război civil, aşa şi Bosnia. Nici nu ştiau de partea cui luptă. Inchiziţia, cea mai a dracu'.
            Frica de dumnezeu şi de prostia din jur. Evanghelia pe piept. Ai grijă ce scrii, lucrurile se vor înăspri. Cine băieţi, cine fete, cine fericit? Ai pustiit-o. Punjab. Ciorapul de la proteză în maşina de spălat. Am auzit de V1, V2, mais quand? În Groapa Paraschiv  îl bate pe Bosoncea. Nirvana alcoolică. Nu există scăpare. Nu se susţine psihologic. Iar ai tras dungi? Unsu-tunsu. Războiaş civil.  Din peana lui Corneille. Baruţu.
            Cum se şi prăvăleau peste pâini, mai moi la noi, after all, dar degeaba, deduceai din intonaţia miorlăită, aluia, aluia, aici îi, ne trebuia, unde om fi crezut că suntem, geaba meci. Vei fi auzit ploaia muezină. Vişine, vii şi ne. Iacobini la coasă. Mene, mierle, trene cer'le şperle. Nu s-a spălat pe mâna dreaptă. Cât că erai din Homer, Praleo. Călugăra gitana.
            Ce faceţi azi când vorbeşte Ostaka? De vorbit cu vorbe a nu mai vorbi, interzis pe viaţă. Povestea tatălui aşteptând biciclista, roată verticală d'alei încinse. Deci, semănând tatălui meu, domnule, ai conversa repetat cu femeia, pe aceeaşi politică, nefanatic, yet, ar trebui să fii contabil, să joci table, să citeşti filosofie, voce n-ai.
            M-ar visa câinii. Victimul. Problema ta e ţinuta. Să te autoinventezi. Mersul tău nu-mi place. Să mergi ca A, nu ca B, ca un câine care-şi caută mâncarea pe jos. Să faci atârnări. Scolioză. Când calci pe scenă, fiecare deget de la picior are corespondent în trup. Să ştii să şi stai bine. Important e degetul cel mare. Caută mersul să fie de calitate. Viaţa e o scenă. Când eşti tânăr e mai uşor. S-o iei încet. În viaţa socială, suntem actori. Emil Constantinscu a luat lecţii de la Caramitru. Legătură între şah şi dramaturgie, deschidere, apărare, final. Hăţişul şi schema.
            Tanti Fane, doctorilor, că să nu moară până nu termină nepoata cartea de scris. Merg pe vârfuri să-mi sui şira. Crezusem că te iei de cămaşă. Cin' s-o mai vedea la televizor, belea? N-are cine mai ieşi pe unde, apă, pulbere. Relaţia cu calcanii. Ăştia demolează climatul.
            De ce nu învăţaţi voi matematică? Ăsta este casus belli. Atâta ai voie. Ştii să scrii? Moartea sufletului dumnezeiesc. Trestii de vulcan umane. Zbârnă. Ia pastilele. Mână necunoscută. Cai cu boi. După amprente. Torah. La subiect. Alta preia controlul. Trişti din ăştia. Ca la Massada. Născuţi din aceeaşi pisică, dintr-o contradicţie. Te-a trecut pe extasy. Nu se poate întâmpla ce se întâmplă. Fură-ţi libertatea. Tetrarhia lui Diocleţian. Aţi dat în bengă, cu o clepsidră înainte. Rextier. De lipsă cărticea. Vara devreme. Clipit blind. Bibanul a muşcat. Două leşinături. Aud toate urletele. Overdoză. Să dispai. Vrei o banană? Mai stinge sabia. Ţi-or da în creastă. Mă gâdil. Bujiile în menghină. Mama de la est. Noi rămânem, voi plecaţi. Cineva să-i dea o îngheţată pe băţ. Au băut toţi petrol. Te-a bătut soarele-n cap, uitat pe scările templului. Ne e dor de absenţa ta. Blitzcreig. Am pozat matul cu calul tău şi cu tine. The battle for Damascus. Mi fido di Maria. Se termină guvernele.  Unde eşti, Petre? Lume bubuită. Dictobrutăria. Radiofratele. Urmează căsăpirea. Aduceţi cazmaua. Plângeţi toţi în pumni. Auzi voci, vezi lumini puternice când închizi ochii? Leprezentare. Şarlament.  Mama curţii ce doreşte?  Crimă continuă. Cum e vremea la Tiraspol? Absenţa politicii. Mâna Rusiei. Se uzează praful de puşcă. Galerii în vacanţă, pe ger, pe cer. Haraşo. Ce trebuie să facem, domnule? Oamenii obişnuiţi. O masă amorfă profund viciată. Slujbe de cârcă. Criado. Admini. Să controlăm. Război cultural. Conducerea la Moscova. Bastionul din Uppsala. Mazilu de noapte. Şapca şi prosopul. Înapoi. Cotrop. Sub talpa rusească încă 50 de ani. Valizele şi valea. Încăieraţi-vă mai tovărăşeşte. Descărcaţi-vă dracii printre cracii nudistelor tinere, hai cafteală, neamule. Sunt trădător. Doar cu măştile pe faţă. Vara trădătorilor d'Elţân-Makarkin-hipertrof-poa (personal operativ acoperit).  Confidenţial. Du-te mai la est. Fiecare cuvânt invers. Suveranitatea plenului. Căutăm bătăile inimii. Xanax. Popularizarea eroilor clasei muncitoare. Stat de drepţi. Guriţă de aur. Burghezia abia se formează. Subconştient colectiv stalinist indus. Îmi pare rău că eşti agitat. Nomen artis. Nu mai sta ghiocel. Aranjăm cu Ivan să-ţi dea voie să votezi. Nick-uri. Lucrativni. Iubeşte revoluţia. Stoljeniţân mare scriitor, nu Chiriţă. Nu citesc scrisorile deschise de trupele de cenzură. Ghilotina, alte capricii. Ben, curios dacă patriarhul îi răspunde lui Coruţ, poate curuţii lui Doja-Puşi-Andru. De ce nu aplicăm noi dialectica lu’ Socrates?  ....alegerilii din 1946, 30 decembrie 1947, 11 iunie 1948, loviluţia din '89, mineriadele, duminica orbului, iar acum  loviluţia din luna lu' iulie.  Rusia ne aşteaptă cu braţele deschise.


 George Anca


(Din jurnale 29)