George Anca
Roman-operă
Academia Internaţională Mihai Eminescu
Bucureşti, 2005
Cuprins :
ACTUL I NEFERTITI (p...)
ACTUL II SUEDEZA
(p...)
ACTUL III PAGANELLA
(p....)
ACTUL IV PARVATI
(P...)
ARII nu mai sunt (p...)/ genţiană/ mai o iarnă/ tigru/ summer/ toujours/
răstoaca/ cum / la trei/ de talie/ calmatu-m-am/ mate / gauchada / premiatorii/
ajută-mă Doamne/ nu se făcea alb/ icoana scobită/ în cină cecenă/ muma/ bun
munte/ elita/ după ştiinţă/ jumătatea cobei/ asta e baleniera/ spune-mi de ce
vorbeam/ omul meu/ după Matei/ de nu mi-ar veni în minte/ dansul singur/
andalini/ pe cine mai punem/ timpul ce/ în pădure/ aici să fie/ începem
împătrirea/ clopot/ în suflet nostratic/ bine să vă şadă/ cu dumneavoastră
(p...)
Synopsis & Retold Verse
Mesaje
(De acelaşi autor
/ Curriculum vitae)
(Prima pagină/ultima
copertă:)
PERSONAE
Borges (bariton)
Suedeza (alto)
Shiva (bas)
Parvati (soprană)
Sf.etnici, enoriaşi,
avataruri, ursitoare
Vară-iarnă 2004-2005
I – Buenos Aires
II - Stockholm - Stolniceni III -
Andalo IV - Himalaia
ACTUL I
NEFERTITI
Ola, jai, ahoe! Tango
azi-mâine. Borges, pacifist din militari etc. Zi de zi se degradează Parisul,
degradarea ne afectează sentimentul, acuma mergem la Moulin Rouge, aici vin
curvele, aşa se numeşte, c’est pas pareille, România este paria Europei, de la
Termini la Napoli, schimbarea gărzii, Grotta Azzura, bistro roumain, Madelaine,
venea nenea Aurel cu Tanţi, cam aşa-i Parisul, Gare du Nord, tiempo del
destino, nebunul de la răstoacă tot el cântă tot el joacă în Notre Dame de
Paris. Cuentar una storia. De ce e comică victoria celui slab asupra celui
puternic? Ezeiza. Care râzi şi nu cobeşti? Cum atragi ce ţi se întâmplă şi eşti
ce pierzi, ce găseşti. Anca stă la Lancaster. Aqui descausan los restos del
Capitan general D Jose de San Martin y del soldado desconoscido de la
independencia !Saludalos!
Sub orgă, m-aş ruga eroilor dintre sud şi nord. Mai e până la corul
peregrinilor. În Centrul Borges, aires de buenos tangos, una danza, una
cultura, un mito de pueblo, tango el bailo de la noche. Rac de Paris, scorpion
de Buenos Aires. Farenheit 9/11. Exil interior în exil exterior. Tangoul o fi
calul inventând călăreţul. Râsul, sinonim şi inteligenţei şi prostiei. La
Colon, coadă mai ca la Ceau, nu şi la Mao. Rugăciunea tango din puşcă. Derecho
de la lectura. Vorbă lungă, latină. El paraiso par la forma de la biblioteca,
Borges. Transnistria şi insulele Maldive, pardon, Falkland, Malvine. La primera
novela moderna escrita por un mujer. Aplauze. Dacă am trecut prin viaţă ca prin
Buenos Aires şi tot m-am împătrit cu o viaţă, după a mea, India şi care-o mai
fi. Aici tango, acasă mămăligă, ba căluş, în stomac, în coş(mar). Fericiţi şi-n
tango şi-n tristeţe, poate tandri, între mândrie şi dorinţa de a fi manipulat.
Molly simte oraşul safe şi iubeşte uşile de intrare, cum că ai oricând ce
vedea. După la Boca, siga la vaca, follow the cow.
Mapuche significa persona.
Alonso i-a scris lui Bush să lase Irakul în pace. Aplauze. Muros invisibles de
la consciencia. La morte de las identidades. La memoria e fuente de la vida. El
general Velasco dir. de la bibl., istoriador. Canada’s widely spread
population. Aceeaşi educaţie pentru furnică şi pentru elefant. Globalismul nu e
nou în Caraibe. Angelo, prim căpitan pe Mondero. Cervantes Adolfo, Cervella
Marcela, Popisciel, Popescu Bogdan pe Libertad, Stan pe Rivdavia. Recoleta es
un paseo de domingo. Nu mi-e prea frică. Ibişi electronici, nici-o broşură în
toată expoziţia de carte, numai tinichele de-a gata-Gates, de dă şi milionul
cui se lasă pe Melinda, Mercosur. În casa Madridului America blidului zidului
cidului ridului vidului.
Milonga-ring, mânuşi-cruce, în sânge Doroftei. Corzi roşii. Am mai fost
aici într-o noapte de Paşte când îmi murise mama, în 1966, şi la Nirmala,
încoace, de-o văzusem în 1978 în Mandi House, vizavi de Rabindra Bhavan, în
Delhi. Ţi-a luat frica, la ficat încă o dată, dă-i una, dă-i zece, dă-i drumul
la măciucă, pune stânga pe el, dă-l pe spate, ce dracu’ cască ţi-a dat ăştia, oh,
viaţa mea, haide, tată, îl vreau jos, ficatul slăbeşte pe prost, ia-l.
Biblioteca fizică pe cale de dispariţie. Disaster planning. Manual on disaster.
Prevencion des catastrophes. Dă-i aşa, puşo, push it. La noi în trivium, pe
Olt, pe Loire. Cutremur. Terremoto 1905. Transcriind fraze de biografie tango
primordial Gardel. Într-o zi, într-o companie, cu o muzică, un triaj, o
atmosferă muchacho. Vagi nuanţe, aceeaşi creştere virtuală a preciziei şi
acumulării. Se făcea ziuă, se făcea noapte, fraza se aşeza, se litera, se tuşa,
cu vibraţie de lipire de personaj, de emfază, răcită adoraţie, industrializată,
manipulată, ci repetitiv, mecanică, tangoică, onirică, încătuşător
descătuşătoare.
La Plata, subiectuală,
nedezubicuă, nici superbă, orice nuanţă venea, nici măcar nu se dicta, poate
insinua, curge din bulboaca lui Dumnezeu în scalda Luna Park, Evita. Nu eu, un
dans, o poză cu capul în compania lui, a ei, tango, litere spaniole, interzis
transnistrene, pe banc de balene troiene. Gardel se ubicuizase prin mareea
bibliotecarilor nomazi de la Golden Centre, trio de Caminito, cu Evita şi
Maradona, în balcon, de ziua lui Borges de i-am lipit afişul copiat de Angelica
pe nervii Luminiţei. Potoliseră, Parise. Nu ştiam că e acasă, l-au văzut a doua
seară, înainte de plecare, altfel, noi cu Luis. Nume de femeie, Joyce, Anca.
Rămân de Leautreamont din viză spre montevidean. Don’t cry for Jorge, vânăt pe
obrz, plagă împuşcată ori suberbia bărbatei galeşe pe textul când te întorci în
Argentina, nu mă vedea argintiu, cum ar părea de înţeles generaţiile, câinii,
nu şi tIFLA, pe miros steril, de reject express, de unde şi toată textualitatea
împuiată agorafob somnului gardelic, dislocând alegeri uruguayene de octombrie,
secorome de noiembrie.
Nefertiti, o s-o tot vadă căutătorii de torti, pe urmele lui Rappaportt
spre biblioteca mormonă Mariott. M-aş deznoda din şarpele telexismului noctaic
şi i-aş arunca escritorului, uite dom’le cum e cu Borges, pe un canal,
valpurgie tiflistă, gazde cu dans pe culoare şi religie. Antes, despues, îmi
scriu telexuri baleniere cu Melville-Voiculescu, jumătate lipsă din
cincizecime. Noticias niciodată citibile, citirige, bălăcire în argentinizarea
lumii. Pierdusem pixul şi nu dau de ăle de la expo, o cola şi un scoci.
Armerita îmi examinează deconectarea.
Personajele litere se cuvântă se frazează tăiat, cocoşat, de-un tango, de-o
conversaţie post-scris, proscris. Libres del Sur, Posadas, cocina, Sheraton. O
mai fi o solidaritate latina. Cine (nu) poate fără România, fără Argentina.
Ambos negros.
Atalya, etaj 24, Sheraton –
se vede tot, strada suspendată, portul, orizontul contaminat. Pe 4000
kilometri, lung, se face învăţământ la distanţă în Chile. Văzând poza
rectorului lui Allende, o fi mort şi el, făcuse Alecu. Ce să-l mai caut pe
Fernando, nici pe Alina, nu dau semne.Bhien. Pentru @ faci Alto-6-4. Kent scrise românilor pentru moţiunea Cuba –
dacă ar fi adăugat şi Transnistria. Beliculas. Depresant, nu Sheraton,
internetul, când te fură la mesaje, la inspiraţie, la psihologie. Orice spune o
bibliotecară, sute o ascultă colegial, empatic – răzbunare rituală a condiţiei,
bal de mândrie spusesem fetei, cu trunchiere electronică încă, pe stop, că şi
eu citind, în Sheraton, aş fi respins, bravo, a doua oară, cum nu, nu
pricepuse(m), dimpotrivă, tocmai, pe scaun de e-mail, nici electric.
Electricitate antarctică.
Se ascultă vocea eliadică a lui
Lobos, înainte de cancer, muzică amazoniană, pasărea uruculu. Asta
portughezează spaniola ca noi franceza. Babel
de bâlbe. Ushuaia, cea mai de sud aşezare, ca pe româneşte. Expoziţie de
stafii. Yo soy bibliotecario. Preservare el formato original. Nu prea mai
făcură caz de ţară. Căzui. Îmi dau brânci subpământului oceanic, munţii supţi
de mai mari hule. La trei mă păzesc de doi şi de unul. Câte treisprezece ori
doi până la o mie cinci sute. San Telmo, că Atalya plută. Pierderea formatului
bagajelor pe simbol literar al majelor – Jijia latin-americană superlativă.
Arta universală a excluderii, pe selectarea ascunsă de nu şi a diavolilor –
sala mai goală, dacă mai merită, doar nu eu fac ghinionul. Ţileană catolică
nemţoaică fără limba originară. Poate şi Mempo, chiar Poe de la grădină.
In boca de mujeres, un bibliotecario aficionado. Noche de verguenza e
amor. Attraction of Latin-American literature is close to obsession. Vorbeşte
mai rar, să te pot urmări – aş adăuga, spuneam, şi alţi scriitori bibliotecari,
din România, Mihai Eminescu şi Lucian Blaga, apoi, din Europa, Georges
Batailles sau Philip Larkin. Îmi face semn să pun căştile. Comprendo. Mai zic, un
omenaje por Borges şi citesc, în spaniolă, Nefertiti y Borges. Finalmente, what
is your relation with Borges, and read something from your work (râsete). L-a
întâlnit o dată, copil, parcă la premiu, apoi l-a citit, ficciones. Confirmată
rezerva. Vezi, Sanda, c-am prezentat afişul. Bine că n-am mai zis de Puig. M-a
prins şi Marie, ca pentru Georges.
Australienii cu Anglia,
argentinienii cu Spania. Eşti frumoasă. Pune-ţi ochelari. Şi-a cumpărat şi s-au
despărţit. La 81 nu-mi scapi. N-o să mai am dinţi şi o să te întreb, tot poet?
Vii deseară? Ne ia. Nu, e pe Corrientes.
Aproape. Dau cartea la maestros. Şi afişul. Cine de cine n-are loc. Atunci oi
căuta-o şi eu pe Alina. Erecţie în Buenos
Aires. Cărţi a nu se mai vedea, doar pomelnic.
Dicţionarul spaniol prin excludere ne arată că ai lor sunt toţi şi şi ai noştri
degetele de la o mână, universală, restul o ţârică de literatură. Primul oraş
al lumii, după jamaicană.Dacă ar veni chinezi şi mai mulţi în pampa, ar
chineziza-o, ori s-ar pampa ei? Buni în amor şi cât în ştiinţă. O prostituată blondă
lângă Lancaster,
Georgică. Două grile, mici ecrane, pentru două personaje diferit degradabile.
Am demonstrat că numai eu l-am sărbătorit pe Borges. Cu afiş, cu poem
citit atât de public. Al cui imperiu rămas, cu al lui Cristos, pe ce coduri
tango? Şi de Provenţa mi-e dor. La devoradora. N-ar trebui să-mi mai fie teamă
că nu-I înţeleg, nici pe mine, o întâlnire, acolo, mondos latino-americanos,
din t, d, din p, b, post-mauri, deşi or fi având şi ei sânge, dar al lui
Quijote, al lui Panza. Creolii, indigenii, în scădere, ca albii aiurea. Se
umblă la costum şi cravată printre ministere, prin port. Iarna urâţeşte oraşul
în favoarea oamenilor. Ce, neaşteptând, te află (în Pacara?) Dansul nu te ţine
pe loc, nu-ţi lasă stare, milonga. Pampa de
acum, pe tundra de la anu’, din Argentina
vastă în Norvegia castă. Ce-o fi luând organismul în serios, la răsturnarea
orară, ziua sau noaptea, pe ce blitz, ars ori arzând? Şi pentru sâmbătă oarece
tigru.
La linia de povereza in Argentina.
Zâmbet. Muzică. Reinventarea umanităţii, spre binele ei, ca în Argentina
şi pe linia australă. Cor John. Cry. La crisis social, cunoaştem. Curiosity
killed the cat, te cred, Osiţo, pe 90, ai intrat în vorbă, în stânga aveai omul
de la Blackwell, adică să mă afli şi pe mine – mi-am uitat pixul, mi l-ai şi
dat -, te dădeai tango, la final ţopăiau mai ales muierile, surescitate ca de
un vis. S-o fi lucrând cu inteligenţa inimii, la risc. O săptămână în Buenos Aires, o inhalare
de curaj sudic, din aer. Ori te îngropi în trecut, ori te evaporezi. Englezii
de la vikingi, spaniolii de la mauri, lecţie cu dobândă imperială în limbă,
de-a Roma prin Ierusalim, via troieni din traci? Coincidentă originea cu
finişul, o devălmăşie mare-mic, la schimb. Muchisimas gracias. Jorge dragon in
milonga longa.
Urechea lui van Gogh la magazinul de muzică. Planeta joacă tango în
milonga antarctică, bumerang austral. Ce neamuri pier, cine se crede înghiţitor
de săbii. Aş scrie o carte cu un personaj-program ce să se aleagă, în sus, şi
de români, pe modelare liberă, lăuntrică şi extra. Că să nu se lase, nu pe
tânjală, da de curente vitale, care-I sunt interzise ori extirpate,
substituindu-li-se otravă – în cel mai cumsecade caz. Închiderea ortodoxă în
sine, pe ce, totuşi, deschidere, am întoarce-o cu prea înalţii, atât de
umblaţi, în fond, rezoneuri ai unei condiţii nu numai material diferite. Poate
trasul la fund, împiedicarea afirmării în orice direcţie să ne coste. Atât
ambiţie cât şi concentrare. Ceva comandamente din Eminescu şi ceilalţi. Ascult
canadianca despre orbi – o oarbă ţara noastră, vitriolată de aceiaşi şi aceiaşi
agenţi. Lui Borges, orb, nu i-ar fi spus nimic plângăceala dumneaei.
La ce supărare o luaşi pe
portugheză că doar nu e accent. Las eu cărţi la preşedintă, mă duce la negresă,
nu, nene, a voastră, Peruchena-Zimmerman, de te şi pupai. Aşa că scap de toate.
Vorbii şi cu fata, de-mi scrise şi ea, tango.
Frustrări împănate ocult cu plecările neîntâlniţilor, nitelor. O fi un
aer bun, o fi de la ocean. Argentinienii vorbesc mai repede – via italieni? –
decât ăilalţi lacinos – proiectî importantî americănus. No woman no cry –
common version of somebody else – e caraibeană.Calypso în Singapore. Dansau
în scaune. Solamente una pregunta. Banalităţi infinite. Raciones necesarias
pero no suficientes. Chiar m-am gândit la Târgovişte, acum la taică-meu, muzica
şi informaţia în viaţa lui. De ce naţie puteam fi în vis? Fratele brazilian s-a
supărat şi se răţoieşte în viteză. Faci mii de kilometri să auzi pe cineva
într-o limbă neînţeleasă şi totuşi de ce pare că merită?Moare cartea, murim şi
noi pe limba ei. Încă o alfabetizare a morţilor. Stau cum aş zbura. Ce-mi vine
din apropiata Antarctică? Julius, cu casa la
noi, ba la Ushuaya.
Fata de la informaţiile noastre
nu auzise de Alina Diaconu, poate să se mai intereseze altcineva, iar la
pueblos pe Google şi Yahoo, todos states unites, Argentina, nici, eu dădusem de
ea, acasă. Asistenta portena a lui Piaget să mă ierte că voi pleca, dar stau
s-o văd, cu respect (nu şi pentru maestrul ei, nu din cauza lui, îl prefer pe
Jung). Ecologie genetică. El monitor, în Biblioteca Nacional de Maestros.
Lugones se sinucide. Lăsasem pe-a lui Piaget să fiu din timp aici. Ne
întorsesem din drum, piqueteros. Micescu şi Ghibu n-au mai avut nevoie să se
sinucidă, au avut grijă prostata, ruşii, comuniştii. Seguridad, de trei ori.
Torquemada, cenuşă inversă. Ceauşescu talmudic. Strofă nouă la imn. Copii de
prim-plan. Lumea se cere isterizată, por la vida de nostros fijos. Marcha
convocada por J.C.B.
Cum s-a sinucis Lugones şi eu nu, amândoi directori de bibliotecă
pedagogică, el clasic. Lasă-mă să te las. Literatura, o tumoare, teancuri,
deodată fără Eliade şi Cioran. Standuri de apă arsă. Nu hrănim canguri, ne
ţinem pe Cordoba.
Rezonanţa oceanului şi trestiei. Exodul axiomei, mituri din scurt
reîmbărbătate. Plânsul învingătorului învins. Păcat, chiar, că nu voi mai scrie
tangouri. A te rupe benign, a respira încurajator, a te deprima în treacăt.
Să-mi fi recunoscut vocea, să-mi fi zis Lugones. Demons, disease and the
library in Africa. Cruzada Axel. Latin script
prohibited in Tiraspol
is a fascinating issue – Paul. 3000 delegaţi. Cameră de fumigaţie. M-am
nenorocit pe muzică norvegiană, pată pe fiord. Cu noi energia
focului-apei-vântului. Bravo, Kay, faci toţi banii de la tine din Botswana.
Piesa nu mai are nici urmă de
personaje. Vaiet voluptuos, urlet, tot de femeie, o fi târziu. Copilul ţi-e
american, sunt din SUA, eşti americancă, sunt chinezoaică americancă, do you
miss China, no, do you like Buenos Aires?, is very
beautiful, New York, I hate New York, why, is very dirty, all a mess, prefer
Beijing, I did school there, Olimpic Hotel is like Hilton here, somehow, I
stayed at seventh. Trimiseră faxul, animale din Argentina, cu poezii. Artişti
stradali. Doctorados Barbados.
Yo quiero a mi bandero, Luca Prodan. Francomuribundia. Prefero sier mortillo
que yunque, Popper, apud Daniel Ares, La Patagonia del oro. Tango sub măslin.
Las mismas palabras. Nu eşti harpie. Şalul se dansează. La pornografia non es
erotica. Los demons de Tasmania.
Soy capitan. Sacul fără fund cu gloanţe.
Să ne mai învingem şi de fraţi mai depărtaţi, rupţi de la ei ca şi de
la noi. Avem latinitatea noastră, incognito – din România, da, am şi eu în Sao Paulo un cloeg în laborator din Germania.
Aş fi plecat de noapte în parc la Santa Fe, dar mă ţine şalul de la galeria del
Caminante, pe Florida, l-am văzut sâmbătă seara, în cinci minute, cât m-am dus
după bani, se închisese, ieri a fost închis, azi se deschide la zece, plus că
banii de şal îi ceruseră şi la gaucho, după ghiftuială, gift, bacşiş, şi la
tango, sub lanternă, sub cuvânt la ureche în ochi, că serviciul nu e inclus,
adică şalul, plus că n-ar ajunge,n-am, olandezul, măcar, sărise să pozeze,
columbianul a dat, că tot era în luna de miere. Columb tot între indieni şi latino-americani.
Să nu mi se fi scumpit, să nu fie în dolari, acest unic şal.
Îl vedeam pe stâncă în fildeş
înfăşurat în pampa. Mai e o beregată, să nu-mi ia şalul, alo. Îl iert pe Ladea
că nu-l băui nici pe Gardel. Boală grea America. Mai văd cât e scrumiera şi
ne sfătuim. Care o veni, brichetă o lua. Şalul are combinaţia de pe rochia
fetei din Cobia dansând tango acum 50 de ani. Povestea şalului alb-negru,
tanguero. Te-am verificat şi ieri. De-ai şalului. Mai toată literatura mea,
transcrierea câte unui decalaj, în ce prăpăstii s-a balansat prin panica mea de
formă. Ideea de timp nu e cu bucata, cu momentul, kairos, da, mai kairotic în
Buenos Aires, până la şal, şalul, însă, nu e timp, n-o fi, cum nu, gata cu
şalurile şi întârzierea vânzătoarei de şal, n-are vârsta celei din tinereţea
tangoului, cu straşi pe gol, de plasă, în San Telmo. Poliţistul n-o fi avut
nici el ceas. Îţi fac safteaua, observi cât te-am aşteptat. Ăla? Ăla. Gracias senor.
Nu sunt iarba ta, furtun argentinian. Bun aer, tango prin pampa, bumerang.
Mai sunt şi stropit. De-aia să vă sfâşie pisica. Marinarul îşi duce în mână
sabia de la puşcă. Chifla ifla. Garduri portative Gardel. Voce-bandoneon,
ardhanariswara. Lui Victor îi dau bancnota de doi pesos. Paseo de los
Granaderos. Ciuguleşte-mă, gugştiucule verde la cap. Poliţia nu se vede. Nici
hoţii. Chiar safe. Cry crăiesc. Ce duşmani oi fi având şi tu, Argentina, de-o
şi luaşi din loc, punându-ţi ochelarii. Nu scriu spre a fi citit, am fost
împiedicat, ca toată lumea, iar acum chiar nu mai vreau. Năruiască-mi-se
scrisul maniac de-o viaţă, de silă, de milă, tangoul tigrului. Se leagă, da’ te
papă. Andreas, cum e engleza lui, foarte bună printre gauchos şi cai. Ne
recunoaştem după porumbei zburând peste umbrele proprii. Cine-o fi conducând,
cine-o fi scriind pe ziduri?
Din roman, cu spaniol, duşmanul,
tatăl nostru. Arătaţi-mi, fraţilor, greul vieţii voastre, ori soarele ăsta
sunteţi voi? Strop nu rămâne din Vezuviu. Alina să-mi spună, de când te caut,
Georgică. Nu stă cu spatele la mine, stă cu faţa la soare. Medee seducând cu
spatele, tataia, din geantă, după ţuica bucilor ‘mneaei., întoarce ochii, un
gater ne înlemneşte. La blanche Ophelia. Ştiam că scrii poezii.
I have the skill still to disguise my tears. Si tu mange trop tu
deviens trop gros, si tu ne mange pas de tout tu deviens comme un clou. Nu ştiu
să cânt în autocar. Ei şi băuseră pe cai. Argentina în opera lui Sir Conan
Doyle. Tiempo para el destino. Dacă ar fi un milion, nu s-ar vedea. Vichy nu se compară cu
Borsec. Până la Nădlac nu ştii că eşti în est. Atos, căţelul meu, s-o pierdut
în lacul ăsta. De haznă la graniţă. Cui a cui armă? On sait qu’elle est une
princesse de Wied. Une femme incomprise est une femme qui ne comprend pas les
autres, Carmen Sylva. Emineacu Mihail, poeta rumano al que se considero el mas
grande de la lengua de su pais…una acusada fragilidad fisica y la obsesion por
la enfermedad y la morte, Oceano,
Spain,MMIV.
(1.
Titlu:)
IFLA 2004 Buenos Aires
George Anca : NEFERTITI & BORGES
Music: Vasile Menzel.
Illustrations: Neculai Hilohi. Design: Alexandra-Maria Anca, Victor Citirigă.
Versions, English: George Anca; French: Gabriela Jiroş, Hindi: Carmen Coţovanu;
Italian: Luminiţa Cosma; Sanskrit: Florina Dobre; Spanish: Ana Stan
National Pedagogical Library, Bucharest, Romania
(2.
În jurul desenului central, cu punct/bulină după
fiecare “frază”, scris puternic:)
oneiric old man
Jorge Luis Borges
poeta circular
the face of a girl from Buenos Aires
dama de lata
(3. Originalul românesc, în
litere puternice, cu titlu iarăşi scris, Nefertiti
&Borges, ca şi la variantele de jos. Partitura scanată, mărită
proporţional egal; listă de cuvinte cheie, câte încap, sub titlul) Key-Phrases :
el tigro
el laberinto
el olvido
to have grown in so many mirrors
Jorge Luis Borges
poeta circular
paths of labirinth bifurcated in Babylon’s garden
Euridicervantes Swedenborges
the first is the second
Funes el memorioso
that house from Montserrat
the face of a girl from Buenos Aires
Dame de lata
Nefertiti Beatrice
coupa santa
vocala silabei întâie
se gunează – Eminescu-Bopp
bardo beard of Tagore
en catalan y provencal
minima inima anima
gaucho opera
haiku without people
la cumparcita over dictator
ah Yamini Krishnamurti
in vain you listen Net King Khole
mujercita mioriţa
(4.Cele şase versiuni, în
următoarea ordine: engleză, spaniolă, franceză, italiană, hindi, sanscrită –
egale, cu titlu de asupra, în litere puternice, eventual alternate la fiecare
variantă, de ex. bold/italic)
(5. : TRIVIUM ISSN: 1584 3580 , e-mail: george_anca&yahoo.com)
Eusebia
Opponent mates
Transcrierea,
pe sărite, în versuri-sonet a caietelor din urmă, ca totdeauna, mi-a arătat
vorbirea în gol, în vorbe goale, maniacală, de terapie, probabil, cu momente
mai de doamne-ajută intrate în colaj, apoi repicate, reformate, spre o frunte
sau olearcă mai mult agheazmă. Încât nu mi-a mai venit să tot scriu. Ba m-am
văzut aşteptând, amânând nu ştiu ce intrare în febrilitate felibră. Între timp,
văd pe internet ziare indiene, gramatici sanscrite, Franz Bopp, Orpheus. (Am
scris) Tranzit (în loc de Trivium) 2, tipărit şters, pe nervi, ce păcat, altfel
o revistă nouă, printre propaganda în sens unic. Din samizdat ieşim, în
samizdat ne întoarcem.
Planuri otrăvitoare, oboseală
proiectivă. N-am (idee) (condor) (vlagă).
Apărarea iepurească ăl mai bun
atac.
Spuneţi-i ploii să voteze
Guguştiucul
printre picuri. Care te potoleşti din poezie, care nu din crimă. Cânepă cu mac.
Păsări cântătoare pe ploaie. Caracterologie de maidan.
Terminus cras. Ne ştergem de pe
răboj ca faţa de apă. Morţii macilor ne lasă cânepă. Sărăcia pasăre. Se mai
risipise şi norul.
Orfeu jucat de negru
Zeci
au semnat Kalidasa, spre a depăşi timorarea oceanului.Emilia: pot să spun din
proprie experienţă că niciodată Dumnezeu nu m-a dezamăgit, dar totuşi nu ştiu
să vă spun cum aş acţiona dacă Lucifer ar fi să mă ispitească în mod direct.
Mare discuţie, o poştă mistică din autor în autor. Decât antichitatea,
renaşterea a făcut oamenii mai fericiţi. Gargantua, pardon, Pantagruel ia
clopotele Catedralei Notre Dame să le agaţe la gâtul iepei. Ce putea fi mai
firesc decât uciderea unei cămătărese? Care nu e cu doamne-doamne e cu clasa
muncitoare. Personaje numeroase amplasate într-un cadru natural. Acestea sunt
cuvintele care posedă moartea sa. Mai bine domn în iad decât slugă în rai.
Capodoperetă. Curtezana îl învaţă să nu mai facă anumite lucruri. Nici
renunţarea nu mai renunţă. O vie oglindă critică ridiculizează desconsiderarea
realităţii. Din mai mult de şase sute personaje, nici unul odios. Fluturi
neverosimili hispano-valahi.
Catrina
Pe după tată, la Poenari, pe după
mamă, din cine-om fi, pe ce înfiere? La rai, de-a domnului, de-o înviere.
Abstracţii sfâşietoare, memoria sora uitării, creier visat sex. Te aşezasei ca
la film. Femeia pe-a uitării, bărbatul pe-a femeii. Ecrane locuite pe chirie
neumană. Din câte viori o harpă, câte harpe într-o vioară? Cine mai ştie ce e
teatrul?
În camera de armament
Lumina
cerne ploaia întunecând amurgului nostru cernirea devremelui. Argintul teiului
plonjat mireasmă cimitir. Ploaia frunzei roua ierbii. Pierdusem trenul. Se
înnoptase. Calculatorul mă bătea la şah. Teancul albastru de la el în buzunarul
ei de la piept. Deschid fereastra în zarzăr şi măr după tei.
Draw game
Mă
ţin obiceiului de-o recunoaştere, nu numai o minge cu picioare. Poate că ne-am
apărat prea mult. Ţineam cu amândouă, azi cu nici una. Ţări mici pe vatră,
mărimi nonpsihologice. Ne-am simboliza îmbrobodirea. Poate îţi aparţii cât ai
rămas. Curul Greciei vestificat. Pupând cotorul torţei. Encuentro entre
culturas. Te vrea realul. Naşa s-a declarat ţigancă (după ce se descoperise
evreică înfiată de legionari), la şoapta Sandei, să ceară despăgubire nemţilor,
mama lor. La aşa Auschwitz, aşa ţigani. Şi nu
mă laşi pe mine să dau la pictor semnătura – măcar o benignizare a
plastografiei.
Banii totalitari
Dacă
nu are avocat, îi va plăti guvernul unul. Amorul frunzelor de apocalipsă. Îmi
dictam numărul de rânduri. Mă depăşeşte frunza. Aspersaţi-ne foiţă. Am vrut
adică să dau cu sâc măsluitorului de bulibăşeli cu ştaif, să mă răcoresc şi eu,
ca vremea. Malaricul de pe Diana, mort în Argentina, va fi adus, înainte de a
ne duce noi. Din Nigeria, ca
mine din India.
Curiozitatea, nu malaria, a omorât pisica.
Come împuşcate
Din
toate părţile. Frumuseţe atavică. Gena panseluţelor în albastru harakiri trandafir.
Nu e depresie în tablouri. N-are de unde. Sală mică, tablouri mici, vizitatori
puţini. Gloata viermuia în hoitul naţiei sfâşiate cibernetic. Mauri în
portocală. Pârâie spaţiul sub hârtie. La toamnă, voi vorbi iar literatură.
Brando, mai bine mort decât la ajutor social spre bucuria submediocrilor
totalitari de pretutindeni, din toate afacerile. Cum a fost decapitat Eminescu
pe eşafodul sufletelor neaoşe. Plictisul îţi face dor de arderea de tot. Râpa
crapă. Hoţiş-morţiş. Vis pactul cu diavolul.
Îţi dispare căpăstrul. Distrugerea apărărilor pe disparaţia personajului în
pictură. Tăiat nu de Yama al dreptăţii. Şi ce dacă ne-am trăit vieţile pe
pădure şi tăiere, bucurându-ne şi acum în pârloaga de maci? Nici de săpun nu
le-om fi buni. Suntem evrei de sacrificiu psihotic. Geaba draw îmi cere fiara,
mă îndrept şi eu spre mat. Lumea în autopsie. Our nation. Bloomberg.
Reherakles. Angelus.
Mătase
Mireasă Argentina. Format Borges Aires.
Barcagiul dansa. Sărbătoare maximă. Tavernă lângă tavernă. Luna din mare.
Singura mea frică a fost să nu mor de plictiseală. Modelul oniric, să
conferenţiez ca Borges. Se întoarseră din Meteora. De origen ingles y
portugues. Meduze automate. Los Forasteros. Carmen Sylva. Tres esfinges.
Vizualizam oblic textul în versuri, nu ştiam ce conţine, doar că e de Borges,
şi petreceam filmic, prin camere kabbale, îmblânzite, o plutire încetinită de
apariţia ritmică a textului, mă gândeam la indiferenţa de a-i fi aflat
cuvintele, mesajul, îmi vedeam de peregrinarea-Julius, poate, a copiilor-Meteora.
Petreceam apatic prin cercuri şi medii şi bolţi malvine-pomenite. “O formă
secretă de timp”. N-am mai scris versuri. Oi fi aşteptând Argentina. Formatul nu mă mai
obsedează. Nu sonetul De tango am dat în Ruda, în Găeşti, până în zece ani,
dacă mai ţin minte, iar horele, învârtitele umpleau curtea.
Citeam Borges. Plata cu Lenuş se
adunaseră de la piaţă, şi cu trei ziare. Că e jos dr. Stoica şi mă aşteaptă la
şah, la ciordit, zic, tură, ba regină,
cal, pe repede, până la ultima, pe care am luat-o. Menajera trăgea cu urechea,
că n-aude. Poştaşul, a, adevăratul şahist, că bate tot gazda. Diferenţa de
computer, doar că ne tachinăm. Se strică vremea, zici, mă dor picioarele.
S-a dus cheful de box
Dansau boxerii tango în
miring-milonga. Băieţii numai ai fetelor. Bătrânul scos de bodyguarzi – o
grămadă de ani şi nu ştie să vorbească. Doroftei a venit după un premiu şi a
plătit mai mult cu drumul, o fi patriot, dar şmecherii. Copii de-un pumn, pe
mortalitate om da de dreptate cu stânga în ficatul dorului, plată pe film, în
şoim nici o întunecime, cum va săruta ringul în cap, cu el ţara cum ne-o fi
trebuind, ne face felul luptei stătători, vorbi-vom pampa focului, atunci
pomana evapotranspirată să ne dăm de ceasul mov petroficaţi în turbărie în
vrie, nu e voie în gâscă ba e, ori masca meteorului jupiterian.
Lăsându-ţi pielea, şarpe, te-ai
apuca de cap, omeneşte. A cui putere s-o mai denudezi? Suntem ficatul lui
Doroftei.
Eseu de Borges orice conferinţă
în Valahia ecou în Eco mai uită-te plimbat cadavru în tron cu moş Albu prin
Faulkner arabesc poesc ne al inconştientului indigen cum am mai compus şi eu
sonet el enigma masculino suenos dentro de suenos en el morte el sur argo sin
embargo dead ball cricket beţivul de negăsit de-am dat de tata-mare tata avea 13
ani.
Pasiunea argentiniană a
prieteniei apud sinucigaşul Lugones, vide Borges în Dante.
O săptămână mă gândisem ce cămaşă
să iau. Pe cea de la “Centura de aur”, fusese o părere. Mi-ai arătat mai multe
pe umeraşe. Asta în careuri, dar am îmbrăcat-o şi anul trecut în Găeşti (de
unde ştii? îmi amintesc). Am luat-o. Uţă mă pescuise. Curând a apărut Truşcă – India, America,
i-am dat Măiastra în dodii, lui şi
uneia din femei, să-şi spargă băiatul din Germania.
Truşcă a reapărut, să-i mai dau o carte, premiu pentru Pagu, 84 ani, cel mai
vârstnic din cros, i-am înmânat Prima
ultima. După Popa’s şi lansarea cu Brâncuşi-Olguţa a cărţii mele, la
platou, Costel m-a anunţat că Truşcă îmi dăduse o sticlă de ţuică şi o poză.
Ajunşi în Berceni, i-am cerut numai poza – de anul trecut – în aceeaşi cămaşă
în carouri cenuşii pe ocru-alb, cu burtă mai mare, acelaşi primar, drace – nu
numai amintire, venind şi poza – făcusei.
Cămaşa şi pe Rothstein şi a lui
Christos. Ba e Lenny, spărgător-tatuaj. Yo soy tan distraido. Ultra Auroram et
Gangem.
Metoda trântor
Aşteptare – vreo deşirare de şiră
fără şir. Aş fi scris versul. M-a oprit abstinenţa încruntată. Nesupărată de
nescrisă carismă. Vă dominase calinitatea pe frigider. Din Terra del Fuego via
Maillane în cui. Cartea infinită. Două hoteluri şi alte ferme de animale. Bună
Grecie. Ce eseu, ce englez. Nonlectură borpoliţiei. Te sărise tunetul zăvor.
Cratima Crotona. Hadâmb. Soare în loc de secară. Ne deşiram bazinului gol,
zgura udă, partea barbă, tigru-Borges. Nu rânduri calc-talc, festă. Toată
geografia, pe viu, pe hartă. Nimic de (ne) întâmplat. Voi vorbiţi acolo la fel,
cu mortul în suflet. Potopienii cu luna încă planetă, şi pe aici,
reîncepătorii. Taură. Pe cine nemaivăzând. Fată. Nemaidus la Berlin-Merlin.
Aruncare în coardă. Quitab alif laila ua
laila. Şpan creol hispan. Buscaba un alma que mereciera
participar en el universo. Borges
se scrie pe sine printre rândurile enciclopediilor imaginar-ermetice, în
palimpsest argentinian, călare pe cal neşarg, Pegas genevez, şa fino-ugrică,
bal kabal, zisesem şi eu Basarabia, că nu Argentina, el da. Ca şi cum m-aş fi
întors, cum se întâmplă. Egal legendei sale, milonga s-a aprins. În milonga
nimfa sură prin hău.
de maidan.
Terminus cras. Ne ştergem de pe răboj ca faţa de apă. Morţii
macilor ne lasă cânepă. Sărăcia pasăre. Se mai risipise şi norul.
.
ACTUL II
SUEDEZA
Taie, rupe din el, ia, tată
părince, fă-mi şi mie o dezlegare, două. Le-a ars primăria, valea, jalea. Sască-n
casă, noaptea fură, ziua jură, barbă roşă,
drac la poştă. Am să-ţi fac nişte linguri. Are părintele de cărat, mă duc să-l
ajut. Să ai mai mulţi morţi decât vii, pământul sufletului meu nears. Rică mai
face transpoarte cu calul, mai cară câte-o căruţă de fân, de coceni. La
Goleşti, apa aproape, o iei cu găleata, aici are 7 m da’ e bună. Dă-te mai la
lumină, lângă geam. Ăl bătrân doarme. Îşi drege tusea. Pentru roada pământului.
Pentru cei ce călătoresc pe mare. Moşul
se bagă la Ţie, Doamne. Sfânta îngropare cu cântări să o cinstim. Mort ai fost
socotit cel ce ai omorât moartea. Noroc pe sub busuioc de fum înnodat. Şi ai
născut pe fiul cel fără de ani. Tămâia bate busuiocul, nu mă bate. În vremea
tămâierii ţi s-a arătat îngerul, prooroace Zaharia.
Ţi-am scris un roman, Elinia, despre viaţa mea de mano-depresivă
nediagnosticată o jumătate de secol. Până mai recent îi castrau chimic pe
bolnavii psihici şi îi puneau să înfieze copii sau să se corcească cu alte
rase. Sunt sinucideri în lanţ. Mă pricep la Nash. Nu poate face nimic decât
lâncezi. America
îmbolnăveşte şi pe cei sănătoşi de nervi. Serotoninul lipseşte, aşa de rău te
simţi încât îţi poţi pune capăt zilelor, eşti mort de viu. Să n-avem vorbe!
Teodorina (ca şi Teodora) nu câştigă nimic măritându-se, ba este chiar în
pierdere. Ele au nevoie de un îngrijitor, sau să fie şi el bolnav afectiv, sau
catolic care nu are voie să divorţeze. Şi Teodorina şi Teodora pot avea
prieteni, fără să stea împreună tot timpul, în stilul suedez sarbo. De când ai
ajuns tu la concluzia că numai măritată este bine?
Minunile s-au descoperit celor ce
se închină tainei. Ridici ori nu evanghelia? Busuiocul regizează tămâia. Să
cădem la Cristos. Şi tu, în fustă de blugi crăpată. Dacă eu vă întristez pe voi,
cine e cel care să vă înveselească? Nu cumva să am întristare de la cei ce vor
să mă bucure. V-am scris cu multe lacrimi, ca să nu vă întristaţi. Cei poftiţi
la nuntă. Îţi cauţi computer să declanşezi automat clopotul să se audă
virtualitatea miracol. Scriam perle, dar mirul te ţine, bine că în picioare, nu
aşezat compoziţiei ţinându-mă stâlp cu pix de prin opera din Buenos Aires. Începe al doilea pomelnic. De
câte ori Maria. Acelaşi nume, alt mort, alt viu, solidari. Decât făt, decât
hoit, catedrală în departări de oceane. Deci, pentru că, iată, a vorbit în
parabole, pe toţi ne cheamă la nuntă, iată, totul depinde numai de noi.
Dumnezeu cu îndelunga sa răbdare…
Când te-aud cu măritatul şi făcutul de copii, mi-l aminteşti pe Toni,
fratele meu, care tot timpul până în zi de azi a vrut s-o mărite pe Teodorina
cu Rene, fiindcă este f. bogat şi f. chipeş şi erau o pereche f. potrivită din
punct de vedere fizic şi ei s-au iubit f. tare şi a fost primul ei prieten şi
logodnic, fiance, dar nu-I plăcea Germania şi nici într-un caz localitatea
aceea, Viernheim, lângă Heidelberg. Ea vroia să stea cu el la Paris, Londra,
Hollywood, Marbella, să se distreze amândoi pe banii lui taică-so lui Rene,
care i-a făcut şi nu avea de gând să-I prădeze pe toţi unicul lui fiu năzdrăvan
din cale afară şi care i-a făcut multe pozne şi a cheltuit mulţi bani. Nu-I
cumperi Porche unui tânăr dacă vrei să faci din el om. Taică-so îl ţinea acolo
sub o supraveghere strictă şi familia lor e f. unită (în ciuda unor divorţuri
şi a faptului că părinţii lui nu trăiau bine împreună) şi iau masa cu toţi
laolaltă după stil nemţesc.
Auzim de terorişti, de ucideri de
copii, la naşterea lui Isus au plâns 14000 de mame. Divinul cât e de sus,
savanţii n-au putut dezlega acest mister, zboruri spaţiale şi forări în pământ
nu-l descoperă. Curentul electric nu-l vedem, mai mare Dumnezeu, că ne dă absolut
totul. N-ai s-o măriţi în casă, ori peste o apă, ori peste un deal, şi-n casă
cine-o să rămână, un nepot, al cui? Lu’ taicu nu i-a plăcut numele Vasile, a
avut un văr, ce, să fie prost ca ăla? da’ Gheorghe, ce, a’ lu’ Topeneanu, eu
ziceam Romeo, zi, mă, Gheorghiţă, ce nume crud, bă, Goe, bă, da’ când ai
învăţat, bă, predica asta? Ridicam până l-am făcut, tot oi pierde sarcina. Să
fie frumos ca soacră-mea, deştept ca frate-meu şi mămica. Mamă, hai cu mine la
Bucureşti, du-te, dacă vrei să rămâie şi ceilalţi de tine. E mare păcat să ţii
minte rău.
Ca să se mărite şi să se apuce ea de limba germană şi de făcut copii
era imposibil şi contraindicat fiincă eu aveam diagnosticul deja şi boala e
genetică şi transmisibilă şi deci şi ea e mano-depresivă dar cu alte
manifestări decât mine. Dacă mai scriam şi o carte autobiografică pentru români,
era de notorietate publică. Deocamdată ştiu numai neamurile şi cunoştinţele
noastre şi toţi românii din Stockholm
fiindcă eu am spus. Vreau să ştii că mulţi mă sună şi-mi povestesc că şi ei au
depresiuni şi au vrut să se sinucidă, dar le e frică să meargă la doctor ca să
nu-şi piardă serviciile şi stau ca proştii lui Creangă netrataţi şi în
suferinţe cumplite, şi ascund durerile lor şi divorţează pe capete şi unii s-au
sinucis din cauză de lipsă de tratament. E o prostie şi o suferinţă inutilă
când s-ar putea pensiona de boală şi s-ar putea trata. Dar ce nu fac românii
pentru bani?
El i-a făcut ceva să nu vină
acasă. După ce a bătut-o, a dus-o la Sibiu.
1-2-3 săptămâni, înseamnă că asta s-a omorât. Pomană i-a făcut când trecuse
mult, mult, când să facă şase săptămâni, a venit, de ce nu ne-ai scris, n-am
putut, nu ştiu, când am putut am venit, până n-a omorât el ceva, pentru că
scapă fi-ta da’ îţi omor viţelu-n vacă, Târnăveni, şi un spital, lucra în
grădina de legume, fata aia singură, n-a mai ştiut, trimeasă a fost, te rog eu
să-l ierţi c-aşa e tinereţea, de ce se ruga de mine, dă la biserică, poate mama
ta o fi blestemată, toţi banii ei i-a dat, ploaie, saci de hârtie, coif, ziceai
că suntem mierle, când ne vede Veta, doar că nu m-a bătut, ştie tac-to, da,
mamă, poţi să ne omori, că nu ne mai ducem, a plâns, că, ce, vreţi să deveniţi
nişte derbedei. Nu te-a putut lua.
Ei, eu nu-s aşa şi nu mi-a trebuit ginere tânăr, băiat de milionar şi
mai era şi şarmant şi boieros şi cheltuitor, (ca toţi mano-depresivii) şi era
f. percutant, arăta ca un actor de cinema şi era elegantisim şi falnic şi înalt
şi cum l-a numit Teodorina tandru, cu ochii frumoşi ca ai mamei lui frumoase
(nemţoaică din Cehoslovacia, din Sudeţi), şi avea dinţi frumoşi ca ai lui Timi
etc, etc. Toţi din Bucureşti care au fost la petrecerea dată de Teodorina şi
Rene la noi în casă au zis că tare mare
noroc a dat peste ea şi multe românce i-au făcut ochi dulci. Amândoi erau şi
Capricorni, ea născută pe 29 şi el pe 31 decembrie. El este cu trei ani mai
mare ca Teodorina, deci are acum doar 33 de ani. Ziceai că e copilul lui Toni,
fratele meu. Eu nu ştiam cum să-I despart şi cum să scap de el şi i-am cam spus
la Bucureşti. Teodorina nu e de vânzare şi nu mănâncă cu 2 guri şi nu ştie
germana şi nu se potriveşte în context german.
I-a venit un popă. Mămică, ia-l,
să fiu şi eu fată de popă. Îl iau, da’ ţie nu-ţi mai fac nimic, îi fac lui. A
fost şi operată, avea trompele legate. Mulţi veniseră, nici n-a vrut s-audă. La
32 de ani se consuma pentru mine. A avut o ambiţie mare şi cred c-a murit
sufocată de treaba asta, că nici educaţie, că de ce să muncesc cât a muncit ea,
obsidată. Era lacomă de muncă, de bani,
a vrut să se facă moaşă. Ce l-a mai blestemat pe taicu când s-a lăsat de
tăticu, tată, dumneata mi-ai stricat toată viaţa mea (a bătut-o cu vătraiul
să-l ia), că e un coate-goasle, numai văduve, Floarea, Gherghina, îţi fac casă
cum e a ta, în deal, căcărează brează, Jigodie îi zice, mic şi prăpădit, ce să
fac eu cu jigara aia, că are carte şi ea vorbea cu Nistor, cu Milică.
Revenind la subiectul căsătorie, cele mai frumoase prietene ale mele au
divorţat de bărbaţii lor (sau nu s-au măritat deloc) şi erau singure, crescându-şi
copiii fără tată. Unele nu au făcut copii deloc (ca Valentina Boştină, Puşa
Bolcaş, Alexandra Drăgan, Gabi Alm etc., care erau printre cele mai frumoase
femei din Bucureşti). Care au avut câte un copil l-au crescut singure, ca
actriţa Ioana B., al cărei băiat, făcut cu un italian, Francesco B., e, la ora
actuală, unul din cei mai buni chirurgi de la Spitalul de urgenţă din Bucureşti,
care n-a vrut să rămână la Los Angeles unde ajunsese prin căsătorie cu o
doctoriţă româncă din State care făcuse medicina la Bucureşti şi fusese colegă
de facultate cu el. Nu toată lumea rezistă în America şi nu la toţi le place. E
f. stresant acolo. Pentru Teodorina este contraindicat, iar pentru tine nu mai
vorbesc.
(Terţet) Mă duc eu cu Ionel
Grigorescu, taicu ştia, că nu mă da nicicum, că e mai bine acolo, şi sângele
meu, peste un deal, peste o apă, cine rămâne, un nepot, mă trage la ţaţa Ileana,
maică-n sus, maică-n jos, hai, mă, şi noi la nuntă la Neagoe, n-am fost, eram
bolnav de orion, nici maica, foarte frumos, am plecat şi asta a fost totul,
cică m-a văzut Nelu, o ţâgancă urâtă, bă, un copil, tu eşti om cu armată, lasă,
bă, s-o văd şi eu, ai venit cu ţaţa Ileana, ai plăcut-o, soarta. Camera de la
geam, Argentina,
rupere de dependenţă. La rudari, popia prosperă pe botezuri şi nunţi. Noana,
de-au zis doctorii să iasă, aşa a trecut, în ciorapii tatei, la maici, la
slujbă, de-a căzut la daruri. La mare a băgat o singură dată piciorul, era
rece. Accesam Franţa. Pământul se visa epopee. Dormeam în moartea morţii mamei
mâine la Marcea. Ce v-aş mai povesti Parisul.
Cum să-l laşi pe Ghiţă singur şi
bolnav grav? Nu mai dezgropa morţii şi trăieşte în prezent că mai aveţi puţin
timp împreună. Stai locului. Ai copii şi nepoţi şi încă sunteţi în viaţă.
Francesco, pe care eu îl gratulam cu complimentul de ginere al meu de când el
termina liceul iar Teodorina clasa întâi
sau a doua, se potriveşte cu Toni. Desigur că fac un compliment numindu-l pe un
tânăr bărbat ginerele meu (şi i-am numit pe cei mai reuşiţi aşa) şi nu am de
gând s-o mărit eu, pe Teodorina. Şi nici când avea 4 ani sau 10 ani sau 18 ani
nu era vorba de căsătorie. Ea nu mă ascultă pe mine şi are o mulţime de
Cavaleri şi nu duce lipsă la capitolul acesta şi eu am sfătuit-o de acum 10 ani
să nu se mărite niciodată, spre uimirea şi supărarea tuturor (Teodorina însăşi,
Timi, Toni, Burbu etc.). Povestea cu “ginerele
meu” şi cu măritatul easte exclusă.
Trăim în aceeaşi mortărie,
fluturaşule, traversezi calea şi aud trenul din partea Drăgăşanilor. Calcă-mă,
personajule, într-o fugă încă muzicală. Rar înrăiţi la oceane, primim primar la
meci în smoală roşie. . Aia beată, că veni şi gagicul văduvei la înmormântare. Cam mor bărbaţii din bătaia proprie. Ne-o fi trebuind
tensiunea reptilei, om fi năpârlind a nuntă avatară, cu cine să ne mai fi
comparat împuţinaţi, nu urăşti nu exişti, ce să mai iubeşti, o perversiune
bisericoasă, om preda bâzul pe dispoziţia sâmbetei la apă, a ne cunoaşte
nerecunoaştere dinadins, atunci supărarea mai la o parte, vere, nu te pune, o
mai fi rămas timp, măcar şi de a nu imita pe cine nu e cazul, ca şi pe mine, cu
îndemn ce-am păţit să-mi fie învăţ, mai vedea, ca mai sus, ticuri popeşti
rurale, mai vezi master, ai grijă să le piepteni, părinte.
Nici Teodora voastră nu e cazul să se mărite, mai ales după experienţa
dramatică a primei căsătorii. Tot greul casei şi al copiilor îl duce femeia. Ca
ce chestie să-I mai pui cruci noi şi multe în spate numai ca să figureze
măritată? America este
contraindicată pentru ea şi dacă are vreo criză acolo nu dispune de tratamentul
din Germania. Ea, dintre voi, a stat cel mai
mult în Germania şi deja s-a obişnuit acolo şi
este bine să fiţi laolaltă. Ghiţă nu poate fi altfel, dar, dacă aţi citi cu
toţii despre boala familială, aţi conştientiza fazele ei schimbătoare. Aşa vă
chinuiţi şi nu vă înţelegeţi deşi vă iubiţi. Duceţi-vă la terapii pentru boli
psihice. Bolnavii de nervi sunt dezordonaţi şi funcţionează în salturi
depinzând de stările în care sunt. În stările ‘up’ de hipomanie sau de manie
sunt f. activi şi pot avea chiar apetit sexual mărit, iar în depresiuni nu mai
funcţionează deloc.
Soarele mă abate porumbelor, n-am
cum să-mi traduc poeziile, poate acum la Londra. Cum aş sta în lucernă. Coşbuc
la Capşa. Ne vom mai întâlni. O vedere nu strică. Cum m-aş pregăti de sărbătoare.
N-am trecut prin nimic, after all. Am pus la inimă tot altă suferinţă a
fratelui şi muriră pe capete, pedeapsă amintirii de viu, siamo arrivati. Ne
suferim în gol. Din altă parte poruncile siluirii, sila prăsila vrea lectură în
iarbă. E o profuziune de criterii localnice, snobism oltenesc până-n cioara
Voronin. Românii din pampa sunt pe felie i.e. sex. Rar te-aş mai ferici doborât
ecran în lucerna lăcrimată (paradisului, timp frumos). Temaiken să fie sănătos
în frânghii albe. Stăteai în ce n-avem, dom’ academician, de ce nu mă cred(zi)
glagolitic pietroi, curenţi în jurul grasului ce fui şi încă pădurea mi-o
apropriez trecut în mări.
Fii bună şi pune-I pe toţi să citească Tratatul ca să vă luminaţi şi
iluminaţi. Nu aveţi voie să staţi în continuare în nebuloasă şi să vă chinuiţi.
Dezlegaţi misterul Bolilor Afective din cartea celebrei mano-depresive care a
schimbat conceptul de până la ea. Nu e vorba de lene sau rea voinţă şi nici
într-un caz de lipsă de iubire sau exploatarea ta sau a altora. Te rog să-ţi
procuri Tratatul în engleză despre care ţi-am mai scris. Sau să mergi la
cursuri germane pentru rudele apropiate ale celor bolnavi de nervi. E f. scump
Tratatul de depresivitate (2000 coroane = 300 de dolari) dar trebuie să ai
această carte de căpătâi şi pentru urmaşii voştri şi copiii lor, fiindcă
această boală genetică se moşteneşte în
forme tot mai accentuate de la o generaţie la alta. Nu se poate scăpa. Şi apare
din nou. E incurabilă!
Uite-o sprânceană ridicată, aş
picta ţiglele roşii din faţă, din stânga, alternate cu ocru, în două ape, la
vedere. Nici lenea, nici neamurile nu mă ţin, mi s-or fi culcuşit renunţările
simetric aşezământului verde (al cancerului matern vizitat), nu-mi pun mintea
euforiei dedesubturilor de fluturi, decorul morţii se împopoţonează pe greul
vieţii, ne jucăm tontoroiul, tot dinspre Râmnic şi tot gol trenul, ca poşta şi
căile ferate şuntate, demasificare, individualizare, egoism, dezbin, cine ştie
ce ne(re)cunoaştere, nu mai auzii epicele lui Rică la ţambalul acordeonului
vândut, băiatul îi e bodyguard de femei cu copii, calitatea hormonală pe
nebunie, başca schizofrenie străbătutei, vreo indicaţie fizică morală pe
reacţie cu pierderea minţilor, mă fluieră, o fluierai, Argentina, aşa ne
americanizăm, tango.
Aşa că, din păcate, Teodora n-a scăpat pentru totdeauna, după cum nici
Teodorina nu poate să scape. Aşa că nu le mai trebuie un soţ în spinare de
îngrijit. Copii în nici un caz, fiincă ies bolnavi (pot fi geniali, însă
genii-nebune). Vor avea ceva prieteni pe parcursul vieţii şi poate se
căsătoresc cu cineva în cunoştinţă de cauză. E nepotrivit să se ascundă acest
diagnostic unui soţ sau soţii. De măritat cu cineva care are copii şi ea să-şi
ia toată povara casei şi a creşterii lor în spate e o prostie. America
e f. stresantă şi nu e potrivită pentru europeni (mai ales bolnavii de nervi)
şi nici pentru oameni la pensie (cum eşti tu). Acolo vă rupeţi gâtul amândouă
fiindcă e f. stresantă şi trebui s-o
luaţi de la început şi nu e cazul. E mult mai bine în Europa şi mai ales în
Germania care e o ţară mare şi bogată. Staţi
liniştite pe loc şi nu mai umbla s-o măriţi ci numai să-şi găsească un Cavaler
sau Prieten.
N-o să mai mulţumesc pentru că
n-am murit de mâna ta, o terra cota, nici un mouse pe doi fluturi în lucernă,
fum de lumânare, lemn tăiat icoanei, glasuri evreieşti creştinătate, lasă-mi
fluturarea porumbului rămas, vine soră-mea să mă aresteze din natură. Al cui e,
fată, turnul? La ce te uiţi? Thai crocodilul, că nu Rama, Buddha. Ce să fi
sărit şi de pe aici că recădem fără limbă pe răspunsă insinuare a visului. De
numărasem rărite chefuri, nici acatiste, abia porumbei voiajori recunoscuţi în
zbor. Părinţii există pentru rugi copiilor, ăle mai dulci, şi când nu mai sunt
geaba popii s-or mai ruga. Ne mai ajută epistola, scriptolatria citire. Nici nu
se poate îndoiala după atât amar de credinţă, cât de atacabilă curgere, câtă
secătuire limanului. Miluieşte şi copilul ăsta. Îmi ascult alegerea vocilor.
Te-o fi trecut, nea Niculae, gândeşte-te ce setez însetez.
De când ai ajuns tu la concluzia că femeile devin fericite numai
măritate? Cât de fericită ai fost tu? Cunoşti vreo femeie pe care mariajul să o
fi făcut fericită? Eu nu cunosc nici una! Deşi bărbatul meu e f. serios,
credincios şi rânduit, eu am fost f. nefericită şi mereu singură, măritată cu
mine însămi. Eu sunt bucuroasă că Teodorina s-a întors în Europa, după 6 ani de
Hollywood şi Los Angeles şi New York şi este la Londra. Ştiind limba engleză îi
este mai uşor ca la Paris.
De la Londra poate veni simplu şi ieftin aici, la Stockholm. A fost acum câteva luni la noi să
ne vadă şi vorbim permanent la telefon (mobil) şi ne scriem emailuri. Am să-ţi
trimit unele în engleză să vezi ce splendori îmi scrie şi lui taică-so. Este
extrem de credincioasă şi f.f. strălucitoare la minte şi f. şarmantă şi
prietenoasă. Şi ea e cetăţeană suedeză şi e împreună cu suedezele, fiindcă
româncele, din păcate, nu ajung pe unde umblă suedezele. Şi mai trece multă apă
pe Dunăre şi multe generaţii până ajung ca suedezele.
Mă trezisem în aşteptare, nici o
reacţie făcătoare de viaţă, grija cea lumească să o lepădăm, la peron, oboseala
vieţii rugăciune, cazi la daruri, soră-mea, cazi pe câmp de luptă, drept
măritor creştin. Cu haina albă pe sub daruri, ţeasta ţesută superstiţiilor
bisericoase, dunga potirului în găvanul glavei. Ne-om detrona şi frica de sine,
treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Privighetoreşti altarului, Maria.
Maică-ta şi cu mine te ascultăm în bâzul enoriaşului şi copilului. Nea Niculae
bruiază de-a opera neînţeleasă prin Marcea.
Aşteptasem criza, nu întârzie. Mai şi stăm în genunchi. Uşile. Aştept învierea
morţilor. Cântare de biruinţă strigând, glas înălţând. Fresco. Minei. Osana.
Ale noastre dintru ale noastre. Pe tine te lăudăm şi plecăm copilul să
domesticim. De naşterea Mariei, în pragul toamnei, auzii de la Zaharia duminica
trecută.
Din ignoranţă în materie de această boală genetică, nu-I pricepi nici
pe copiii tăi, care au moştenit obligatoriu genele deviate, în grade diferite
şi cu manifestări diferite în funcţie de personalitatea fiecăruia. Boala e
multifaţetată, dar toţi cei ce suferă de Boli Afective sunt inteligenţi şi pot
învăţa carte dar nu funcţionează acasă cu partenerul şi sunt dezordonaţi şi par
leneşi, fiindcă nu pot duce menajul sau să se ocupe de gătit şi făcut curat. Le
trebuie ajutor. Aşa că soţii lor trebuie să facă acest lucru sau să aibă
personal de serviciu. Aşa că Gheorghina s-a manifestat ca atare. Citeşte despre
bolnavii psihici! Înseamnă că nu pot funcţiona cu alţii în căsătorie. Nu sunt
buni soţi, nici soţii şi îi fac nefericiţi şi pe alţii din apropierea lor şi
sunt şi ei mult mai nefericiţi decât perechile lor.
Mesajul Argentinei e primul. Lasă
pădurea securea, ne-om distruge de la Dumnezeu. Cine ştie bunătatea diavolului?
Piară nerecunoaşterea instinctualităţii (solare). Pe tir nu mergi să te plimbi.
Parcă m-aş fi eliberând de pădure. O netăiere. Tortel otrăvitor, Moară
nemţească, pe altă parte mălai, tărâţă. Mă duc cu comuniştii ăştia ai mei.
Măcinat gata, are saci stive. La oium îţi dă tărâţă ori de grâu ori de porumb,
mai dulce a de grâu, aia e moară de vals. Vinde la Boromir, la Măgura, la
Roibu. Fratele Veronicăi macină cu ştiuleţi. Mă culese cu prânzire. A doua zi
m-am repezit la moară. De moară vorbirăm, oi mâncate de lupi. Stai, băi, faci
pe cupru, nu pe texal, ca Toma Berbecaru. Sfânta Maria Mică, roşu, cu două
paranteze, ca Paştele, ca adormirea, acum naşterea. Ăstuia din Germania nici nu-I mai trebie pomeni. La fiecare a adus
câte un sac.
E o nefericire generală şi totală şi fiecare Bipolar e de alt fel şi nu
se înţeleg între ei (ca eu cu fratele meu) dar nu înseamnă că nu se iubesc de
la distanţă. Aici sunt cursuri speciale pentru rudele celo Bolnavi genetic din
Spectrul Afectiv. Cum Timi nu ştie suedeză nu poate participa la aceste cursuri
şi suedezii îi explică în engleză, special pentru el. I-au atras atenţia că e o
boală genetică gravă şi trebuie să mă îngrijească şi să stea lângă mine aici,
fiindcă eu am o fază cronică f. avansată şi nu mai pot sta fără tratament şi
nici să călătoresc prin România sau alte ţări, fiindcă, dintr-o dată şi pe
neaşteptate mă poate apuca o criză din senin, precum a fost cutremurul din
Oceanul Indian care s-a petrecut dintr-o dată. Aşa că el are rolul de
îngrijitor al meu în faza aceasta şi nu mă poate lăsa singură aici.
Femeia adică biserica. Maica
porumbiţei omeneşti este duhul sfânt. Porumbul pe Buridava. Legănaru,
Lumineanu. Dudău. Idu, Mir. Vers raţei leşeşti, puiului călare pe găină.
Răcoare argentiniană, soare pe Olt dinspre Dealul Negru. Aşezate lucruri, praf
altădată. Bibliotecă, moşi. La Londra, site, traducători. De completat
panorama. N-avem cale. Poate umor, o frică înveselită de amintiri
înfricoşătoare, dărâmate. Mobilul popii Goe furat. Nu e numai un câine ciont de
coadă. Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu. Podobie. Cea stearpă pe
prunca Maria hrăneşte cu lapte. Irmoasele celor două canoane. Podul vieţii se
naşte astăzi. Catavasie, icos. O, de trei ori fericit lemn (pe care s-a
răstignit Hristos). Nysa, tot acolo. Adăpost toamnei. Albă, în deal, de pe
şosea. Acustica Marcea. Maica Domnului născându-se a ne închina celui născut.
Fiindcă este catolic şi n-a vrut niciodată să divorţeze, eu am vrut de
mai multe ori, fiindcă vroiam să fug din România şi nu de Timi, acum ca un bun
creştin catolic trebuie să stea în Suedia cu mine, fiindcă boala aceasta nu se
poate trata în România. În felul acesta va deveni – prin bibliotecile de aici
şi prin cercetările ce le face zilnic – cercetător în drept internaţional
vestit în lumea întreagă. El stă în bibliotecă sau în dormitor unde are şi
birou de scris iar eu stau în living şi mă uit la televiziunea suedeză sau
scriu emailuri şi citesc ziare şi cărţile ce mă interesează pe mine. Aşa stau
şi regii şi se adună doar pentru a face copii. Doar cunoşti cazul prinţesei
Diana. Am văzut filmul suedez despre Line şi marele savant înnobilat pentru
descoperirile lui proceda exact ca Timi. Adică el cerceta continuu şi soţia lui
stătea singură şi-şi dădea în cărţi sau cosea etc., etc.şi alte îndeletniciri
feminine din aristocraţia secolului 18, în anii 1741 şi mai departe.
Suntem noi şi te auzim, să-ţi
pară cu atât mai miercuri. Dezlegare la peşte. Şi tu, cu viteza a V-a. Slujba
întâi pentru dumnezeire, fără nimeni. Relaţia amicală a popii cu morţii – pe
unii i-a condus. Ţigănci goale la crucea ăluilalt. Peste sutana neagră îţi
tragi roba odăjdiilor sub năpustirea soarelui în altar. Pleacă urechea ta spre
ruga mea. Femeia e biserică, după Grigore de Nysa. Auzi-mă întru dreptatea ta.
Amintire auditivă. Împărtăşire reînsingurătoare. O-ţi fi trecut în Germania. Dă-I cu Gherasim, Pimen, Norocel. Îţi
amortizezi investiţia. Popă sărac. Noana toată ascultare a fiului neavortat. Nu
voi muri şi voi fi viu şi vă voi povesti lucrurile Domnului. Auzim spusa
lecturată dogmatic şi ne sporovăim pe ale noastre (a neascultare). Citisem din
rădăcina lui Iesei, ăsta o ştie pe din afară.
Chiar dormea singur şi soţia dormea cu copiii. Aşa că savanţii
sacrifică totul inclusiv viaţa de familie pentru a face ceva serios şi durabil
în timp. Geniul înseamnă 99% transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie! A zis
Eminescu. Tratatul pe care Timi l-a terminat despre Buna Vecinătate, deja
publicat în Franţa, nu putea fi adus la zi dacă rămânea în România şi-şi
pierdea vremea cu politica de acolo. Însă numai acolo îşi poate bate
manuscrisele la computer fiindcă eu nu ştiu să I le bat, fiind începătoare şi
doar la faza de scris emailuri (corspondenţă). Oricum eu nu stăpânesc
computerul pentru lucrări ştiinţifice de anvergura cărţilor lui. Şi emailul îmi
ia mult timp să scriu, fiindcă n-am viteză. Uneori nu pot scrie deloc când sunt
în altă fază. Sunt în salturi, când sus, când jos, când în perioade normale.
Îl împărtăşeşte pe ăla mic, de-un
divertisment. Ana prăznuieşte cuvânt bun. Răspuns-a inima mea. Trage clopotul
peste trestie de scriitor ce scrie. Gata grijania. Încordează-ţi arcul,
Fecioară. Vinul prin tămâie. Prin biserică mi se spune scriitorul. Îţi pun şi
flori, făcuse Noana, trandafiri albi. Mărim preaslăvita naştere a ta. Lucruri
slăvite s-au grăit despre tine în cetatea lui Dumnezeu. Bucură-te ceea ce eşti
plină de dar, Marie. Dacă te mai gândeşti la mobil cădelniţând ca-n bărci.
Noana şi ea să aridice lumânările în sfeşnic. Parcă de unde răbdare să stea la
un loc, o fi tot ascultat, ăsta o ăăie muzical. Să se bucure cerul şi pământul
să se veselească. Din tinereţele mele multe patimi se luptă cu mine. Singura
care aduce pe singurul. Ăl bătrân se înfiinţează s-o meloeze. Dă mâna
colhoznic. Nebiruită… Se interesează de cele cântate.
Îţi scriu această scrisoare cu intenţia să te ajut să nu iei decizii
greşite fiindcă nu ştii despre ce-I vorba în propoziţie. Nu ai voie să o supui
pe Teodora (fata cea mică) la alte stresuri şi la alt măritiş, fiindcă boala e
incurabilă şi se transmite genetic. America este contraindicată pentru
bolnavi de nervi. Fii bună şi las-o în Germania şi stai şi tu în Germania cu bărbatul tău şi cu copiii tăi toţi.
Consultă-te cu psihiatrii germani. Iartă-mă că îţi spun că în privinţa
măritişului eşti ca Toni care s-a însurat de 4 ori şi o îndeamnă tot timpul pr
Teodorina să se mărite. Ca ce chestie să se mărite fetele noastre bolnave de
nervi şi care sunt deja occidentale şi pot trăi pe picioarele proprii, când
măritişul le pune în cârcă un bărbat de îngrijit şi femeia duce greul? E mai
bine ca în Suedia cu formula sambo (căsătorie fără acte) sau căsătorie la
distanţă (sarbo), adică stau la două adrese (bărbatul la una şi femeia la alta
şi se întâlnesc când au chef unul de altul). Sau ai un prieten şi nu stai cu el
tot timpul.
Citeşte fără ochelari. Popa ar
putea fi surprins. Ştie el frazele… auzit-am… înţeles-am… în pântecele fiarei
celei din apă Iona… duh de rouă aducător… focul în rouă l-a prefăcut… cel ce a
răsărit mai înainte de soare … din coapsele fecioreşti… popoarelor celor neascultătoare…
pricina apropierii neamului omenesc… străină este fecioarelor naşterea de fii…
ai odrăslit nelucrat pe Cristos… închinându-ne lui pre tine te mărim… blestemul
strămoaşei Eva s-a dezlegat. În baston, vezi că ţi se stinse lumânarea.
Veseleşte-te, Ioachime, fiind părinte născătoarei de Dumnezeu. Lăcaşul cel
dumnezeesc, muntele cel sfânt. Întru lumina ta vom vedea lumină. Şomaşi,
părinte, după mobil. Ai primit pentru mântuirea noastră a te întrupa. Copilul o
fi la mare. Să cădem la Cristos. Clopot. Cine face slujba? Că n-am mai aprins
lumânare ca data trecută.
Suedezele nu stau căsătorite mult timp şi soţii trebuie să participe 50
la sută (fifty/fifty) la toate treburile casnice chiar dacă sunt miniştri sau
parlamentari. Trebuie, de asemenea, să-şi ia concediu de maternitate şi să stea
şi ei cu bebeluşii lor. Ei trebuie să spele vasele şi să spele rufele şi alte
treburi casnice cot la cot cu femeile. Aici femeile au drepturi mai mari ca
bărbaţii şi legea ţine cu ele. E plin parlamentul de femei şi sunt f. multe
ministre. Eu sunt ‘suedeză’ (nouă) şi eu am drepturi mai mari ca Timi care are
cetăţenie şi pensie românească şi permis de şedere aici ca să mă îngrijească pe
mine. Şi ne verifică permanent dacă mă îngrijeşte şi dacă vrea să stea aici cu
mine. Sigur că poate pleca pentru perioade mai scurte când eu mă simt bine.
Să fi lipsind starea de
dumninică. Nume mai presus de nume întru numele lui. Tot genunchiul să se
plece. Luca. Fericit pântecele care. Pomelnice după evanghelie. Maria. Nu stau
nici jos, nici din scris. Ne rânduim ziua cu lumina întomnândă. Ne-om fi
înălţat în viaţă de ziua asta. Recreştinaţi, la ocazii, puteţi bârfi acolo, să
nu cădeţi la somn. Potopul nostru, de a Mare, soră-mea dintâi, copila noastră,
mama mare. Vă ridicaţi, miluiţi, şi vine iar pomelnic, sufletele adormiţilor.
Maria. Şi la vii şi la morţi. Cadou de lumânări. Vrea şi ăla mic. Străină le
este maicilor fecioria. Născătoare de Dumnezeu nenuntită. Cheamă-mă,
mântuitorule, şi mă mântuieşte. Mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea
veşnică. Ranele păcatelor. Cetăţean raiului. Cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit
cu frumuseţea cea dintâi iar împodobindu-mă.
Din 1999 şi până în 2003 (5 ani de zile) am fost într-o fază bună fără
medicamente deloc ci numai hrană naturistă care a făcut minuni în cazul meu şi
m-a făcut să arăt bine şi să slăbesc şi să fiu în formă (după cum aţi văzut
ultima oară când aţi fost aici, la noi la Stockholm).
Dar boala n-a dispărut aşa cum am sperat şi s-a cronicizat între timp şi am
intrat în psihoze manice sau depresive. Am crezut că am scăpat şi când colo au
venit valuri mai mari peste mine şi m-au dus cu poliţia fiindcă eu nu mai
vroiam să mă tratez şi să fiu internată în spital. Dar mă puteam sinucide, ceea
ce mi-a trecut prin cap (Dumnezeu să mă ierte, fiindcă viaţa şi crucea mea sunt
la El şi trebuie s-o duc până la capăt. Nemaivorbind ce ar marca-o pe Teodorina
care e tot mai îngrijorată din pricina mea şi a stărilor mele din ce în ce mai
grave).
În trei străluciri. Ne scoate din
focul de veci. Zelul îngenuncherii bătrânilor, cât să nu se mai ridice din
mântuire. Fruntea pe duşumea. Cu pace să ieşim din altar. Ai născut pe Dumnezeu
fără sămânţă. Invidia diavolului. Clopot (a treia oară). Treime clopot bătut.
Sfinţeşte aceste roade (roabe). Dacă aş vrea să fiu clopot. Încă un baboi la împărtăşanie. ‘Însuşi’ Eva
(nu pot să-l corectez de har). Simţindu-se înjosiţi, de ce, fără copii,
blestemaţi. O fiică. Puterea duhului o va umbri. Ocrotitoare în casă şi în
suflet. Împărată a împăraţilor şi maică a maicilor. ‘Însuşi’ noi, uşa
milostivirii deschide nouă, născătoare. Anul bisericesc începe cu sărbătoarea
naşterii născătoarei şi se încheie cu adormirea ei. Prin femeie, prin Eva, a
intrat păcatul în lume. A zdrobit capul şarpelui. Mama întregii lumi. Va fi
Iisus, adică mântuitor. ‘Însuşi’ Maria.
Eu nu funcţionez şi am prins un fel de fobie de oameni şi petreceri. Am
fost invitaţi de Crăciun de nepoata Monsegnorului Ioan Dan (Dumnezeu să-l
ierte) prieten cu papa de la Roma (actual) pe nume Mariana Samaniego care
lucrează la o firmă internaţională ce face parte din ITT şi circulă mereu prin
America Latină şi Europa. Ea este greco catolică la fel cu fratele mamei sale,
Monsegnorul, care a murit în America
Latină şi
oasele I le-a dus în România şi l-a îngropat acolo. Ea este f. serioasă şi f.
inteligentă şi solidă şi pricepe major lucrurile. E ca şi Timi. Ea a venit la
mine la spital când Timi era în România. Ea e f. solidă şi f. de caracter ca
majoritatea ardelenilor. Am fost de mult invitaţi la ei la mese f.f.
sofisticate şi ne-am simţit f. bine.
Fumuru, Paznicu, Puica, Văduva. Eternă
amintire eroilor noştri. 69 pe marmoră. Cursuri gratuite de calificare în
meseriile: horticultor, viticultor, zootehnie, apicultor, zidar, zugrav,
dulgher, vânzător, barman, ospătar, frizer, agent pază. Persoanele interesate
se pot adresa la Primării în vederea completării dosarelor de cursant.
Menţionăm că dezvoltarea competenţelor cetăţenilor României este o preocupare constantă a Guvernului
nostru pentru integrarea României în Uniunea Europeană. N-avem ce culege,
dragele mele, în rudarii ăia, nu vorbesc cu păcat, n-ai, n-ai, a lăsat boierii
pământul nemuncit. Şi cu banii şi cu munca şi când să culegi n-ai ce să culegi.
De ce plângi, lasă-I dracu’, la anu’ pui alţii şi-I culegi, lasă că-ţi dă el
Dumnezeu alţii. Atâţia morţi, atâtea flori la maică-mea nu mai ajunsei, cu eroi
pietrificaţi.
Ea şi soţul ei mi-au dat primii bani care trbuiau pentru fotografiile
de Top Model. Ei au fost de părere că e ceva bun fiindcă toate suedezele
Manechine se mărită cu oameni bogaţi. Una este măritată cu Thiery Rusel (?)
ginerele lui Onasis şi tatl lui Atina, fiica lui cu fata lui Onasis care s-a
sinucis. Suedeza (manechina) a crescut-o pe Atina şi i-a făcut fraţi vitregi.
La ei s-a simţit cel mai bine regizorul suedez Nalle Knutsson care era un fel
de manager şi sfătuitor al Teodorinei şi al meu şi a fost cel mai bun prieten
suedez al nostru (al meu şi al Teodorinei). Soţul ei este peruan, Eduardo, şi a
studiat dreptul în România şi acolo are birou şi se ocupă de ‘consulting’
pentru oamenii de afaceri români sau pentru suedezi.
Veni o femeie cu şoarţe, de la
Râioasa, cum cântă băiatu’ ăsta, eu mor, glas aşa blând, ca să treacă darurile.
Şi una din Stolniceni: are voce de înger. Fiu ploii. Îi plăcea rău. Mor. Nu mai
mor, că n-am coşciug. Cădea sub magnetismul Piteştiului încă un voiajor
rătăcit. Zburam pe la poale de pădure până la Craiova. Pe Curtea de Argeş nu se pierd, dar
aia e pasăre care dovedeşte Piteştiul. Popa porumbel, duh sfânt. Popie rurală
fuzzy. A de religie e borţoasă, nu stă, ai prioritate, îţi creşti enoriaşii de
mâine. Autocare de Normandia, veniţi, americani. Nu te mai perpeli să n-o tai,
că asta nu mai ia viţăl. Mi-a rămas căpăţâna, ficatul şi burta, mi-a plătit-o
mai bine decât abatorul. Am dat şi la porcii de copii. Am scăpat de mirosul de
bălegar, dar şi de lapte şi brânză. Am tăbărât pe Lucica, Petrică n-a găsit-o
ieri, era nora asta de se face mireasă.
Tot ce mi-ai descris depinde de boala genetică Afectivă care face
ravagii şi în familia voastră ca şi în a noastră (eu am un văr primar în
România care a fost pensionat acolo pentru Mano-depresivitate şi toţi verii mei
din partea lui Mama au probleme cu nervii), dar n-au cum să se trateze ca aici
sau în occident şi atunci se îndoapă cu benzodiazepine (diazepam, nitrazepam
etc.) care aici sunt clasate ca droguri şi dacă aduci o cantitate mai mare
aici, te duce la poliţie şi te poate chiar închide pentru trafic de droguri,
fiindcă aici sunt interzise şi te notează pe computer. Eu le cumpăram de la
prietenele mele farmaciste fără să consult permanent un medic şi să fiu în
vreun fel de tratament. Acasă nu există nici un fel de psihiatrie şi nici un
fel de tratament permanent pentru bolile Afective. Acolo ţi se dau calmante
(benzodiazepine) şi unele medicamente vestice fără să aibă experienţa efectelor
secundare.
Lucica îşi însoară pe Dan cu
Loredana pe 23 oct. – Un suflet cald să mă-nţeleagă L-am căutat o viaţă-ntreagă
Să fiu a lui să fie-al meu Azi se-mplineşte visul meu De-acum la bine şi la rău
De-o fi uşor sau de-o fi rău Prin viscol brumă sau prin ploi Pornim alături amândoi. Raţe mute, trei
d-elelalte, le taie, te scoală din morţi, psi, psi, leşeştile, am gâşte zece,
pasc la câmp. Duci laptele la al treilea copil. Petrache hrănea poştăriţa, îşi
garase şi ea albastra la el. Cine a mai murit ea ştie. M-aş ocoli şi eu, n-ai
mai da de mine. Ai 36 de ani, fă masterat. Am plâns-o pe Veta. Nu mai avem ce
discuta. Cânta popa şi tu taineai cu o marceană. Ai năduşi, mai e un pic,
suntem cu ochii pe ceas. Busuiocul mă face zepelin. Mă puseşi pe felie. La ora
optişpe în Militari. Busuioc din pieptul stâng. Rezervările au prioritate.
Revers englez argentin.
Ca să zic aşa în România sunt toţi drogaţi fiindcă f. mulţi iau
benzodiazepine. Dacă ai cunoştinţe la farmacie (dar şi fără cunoştinţe), le
poţi cumpăra fără reţete de la doctori psihiatrici (ca şi în America, de altfel, unde mi le
cumpăram fără probleme). Aşa că vorbesc cu păcat despre Rene când spun că s-a
drogat şi a băut, fiind şi el Mano-depresiv nediagnosticat şi netratat şi i-ar
trebui tratament de acum încolo fiindcă are doar 33 de ani şi s-a lăsat şi de
băut şi de droguri la ora actuală. Dar boala genetică îl face f. nefericit şi
însingurat. I-a spus Teodorinei că deşi e bogat acum, e cel mai nefericit om de
pe pământ şi s-a dus în Tibet
unde a construit o Mănăstire pentru Dalai Lama. Are inimă f. bună şi e f.
generos şi nu ţine la bani. E cheltuitor şi nu-I pasă de nimic. Se pare că i-au interzis
medicii să aibă copii?!
Merciless ghost over fountain,
stay away. Do precisely a translation from a memorial poem, no song, even
amnesia doesn’t speak. It was beer-cerveza, a Latin macho always singing. Say
help, far is pampa, a dance over, memory a rule, don’t cry, less baldness,
blond greeting psychosis. Don’t farewell if only money plant, under pretentions
you may be posing some contract from holyday. Such is swearing, check it and
us, over promissions with illusions hardly understandable by voyeurs of
improvisations to 36 like woman of grenaderos with child showing the valley
down her back, separation of just family wife and a boy. Brambureala, what can
I do if no sit. I am with little niece, one full, one half chair which
stretches, and what daddy fool love of old with baloon, this waste and why did
you call it junk.
Aşa că deşi are jumătate de avere pe numele lui el se simte f. rău şi
de abea face faţă să se ducă la biroul lui somptuos unde el este Şef. L-a pus
pe Burbu aproape de el şi locuieşte cu soţia (Burbu s-a însurat de curând) în
casa lui Rene. Boala aceasta este multifaţetată (se poate s-o ai şi tu într-o
formă atenuată, de vreme ce eşti aşa de inteligentă şi curajoasă şi temerară).
Aşa este în realitate. Ce să ne amăgim la vârste târzii? Eu nu mai ascund acest lucru şi lumea trebuie să
afle că mă simt f.f. rău şi nu funcţionez. Mă simt rău de mică şi de f. tânără.
Eu pe mine nu m-am înţeles. Cum să mă înţeleagă alţii? Deci, Timi este un erou
care a supravieţuit tuturor intemperiilor de i-a mirat pe suedezi. Tu ai 40 de
ani de stat cu Ghiţă şi tu eşti o eroină după calapoade suedeze, care sunt cei
mai mari specialişti din lume, fiindcă aici toţi sunt stricaţi la cap şi de
aceea îi îndeamnă să se corcească cu gene sănătoase de pe tot pământul, sau să
înfieze copii şi ei să nu se mai reproducă, fiind consanguinizaţi.
I may need sustenance as supervision, vigil, chit again,
did I give’em sit written hand, played a mime of dense hallo, a feeling of
intense separation, there is a right to euphory of regret. In advance, some
error with hot lady. Come, I go and I don’t stay any more arrived in the other
language, peronal sway as in dictionary searchseats checked from above. Rainbow
and evening star in chaos Taos.
I’d renonce to former name of verse. Remoteness, writer and saint, literature
and hermeneutics. Pann Yehova, oxen by book. Ready-made freshness, God’s greed.
Useless self-discovery of verse. The better and the worse. Soft mist over
pacient peaks. Yellow butterfly. Sudden confidence, poetical trust, plus
detachement from any judgment. Millershine, Morăreştiampton. Fixation on mother
fall under father’s beat.
Prin urmare, eu sunt la mine acasă aici. De aceea, am găsit şi
înţelegere la suedezi şi ţin cu mine (nu cu Timi) şi controlează dacă mă
îngrijeşte sau nu, fiindcă i-au spus că-I ceva serios şi că pot să mă sinucid
(nemaisuportând durerile şi susurile şi josurile) şi că am nevoie de cineva
lângă mine tot timpul care să mă vegheze şi că trebuie să fiu în contact
permanent cu Spitalul şi cu doctorii psihiatri. Nu-I glumă şi pe deasupra ştie
toată lumea, exact ca în cazul vostru, fiindcă ne cunoaşte f. multă lume şi a
mers buhul şi printre românii din străinătate, că doar avem prieteni peste tot
şi veştile acestea sunt senzaţionale şi şocante. Aparenţele înşală. Iată nişte
versuri ale unui poet din Bucureşti: Eu sunt nebun, Ei sunt cuminţi, Mie nu-mi
plac nevestele lor, Lor nu le place iubita mea…etc.etc.
Keep alive my little everything.
Own thoughts reversed by blinking pampa now green trees on retrait. My Nobel
award was good news in Lebanon.
So shipish she passed. We stay , daughter, speechless in the middle, far from
beginning, closer enough to the end. You refuse who, those down will be back
up. Tiring language of lost energy, too free. I did ask, too. You loked my game
of composition, still two, no, not one, no, somebody took it before me, one,
can you give it to me, yes. Cheer on, Dacos, motherfucker. Have glory of
confused moods, morning church, small
Saint Mary, her Birth, patron the same will in sleep of death, kind of
exorcisation, what do you think, with long sounds as for singing. So many times
again, same places and players, white people’s trance of Wednesday.
Sunt multe simptome ale bolii lui Ghiţă comune cu mine şi altele specifice bărbaţilor
cu gene deviate afectiv. Nu-I de mirare că eşti în confuzie. Pe deasupra Gigli
mai are şi diabet şi medicamentele pe care le ia + stările de jos creează pe
lângă altele şi probleme sexuale (nemaivorbind de stările depresive şi
medicamentele împotriva lor etc. etc.) Sexualitatea nu funcţionează cum trebuie
la bolnavii de nervi. Sunt mai mult romantici şi pe toane. Îţi scriu după
cartea ştiinţifică despre bolile afective (pe care ţi-am menţionat-o deja) pe
care o studiez (citesc şi recitesc periodic), de ani, de când am primit
diagnosticul fatal şi stigmatizant printre români dar nu printre occidentali şi
nici într-un caz printre suedezi, unde avem drepturi mai mari decât oamenii obişnuiţi
şi normali.
Little valley forest between
harvests gave to Lahovary family some two centuries shadow and hunt. At least a
backwardness for listeners, I listen,
you trace back a few graves with heroes. Chit (cheat?) me, kill me, asks from
movies but provinces. How nicely advertised
in forest your government.. Argentina corazon. School kids,
army lads, church olders. Ours wouldn’t sing on the way like yours. Field
plateness sent further back the forests, some tiny on coming. My secrets are
secret to me firstly, and by chance to others. Even my stay in Stolniceni,
after Buenos Aires,
wasn’t that open news. Relatives and city connections were told otherwise. Such
could be the return to Patagonia. Deaths
doubled, tripled like medals. I didn’t reject you, dear sister, I am not IFLA
Express and you aren’t me. Green grass in flame opposite oil diggs. Such is my
ended pacience sweet pasion. Big ravens,
small hunters.
În Suedia trebuie să se facă şi să se acomodeze toţi după stările
noastre, fiindcă sunt înnăscute şi nu suntem vinovaţi de nebuniile pe care le
facem în anumite momente şi perioade de timp. Acţionăm impulsiv, fără să ne
gândim şi putem face erori fatale şi grozăvii imprevizibile, pe care apoi le
regretăm şi avem remuşcări şi ne chinuim. La pensie nu mai e cazul să vă
separaţi (nici vorbă să pleci în America taman cu fata cea mică şi
să-l laşi singur pe Ghiţă, grav bolnav. Din cauza asta ţi-am spus că nici nu-I
voie să călătorească etc. fiind aşa) sau să divorţaţi acum, la sfârşit, tu ai
obligaţia creştinească de soţie să-l îngrijeşti pe Ghiţă chiar dacă a greşit
vis-à-vis de tine şi nu poţi ridica piatra, dacă ştii pilda lui Iisus Cristos
legată de Maria Magdalena. Alţii consideră că tu ai greşit faţă de Urşi, adică
de toţi, şi că nu te-ai gândit decât la tine şi după tine ‘Potopul’.
Te-am dat dispărut, ce e
cretinitatea asta, şi soră-ta, redial, am ajuns, proasto, joci canastă, dacă nu
e apă caldă da, cum dacă nu e, păi glumii, e baia liberă, nu. Am jucat, am
bătut, amor, ziare, porno, mai, nu, nici prea, la re. Cutremur de 6.3 în Argentina, s-o fi clătinat Lancaster, dar Obeliscul? La o conferinţă, în
străinătate, sau înăuntru, ne strângeam într-o încăpere, aşezaţi în fotolii şi
ascultându-ne, eu îl auzeam pe Grigore Popa, între alţii, la costum cu cravată,
apoi, separat, pe Noica, parcă nu-I întrebam destul, iar vrând să-mi spună
Noica unde mă plasează printre discipolii lui, mi-a răspuns o femeie, un medium
prezentabil, în genul lui, la mijloc, că n-a fost un curs tare. Ionuc, aici îţi
tradusesem, eram o bandă de poeţi înainte de film. Cum n-am lipsi şi-am fi la
Troia. Copilul puşcaşului tremura că era fără bodyguarzi. Cezar îşi sugea
hemoroidul cu mine.
Cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat. Sunt de acord că
Crucea ta e mare, dar a lui Ghiţă e şi mai mare (şi a copiilor tăi) din cauza
bolii genetice care îl chinuie şi-l face nefericit şi neînţeles şi neputincios
etc. El nu îşi dă seama, fiindcă nu a mers la Psihiatri şi nici la psihologi şi
o duce pe picioare nefuncţionând cum trebuie şi nici el n-a citit nimic despre
Boala Afectivă Genetică din toată familia lui neştiind nici germana, nici
engleza cum trebuie, şi în româneşte nu sunt cărţi ştiinţifice despre această
boală care e f. comună şi la români, dar o duc în tăcere şi ascund acest lucru
şi se tratează cu alcool şi benzodiazepine, care aici sunt considerate droguri
şi nu le poţi primi uşor de la psihiatrii suedezi. De pildă acum am primit un
medicament ‘Oxaskand’ fostul ‘Sobril’ care e tot din gama benzodiazepinelor şi
e clasat ca un drog
Am mai cumpărat o dată mătase,
cred că le-a dat cu spray, o naştere uşoară, a mică printre roţi şi
călători(i), faceţi ceva cu prazul acela, măcar atenţionaţi. Cât să dau de
carnetul-tigru şi de OCLC Calif despicat pe Temaiken. Voi fi în rai de an,
replici transcrise o viaţă, pauză-intent, traducere cu proba adecvării, un
imperialism literar, o selecţie darwinistă. Fă-mă biserică, paratrăznet,
mobilier de grădină. Cum ne erau stejarii. M-au păcălit tufele. Părinţii noştri
citeau biblia şi poveştile, cartea s-a contrapus ascultării de melos şi logos.
Oborul Răcari. Chindia, 27m. Voievozii noştri cei mari vestiţi în pace şi în
război (de la 1386, Mircea, la 1714,
Brâncovenu; Vlad Înecatul a domnit între 1530-1532). Am permis, unde, nu-l am
la mine, stai mă că nu eşti mare ministru, n-ai completat, eu nu, cum să
completez eu, n-am mai auzit aşa ceva, mai sunt şi alţi oameni, ce te uiţi aşa,
merg cu naşu’, o vizez eu în Bucureşti.
Fiindcă cred acum că şi Viluţă (Dumnezeu să-l ierte) avea aceste gene
şi de aceea a băut şi era cum era (a divorţat de prima soţie şi a schimbat
atâtea femei înainte, când era tânăr etc. A făcut mai multe facultăţi etc.) Pe
mine m-a lămurit cel mai bune Dr. Bărbuţiu (psihiatru de mare clasă, însurat
aici demult şi având copii cu finlandeza-suedeză care-I este soţie. Arătoasă ca
şi el, de altfel, şi mai este şi Capricorn ca şi Teodorina pe care a apreciat-o
f. mult şi a zis că bine a făcut că a plecat de aici şi că este în Show
Business, fiindcă toţi artiştii sunt ca ea şi se potriveşte şi cu Suedia şi cu
suedezii. L-am ţinut informat despre ea şi cum îi merge cu sănătatea şi ce mai
face. Dumnezeu să-I dea sănătate lui, familiei lui şi băiatului lui care e la
Londra şi el. Aici are cabinet particular şi are puzderie de pacienţi de nu-I
învinge.
I-am dat zece, să nu scoată
pistolul. N-o lasă de la Academia de poliţie să vină la cursuri civile, iar
acolo pe jurnalişti îi consideră de birou. Ar fi publicat în revista lor până a
fost cenzurată. Altura ţepeşirii, cu pişarea, înainte, în spatele turnului, a
vinovăţie, genul cleptoman ori câine. Nu urcasem de 50 de ani. Daţi-mi o sută
de lei, păi n-am, eu v-am zis, consumaţi afară, şi dacă vine poliţia, dacă vine
patronul să vă dea explicaţie, n-am venit să mă cert. Îţi spui eu altă treabă,
ştii ce-am făcut, mi se pare că ţi-a spus ăsta, am dădăcit-o eu cât am
dădăcit-o şi a mers becu’, n-am mai stat după fire ca orice prost şi s-a dus
dracu’ instalaţia motorului, ca lumânarea rămânea, se aprindea şi revenea, trei
motoare am care e arse, le omoară, c-a forţat curentu’, se vedea când
se-aprindea. S-a nimerit cu cearta şi aia a aruncat vina pe el, aia e cafea cu
frişcă, nu e îngheţată.
El mi-a semnalat-o pe Kay Redfield Jamison – celebra model mondial şi ea însăşi Mano-depresivă. Mi-a
făcut cadou din cărţile ei şi mi-a recomandat Tratatul. Cu atâţia doctori în
familie ar trebui şi tu (şi ei) să citeşti nişte cărţi despre Spectrul Bolilor
Afective şi Diabet şi pe deasupra despre efectele secundare ale medicamentelor.
Nu te supăra pe mine dar eşti f. ignorantă în privinţa bolii genetice a
bărbatului tău, moştenită de toţi copiii tăi, fără doar şi poate, dar în grade
diferite. Ce le ceri tu copiii tăi nu pot face a la long. Există un tratat de
900 de pagini în engleză ‘Manic Depressive Illness’ pe care ai putea să-l
comanzi prin librării din Germania în America şi ar trebui să-l citiţi cu
toţii, şi copii şi nepoţi, ca pe carte de căpătâi, fiindcă ţi-ai explica multe
nedumeriri.
Expresso cu frişcă, italieni prin
Târgovişte, Guillermo vânat de Guillaume, crainic lainic într-o ţeapă, spaţiu
netorţionar, ochi nemarinar, tresaltă unghiile zeului decapitat, patronul ne
dezmormântează, ăştia mi-or desfiinţa Trivium, nu te-a controlat nimeni,
probabil garnizoana, mă ce-a-njurat-o unul din maşină, degeaba, cum să ne
asculte în liceu, dacă vream mă duceam la oră dacă nu nu, înainte dacă ştiai te
duceai, poţi să rămâi în armată cred că da, jandarmi nu poliţie, ai doi covrigi
de la catedrală, nenimerite lumânări de la mitropolie, mătură sticle bucăţi pe
împuşcarea lui Ceauşescu, du-te dracu bă de handicapat că te leagă ăştia aşa
zicea şi căpitanul bă adevărule că aşa e bă ăla din Timişoara care s-a împuşcat
în poligon Iordache în Germania, ce mai fac mă jepatele de cadre, îţi face
raport de două ori pe săptămână, suntem mulţi.
Eu, aici, m-am ‘luminat’ şi m-am deşteptat şi am devenit ‘propria mea
psihiatră’. Citesc cu atenţie toate datele despre medicamentele pe care le iau
şi am citit multe despre această moştenire genetică nebună, inclusiv acest
tratat în engleză. Bolile acestea au caracterizat toate geniile nebune ale
omenirii. Sunt cei mai neînţeleşi şi nefericiţi oameni de pe pământ, de aceea
se sinucid, devin alcoholici sau se droghează. Nu sunt buni soţi şi nici nu pot
sta căsătoriţi fiindcă ei înşişi nu se înţeleg pe ei, cum să se acomodeze cu
alţii. Sunt f. singuratici şi fac nefericiţi şi pe cei cu care sunt căsătoriţi.
Şi mai ales le fac şocuri şi-I bagă în confuzii. Plus că-I fac de minune cu
nebuniile ce le fac în anumite momente. Este vorba de o boală f. f. gravă şi nu
are rost să fie ascunsă şi mai ales netratată. Eu te învăţ de bine. Tu faci ce
vrei. Nu-I cu supărare.
E mai bine aşa, eu pe peron, când
eşti răcit astea te face bine, strepsil, eferalgan, da’ degeaba, tot cu astea,
i-a zburat creieri mă în poligon, i-a sărit clopoţelu’ şi la foc automat, da’
vezi că nu s-a dat de gol nebunu’, ce bilet, păi dacă a ieşit din gardă
dimineaţa şi mai avea juma de oră şi avea şi muniţie de război, şi ce i-a
făcut, nimic, dă-te, le omor pe gradele alea, cel mai mare prost am fost,
fi-ţi-ar gradatu’ mă-tii, ăla la pregătirea ta de ajutor de comandant de gardă,
mi-a luat funcţia de sergent, trimite treizeci de mii, nu mai da, poate să
nu-mi dea nici soldă, tot banii de-acasă, pe două luni are să-mi dea banii de ţigări,
sunt mulţi de departe şi le trebui’ de bilete, să m-aducă el aici, îl ia mama
dracu’, mă duc în partea asta, n-o iau pe stânga, o iau spre dreapta, o să vin
cu sticla pe drum să-mi dea amendă.
Mulţi s-au supărat pe mine din cauză că m-am decis să vorbesc în gura
mare despre nebunia familială de ordin genetic şi care se moşteneşte în forme
tot mai grave şi mai accentuate. Doctorul Bărbuţiu, celebrul psihiatru român de
aici care m-a luminat şi mi-a spus să citesc acest tratat al unei Celebre
Mano-Depresive Americane mi-a spus să nu-mi fac probleme şi complexe fiindcă în
România nici unul nu mai este normal şi nici românii din străinătate nu-s
normali. Să n-avem vorbe. Se pare că nu sunt un caz izolat şi nici singură. De
aceea m-am gândit că experienţa mea poate fi de folos şi altora. Te poţi
aştepta la orice de la un Mano-depresiv în anumite momente de
iresponsabilitate. Nemaivorbind că nu ţin la bani şi sunt şi f. pârdalnici şi
trăieşti riscant cu astfel de monştri sacri.
Ce înseamnă asta, Rebeca, hai că vine
trenu’, lăsaţi-o mă aici, şi e cu rochia aia, ce-ai. Ne umplem preajma. Unde ai
pus buchetul de flori. Cetate în loc de mormânt şi bocete. Care ştergi
mizeriile. Da’ şi literatura, un aranjament. Copilul orăcăie la handicraft-ul
mutei. Agrafe, mătănii. Pe toboganul aichiu-lui, chiul copilului Nilului. Şină
ruptă, traverse presărate, iarna rânei, fumul inoxidabil. Pune-I picioarele şi
capu’, aşa, gata, lupu’ să vină să-l ia, e răsfăţat, îţi face injecţie dacă nu
taci din gură, hai, hai, gata, Rebeca. Zigzagată gârlă stătătoare. Hai băieţi
seminţe băieţi mari şi bune mamă a sosit Macarena. Pampă, bărăgan, stepă,
ierbiş. De ce-ai luat-o dezbrăcată, e ruşine, hea, asta de unde ai luat-o, a
fost îmbrăcată, părul unde e, a dezbrăcat-o asta mică, e chelioasă.
Bărbatul tău te iubeşte pe tine şi numai pe tine, dat fiind ţăran la
bază (ca şi Bărbatul meu) are o concepţie ţărănească despre familie şi
‘muiere’. Ori tu eşti de la oraş ca şi mine şi suntem din aceeaşi zonă. La
ţăran întâi e familia lui şi nu e ca în Biblie, din păcate, unde se precizează
că soţia şi soţul sunt înaintea familiei din care provii. Familia e un clan
tabu a la Mafioti şi soţia trebuie să se acomodeze acestei familii f. largi. În
cazul meu intrau părinţii, fraţii, verii şi tot Maramureşul! În cazul tău intră
numai Viluţă şi Prof. Ursu care era o somitate ştiinţifică şi în fruntea Ţării
Româneşti care era comunistă şi anti-cristă şi sinistră (nu el a adus şi a
făcut comunismul în România) în care nu era de stat şi de trăit, cu atât mai
mult cu cât erai mai sus.
Umbli cu auru’ după tine, aşa e
umblă cu auru’ după ea şi i-a luat ochii. Amiază mai de aur orbului tigru. Zi
cât e ceasu, două jumate, che ore sunt, due trei sferturi, cum se spune
quaranta cinque, se spune meno quatro, păi cum trei fără patru, sfert da,
quarto, ca şi-n germană, n-au was ist das, de câţi ani eşti tu, traducere
liberă, bis, înseamnă vachtenzi, cum te cheamă, Rebeca, căpşuni(e)
străine,quaranta settanta. O Valahie, piqueteros, nici un dor ecuador, drum
argentinian la Râmnic, la Târgovişte, seminţe, da mamaie, da bozilor cu
fluture, unde mergeţi, la Bucureşti, am scris. Semiotica pământului ca a
genelor. Arhitecturile să nu uzurpe ce pregătindu-mă oi şi ajunge. Băiat
cavler, ce s-a luat ăla de tine, ştiu eu, vai de capul lui. El venea din Austria, în
gară la unguri zicea să-l sun. Ce ne-o strânge cureaua toamna în dodii.
Eu te înţeleg şi îţi admir curajul fiindcă şi eu am riscat totul,
inclusiv viaţa mea şi a lui Timi şi a fetei să mă scap de acolo. Eu mă
sinucideam dacă mai stăteam acolo. Devenise insuportabil pentru nervii mei
subţiaţi la maximum. Nimeni nu şi-a luat lumea în cap de bine, ci de mare
necaz. Iar pentru bolnavii de nervi dezastrul era la puterea 100. Faci ce poţi
şi ajungi unde poţi. Eu aveam planuri cu Canada fiincă ştiam şi engleză şi
franceză şi românii stau bine acolo. Cum ai crezut tu că poţi să-ţi faci de
cap, cu toată valoarea ta intelectuală reală şi inteligenţa ta? Păi, draga mea
prietenă (de un fel cu mine), să-ţi pară bine că ai scăpat cu viaţă (ca şi mine
de altfel) din cauza securităţii şi nu din cauza cumnatului tău Tutu (Prof.
Ursu). Eşti greşită şi trebuie să te împaci cu el după vorba lui Nichita ‘Hai
să nu ne mai supărăm fiindcă nu avem când să ne împăcăm’.
Toată viaţa am iubit vocile,
frăţia cea mai dură, ori iadul (adu-l). Mai avem un pic până departe, Rebeca.
Mi-aş scrie din cuţit nume de gaucho, rar conchistadori, poate turci. Peter e
Priam, înţelegându-ne între bătrâni pe potecile galopului încetinit pereche. Orăcăie
iar conversa Rebeca, veniţi încoa s-o luaţi cu injecţia, mai tare, nu e frumos,
şi mai şi, uite sacu-acolo, mai am doi, mii de Rebeca, scrisul s-a proscris din
armament, poate că plângând Rebeca îşi încearcă hamul să fii şi mai fericită ca
europenii tu, mie-n Argentina intangibilitatea tango, tati, să-I trimiţi lui
Rebeca bicicletă. Şi fata noastră prin Germania
la nemţi. Destrămare insesizabilă a nu ne fi scârbit de robie, oarecum ai
aerului fetid prin diftină, cadavrele ne împrumutară curaj. Ce mai stai,
haimana, clăteşte-ţi foiala ficatului, încătărămează-ţi mâncărimile.
Nu mai dezgropa morţii şi trăieşte în prezent. Nu în trecut şi nici în
viitor. Numai în prezent. Fiecare zi pe rând, mulţumind Tatălui Ceresc pentru
câte ţi-a dăruit şi din câte te-a scăpat cu viaţă. Ce-ţi mai trebuie? Doar nu
mănânci cu două guri. Ia gândeşte-te un pic la cei din România. Ia du-te să
vezi ce prăpăd este de mi-am dat haina de pe mine când am văzut în plină iarnă
o ţigancă în picioarele goale şi dezbrăcată cu un copil în braţe. I-am simţit
frigul ei şi m-am impresionat f. tare şi m-am dezbrăcat şi am îmbrăcat-o pe ea
făcând o reală pomană pentru cei dragi! Aşa am rămas eu acum fără paltonul meu
îmblănit şi fără pulover. O să trebuiască să-mi cumpăr altul la fel doar că
este tare scump. Eu repede dau totul în impulsuri momentane. Eşti într-o
confuzie totală şi nu cunoşteai sistemul acesta totalitar din România, în care
nu se mişca în front.
Nu meritam pelagra în Agra,
aşteptarea trenurilor în viagra, pedeapsa lâncedă, râncedă, parcă pe culoar mai
brează brânză, miroase a mucigai de-a căprioara beizadelei, cum şi pe secetă
prag de puşcă, transubstanţiată indolenţă, dolenţă, ramura după-ţigăncii, babei
romunale, d’abia suntem în Chitila la fabrica de bere, cam ţigănoasă eşti şi
tu, Rebeco, o fi femeia biserică, de-oi creşte şi tu în alternativa salvelor,
hohotelor. Aici ce-a fost, pădure, ce dracu’ a fost, bă, da’ cam se vede, da,
bă, uite urme, aici a fost triaj, triajul mare, am văzut eu trenul ăla trei şi
douăşcinci, 3 jumate da’ un pic mai stă, da, mă, nenorocitu’. Ca şi cum n-am
fost în Argentina
oraşele milonga trepidând-o. Turnul ăsta chior de zeci de geamuri, copie,
amurgul nelipsindu-ne din sânge, cinci maşini la loto, topită ţara, chei
groase, nu forţaţi, aruncaţi-le, rezervorul din plastic, minte de român, o
piatră şi ai pierdut benzina.
Tu nu te potriveai în context şi nu pricepeai că nu eşti liberă să faci
ce vrei şi să-ţi trăieşti viaţa după placul tău numai cu bărbatul tău. Acelaşi
caz am avut şi eu cu Timi. În plus, Urşii se iubeau şi se simţeau legaţi
împreună indiferent de situaţie. Tu i-ai creat fratelui mai mare al lui Ghiţa
(Prof. Ursu) mari probleme la cadre, dosar şi securitate, cu concepţiile tale
occidentale şi cu felul tău de a fi de tip vestic (studiasei la Londra, parcă
aşa reţin eu?) şi cu voluntarismul tău şi cu faptul că nu ţineai seama de
comenzile de tip totalitar comunist. Este normal să te pună cumva la punct şi
să se distanţeze de tine fiindcă le puneai viaţa în pericol la toţi, nu numai
ţie, în primul rând şi familiei tale şi copiilor tăi. Desigur că-l montau pe
Ghiţă să te pună la punct fiindcă el asculta de tine şi tu erai şefă acasă la
voi şi nu el.
Sângele macilor sub cetăţenia
pălămidei. Gardul l-au furat ţiganii, i-am văzut. Vastitatea tigrească a pampei
aureolează curcubeul antarctic. Ş-aolică Shaolin, globulele ferentarianului
norveg, Atenţie, să-l ţii minte, abia încurcă scenariile, un Cairo împins de pampa în bazar şi bulevarde
postmoderne, cu bibliotecare, cu Plata, cu lume, nervi, aere. Cumpăr cu Plata
nişte mărunţişuri, le punem într-o geantă neagră, lasă că o iau eu, ea se mai
duce, mă duc şi eu, la un largo, uitasem geanta, mă întorc, mă uit după altele,
în sens contrar, trec, uitând, revin într-acolo, a doua, a treia oară, uitând
că am uitat, dau de Plata, îi spun, că aia e, lasă, nu, iau un bus , înghesuit,
control, un bilet în mână, de acasă, trece, zâmbet, jos, era de la ei. Plata că
se aruncă de la etaj, dă cu pumnii în mine, de formă, apoi să-şi pună ventuze
cu Popescu.
Ca dovadă că până la urmă El i-a trădat pe fraţi şi te-a ascultat pe
tine şi a rămas cu fata voastră bolnavă de nervi în Germania
unde există tratamente adecvate, spre deosebire de România, unde nu există
tratamente aşa sofisticate. Bine a făcut! Bravo lui! L-am felicitat personal şi
l-am încurajat în continuare. Staţi liniştiţi acolo şi nu vă plictisiţi fiindcă
‘numai proştii se plictisesc singuri’. Iată că fata voastră este bine astăzi şi
termină facultatea de medicină. În România era pierdută. Acesta e mare cadou de
la Dumnezeu, chiar o minune. Rugaţi-vă cât mai des. Tu ai creat un dezastru mai
mare ca şi mine cu Timi (deci suntem de acelaşi fel şi de aceeaşi concepţie, de
aceea ne înţelegem aşa de bine şi putem vorbi deschis. De aceea îţi şi scriu
această scrisoare lungă), fiidncă cumnatul tău era în fruntea ţării şi nu la
ONU ca al meu. Timi era prieten cu Urşii şi de acelaşi fel cu ei.
Totul pentru ţară,
nimic pentru noi, Barbu Catargiu. Acum, nimic pentru ţară.
Rame de ochelari din filmul Se aprind făclile. Mucius, ne ardem o mână. Meserie,
te halesc, da’ n-am scule. Bei cât poţi, da’ nu mai mult. O manea costă 500
euro. Am reţinut suedezul. O empatie de râşniţe, şnururi, Shun. Îţi dau şi
lumânare, aveam o lanternă. Sap negus în Lagos.
A, ai prins-o, că nu l-am băgat pe tot, aproape se-ndoaie, o luăm de la capu’
ăla că e mai gros, măcar p-asta poţi s-o faci mai mare, aia de unde o fi în
geanta mea, dă lanterna că mă duc după ea, da, Viorele, nici gând, nu se mişcă
nimic cu lanterna, vrei să mă uit cu lumânarea, mai bine aş face-o mai mare în
debara, auzi, da’ dacă o bagi în două, poate vine mai drept, să aibă oarece
tărie, cine ştie ce e p-acolo pe dedesubt, nimic.
Să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele tale că ai scăpat cu viaţă
şi tu şi Ghiţă şi copiii voştri şi fraţii lui Ghiţă, inclusiv Viluţă. Sigur că
ai fost pedepsită exemplar şi dur şi sigur că te-au dat afară şi sigur că au
făcut presiuni tot timpul ca Ghiţă să divorţeze de tine (după cum s-au făcut şi
în privinţa mea tot timpul şi eu însămi am vrut să divorţez de mai multe ori –
cei cu gene deviate nu stau mult căsătoriţi, fiindcă nu se pot acomoda cu
nimeni şi nici alţii cu ei. Am vrut totdeauna să fug în Occident cu orice preţ,
exact ca tine!) Vreau să ştii că mie nu mi s-a dat permisiunea să mă căsătoresc
cu Timi, fiincă nu aveam nici un membru de partid în familie şi am avut
deţinuţi politici – fratele tatei cel mai mare fiind favoritul lui Iuliu Maniu
de la Ţărănişti, cununat chiar de el şi de omul lui de încredere şi era
căsătorit cu tanti Yvonne ale căror mătuşi erau domnişoare de onoare la Curtea
Regelui Hohenzolern, başca alte glorii.
Nu s-aude, pe undeva prin spate,
nu contează, da’ s-o văd, s-a prins ceva, a luat-o spre stânga, s-o ia mai pe
dreapta, mă laşi da’ tu să ţii lumînarea, s-o apuc, ai băgat lumânarea, ia
stai, că nu se vede, eu văd ceva, da’ să nu-ţi închipui că sunt, dă, lasă, dă
mâna, fă şi semn, hârj, unde mă-sa o mai vezi, stai să bag mâna, daţi-vă la o
parte, aoleo, complicăişn, aţi da, ă, l-am agăţat, de tot, am agăţat-o, am
scos-o, aia e, a, ce, hai că eu ţin de ea, trebuie să ajungă în partea ailaltă,
ţineţi de ea, trag, poate iese goală, a ieşit cu capul deja, trageţi, ia uite,
să nu ziceţi că n-am tras, am zis de 3 m am luat de 4 m, mai bine, raftul mai
sus, ai altele da’ treaba ta, trage tu asta, făraşul, ia uite, o bucată de gresie, stai să vedem
unde e balamaua, adică dacă mi-o tai, uite de aici exact până aici. Raport
tăierea dulapului.
Tata fusese proprietar de mori şi f.f. bogat. ‘Om de afaceri’ fără
şcoală înaltă ca fraţii lui cu doctorate ‘Magna cum laudae’ la Paris. Plus, felul meu de
a fi ultra excentric, artistic şi grandios ce caracterizează genele deviate din
capul meu, nu se potrivea în contextul comunist, ca ‘nuca în perete’. Eu nu
eram şi nu sunt potrivită pentru a fi ‘soţie’ de diplomat nici chiar vestic
darmite comunist. Şi nici nu-mi place şi nu mi-a plăcut deloc, ba mi-a
displăcut teribil, la Ambasada din New
York. Dacă era după mine, noi nu mai veneam încă de
la Geneva. După
3 ani de Elveţie şi după ce am studiat franceza la Univeristatea de acolo şi am
găsit şi de lucru la ‘Business International’ şi eram plătită f.f. bine nu mai
aveam chef de comunism, nici chiar la vârf. Totdeauna am visat să fug din ţară.
Se petrecea dansant tot după alt
performer, printre copaci, în pleazna giganţilor, păcat de bună ziua Argentina,
îşi pierdu tanga la tango. Am zis sperios, nu serios. În tăbăcării lucrau numai
ţigani şi turci. Nu e de glumă nici cu patagonizarea Canaanului ca pământ
făgăduit aromâneşte. Desenam şi fumam tot timpul. Să vie să moară la vernisaj
nu e frumos. Cine ce-ţi dă de lucru, pe ce idei de spitale. Neveste faxate cu
pace şi onor din Argentina
în filmul lui Dick Wolf. Părăsită pampa, cum i-om zice. Se credea în Bronx. Îmi faci propagandă, păi n-aţi fost dumneavoastră
la propagandă? În tango, în spaima din dictatură. Orga pe viu, nu pe bandă ca-n
Pisa şi
Târgovişte. Ruga ancorată cadavru în Marcea. S-o înspuma armura, lancea va
despica oglinda balaurului năpârlit. Bariton real. E de operă.
M-am îmbolnăvit de nervi la întoarcerea acasă şi nu puteam lucra în
servicii şi-mi dădeam demisia şi multe alte abateri şi nebunii Mano-Depresive. Am
fost f. nefericită. Nu mă simţeam bine acolo ca şi acum fiincă sunt f.
impresionabilă şi simt toate durerile lumii în inima mea şi nu pot apoi dormi
noaptea şi le sar în ajutor şi complic familia mea şi fac acte necugetate şi
dau banii toţi deşi nu avem decât pensii modeste etc. etc. Eu nu pot rămâne
indiferentă la necazurile altora. Am un văr, cel mai drag şi mai citit şi mai
inteligent dintre verii mei primari care a fost diagnosticat ca şi mine şi l-au
pensionat şi acum e muritor de foame cu 3 copii după el. Un dezastru! Îmi fac
probleme din cauza lui şi a copiilor lui şi nu-I pot ajuta fiindcă noi nu avem
bani şi nici Teodorina nu mai are să ne dea.
Fraţilor, din prea mare vina mea,
o rog (orga) pe Maria să aibă milă iertându-ne pe noi, să ne aducă la viaţă.
Este cineva sigur că va fi învierea morţilor?
Al doilea Adam oferă mântuirea sa prin cuvânt şi fiecare să lase acel
cuvânt să crească. Semănător. Este extraordinar ce face Dumnezeu cu noi, ce-n
pământ putrezeşte în cer e nemuritor. Primul vine din pământ, al doilea din
cer. În lumina celor vii, orga le acompaniază respiraţia. Cum de ştiu de
colecţia fostului ministru comunist, în tinereţe arhitect şi la Micescu,
rezervă la rugby, trec zilnic prin faţă. A fost fericită, o fi fost, eu eram
reflexiv, ea cu sentimente în acţiune, zicea că unul trebuie să fie şi deştept.
Nici cry, nici Argentina,
nu mă mai interesează mai nimic. Gemenele ar putea alterna demenţa cu erosul în
versete de le lansăm mâine seară la militari.
Deşi a vrut să ne trimită bani cadou de Crăciun şi n-am primit fiindcă
avem cât ne trebuie şi ne ‘întindem cât ne e plapuma’ şi Timi e chibzuit şi el
are grijă de bani fiindcă eu sunt prădalnică. Acesta e adevărul. Nu stau banii
la mine. Plus că sunt puţini pentru mine. Deci suntem strâmtoraţi financiar şi
fratele meu ne-a mai ajutat şi pe Teodorina. Ce-I drept e drept. L-am costat f.
mult mai ales la început şi Teordorina după ce a venit. Eu fiind înregistrată
cu depresiune şi afecţiuni psihice mi-am tăiat şansele să lucrez aşa că am
făcut cursuri peste cursuri şi practici şi am lucrat un pic la Toni la casă
(fiindcă nu fur) când avea magazinul acela mare. Săracu’ Toni a încercat tot
felul tot felul de afaceri şi să ne facă loc de muncă dar nimic n-a mers aici.
Eu n-am fost niciodată membră de partid fiincă nu-mi corespundea dosarul, plus
că am fost f. slabă la socialism ştiinţific şi mi se părea ceva prostesc şi
neadevărat.
Telugu Jiddu şi tu, Shivaramaya,
de-ai fost asasinat. Spre liftul prezidenţial, Emil se salutase cu Ajai, se
cunoşteau, i-a dat doctorat lui Sharma, şi eu i-am dat lui. Când Jiddu şi-a
decretat propria dumnezeire. Orfeu jucat de actor negru. Diavolul pierde prinsoarea.
Dumnezeu nu m-a dezamăgit, dar nu ştiu cum aş acţiona dacă Lucifer ar fi să mă
ispitească direct. Totul se pleacă la auzul sunetului. Ce putea fi mai firesc
decât uciderea şi jefuirea unei cămătărese?
Care nu e cu doamne-doamne e cu clasa muncitoare. Au învăţat pe din
afară prefeţe cu citate şi proletcultism. Cuvinte care posedă moartea sa, mai
bine domn în iad decât slugă în rai. Curtezana îl învaţă să nu mai facă unele
lucruri. Strâmbătura statuii lui Ghiţă din vitrina loto. Tărâmul fertil al singurătăţii
cu magnifice corole şi miresme stranii reinventând întregul melos al lumii.
Timi, fără mine, ajungea ca şi cumnatul tău şi putea muri la puşcărie
după revoluţie din cauza patriotismului lui Maramureşan a la Pintea viteazul. Între
timp cu PNŢCD-ul putea muri şi mai repede cum a murit poetul Ion Alexandru care
a fost otrăvit. Şi erau s-o omoare şi pe Teodorina fiind singură fără mine
acolo. El a scăpat ca prin minune de ‘minerii’ care l-au pândit şi l-au
aşteptat vis-à-vis de noi. E o poveste întreagă care a speriat pe Teodorina
teribil. Eu, aici, m-am îmbolnăvit de nervi de groază de revoluţia din România
şi a trebuit să mă calmeze psihiatrii. Nu mă mai ţineau nervii demult şi mi-era
f. frică. Ce să mai vorbim. Dezastre peste dezastre! Cruci peste cruci! E vorba
de karma (destin)!
Dacă afli vipera, sărut-o din
parte-mi. În marmură nu mai poate dormi nici o statuie de când Euridike a
fluturat în semn de rămas bun o mână topită de amintiri. Vocea ei avea melodia
lui Niciodată. Surâsul său va fi întârziat plecarea din suflet a unei anume
sonate cum alta nu va mai fi. Rănile sângerânde ale sufletului lui Orpheus, în
loc să se închidă, se lăsau citite de fluturi neverosimili, asemeni poemelor
lui Rilke rămase deschise pe câmpul de luptă şi răsfoite de vânt. Ca s-o
revadă, şi-a apropiat şoapta de oglinda apelor, aburind-o. Întunecata lui stea
i-a poruncit alte căi. Pentru ‘melodia lui Niciodată’, înainte scrisese ‘lui
Orpheus’ şi tăiase, înlocuind cu (Poe?). A mai schimbat timpul din ‘se auzea’,
‘se aude plângând’ (bacovian?) Mai departe, ‘rătăceam împreună’ fusese
‘rătăceam mereu cu tine’.
Dar Dumnezeu n-a vrut să fie aşa şi acum, din cauză de Suedia
(psihiatrii de aici ştiu ce boală grea este şi i-au spus lui Timi să aibă grijă
de mine şi controlează ce facem pe aici) şi catolicism şi Mano-depresivitate
cronică ce să mai divorţăm după 40 de ani de stat împreună, ‘când mult a fost
şi puţin a rămas’. Timi va deveni aici savant cunoscut pe plan internaţional
datorită Tratatului lui de drept internaţional care este aproape gata. Dacă nu
era în Suedia n-ar fi avut documentaţia necesară de la bibliotecile de aici, ca
să-l aducă la zi. Aşa că Dumnezeu
lucrează altfel decât e în capul oamenilor. Şi există un destin, o karmă,
fiindcă mie mi-a ghicit ‘Orbul de la Răşinari’ (am martoră o prietenă de liceu
ce se află şi ea în Germania mai de mult) că mă mărit cu el şi mi l-a descris
şi că o să umblu pe jumătate din globul pământesc şi că la sfârşitul vieţii voi
trăi în nord, în zăpadă etc.etc. şi că voi avea f. greu copii etc.etc. Am
pierdut trei copii la 6 luni şi ceva zile.
Fiecare şoaptă te ştie. Îmi
dictam numărul de rânduri, octavă. De ziua mai apropiaţilor, de-ai plâns la
plecarea din Blaj în Jidvei, să faci bani de drum până la Bucureşti. N-avem
biblia de la Blaj, o are papa. Malaricul de pe Diana, mort în Argentina, o luase din Nigeria, ca mine din India. Pârâie spaţiul sub hârtie.
Mov în pastel de catană. Gura mică îţi face claustrofobie. Lipsiţi de euforie,
ne-am speria fără depresie. Barcagiul pe care l-aţi văzut dansând. Şoferul
mergea la costumul optim. Singura mea frică a fost să nu mor de plictiseală.
M-o fi chemat şi tata la Târgovişte. Un destin o fi fost. Cald, cum se moare.
Să conferenţiez ca Borges, să am unde. Limbă, tăcere, Jorgen. Yngles y
portugues. Malvine? Siente nostalgia per el glorioso pasado militar de sus
antepasados. El tigre,
base de su mitologia intima.
Eu nu-l cunoşteam pe Timi la ora aceea, la 15 ani, şi vroiam să devin
doctoriţă, fiindcă asta era vocaţia mea. Engleza am făcut-o să fug din ţară. Acum că sunt fugită şi ‘suedeză’ (nouă) Cel de Sus
s-a îndurat de chinurile mele şi ignoranţa care era cu privire la mine şi mi-a
dezvăluit enigma vieţii mele şi a familiei mele în întregime. Misterul este
dezlegat. Nu e cazul să mai aducem pe lume copii sinucigaşi ca să se chinuie şi
să nu poată trăi ca suedezii! Când generaţii după generaţii au făcut prăpăd
într-o familie este cazul să nu se mai înmulţească în continuare. Nu
întâmplător Cei cu probleme psihice erau castraţi fizic cu forţa şi aici în
Suedia şi prin alte părţi şi în America etc. Ce să mai înmulţeşti atâta chin pe
lume şi atâtea nebunii şi atâţia nebuni de toate nuanţele şi culorile.
Temas osesivos, tales como el devorador tiempo
circular, el laberinto, la creacion recurente, las simetrias y los juegos de
espejos, la memoria y el olvido. Tu erai, să ţi-o spun, pe cine, nu ştiu,
încarnarea mamei, nu e aia, scăpăm şi de păcate, dăm şi de aură. No much
longer, apa Carmen Sylva, nici tango, romanul are capitole din Swedenborges.
Imago, mag, Pond ponderal, zeiţă, zână izână. Coarne spre roşu, se strică vremea, mă dor
picioarele. Anatomia halucinaţiei manipulatoare, am dreptu’ şi juma din
stângu’, adică tu un sfert şi eu trei, în cruce-bumerang. Marda, la trezie,
tăria unei crime onirice, criza de frică, ce degete tăiate. Ulise în alt timp
se numea Nadia. Ciripeşti peşti potopului, lasă-ţi patima carantină. Yo soy tan
distraido Ultra Auroram et Gangem. Truşcă mi-a dat, prin Costel, o sticlă de
ţuică şi o poză.
După cum vezi sunt în final şi la capitolul dezvăluirea misterelor
familiale, a unei moşteniri genetice dezastruoase. De unde păream mai bine ca
fratele meu sunt mult mai gravă ca el şi nu mai funcţionez. Toată viaţa am avut
treabă cu doctorii şi spitalele şi am luat medicamente fiindcă nu m-am simţit
bine de tânără şi eram o natură poetică şi melancolică şi visătoare şi dacă în
Occident nu mă măritam niciodată – ceea ce am sfătuit-o pe Teodorina să facă şi
de aceea m-am băgat în viaţa ei privată – exact ca cumnatul tău în viaţa ta familială
şi intimă, dar din alte motive, el fiind forţat de regimul anti-crist comunist.
Aşa a fost şi în cazul lui Timi. Deci era vorba de lagărul comunist. Un sistem
atroce de teroare.
Be my moonlight when I am the
darkness. Am simţit de mult că se duce, simţeam ceva, că vine ceva, când a
plecat în Ecuador.
Ne-au chemat ca s-avem de unde ne întoarce. Am cunoacut nişte meschini de mi-am
tras palme. Şi cât îmi daţi pe acest autograf? La Cluj, acolo a fost polul lui
de greutate. N-a ieşit două săptămâni , a compus cântece de vals şi un imn lui
Ştefan., mergând pe 91. Cu acu’ pe săpun. Te trezeai cu colţii câinelui lup. A
scos pistolul şi l-a împuşcat în celulă, l-a rugat pe Dumitru să semneze proces
verbal că a sărit la el la gât şi dădea semne de turbare. Pe barbă nu pot să
scriu. O problemă este o poveste foarte scurtă care se termină cu o întrebare
la care noi copiii trebuie să raspundem cu mintea noastră, câinele latră lângă
bloc pentru că avem portar, luna dispare pentru că e singură.
Apoi, Teodorina ca ‘Top Model’ şi cu regizorul Nalle Knutsson în
spinare avea puzderie de admiratori de toate neamurile, de nu puteai să-I
alegi. Şi nu era vorba de asta la ora respectivă, că ne călcau nevoile pe aici
şi fata nu era majoră, iar suedezii încep sexul f. devreme şi fac copii f.
tineri şi pe urmă divorţează şi stau separat. Nu sunt catolici să stea pe viaţă
indiferent de condiţii. Nu poţi fi Manechin şi să ai prieten, fiindcă trebuie
să circuli pe mapamond şi să faci PR şi să fii liberă şi singură ca un Pelerin.
Acesta e preţul! După ce ţi-ai făcut bani şi celebritate alegi pe cineva cu
bani ca să te ţină ca pe un bibelou şi ca pe o Prinţesă şi ca un Décor pentru
PR şi petreceri. Trebuie să ai bani să te însori cu un Manechin fiindcă sunt
învăţate să trăiască cu mulţi bani şi cu cheltuieli de reprezentare enorme. Aşa
că trebuiesc oameni înstăriţi, dacă se poate milionari. Şi mulţi în zona celor
bogaţi sunt f. săriţi de pe fix, ce să mai vorbim.
Luând bătaie de mic până azi,
şi-n Cişmigiu, nu chiar aşa în India, şahule, îţi mulţumesc,nu cailor, nu
reginei, nebunilor, pionilor, ţie, oriental, sadovenian, balerin, elefantin.
Ţi-oi povesti din computer, te-aş înota în poţelan, m-ai absorbit din ce
depresii, din vreun scris-citit ofensa(n)t malaric-Middleton, ba încă. Nimeni nu-ţi
scapă. Mântui şi omonimii. Şahule, şahule. Dragă Sudeep, cum de nu ne-am mai
văzut în ultimii 20 de ani, când am revenit în Delhi, ori tu să fi trecut prin Bucureşti?
Miile de partide jucate, serile, ani de zile, nu ne-au dat pe nici unul
învingător sau învins. Da, Mârza din Sarajevo
m-a spulberat, martoră Mariko, doar el juca la Guest House cu ruşii. Goethe
nu-mi venea mie să-l bat şi remizam.
Primul prieten al Teodorinei (şi ‘logodnicul’ – fiance – al ei) a fost
un neamţ pe nume Rene Gutperle (Perlă Bună) – capricorn ca şi ea – (capricornii
sunt f. speciali şi nebuni) care era arătos ca frumoasa lui mamă – un fel de
pictoriţă autodidactă – şi era pus la punct (într-un fel renegat) de propriul
lui tată care se îmbogîţise f. tare în termen scurt cu tot felul de afaceri şi
Rene era ca Viluţă şi în plus se şi droga ca mulţi din lumea bogată şi
artistică. L-a exasperat pe taică-so şi făcea afacerile lui proprii (ca acum cu
Toni şi Burbu care locuieşte şi acum în casa lui proprie din Vierheim şi cu
care eu nu mai vorbesc din pricina lui Rene). Teodorina îl iubea pe Rene cu
care s-a plimbat prin toată Europa şi prin România unde a făcut o firmă comună
cu Toni (fratele meu) în ciuda lui taică-so şi de drag de Teodorina.
Într-o bună zi, de dimineaţă,
m-am pomenit cu un şahist – întrerupsese partida din campionatul oraşului Delhi
şi s-a înfiinţat la mine, luase adresa de la dept. MEL (Modern European
Languages) – s-o analizăm – n-am găsit decât variante câştigătoare pentru el
(de-o fi fost vreun cod rusesc, mă aranjasem), abia una pierzătoare, dar el a
pierdut (Americans?) Totuşi, la campionatul următor m-a căutat iar. Chimist
fiind, îi dădeai Lidiei, poloneza, perhidrol să se facă şi mai blondă. Dragă
Bill, de mirare să nu fi sughiţat când, petrecând, prin 2002-2003, jocuri de
şah pe un laptop obosit, reuşeam să-l şi bat, trecând pierderea în contul tău.
Acelaşi program pe computere mai puternice mă bătea? Aşa, ne putem imagina că
un calculator nemărginit l-ar da mat pe Dumnezeu, Opponent. Cum joacă orbii
şah, Borges, de-I scrii? Aş fi putut imprima violonul de azi, neîngrevă.
Lui Teodorina îi plăcea de Rene să trăiască cu el pe la Paris, Londra,
Hollywood etc. Lucru imposibil ca stil de viaţă a la long. Teodorinei nu-I
place deloc în Germania (cum nu-I place nici în
Suedia) şi nu ştie germana (Burbu a învăţat-o între timp de drag de Rene cu
care a devenit prieten şi ‘partener de afaceri’). Şarmant din cale afară ca
orice Bolnav genetic afectiv, Rene (între timp am auzit că mama lui e ca mine
şi el a moştenit-o) era neînţeles şi nefericit şi îi plăcea să se distreze şi
să circule cu Teodorina pe unde zicea ea şi a vrut să se însoare cu ea şi să
facă copii amândoi (spre groaza lui taică-so din cauză că românii sunt
consideraţi ţigani prin Germania şi spre groaza mea şi a regizorului pe care
l-a văzut dintr-o ochire că nu-I bun, spre deosebire de români care au fost
fascinaţi de el).
Secta nostra recipit iustos et
iniustos. Pe ce tăiere, din mai toţi, cuţitul pe criminal. 4 grame de greşeli,
caragialâc. Pobols crapă capul muşteriului. Răsunet, aria melancolică, din
sânul maici mele, ba a căpitanului. Un congres la Târgovişte, cu taică-meu,
ca-n New York, ne salutam, aşteptam a doua zi, a treia, el era cu Ancuţa, o
companie amicală, nu am poze cu el, nu aniversări, how could be a teaching at
Phoenix? Recomand Duhul pământului de Corneliu Buzinschi, un nou Ion Creangă,
adică betziv şi curvar? se shtia doar ce chefuri trăgea la ‘bojdeucă’ dom’
părinte, de nu trăgea Maiorescu de el… nu scria nimic! Mda …dar probabil că
alţii nu ştiu cum a fost el scos din popie… şi asta nu pt. că a tras cu puşca,
şi-a ras barba sau s-a dus la teatru… ci din cauza unei beţii cu mitropolitul.
Rene nu ascultă de nimeni ca orice Capricorn şi maică-sa a pus
jumătatea ei de avere, la care avea dreptul legal, pe numele lui şi la ora
actuală, taică-so şi cele 2 surori mai mari au numai jumătate din averea făcută
de taică-so şi nu de Rene. El va duce toată această avere de râpă după ce moare
taică-so care supraveghează îndeaproape şi pe el şi pe Burbu şi pe Toni cu care
s-a făcut o lipire f. serioasă şi cu Teodorina în schemă şi cu gânduri de
căsătorii şi faceri de copii până la ora actuală. Rene îi scrie emailuri şi
acum (‘business’+ iubire imposibilă a la Mano-depresivi). Numai regizorul
suedez l-a văzut că fumează droguri şi că bea whisky şi era f. tânăr acum 10
ani de când durează coşmarul meu cu Rene, fiind sabotată de propriul meu frate
şi la Rene şi la Teodorina care se iubeau năbădăios şi imposibil.
Personaggio di intertestualita. Illuc
veni fato dante Nympha non est forme tante, equipolens eius plante! Nympla? În Algeria, romîni, sau în India, la loc, praf şi pulbere, nu
soldat necunoscut ci mort, ceasuri împărăteşti la Cheia. Atragi femeile şi
nebunii. Şi pe ea, în Village. Am mâncat peşte în Lisboa. Fehresc, un virus,
vezi Frica de Orient, în Toronto,
anticomunist sanscrit în cătare. Nici nu mi-a mai scris, you wind it up in the
novel. Spre altă mănăstire, tunsa stea de operă, întoarsă de la Pasărea care
luase foc de îndată ce ea păşise acolo. Olimpia, din ce cap spart. Ajung la
subiect, fumigaţii pe imnurile lui Orfeu. Să-I arăt nevestei? Vipera m-o fi
iubind schizofrenie. Numai în India
nu vrea să ajungă. Se dădea violată de un bătrâior de acolo, la ea în cameră,
în hotelul de peste drum de gara din Zagreb.
Eu i-am zis Teodorinei să nu se mărite niciodată şi-mi menţin această
părere. Suedia şi suedezii I se potrivesc cel mai bine doar că sunt singuratici
şi cu natura a la Timi. Teodorinei îi place lumea şi voiajatul ca lui Toni de
aceea are PR şi de aceea se înţelege aşa de bine cu Toni, care ar vrea ca ea să
se mărite cu Rene fiindcă seamănă amândoi. Teodorinei nu I se potriveşte Germania şi nu poate sta acolo şi nici n-a vrut să stea.
N-a putut! Îl chema pe Rene la Paris sau la Stockholm sau la
Bucureşti. Eu n-am ştiut cum să scap de el (ne-a încurcat toate socotelile cu Show Business şi Top Model şi regizorul era
îngrozit de ‘logodnicul’ ei cu Porche roşu şi tot felul de acareturi şi bani de
la taică-so) şi i-am cam explicat lui Rene la Bucureşti că nu corespunde lui
Teodorina şi Toni s-a ocupat de el cu Business, fiind rugat de Teodorina să-l
ajute să fie împreună cu el.
De mâncare. Mărunţiş. O fi şi
suferindă. De tânără. Pe viaţă. Mai repede o bucată de pâine de la…Cum ar veni,
să-ţi dea câinele ţie, nu tu lui. Aleargă după tine să-l atingi. Mă tem şi de
downloading. Tema se numeşte rar frică, o plăcere de a te văicări, sub circ.
Fata marinarului, la greci. Nici demult, nici vitrion psihiatric – să nu afle
vecinul. Abia năpădise popa ăl tânăr, cu cântăreţule, amândoi pe înalt. Ce
noroc, mândro, să ai şef homosexual. To have grown in so many mirrors.
Quijote-Crusoe-Gulliver-Emma-Frankenstein-Copperfield-Moby-Dick-Bovary-Alice-Karenina-Karamazov-Huck-Jekyll-Jude-Nostromo-Ulysses-Gatsby-USA-Plague-Solomon-Haroun-Austerlitz-Tigroaica.
True/False: The first novel written by Jorge Luis Borges has never been
published. Of course the blindness was hereditary.
Ce a avut taică-so coşmar cu România şi noră româncă şi pe deasupra şi
Top Model Suedez (el fiind un om simplu, fără facultate dar cu geniu în
afaceri). Eu am avut mai mare coşmar faţă de fiul lui. Localitatea aceasta
germană e f. mică de vreme ce nu este pe hartă iar Teodorina nu poate trăi
acolo. Cel mai bine este pentru ea la Stockholm
şi cu suedezii – că doar aici şi de la regizorul suedez i-a mers aşa de bine cu
Moda şi Show Business şi PR prin lumea largă. În zona aceasta a
‘show-business-ului’ nu umblă decât oameni bogaţi şi excentrici şi aşa şi-a
găsit ultimul Cavaler (neteuton ca şturlubaticul Rene) care făcea turism în
spaţiul cosmic, celebrul ‘Mark Shuttleworth’ care vroia să facă cu Timi
Institut de Bună Vecinătate Internaţională şi i-a trimis bilet de avion lui
Timi în România ca să discute la Londra acest proiect grandios şi să joace tenis
cu el acolo.
Genul datta, starea atta. Nu te
vede. Ţi-ai făcut de fii, adios. Odii. Odin. Genul durer(e). Porneşte cercul de
upanishade. Stop. Indieni învăţând româneşte din tradusul Samskrit. Genul
oneiros. Ăla de unde venea, la cine se mai răţoia. Dosar Radkliffe, drace.
Vreun tribunal. Iar în Tatar-Bunar. Genul conclav. Havuz în transfuzie. Ştiam
nudităţile prefăcătoare în copii. Fontul englez pentru dictarea românească –
mai bine pe hârtie, altădată. Nouă interfaţă swiftian de marcă. Other
Inquisitions: ‘I speak of God’s splendid irony in granting me at one time
800,000 books and darkness’. On June 14, 1986, at the age of 86 and having
never won the Nobel Prize for Literature, Jorge Luis Borges died of liver
cancer in Geneva.
Ce să-ţi spun că i-a scris scrisori
de dragoste din Rusia de unde se antrena pentru spaţiul cosmic şi toată presa
mondială a scris despre el. S-a dus cu avion privat la Teodorina la Hollywood
şi ne dădea nouă telefoane. Deci Nebunia are proiecte grandioase! Sigur că Timi
nu combină cercetările lui savante din drept internaţional cu Cavalerii lui
Teodorina, unul mai excentric ca altul şi desigur f. bogaţi, care mai de care!
E o chestie serioasă pentru mari specialişti în drept internaţional şi
politicieni şi diplomaţi. Dacă bagi aşa excentrici te faci de panaramă. Acum
Teodorina a pierdut noţiunea banilor şi a unei vieţi normale şi modeste şi nu-I
place decât în ‘jet society’ unde este împreună cu alte suedeze ca ea, fiincă
româncele, oricât de frumoase şi deştepte ar fi sunt rău amprentate din cauză
că se zice României ‘Ţara Ţiganilor’, Gipsy Land.
Pe râul Carmen Sylva, cu ochii
lui Julius Popper spre muntele Carmen Sylva, de-a spălătoriile de aur, cu mine,
Borges mai apoi lăudând pe Swedenborg, un corb citind c-a zis grăuntele-I evreic.
Păi, de-ar fi, neautopronunţat Kafka – Updike a auzit comparaţia tot în
Bucureşti – ne-am cunoaşte ape-stânci în Pugwash, ape-adânci. Cum şi fusese
vorba de ce religie. Urmaşi pe faţă, mai mulţi pe dos. Argentine last tango Paris. Planet Tango. Forever
Tango. Todo Tango. The Tanzania
Association of Non-Governmental Organizations (TANGO). Cosmo Tango. Buenos
Aires Tango: las milongas, los maestros, lugares para aprender a bailar y los
espectaculos de tango de BsAs. Como
hacer el mejor turismo tanguero en BsAs.
Să ştii că suedezii se căsătoresc mai degrabă cu tailandeze decât cu
femei din lagărul comunist şi mai cu seamă din România. Este f. rău famată ţara. Aici sunt multe benzi (organizate European) de hoţi
şi prostituate din România. Scriu ziarele de te îngrozeşti şi eşti
desconsiderat dacă eşti român. Nu ştiu cum o fi prin Germania
şi prin alte ţări Europene. Când eşti ‘suedeză’ e una şi când eşti ‘româncă’ e
altceva! Ea are cetăţenie suedeză dar spune că e româncă. Prin America e mai
simplu şi se pare că şi pe la Londra. Ea ştie engleză şi suedeză. Deci nu poate
fi vorba decât de ţări cu astfel de
limbi. Sigur că există un destin (Karmă) a ei care o mână neîncetat
dintr-un loc într- altul. În America
a stat vreo 5 ani. Ea a stat cel mai puţin în Suedia şi ar fi vrut să scape de
Suedia fiindcă ei nu-I place să fii aşa de singuratic ca suedezii.
Nos hes imposible satisfacer su
pedido ya que a partir del
20 Agosto hasta el 28/8 inclusive no contamos con disponibilidad en el
Lancaster Hotel. Personajes del Tango: Carlos Gardel, Edmundo Rivero, Astor
Piazzalla, Anibal Troilo, Susana Rinaldi, Roberto Goyenche, Osvaldo Pugliese.
Am râs la tigvele spunând, noi am fost, tu vei fi, copac între Gorovei şi
Ipoteşti. Lynx şi râsul tras înainte de furt, cu tigrul la Lonrot, Kaleval-Kabal,
doarme cu Berni ciucmarină, n-am de mină, la Gardel în milonga, subto, repede,
la instructaj, iar legionari, mai buni partid y com, satyricon, porcilor,
Circe, Joyce-Brâncuşi, Fausto (argo)năut. Dolce tango Marco Polo Falungong,
Tienda Leon
counter, Colon Theater.
Aici oamenii nu se adună decât la discotecă sau prin emailuri şi anunţuri
din ziare. N-ai cum să-I găseşti pe suedezi altfel, fiindcă vecinii nu vorbesc
cu vecinii. Fiecare stă la casa lui. Deci aici ori stai cu cineva ori stai singur
cuc. Nu întâmplător e doliu naţional aici şi se pare că au murit, din cauza
năprasnicului cutremur catastrofal, cu miile de suedezi în ‘Paradisul lor’ din
Tailanda şi ţările calde din jur, unde au mers să se bronzeze de Crăciun şi să
scape de nopţile lungi şi de singurătatea suedeză. Zici că Stockholmul e un
oraş bombardat nuclear şi nu mai există suflete de oameni vii. În orice caz
suedezii nu fac zgomote şi nu cântă şi chiuiesc şi sar şi joacă. Nu gustă aşa
ceva. Dar fiecare suedez călătoreşte mult prin lume şi le place unde e soare şi
se pot bronza. La bătrâneţe s-au mutat mulţi în alte ţări mai calde ca Spania
şi Franţa şi Tailanda etc.
Să vină cineva la mine. Nu pot să
merg pân’ afară. Nu pot pleca. Să vină cineva de la poliţie.şi nu de aici. S-au
purtat groaznic. Am fost al treilea, speranţa părinţilor. Nici nu mi-am luat
licenţa c-am fost aruncat pe drumuri. Roşchila spartă. Perche liberarci de la paura e della
pieta potrebbe non essere tutto cio che desideriamo o di cui abbiamo bisogno,
Doody. Cu lumea după mine, nu mă întreba dacă am murit. Vreau să povestesc, în
fine, cum am petrecut atunci, când îmi şi amintesc, în dialect, pe cuvânt. Your
system is low in virtual memory. Ar putea fi folosită sala la cursuri NGO sau
reuniuni internaţionale? Există un hotel în preajmă? Există o intrare mai puţin
‘închisoare’ în sală? Am încurcat-o rău de tot. Trebuia să fiu la o reuniune
importantă la ora 4.30. Am intrat în complicaţii mari. Cât mai durează? Peste
10’ plec!
Eu sunt legată prin destinul meu Mano-Depresiv de Suedia şi de acest
uriaş spital Huddinge care este la maximum 20 de minute pe jos de la locuinţa
mamei în care m-am mutat de unde am stat înainte (voi aţi fost la ambele
noastre locuinţe şi ştiţi exact cum stăm) când Timi nu mai venea şi Teodorina
avea un apartament identic vis-à-vis de apartamentul în care stăm noi acuma.
Deci, Dumnezeu cu mila şi trebuie ştiut că boala genetică e pe viaţă şi se
înrăutăţeşte cu bătrâneţea şi eşti când jos, când sus şi te chinui trăind cu
tine însuţi şi îi mai chinui şi pe cei apropiaţi. E o cruce greu de dus şi eu
am avut momente când am vrut să mă sinucid, dar n-am făcut-o fiind mare păcat
la Credincioşi. Viaţa e dată de Dumnezeu şi avem de tras multe pe pământ
fiindcă numai prin suferinţă se poate învăţa ceva.
Dom’ profesor, da’ nu-nţeleg ce
spuneţi. Dumnezeu ţi-a dat zile, eu îţi dau ani de puşcărie. Dacă închide
ochii, zici că e mort de o săptămână. Eu dacă nu beau 2-3 litri de vin, nu
gândesc. Ce mă fascinează: inteligenţa omului. Hrana mea este elevul. Cine te-a
făcut căpitan? Poţi să fii urât, dar un estetician al urâtului. Am la procese,
la 5 îmi beau cafeaua. Te scarpini în nas la proces? La proces mă scarpin în
cur. Borfaşii au imaginaţie de stă mintea-n loc. În România nu există dreptate.
Pe cine a urât Dumnezeu l-a făcut pedagog. Eul este simţirea integrităţii
personale în decursul dezvoltării psihice. Exilul sterilizează, Noica. Ţiganii
lui Budai erau românii. Lătrau şi nu-I asculta nimeni. De ce au dispărut
lichenii din oraş? Pentru că au o structură neselectivă, înghit toate
otrăvurile, n-au clorofilă.
Fii bună şi stai la vârsta ta în Germania
sau EU cu copii cu tot. Nici vorbă să duci pe careva în America. Copiii tăi trebuiesc
scutiţi de stres şi de şocuri în continuare. Le-a fost destul cât a fost până
acum. Stai locului că-I mai bine în Europa şi în Germania mai ales decât într-o
ţară în permanent război pentru supravieţuire.
Mai ales la bătrâneţe ajungi pe stradă sau mori. Eşti trecută şi tu prin multe
necazuri şi eşti deja trecută de 60 de ani, vârsta a 3-a când începe pensia şi
bătrâneţea. Tu faci ce vrei şi să nu te superi pe mine că sunt aşa de sinceră
şi cu cărţile pe faţă. Eu sunt la momentul adevărului şi în final. Se face tot
posibilul să fiu ajutată în chinurile mele pe care le îndur. Timi trebuie să mă
păzească şi să mă îngrijească, fiindcă am nevoie de ajutor în depresiune mai
ales. Când vine altă fază va putea merge singur şi în România. Cam asta-I situaţia noastră la ora actuală. Cu cele mai
bune intenţii şi cu toată prietenia mea. Ivona.
ACTUL III
PAGANELLA
Laptele din strachină, apoi
solul mărunţel, cu faţă onctuoasă, încărcau pustietatea camerei mari, cu masă, scaun şi cu mine. Nu-mi mai
era foame şi necunoscutul mă tot chema, hai, domnule, şi eu lasă, m-am luat
după el pe coridor, în lung, fără ţintă, a împins uşa, tot în lung, pe un
scaun, cu ochelari albaştri, şeful măruntului,
spre rictus, rânjet, ce credeai, da, cu spaimă am luat-o înapoi la fugă,
pe scări în jos, pe străzi, se înnoptase, urmărit la cataramă, totuşi ocolind
prin curţi şi grădini, aproape văzut de proprietari, cu bulgări în pumni, iar
la drum, pe coasta spre Dealul Celălalt, în vârf, aşteptându-i, îngrămădind
bolovani să-le arunc în cap, se apropia(u) micşorându-se, într-o carlingă
albastră.
Mă luase în zori. Lucra noaptea – îi murise nevasta la 37 de ani, comoţie –
şi vrea să fie cu copiii, chiar dormind, să-l ştie ei acolo. Din Rovereto în
Folgaria. Pe jos, de pe Metaponte la Grunebaum. În întuneric, pe Barbu
Văcărescu, pe Şerbănescu, în Aviaţiei. Aveţi armament? În Alger, mustăciosul,
schiori din Andalo spre Paganella, ruşi de revelion în Prahova – ce plăţi, ce
culbute. Baricade prin ape verzi de cocleală. Te înfunzi în ninsoare fulgerată.
Vedeam Bolzano etc. dacă nu întrerupeau carabinierii, fără scuze, arestarea –
maltempo-malposto, plimbare pe gratis. Depresaţi ochii de sticlă, pleure
inflamate. Salt zăpeziu până-n Tierra del Fuego. Fumezi în Berceni, te respir
în Patagonia, în Paganella. David: And now, the gentleman from Romania.
Toate merg după soare.
Soarele toate le vede. Scripca mai întâi de toate cele a făcut-o. Îi zicea
nefârtate, dar i se părea că aude fârtate. Din stropii de pe mâini se vor face
îngeri. Se poate împuşca, Doamne? Se poate. Or oi trăi, or oi muri, tot una
mi-i. Paganella. Pe masă, strachina aburindă. Hai, copii. Nimeni. Ştiţi, am să
vă spun...Tocmai acum. Nici un alter ego, nici o fantezie omorâtă. Înger
invers, urmăritor, prin curţi şi grădini, printre necunoacuţi în oraş
necunoscut, în pampa, departe Paganella. Împăratul s-a botezat cu toată
împărăţia sa. Soarele e ochiul lui Dumnezeu de zi şi luna ochiul lui Dumnezeu
de noapte. Li-i ciudă pe soare, că a început a încălzi tocmai când a venit
Domnul Christos.
Demonotonicitatea îmi muzicalizează inconştienţa debitantă agalea-galea, pe-o
cutumă irecognoscibilă printre cogniţionişti, cine-o mai şti, neamule. Păcat că
se duce Paganella şi cu ea şi scrisul ăsta. Aici nu încape realitatea, nici
vorba. În transa închipuiţilor aveam un vers, l-am dormit cu forţa, atâta somn
de om, de omenire, business class, Sirindhorn, bisogna del Dio, ăştia n-avem
nevoie de salvare, stăm în bucătărie, dulapurile ocupate,
frigide(re)-stewardese: oranjul răsăritului sub semilună. Nella vita si vedono
tante come in Dante. O comă două come. Al(a)bastru. Cât ne pricepe albul îl
pricepem, a umbră ori opacitate străină. Părere bătrânească de-a noastră
românească să trăiască. Tango recelui sperat, regelui zbierat, maestre
palestre.
Acelaşi Pisarciuc zicând
Elenei Niculiţă-Voronca. Diavolul a făcut un scaun anume ca să-l prindă pe
Dumnezeu; după aceasta, a făcut bal şi l-a poftit să vie. Dumnezeu nu a vrut să
meargă. Dar sfinţii au zis că dracul a făcut atâtea, se cuvine să meargă măcar
pe un ceas şi Dumnezeu la el. Dracul l-a poftit să şadă pe scaun, dar Dumnezeu
se făcea că nu ştie cum să şadă, punea ba o mână, ba un picior întors, zicând
dracului să-i arete. Cum numai s-a aşezat dracul, Dumnezeu a zis „Amin!” şi
deodată s-a trezit Necuratul legat cu trei lanţuri. Când s-a scuturat, lumea
s-a cutremurat; era legat de stâncă. – Cum, a zis el, aice am eu să stau? Doar
eu am dreptul la cele ce am făcut?” „Aice ai să stai, i-a zis Dumnezeu, pân’ la
judecata cea de pe urmă, atunci cei ce vor fi de-a dreapta mea vor fi ai mei,
iar cei de-a stânga, dacă se vor scrie ţie, vor fi ai tăi şi atunci vei scăpa.
Cine ne-ar mai desluşi nuanţa garanţa, cred că tot nevastă-mea, mă potolea,
vedea cine pleca a-i telefona la ordinul fie-sa, gerbera, vecina nu se pupa, nu
da mâna că scuza. Ba. Săriţi, şefii. De ne-am mişca, pe ce invitaţie
neinvitând.. Auzindu-vă, m-oi alinia gangrenei. Cum m-aş pune cu Pugwash? Nici
o viperă flipperă. Oedip – criminal detectiv – de Enescu la Cagliari. Dumneata,
ţiganca şi ea, din pictori cu maica, ori Cristoasa, ori criticoasa. Semn
Montale. Non leggibile. Curvele s-au dus la piaţă. Rezervaţii sosesc în
rezervaţie. La ce-am face cunoştinţă. Astea vorbesc prin opacitatea mea ruptă
de peisaj. Se aşteaptă călătorul de seama mea. Îl cam aşteptaţi. Mă apropii de
scriitură. Oedipie Joyce-Borges. Care de citit, eu de scris, ne ţinem
promisiunea, plopii atât de cunoscuţi prin iarba cerului colecţionabil de
Satan.
Să guste, să mai puie mâna.
Mai mult rachiu. Călin din sângele lui Noe. I s-au pus paserile ceriului pe
coarne şi l-au înecat. Noi de la Noe, oameni noi. Toată legumia. Da ce dracu,
zice Noe, că nu mai vii?A treisprezecea să fie pentru catane. Merg prin
întuneric, mă lovesc de mărăcini. Nu s-ar putea să văd?A scăpărat. Întunericul
se şterge, ziua acoperă pentru întâia oară pământul. Ce-i acela, întreabă Diavolul,
soarele, răspunde Dumnezeu. V-am făcut să fie frumos pe lume şi să vă fie vouă
bine. Oamenii cei dintâi, cât au dormit,au fost uitat că zilele sunt copiii
lor. Să fie a dracului, a zis Dumnezeu. Dracii ridică soarele. Soarele e om. Cu
crucea-n spate. Îl vezi cum e, dar apoi nu mai vezi două zile nimică. Hai,
Doamne, zice dracul, ş-om face să vadă oamenii şi noaptea. Dumnezeu a scăpărat
şi a făcut luna – un om.
Peisaj ratat. Iar ceaţă şi un râu. Plânsă înceţoşare însorită. Soarele mă
scoate la reformă în formă de ceaţă. Las peisajul, vă iubesc pe voi. Cum aş
nota impresii lăuntrice din gările voastre. Nici comuniştii nu mai ejaculează.
Nu peste tineri. Ori strada gării ori palat. Maică, dacă te pişaşi, bis. Se
înfăşoară în giulgi. S-a învineţit oranjul din oranjul maicii şi o suflă
mistralul austriac, a saliva şi noi, din Râureni, cu baniţa restaurant a babei
Măria, ea vindea ce taicu bucătărea. Treabă de conclav părintesc, n-ar fi cu
pritoc, neamericănesc. Nu vă voi da parola maicii mele şi a maicii voastre, din
Boian. Cine să ne ia cetăţenia ceţii? Copaci nestrâmbaţi de drac. Moroi gialli.
Catarg ologirii. Copacii bâjbâie prin ceaţă Marakesh. Era noapte atunci, acum
ceaţă. Răzoare, brumele, gheaţă, găruţa verde piemonteză.
Rohmanii blajini aduc de sub
fundul mării cerul. Sub rohmani trăiesc oameni chemaţii duşmani. Sub duşmani,
oameni cu cap de porc, îmbrăcaţi ca domnii. Parcă de n-am avea noi pâne nu
ni-ar da Dumnezeu? Sculaţi voi, morţilor, să intrăm noi viii. Pe uşile acelea
ies sufletele când nu mai sunt păcătoase; uşile se deschid singure şi singure
se închid. A ajuns ploaia până sub cer. Se ascund sub om, sub vită. Alt potop.
Dumnezeu l-a învăţat carte. Cei vii să fie a lui Dumnezeu şi cei morţi a lui
Nifărtache. Femeia lui Creciun era toată ucisă. Căci mă rog a văzut că e
sfântă, fără de păcat. Se va naşte prin
creştet. A slobozit lemnul frunze şi floare. Arapu: Dă la mine o iapă chioară
ţ-o femeie frumoasă, să mă duc la împăratu la moară, să râşnesc o fiertură de
râşniţă. Daţi la mine armele, bre, că m-a iertat împăratul.
Mi se bate buza dreaptă de sus. Macaronari, cârnăţari, mămăligari. Oarbei
frumoase, attenzione valige. Viţare de visare. La Cervera, Malherbe, Moralta.
Avocatul venise director, c-ar chema Garda Financiară. Respirându-te. Cât pe-aci
să încerc nişte clopote, să-mi întind plutonul până la pânda nunţii, prezzi
nudi.. Il Adige la I, la II – Corriere Trentino, pe Missioni Africani. Ochii
roşii uitându-se prin tunelul uitării la nasul lung al amabilităţii
hotelierei.. N’do vat Em Merica agenzia Calderari la loro meta era Rock
Springs-Wyoming...Albergo America nel 1940, „el Sole” per decreto fascista. Le
bombe cadono nella zona Torre Vanga – Stazione. Am mai scris în catedrale
catolice versuri ortodoxe – ajută-mă, Doamne, şi toţi din vitralii, mi-e cald
de tine, te compun în ce am de făcut, te ţin de vorbă, aură, mântuire fără
prurit.
Cel cuminte vede raiul.
Slobozeşte malanca în casă. Busuioc Basilicum Vaselioc Basilienkraut. Noi din
lut, Christos din grâu. Bobii tâlharilor. Între Defonia şi Alelei. Pe mormântul
lui Adam un munte verde, iar pe al Evei unul negru. Din mărul acela a născut pe
Mesiiaş. Pământul e jumătate femeie şi jumătate bărbat. Diavolul a iudit pe Eva
de a mâncat şi i-a dat şi lui Adam. Hârleţul şi lopata, furca şi cocioarva.
Afară să ieşiţi. Dă, Doamne, roadă pentru toată dihania şi pentru mine. De
atunci nu se mai omoară bătrânii. Să fie de leac şi să fie sămânţă din tine.
Mama grâului. Sarea e mama lui Dumnezeu. Să-i spui boului tău c-am venit să-l
omor. Ia şi-mi fă o groapă, că aiasta-i moartea mea. Nu mai era ca dânsul pe
podul pământului. Crapă şi tu. Iar Toderică a scăpat şi s-a însurat.
Signorina merge tot la Andalo. În dialect trentin, anca me sou’ Anca. Îmi
aştept stânca neîntruchipării templu. Apolinaria se simte bine în ortodoxie.
Pace, nu sânge. Milonga, dzonga. Jucăriile lui Matteo şi Jacobo. Nerozzi cu
voce tristă. E vene il diluvio e li fece perire tutti. Elisabeth (God has
sworn). Messiah Jesus (Yahweh, save!) Turismo del disastro. Ferice de plângi a
râde urât a dansa în cer. Andamane da Hanuman. Anyone who is not against you is
for you. Dedicata totalmente alle zone colpite de maremotto. He who is not with
me is against me. On earth nations in dispair, bewildered by the raging of the
ocean and its waves. Angoscia di popoli in ansia per il fragore del mare.
Fracas de la mer. Meeres. Întinerirăţi, fizicieni politici salutabili.
Noleggio. 6/5 în 45’ (întrebări-răspunsuri).
Nea, bou murg. Aice sunt,
stăpâne, ce porunceşti? Taie-ne, dar ia coarnele noastre. Oare să se teamă
dracul de babe?Nastasia nu-i. Fată frumoasă, hai cu mine la joc. Dacă n-am
rochie de mătasă. De vrea să aibă saţ, să nu mănânce singur. De ce am
îmbătrânit şi nu ne-am putut mărita?Să vii când a însera. E lesne a zice
plăcinte. Te mănânci în sine. Aţi mâncat mama grâului, paiul. Aceea nu era pâne
ce am pus în cuptor, era baligă. Verde ş-un şalău, paşte cucul grâu şi pupăza
cânepa. M-ai mâncat tu pe mine, te mănânc şi eu. Ard horaiţele. Usca-mi-l-ar
vinerea pe cel ce-a spus minciuna. Apa aceasta a fost bună, dar tu ai aruncat
în ea nouă copii şi ai spurcat-o. Sloboade de acolo pe fata ce şi-a ucis
copiii, dară cată, pe acei ce-s cu dânsa acolo, cari cântă vinerea în ziua
morţii mele, nu-i slobozi.
Otherness. Numerele sunt pentru el mai mult decât instrumente. Zici
simfonia a 6-a, destin. Fumează afară, mănâncă repede şi fugi în bar. Mano
del’uomo. La natura si ricomposta. Siamo piccole cose. Pugwash pe geoştiinţe,
genetică. Toţi cred că o experienţă fu tsunami. Rita mai ca Cudith. Zile scurte
ca-n Muşatin, după zăpezi. ’Mneata
cânţi? Taică-meu, ja. Cinzia m-a dus la două case, Cinzio, la chestură, sub
turn, iar seara la universitate. Secondo/according to/selon/nach
Luca/Luke/Luc/Lucas. Agale satul la vale. Nu şapte, nu moarte. Câinele alb
lătrând zăpadă grămadă. Terorism de prima pagină, terorism lăsat în pace.
Silent terrorism. Munţii să trăiască anonim. Scriem în jug . Problema
autoterorii mele în scris. Care iubeşti creierul omului nerămas, vai, maimuţă.
British Empire, too big. No political statements. Nu fiţi plictisitori.
Cum arde casa bojei, pe
dealul Galariului. Se povesteşte pretutindene unde sunt români. Sf. Vinere s-a
spăriat ş-a fugit, iar femeia a închis uşa şi a întors totul cu gura în jos.
Vine Sf. Vinere înapoi: Deschide uşa, zice ea. Femeia tace. Ai, fată de lele ce
eşti, că bine m-ai înşelat! Deschide-mi uşa, cofă! Nu pot, că-s cu gura în jos.
Deschide-mi uşa, oală! Iară aşa i-a răspuns. Şi tot aşa le-a pomenit pe
toate.Deschide-mi tu, opaiţule, uşa! Opaiţul a sărit să-i deschidă, dar s-a
stricat. Dară femeia tot n-a putut scăpa de dânsa, că tot o întreba: Ce vrai să
mănânci, carne de om viu sau de om mort? Femeia a spus că de om mort. Atunci ea
s-a dus şi i-a adus pe unul, nu de mult îngropat, cu raclă cu tot, şi l-a
trântit pe vatră. Când au cântat cocoşii, ea s-a făcut nevăzută. Haide ş-om
coace copilul ei. Săriţi degrabă, că ard munţii Canagalilor.
Sisteme de apărare non-ofensive. The nightmare of nuclear holocaust. Blow-back.
Express funds for Mujahedins. Fall of communism in Eastern Europe. Samuel
Huntington, clash of civilizations, global jihad. Sweep operations. Europe is
not Rusia. Inforcemet rather than war. Europe is from Venus, America is from
Mars. Ce pâine simandicoasă pe terorişti. Presiune şi represiune. Prima
definiţie, citată de Evangelista, a terorismului: use of violence against
civilians for political purposes. Mai apoi, non-stat, substat, numai nu
terorism de stat. Transbudhvana:
terror has been my un-gnosiological doubt/ transcribed as alibi or purpose/ to
pre-existential hazard of om.
Teroriştii din Aceh. Corupţia e bună că împiedică fanatismul, n-ai spune-o,
David, public, Lenin n-a fost corupt, Hitler n-a fost corupt, Brejnev a fost
corupt şi a fost mai bun.
Uitaţi-vă, aista este acela
care m-a împuşcat, pe ceea lume.Trebuie să piară, că-i al meu. Cum mi-am omorât
eu singur copilul. Cucoşul e clopot pe ceea lume. Codrul îngălbineşte de
vânturi, da voinicul de gânduri, da murgul de drumuri. Parcă-s păun la
picioare. Liliacul e bun de dragoste. Mare păcat e a număra cucoarele, căci ele
atunci rătăcesc. Ş-om zbura pe sub pământ, la mămuca la mormânt. Ivane,
Solimane. Necuratul are mai mare putere decât Dumnezeu, că lui o mulţime i se
dau. Câţi ucid oameni, înşală, fură, toţi pe dânsul îl asultă, el li-i stăpân.
Ce femeie frumoasă are frate-tău! Nu poţi tu să-l omori, să rămâie femeia a ta?
Moroiul se arată ca o femeie lungă, ca o pânză albă, drept la miezul nopţei, la
lună nouă. Cât de ciudat eşti, Doamne! Da tu nu eşti ciudat? Şi îndată a dat de
i-au crescut coarne.
Nonproliferation in Washington. O ţinem pe-a lor. Care e natura
ameninţării? Etnografia batsanoviană a comunităţii informaţiilor secrete,
intelligence. Bea-ţi apa de aplauze sunîndu-ne în cap. The devil is in details,
îşi pipăie chelia. Story of my country’s decline, tot David, să n-o fi luat-o
şi americanii. Pronunţăm şi nu. Într-un sat de emoţie n-au ureche decât pentru
o muzică, aceeaşi şi din stomacul nostru, snobit snopit, adrenalină lină,
gargara americană, mojicia rusească, mârlănia românească, balta din ce în ce
mai baltică, bălticica la Maricica mititica, nu-ţi voi reproşa neînmormântarea,
dansezi african în cyber-terrorism. Frica de tehnologie şi de terorism, amândouă
necunoscute. Dacă poţi omorî pe cineva cu computerul. Efectul de cascadă.
Hearts and minds. România a ratificat convenţia aia. Vărsare de oranj
post-sânge.
Rabdă un ceas, că-i trăi un
an. Posteşte pentru duşmani. Din îngeri luminaţi s-au făcut draci
întunecaţi.Bine că nu s-a născut, căci de se năştea în ceasul acesta era
tâlhar. Râde om de om şi dracul de noi toţi. Tare ieşti, Ilie? Tare, c-aşi
prinde lumea într-o mână ş-aşi învârti-o ca pe-o râşniţă. Cu toporul Domnului
taie capul omului. Ce face Dumnezeu şi ce gândeşte în ceaul acesta? Stă la masă
întinsă, cu făclii aprinse şi – mă veţi crede,
ce vă voi spune?Te vom crede. Dumnezeu vra ca să fiu eu, pe un ceas, în
scaunul acesta împărat. Veţi face voia lui Dumnezeu? Voi face, a zis împăratul.
S-a coborât din scaun şi s-a suit ciobanul. Santinea! – a strigat ciobanul la
santinelă – ia-i capul dumisale. Santinela a scos sabia şi face hârşt...
împăratului capul! Şi a rămas ciobanul împărat.
Communism and state terrorism. Terrorists of Romania. Spânzură-mi crucea de
Malta. Duineze. Dezoxiriboilor. Îi ia la pulă pe americani. Ţări adăpostitoare
de terorişti. Agresiune ca lumea. Gâfâie problemele să vă înveţe minte.
Tratatele mari trecură, încă vioi mărunţei. Ce lecţii dau nefrăţânii, tătânii.
Bivol la potou. M-apucă alergiile, Jiule. Sarazinul, samuraiul, rabinul. Şcoala
armelor, o luptă pierdută şi de făloşi şi de faluşi, bal fără Cenuşăreasă. From
bloodshed to orange revolutions. You drink cold water (cold war with nostalgia?) if you reach the
spring. Soldatul (teroristul) necunoscut. Bunul terorism. Vigilantes.
Terorismul se transformă în mafie. Anglo-saxon, nu european, avocat nu istoric.
Model demo-iraqian – o problemă cu tonicul neteutonic. Stat căzut preferat
statului escroc. Care cu toţi banii, care cu tot creierul (brains-Halifax).
Irlandezi-englezi, indieni-pakistanezi ( a liking for such solutions).
Mamă dragă, mor, mă
prăpădesc, a venit la mine un tânăr şi aş pune rămăşag că-i fată; e aşa de
frumoasă că nu pot să-mi iau ochii de la dânsa. Spune-mi cum aş putea face s-o
cunosc ce e?Du-te mâine cu ea în vie, şi de va lua strugurii cei de pe jos, va
fi femeie, de va lua de pe sus, bărbat.Ea a luat strugurii cei mai de sus. Să
şadă pe iarbă şi de va fi iarba tologită sub ea, e fată. A îndreptat în sus
iarba şi el n-a putut cunoaşte. Au mers în haznaua împărătească, când îi arăta
zmeul vrun lucru frumos femeiesc, ea zicea: Acestea sunt fleacuri femeieşti,
mie arată-mi pistoale, săbii... Altfel nu-i chip, zice mă-sa, decât s-o chemi
la scaldat, şi-i vedea de va vrea. Toderiţa dintr-un bumb se desbumba şi în
altul se îmbumba – a luat inelul şi a scris o hârtiuţă, cum că: Eu sunt
Toderiţa, fată, ş-am venit ca să-ţi iau inelul – de-i vra, mă-i căuta.
We must abolish war or war will abolish us (Wilson). Îstoria îşi are
suporterii ei. Încercaţi să arătaţi inteligenţi, e o simulare. Malcolm îmi
anunţă conferinţa de mâine. Vienezii au părinţi, nu bunici, de vârsta mea. Blonda
catolică din Tubingen. Nemţii nu se mai simt vinovaţi de război, nici învinşi.
Nanotehnolgie, să-şi facă mai inteligent copilul. Ever smaller. Why the future
doesn’t need us? Greu să interzici o armă nepornită şi s-o mai opreşti apoi..
Schimbi natura umană, faci trup mai bun, viaţă mai lungă. Golful
nanoparticulelor de nu şi la CC. Nanişti. Nani-nani, omenire. Orice microrobot
îşi poate căuta victima. Diversiunea patogenilor. Cancer indus. Nanism de
întors dulama. Dacă lâna de aur se îmbolnăvi.
Care din voi va merge să-mi
aducă inelul din degetul spânzuratului, eu pe aceea o voi lua. Fata s-a dus
şi-a scos inelul din degetul mortului. Nu vra să se mai ducă după ficiorul
boierului. Tâlhariul vine cu trăsura s-o ceară. A rugat-o tare să vină pân’ la curţele lui. A doua zi ea
pune caii la trăsură şi se duce. Mai deschide o uşă, acolo era pivniţa, plină
de trupuri de oameni. Deodată numai ce aude împuşcând, chiuind, şuierând –
veneau ei. Ea ce să facă de frică? S-a băgat între trupuri. Aude că intră ei şi
toarnă zuruind la bani. Pe urmă aude cum în bucătărie mai taie carne din fată,
ca să facă friptură. Ei, zice acela, ce carne-i asta, e numai macră, dar să fi
venit stăpână-sa aveam mâncare bună; aceea-i grasă! Las’ că mâni iar am să mă
duc s-o chem. Nu ştiu de ce n-a venit ea astăzi.
Răbdare elefantină, fără rut. Picătură scobeşte neplictisirea ucigaşului.
Boring terrorism. Fata s-o fi săturat să dea informaţii criminalilor. Ţii şase,
Tănase, la oase. Tu dai din gură, ruşii-ţi dau peste gură. Schimbare terorism.
Crimă la mai multe mâini pe trăgaci. Cum să scap de cuvinte şi să ajung la
cuvânt. Cum să ţin un discurs ca lumea? Pentru TaBuLa – până m-oi aşterne în
costum plimbat din zăpezi în berne cu tsunami-n pat sub civilizaţii de prin
alte spaţii peste cotutela pietrei Paganella nici că n-o dansase Isuse
Hristoase Maica Domnului Fiul Omului firul norului ce din înviere tu căzuto
falo Andalo te cere bando alandalo. Pe dodii. Kaironomie. Norvegia nu e în UE.
Izolaţionişti dependenţi de americani.
Din apă iese un om şi-i
spune: Dacă mi-i aduce tu mie o fată, să ştii că-ţi dau cinci milioane.
Ficiorul de împărat ştia în acel oraş o văduvă bolnavă, cu trei fete. Se face
doctor şi spune să vie fata cu dânsul , că-i va da doctorii. Când au fost afară
din oraş i-a spus: Dacă vrai să mergi cu mine, bine; da de nu, te omor!
Omorâtoriul îl cheamă iarăşi pe ficiorul împăratului la mal. El vine, căci
iarăşi avea nevoie de bani. Du-te şi mai adă-mi o fată, a zis el: trebuie să
ştii că până acuma am avut 99 de fete şi pentru că nici una n-a ascultat pe
toate le-am tăiat, vreu să mai fac o încercare şi cu această a sutelea, şi dacă
nu va asculta, atunci am să mă duc prin lume şi să tai toate femeile câte sunt,
şi mici şi mari, şi copile şi bătrâne, să nu mai fie nici picior de femeie pe
pământ. Ficiorul de împărat i-a adus fata.
Scala (violenţei) di Milano. Autumno
caldo. Nuclear Market Proletariat. Iulie-septembrie, violenţa în
vacanţă. Violenţa nu are de a face cu rădăcinile violenţei, face Jarlo.
Cauzalitate ioc. Ortogonalitate. Nu rădăcini sociale, politice, Alessandro. Staţi
voi pe calul meu să nu-mi pleoştesc trenţele. Chiar o fi goală împărăteasa şi
n-o ia la sănătoasa. Moira, că dacă au americanii treabă în România. Şi
păţitul, vinovat de păţanie. Ce multe lucruri am putea face noi doi în
Germania. Protestanţii leagă luna cu marea. Lutheranii lui Hitler au păţit-o.
Nu şi ai lui Clinton. Din şcoală iese profa de engleză, stafioasă, gălbicioasă,
nas de scoică, vulpită, ochi smaradii, piele de trandafir, mă conduce la etaj,
intereseîndu-se de preşedintă, este, reticentă, trei cărţi, regallo, grazie,
zic, grazie a Lei, zice.
Din pricina bătăliilor numai
atâţia oameni vor rămânea, cât va cuprinde umbra unui stejar. Dimitrie Ivaşcu:
În Bucovina, de la anexarea ei de cătră Austria, nu s-a luat la catane până la
24 februar 1830, şi când au început a se lua îi prindea cu arcanul, prin
păduri, pe câmpuri, pe unde erau ascunşi. Alţii fugeau peste graniţă, iar unii
se sluţeau, îşi tăiau degetele de la mâni, ca să nu poată trage cucoşul la
puşcă.Mai demult, pe cei înrolaţi îi transportau în alte ţări, acum sunt lasaţi
în loc. Înainte se luau la catane pe doi ani, acuma numai pe trei. În România,
s-a pus în aplicaţie recrutarea la 1864, în modul următor: calaraşii făceau
patru ani, infanteria cinci şi trupa de schimb şapte ani. Azi legea recrutărei
e schimbată de la 1882, trupele permanente fac trei ani, iar cele cu schimbul
cinci ani.
Se roagă pentru pace. Nu ştiu de ce să mai vin la Munchen, e drept că aş
scrie, cartea şi ţara, tocmai, că aş fi ca Luther traducând biblia din latină,
de-a tipărit-o Gutenmberg. A fost Luther cel mai mare german, nu, Goethe, nu,
atunci am mers la el preside. Norvegul se hotărâse de două luni să vină, eu,
asupra votărilor, a detensionare, de fugisem un an şi în India şi, din lac în
puţ, mă înscrisesem pentru Algeria. Limba de a fi ucis. Umilitarizare. Mi-or fi
convenit până în subconştientul nocturn audienţii, nu li se păruse nici o
treabă că eram între noi. România e pierdută, după Rusia, gata, o ia Europa.
Flusso della coscienza. Prima femeie condamnată la moarte în România, Elena
Ceauşescu. Paganella îmi galvanizează
gala, o diagonală. L’uomo oggi vive nel rumore, non sa piu cos’e il silenzio.
Ocol elipsoidal spre rotonda liniştii.
Da cât luaţi de lucru pe zi?
Câte 50 de cruceri. Numai atâta! Veniţi la mine, că eu dau câte 100 lei pe
lună. Îi cheamă după el, îi bagă într-o pivniţă – o lampă ardea sus – şi
închide uşa după ei. Apoi merge la o ladă, o deschide şi scoate şerpe.
Dezbracă-te, aşterne-ţi sumanul şi te culcă! Atunci a slobozit şeprele, care a
mers drept la om şi l-a muşcat. Omul pe loc a murit şi a început a se umfla.L-a
ridicat armanul pe om de jos, l-a legat cu picioarele de o grindă, anume făcută,
iar capul îi spânzura deasupra unei căzi cu apă şi a început a-i curge din gură
venin. Acum dezbracă-te şi tu. A venit şerpele şi l-a muşcat, şi a făcut şi cu
el aşa. A venit rândul celui de-al treilea. S-a dezbrăcat şi s-a culcat. Dă
drumul şarpelui – nu-l muşcă. Scoate alt şerpe flămând – nu-l muşcă nici acela.
Deschide o ladă mai mică – a ieşit un şerpe roş, gros cât mâna şi a ţâşnit ca
săgeata drept la om. Îl cearcă în toate părţile trupului, prin gură, pe sub
limbă, pe la urechi, dar nu găseşte loc de muşcat; nu era bun de otravă. Ai
noroc, scoală-te. I-a dat 100 de lei şi s-a dus.
Tragi de codiţe teroristele. Îşi vând armele mici, ouă clocite
multidirecţionale. Să asculţi ruşi e cancer american. Vă ajutaţi de proaste
închipuite. Mănâncă numai bombe. România scăpată din Balcanii măselelor muscale
amuşinând resturi pe putină. Nanolinişte. Copiii rămăseseră pe securitate. Vă
înnebunesc chiar scriind. Cum să tai aţa timpului de lemn. Se miros între ei
câineşte. Nu m-aş mai scopi nici eu.. O să mai veniţi pe acolo de deştepţi. Mă
ocup cu scrisul paralel. Autostudiu. Metafora undei. Ideologia entităţii.
Prăjitură de ucideri perpelită pe plită. There is a growing ability to kill
more people. Aranjamente entitare cu întrebătorii. Teroriştii sunt copii la
ţâţa gargarisitorilor. Cadya, bombă pe civili. Te iubesc, defineşte iubirea,
defineşte definiţia. Toţi ne înţelegem să vorbim substanţă. Milităria gogoşii.
În Toporăuţi este o fată cu
coadă; ea dacă vrea să nu ploaie merge de trei ori pe hotar, când vede că vin
nourii şi în satul lor nu plouă. Odată nişte oameni din Mihalcea au mers în
pădure după lemne şi au văzut într-un copac o femeie îmbrăcată până la brâu în
roş şi cu un steag roş în mână; ameninţa încoace şi încolo. Aceea era
strigoaică, alunga ploaia. Au luat-o şi au dus-o la cănţălărie ş-au închis-o.
Ea spunea că a trebuit să facă aşa, căci a fost luat bani. La o cărămidărie era
un strigoi; îl ţinea anume ca să nu ploaie, să se poată usca cărămida, să fie
tot vreme bună. Dară apoi, după ce a murit, nu putea lucra nimene pe locul lui,
căci venea noaptea şi strica lucrul, adecă lucra şi el.Strigoaicele, vidmele,
sunt puse fiecare pe pe lucrul ei; una pe
pâne, ia noaptea pe lună pânile de pe câmp; alta pentru mană, alta să
oprească ploile, să facă ger.
Mişcarea culturală a suicidului natal, război producător de pace, cum i-aş
scrie poezii Cadyei, să mă pună socru-său să le cânt. Sub stelele întunecimii,
pe dolomiţii din Andalo. Ambasadorul nu poate veni. Fata te caută pe internet.
Ochii la Paganella. De ce n-auzisei de Kircher? Poeţii scoşi pe marginea
atomului, numai neutroni în căţelărie. Visele munţilor în lava nerăcită zăpadă.
Teroristul face legea şi legea face teroristul. Mort, nu te mai uiţi în
oglindă. Bombele şi speriaţii de bombe, cât s-au şi sinucis. Nu te mai uiţi în
plumb de busuioc. Mari tâlhari nedreptăţesc tâlhari îmbrăcaţi marian. Pretinsa
comă nanoteroristă de a te fi şi retras cu dansul, de-un guturai, dacă de tine
era vorba, n-are chef nimeni să asculte pe nimeni, nici pe sine, poate plată,
poate palmares, preţiozitate paranoia, ci tandră înhăitare de orchestră la
toate armamentele toţi banii.
În Bucovina de sus, blăjinii
se numesc Rohmani. Ei ţin lumea cu postul, ca să nu ne prăpădim. Dumnezeu
pentru dânşii ne ţine. Trăiesc pe apă şi nu se cufundă. Când văd găoacele de la
noi zic: Iată au fost amu Paştele lacomilor. Sunt cei mai buni oameni, sunt
sfinţi. Le aduc păsările spice în cioc, dar ei nu le mănâncă, ci numai se uită
şi sunt sătui. Se roagă la Dumnezeu, dar nu cer nimică. Pe trup au drept
îmbrăcăminte unghie. Când vezi o fată sau o femeie frumoasă, se zice: Parcă e o
rohmăncuţă. Când e lună, să nu zici: ce bine se vede! Căci blastămă Rohmanii.
Ei zic: să ţi se vadă şi ţie aşa cum ni se vede nouă şi nouă aşa cum ţi se vede
ţie! Căci lor numai de lună li se vede. Blajinii sunt adormiţii, morţii, ouăle
să nu le scurgi de tot, că ei din aceea se înfruptă. Oamenii dacă mor nu sunt blăjini?
Ei nu mai fac nici un rău!
Dumnezeu cu mila, dracul cu ştiinţa, lipitorii de etichete pe lipitori,
infernalii rinoceri de ţâţă, o cohortă somnolentă, nici un rut ne al lor, în
globala impotenţă de altruism numai al crimei. Mă potolii, crezui, de mii, şi
taicii lor se devoalară în osul cancerului de creier. Trepanată jale în
eleganţa smiorcăielii de frescă, viteză, să nu te usuci sub muci de political
scientists, unul şi unul, cu dosar arondat şi nişte gene de clonă salivând cum
să-şi facă baboiul mai inteligent, că foame. Copiez crima copiatorului. Mai
viaţă în adâncul expugnabil, parcă sub pământ, fără ferestre, natură în zid şi
paraventilaţie. Preghiamo, ascultă, Doamne, vorbuliţa mea. Cibo di vita eterna.
Suflămu-ne nasul. Pe mine mă robişi, pe padre nici lepra, după Marcu.. Popa are
credincioşi câţi audienţii de la conferinţa mea, de-aia, adăugându-mă, onore e
gloria, libera di male.
Spre Sf. Gheorghe,
strigoaicele se adună câte 12 la hotar şi au pe una mai bătrână care le învaţă,
le porunceşte ce au să facă, şi acolo dau sama de ceea ce au lucrat şi se bat
cu meliţele, fac exerciţiu ca soldaţii, ţin război, joacă, şi toate-s goale. Se
bat la hotarul dintre două ţări, şi care pe care se biruieşte, acolo e anul
mănos, iau ploaia şi la celelalte e secetă. Strigoii au două inimi. Se fac din
al şaptelea copil, unde sunt de-a rândul şapte feciori sau şapte fete. Ei nu
mănâncă nici ceapă, nici usturoi şi au coadă. Cât trăiesc, merg noaptea, pe
lună nouă, la hotar; ies pe cahlă la miezul nopţei şi se duc calare pe cociorvă
de se bat cu meliţele, în loc de săbii, iar din gură tot zic: Tai ni tai, tai
ni tai, că altfel s-ar omorî. Trebuie să mă duc, i-a zis bunica strigoaică
bunicului, să-mi fac treaba mea, că altfel te-aş rupe pe tine.
Forza, pe sanie, să vadă şi Rita, profesoara de psihiatrie, cum e cu sala
goală, daraghiii pretini, tu povesteşti filmul, eu cartea mea, frica de orient,
random murder of innocent people. Cât de criminală este ameninţarea cu moartea?
Atacul deliberat contra civililor diferă de asasinatul politic. Război civil
internaţionalizat. Temniţe de război sanctuare. Nati per leggere. Pianetta
lettura. La indicizzazione. Psihiatrie de plâns, butucule, altoi pe statuie de
raze, diavolul aceleiaşi sfinţenii ucigaşe. Mă visai cu Plata în trăsură. Ţi-or
fi plătit cantarida din armată duşmanii. N-am mai auzi paşi de buhă în orbirea
zăpezii. Fuziune fără fisiune. Teroristofilie. Lumină săracă orbirea, noapte
vederea zăpezii. Genom sintetic. Greva spaniolă din 1918, cea mai mare epidemie
din istorie. Bioetnologie. Ucigăşenii. Imaginează cel mai rău lucru care se
poate întâmpla.
Odată, un om era strigoi, şi
nu-i spusese femeiei lui. A mers la hotar. Acolo se adunau toţi. Aveau coase şi
se apucau la bătut şi la jucat. Dar motanul lor era şi el strigoi, el cânta din
scripcă acolo. Când să vie acasă, motanul a ajuns înainte. Omul pân-atuncea n-a
ştiut că-i şi motanul său strigoi. Întră şi îl vede pe horn dormind. Femeia îl
întreabă unde a fost. El ia şi-i spune toate; cum a petrecut şi la urmă zice: şi
motanul nostru cânta la scripcă! Atunci motanul ţuşti... de pe horn şi-i scoate
ochii... şi l-a omorât. La ce-a spus!... Mama Pădurei e jumatate femeie şi
jumatate barbat. Când e ploaie, ea se suie pe movilă şi alungă nourii de
ploaie. Ea stă în pădure şi plânge; dacă o întâlnesc oamenii, să nu-i zică
altfel, dar: Doamnă mare, de ce plângi? Ea zice că n-are ce mânca. Atunci să-i
dai o bucăţică de pâne. Dacă nu-i dai, e foamete.
În război, soldaţii vor mult să trăiască, fiind în stare, uneori, să moară
pentru un camarad. Americană cea mai mare rată a sinuciderilor. Rusoaica bătea
talanga, ai viitor, da, de şefă de orchestră. Argentinienii sunt italieni care
vorbesc spaniolă şi se cred francezi, îi reaminteşte Argentini din Pisa lui
Pisano din Argentina. N-a fost bombă la tsunami, că se anunţa. Shanti. Trece
timpul, trec şi eu, Argentini Pisano mă întreabă dacă a fost oranj. Fazzoletti
multiuso. Pâine bună războiul. Ce lene să consumi aceeaşi manipulare de mii de
ani. Religiile termină imperiile. Paraliticul din Capernaum, taică-meu.
Magarelli s-ar întoarce. Statera a murit tânăr. Nu poţi deveni norvegian dacă
nu îţi place să schiezi. Find a proxy. Mafia nu lucrează decât cu mafioţii, nu
cu teroriştii. Germania nu face cursuri de limbă pentru imigranţi.
Odată s-a întâlnit apa cu
focul. Apa e femeie şi focul bărbat voinic. Cu cruce, cel întăi pe lume. S-a
întâlnit apa cu un tăciune jumatate stâns. Bună ziua, cărbune stâns! Eu sunt
cărnune stâns? a zis focul. In ia-mă în
mână! Cum l-a luat, s-a fript şi l-a
scapat jos. Face ea vânt cu păioara (aripile ce au zânele), ca să-l stângă;
tăciunele mai tare se aprinde. O cheamă pe sora ei mai mare, Maria Magdalina,
căci ele sunt trei surori, şi încep a se lupta cu focul, timp de trei zile.
Focul le-a cuprins de jur-împrejur, că abia a rămas în mijlocul lui o
fântâniţă, un mic izvor, toată apa sacase. Acum văd că tu eşti mai mare decât
mine; fii dar tu ca barbat înaintea mea Gheorghe Roşu – l-a numit atunci apa –
şi eu ca femeie voi fi în urma ta. Ba nu, a zis focul, şi tu eşti mare, tu
să-mi fii mie de ajutor! Şi de la lupta ceea s-au împăcat.
Nine eleven controlat de la sol. Coloane intacte. Obstacol. Nero. In cielo
non c’e birra per questa la beviamo qui. Oi mai avea ce-mi aminti şi nu mă
pricep, admir neconvenţionalitatea rigidităţii. Hearts and Minds. Până cân leii
să aibă istoricii lor, istoria va fi scrisă de vânători. Nord alb. (N)order.
Nu-ţi trebuie mulţi bani pentru un act de terorism. Hawala. Ţări mici cu bani
mari, Lichtenstein, Bahamas. Dacă-l văd îi spun, spune-i, nu-i mai spun.
Tare mă frige în spate, vine
tata după noi. Fă-te tu un morar bătrân şi eu mă fac o moară, şi el când te-a
întreba de n-ai văzut aşa doi ca noi, să spui că au trecut când moara asta se
făcea. S-au făcut ei aşa. Vine împăratul. Moşule, n-ai văzut d-ta trecând un
flecău ş-o fată pe aice? Ba i-am văzut, dar tocmai când se făcea moara asta. Se
întoarce el; merge acasă şi-i spune femeiei. Aceia erau ei, zice ea. Mă duc eu
după dânşii. Fata cu flăcăul fugeau cât puteau. Mă arde în piept, zice fata,
vine mama. De-amu e rău, că pe dânsa n-avem s-o amăgim; dar eu m-oi face o apă
şi tu te fă un răţoi, numai cât ia sama, să nu te uiţi la dânsa, că ea te-a
strâga şi cum te-i uita, cum îţi ia vederile. S-au făcut ei aşa; ce folos, dacă
el s-a uitat! Ea i-a luat vederile şi i le-a pus în basma şi s-a dus. Fata s-a
făcut o albină ş-a mers de a muşcat-o pe mă-sa. Vezi ce-am făcut eu pentru
tine, mi-am omorât mama.
Nu mai e cu americanii. Are cine. Mi-era urât de Rabatov, prea comunist,
socrul Cadyei, tot aia. Ai vorbit mult despre banii puţini pentru cele mai mari
terorisme, cum să-le tai izvorul, amicul meu Peter vorbea de limba kashmiri.
Frutta. Nu mai e peşte. Şi eu ce visez la noapte? Indicatoare cu anunţuri de
teatru în alte două oraşe, unde ne gândeam să ne ducem, Plata şi cu mine. De-o
văzusem pe prima balerină a Romei şi plec mâine la Milano. A orbi ca Joyce şi
Borges. Ruşii tot mai fac din comunism bici. Cleptomani atomici. I-ai luat
locul, canibalule, acum cine te-o mânca pe tine, nene, vorba ta cu comuniştii.
Alde Cudith şi Jarlo nu cumpăraseră clarificarea mea de caz. Poanta cu ţara
încă liberă, cum să-şi ţină omul poliloghia, nu era pe prohibirea bietei
Românii şi a impronunţabilului ei boss, dar conul Clyde cu 9/11 făcut în familie crispase.
Înecatul fără voie umblă
numai cât până la anul pe locul acela, iar cel ce ş-a făcut moartea singur
umblă întotdeauna, iese pe la miezul nopţii şi se scaldă, se arată sau ca gâscă
ori raţă înotând, mai ales pe lună nouă. Sau se arată ca om şi strigă ajutor;
boceşte, îşi caută păreche, să mai înece şi pe altul, şi cum s-ar apropia
cineva îl trage de picioare şi-l îneacă. Mai mult celor slabi de fire se arată.
O femeie trecând apa Siretului, în Ropcea, noaptea, a văzut o mulţime de femei
cum întindeau pânzele pe mal, altele spalau cămeşi în apă; pe un om l-a văzut
spălând caii. Aşa se arată care cum s-a înecat. Acolo era o plasă. Înecatul
iesă până la şapte ani şi cheamă pe alţii să se scalde. Unde s-a înecat unul,
trebuie să se înece mai mulţi.
Antonini vorbea de al treilea război la prezent. Se repatriază lumea.
Învăţăm nenorocirea de la învingători. Clyde cu periculoşii maximi. Viaţa în
Andalo ticăie dolomitic. Xenologia lui Jorgen şi rasa unică a mea. Sono tatno
fiero da te. Mulţumesc celor cinci persoane, cu mine şase. Salutări din Noua
Europă. La cină să se întindă Cadya cu americanii. Al lui Didi mă trăsese cu
muierea de limbă. Scroafa de Cudith în comandă. Plecarea, fără nici un regret.
Grevă pe tren. Cine l-a omorât pe Severin Berbec? Prima di essere troppo tardo.
Fizica ştiinţelor politice, armamente, intelligence. Casca lui Jarlo spre
Paganella. Spre Ierusalim, in grosser Freude, avec grand joie, con grande gioia, full of joy.
Zice că o babă avusese o
fată şi o îngropase cu piedica la picioare şi tot una o visa că e împiedicată
şi nu poate merge: sărea numai ca un cal. Odată gândeşte ea: Doamne, când mi-ar
da cineva în minte cum să fac, ca să-i iau piedica ceea! Şi peste noapte
visează că vine fata ei şi-i spune: Mamă, d-ta dacă vrai să-mi ieai piedica de
la picioare ia-ţi un cuţit ascuţit şi te ascunde, spre Paşti, în tinda
bisericei, dar te ascunde aşa ca să nu te vadă nime, că atunci merg toţi morţii
la biserică. Ei vor intra înainte şi eu voi rămânea în urmă şi d-ta să ieşi, să
tai o dată cu cuţitul şi să fugi cât îi putea! Mă-sa a făcut aşa. A văzut cum
au întrat toţi morţii câţi fusese în
satul lor. Da fata ei venea şi ea împiedicată, sărind în urmă, mă-sa îndată a
ieşit, a dat cu cuţitul o dată şi la
fugă. Morţii au început a striga: miroasă a om! Dar n-au mai putut-o găsi, că
nu mai era acolo. Acuma fata mergea bine, că i-a fost tăiat piedica.
Şcoala pe ducă, skibus, fizicieni de precizie teroristă. French din UK.
Worldwide strategic stabilization. To learn to lead leaders. Europenii să
înveţe to stand alongside. Zici europeni zici EU members. Nato is vital. Power
alone doesn’t afford you victory. Cine de cine se apără. Political
conditionality. Cu discrininarea pe buric. American frustration. Boala e să ţi
se audă numele ţării oricum. Andalo deriva dal greco , e significa letteralmente
’studio del nome del loghi’. Castel Thun Val di Non. Se înceţoşază. Templu de
ceaţă. Moira fusese Mary. Mioara. M-a renăscut pădurea de ziua lui Eminescu.
Ponte Oglio. Cum să faci să nu mai fie imposibilă punerea României pe listă,
măcar şi neagră. Mai bine pe un glob de gheaţă. Bergamo. Unsecure powers.
Prescurtată în engleză cu trimiteri(-indice) la pagini româneşti. Document de
puricat, găsit în Andalo, în pădure, ce se petrecuse, ce aterizare poze sparte.
Raportul în engleză o să traicteze via carabinieri şi ruşi cadayci. Din cineva
trăgându-ţi-se, mai şi ieşi la liman. Poate nu fac alt Pugwash.
Vă plac straiele mele, sunt
frumoase? Tare frumoase, tare-mi plac. El se dezbrăca şi da totul de pe dânsul.
Aşa a cumpărat , până la nouălea rând de straie; când s-a îmbrăcat cu acelea a
şi murit. Îngerii i-au luat sufletul şi l-au dus pe ceea lume, iar înaintea lui
porţile raiului s-au deschis şi în rai pregătise pentru dânsul nouă mese cu tot
ce era mai bun şi mai frumos pe dânsele. Lăsaţi-mă să mă duc înapoi pe ceea
lume, să spun ce bine mi-am câştigat eu aici; să facă şi prietenii mei aşa.
L-au lăsat. Pe asta lume trupul lui încă nu-l îngropase era la prohod. Oamenii
când l-au văzut pe mort că se scoală, toţi au fugit. Ce fugiţi, le-a zis el.
Când aţi şti voi ce am eu pe ceea lume şi ce uşoară mi-a fost moartea, toţi aţi
vrea îndată să muriţi. Eu am venit să vă spun ca să faceţi şi voi aşa ca mine,
să aveţi ce am şi eu. Straiele cele dacă le-aşi fi purtat de atunci le-aşi fi
ponosit; dar eu le-am dat, ca să le am acolo pe mai multă vreme, căci nu aici
ci acolo e traiul şi viaţa de veci. Şi după ce a mântuit de spus a murit. Un
prieten al lui a venit acasă, şi unde a găsit o ciubotă ruptă, un strai
flenduros, şi ce-a găsit mai rău, a dat de pomană, să aibă pe ceea lume. Când
s-a dus acolo, pe masă erau ciolane şi fărmături, iar haine, a avut toate
lucrurile cele rupte care erau bune de azvârlit. Roagă-te să mă lase pe ceea
lume pe trei zile, căci amu ştiu ce să fac, zice el prietenului său. L-au
lăsat. (Aici urmează povestea omului ce ş-a copt un sac de colaci).
Îi dedei băseasca. Fac afumul. Pozai de ochii taiwei. Nu stau afară (de
roman). Tsunami-Magarelli-România, o să verific. Fete şi băieţi pe drum lung.
Mai veniţi. Ei, Toto, fa freddo. India era Eminescu, România e pământ. Nu mai
merge romantic. Vezi Kalidasa şi iar abhijnana. Vă anunţ pe toţi că închei
Andalo Tango. If you have a guess-word on it. Dacă nu ne-om fi făcut/făcând noi
răul ăl mai mare, ăştilalţi luându-l de capital. Zhou în chin. Noica ştia
genetic diminutivismul slav, ce trebuia să-l dea pe româneşte, fapt e, deprins
o fi, o viaţă, tată. Atunci mexicanii?
As many lines as you feel. Figura argentină ar fi târzie şi cu 3000
memoratori, mă andaluzez pe cale. The book starts in Argentina and ends in
Andalo. Qotations from reality. De la Linate la Malpensa îţi mănânci balamucul.
El minciună nu mi-a spune.
Hai rămăşag, zice cucoana, pe berbecul cel cu patru coarne – ce avea boieriul –
că eu am să-l fac să-ţi spuie minciuni. De nu l-oi face, să-ţi dau eu 100 de oi
şi berbecul înapoi. Haide, zice boierul. Se îmbracă frumos cucoana, era vadană,
şi merge în pădure la Ivan, şi-i spune că s-au fost luat cu dânsul patru
puşcaşi, dar s-au pierdut de dânsa prin pădure, şi amu tare se teme, s-o
primească acolo să mâie. El îi zice că n-are unde. Ea-i spune că tare se teme,
s-o primească unde va avea, până ce s-a culcat lângă dânsul şi i-a cerut să-i
deie berbecul cel cu patru coarne. Ciobanul i l-a dat, căci până atunci el nu
ştia de femeie. Se duce ea. S-apucă el singur să se judece: pune pe un par în
pădure sumanu şi pălăria, îl face pe par boier şi se duce de departe la dânsul:
Bună ziua, cucoane! Ce veste, Ivane? Şi bună şi rea, cucoane; s-a prăpădit
berbecul cel cu patru coarne. Nu-i nimică, Ivane, vom face haitaş, ş-oi hăitui
şi coarnele i-om găsi. Se întoarce el. Nu-i bine, gândeşte. Cum vor găsi
coarnele, dacă coarnele îs la berbec şi-l vor vedea la cucoană. Merge iar
înapoi. Bună ziua, cucoane! Ce veste, Ivane? Şi bună şi rea, cucoane; am dat pe
iubit berbecul cel cu patru coarne. Nu-i nimică, Ivane: 100 de oi şi berbecul
înapoi, zice tot el. Amu-i mai bine, zice el, aşa am să-i zic. Merge a doua zi
la boier şi-i spune. Nu-i nimica, Ivane, zice boierul, 100 de oi şi berbecul
înapoi! Bine că mi-ai spus drept şi nu mi-ai spus minciună, tot noi avem să
avem câştig. Şi a rămas cucoana fără nimic, ba încă mai rău.
Risipire de concentrare, armată la Milano. Ţi-oi face cu mâna, aşa ne-am
hipnotiza. Matei evanghelistul. Bătrânii noştri, copiii voştri. Fără drept,
doar stâng. Snobirea snopirii, snopirea snobirii. Antropomunţi. Halde vâscoase,
caustice. Pom-pomeni, pomini, poministologi. Terorismul superputerii. Cum era
bradul albastru şi s-a înverzit. Dacă merge memoria ailaltă, bordel mă cheamă.
Carabinieri a cavallo. Teatro degli Arcimboldo. Frigul domului cu mine şi duhul
tău. Salita per piedi. Pot să mă zidesc aici o mie de ani şi o mie de Ane.
Pierdui bradul găsii omul să se înstâlpească pomul. L’onore di Roma.Grenouille.
La montagna incantata. Dieci piccoli indiani. Re del Paramo. Meglio morto. La
nona Anka. Era squisita. La forza di amore ne poate schimba viaţa. Scala e o
vechitură, domul e o prospătură, muzicătură, credinţătură. Italia a făcut
domuri şi domurile fac Italia. Or fi chelioşii mai credincioşi ca păroşii,
şchipoii ca neologii neologişti. Măcinat de orgă orgasm divin. Terrorista e chi
annelena il pianeta.
Unde te duci tu, măi
Gheorghe? Da tu de unde ştii cum mă cheamă? Eu să nu ştiu, doară unde şed, nu
în crâşmă? Mie aşa mi-i de drag , când beai tu şi faci pozne, eu atunci aşa
râd! Şi unde şezi tu , că eu niciodată nu te-am văzut, şi cum te cheamă? Pe
mine mă cheamă Şimcu şi şed lângă lampă. Când vezi lumina lampei mişcându-se
neliniştită în sus şi în jos, atuncea eu râd. Tu ai prăpădit averea bând, eu
îţi mai dau o traistă de galbeni, du-te înapoi şi mai bea şi fă la nebunii, că
tare îmi place ca să râd! Omul a luat banii şi s-a pus iar pe beut; dar nebunii
nu mai făcea; se uita la lampă şi lampa ardea liniştită. Când i s-au sfârşit
paralele, jidanul n-a mai vrut să-i mai deie de beut pe datorie. Într-o zi vine
la crâşmă şi strigă să-i aducă rachiu; jidanul îi spune răstit că nu-i va da.
Omul apucă o lopată şi vrea să-i dea jidanului în cap, dar în acelaşi minut ş-a
aruncat ochii la lampă şi vede para mişcându-se tare. Atunci el cu lopata face
trosc! şi a sfărâmat lampa.
Mangi sushi tutti giorni. Che tipo. Cauza încă ţară. Sfârşit de patrulă,
nici o zi, nici o ceaţă. De m-ar îngropa orga tuturor oceanelor. N-am crimă,
criminali destui. Psihoză în paşi, ba puritate gânditoare – lumea, pretext de
morbiditate mistică, pe tăiate capul – da, o reîncercare cu propriile subiecte
(alea halucinaţiile cu bătăuşi, lilieci, porumbei, de-am mai încercat şi m-am
abătut) cu ce-avem la psihiatrul din lopată, cu nemărturisibilităţile, aşa, da,
totul e scris, mai turnăm la ohrana, sfânta inchiziţie să ne pardoneze.
Argentini Pisano spune bancuri şi brevetează nuclearele. Doar cu Niculiţă şi
toate miturile mă pot aronda atractivităţii, că fur, şi ea le auzise, îi dedic,
trimit parcă minori, a băutură. Trenuri în grevă, ţigăncile s-or reprofila. Epic,
orizontale în târâşul ondulatoriu. Tibetani suntem. Fostele mele romane la
vedere. Abstinenţă în astm, frig înnegurării, mă lasă lesa. Să scriem frumos.
O femeie a fost moartă trei
zile şi a văzut cum e în iad. Stau trei rânduri de morţi în şir, ca catanele,
două rânduri nu vorbesc, da cei al treilea vorbesc. Aproape de dânşii este un
stâlp de fier cu o curbă, pe care dacă o învârteşti sar scântei şi atunci cei
ce nu vorbesc aşa ţipă! Cei ce fură bostanul îl cară ca un glonte de fer greu
pe un munte ascuţit ca o piramidă şi când îl pun în vârv trebuie să cadă iar
jos, şi apoi omul iar îl rădică, şi aşa pân-în veci. Cel ce spune minciuni stă cu
faţa în sus şi un şerpe de pe o răchită îi tot picură venin în gură. Cel ce
opreşte apa din fântână, se fac lanţuri din intestinele lui. Iar la uşi a văzut
ca zăvor un picior de om, din pricină că a lovit cu piciorul dobitoacele; e
tare păcat a lovi dobitocul cu piciorul. Şi a mai văzut multe altele, dar
n-avea voie să spuie.
ACTUL IV
PARVATI
(Kumarasambhava de Kalidasa, apud M. R. Kale) Uma – U ma (O, nu) - , una cu Parvati, fiica muntelui Himalaia, în
floare, cu sâni grei şi coapse elefantine, are voce melodioasă, frumuseţe
nepământeană. Narada o (pre)vede mireasă lui Shiva. Cu încă două fecioare, se
face preoteasă pustnicului. În ceruri, zeii îl slăvesc pe Brahma, trimorf,
nenăscut născător, logos vedic început cu Om,
îl ascultă numindu-le posomorârea pe rând, iar Vorbzeu-Vachaspati, desemnat de
Indra, numără relele demonului Taraka, arestator de plăcere al soarelui, lunii,
vântului, anotimpurilor, râurilor, riturilor şi virtuţilor: o, Atotputernice,
dă fiinţă celui ce va distruge demonul. Dorinţa vă va fi împlinită, nu acum, nu
de mine, ce l-am nutrit a nu muri aici şi-n altă parte are a fi distrus.
Căutaţi a abate mintea lui Shiva de la pustnicie la nuntă cu Uma şi fiul lor,
în fruntea voastră va libera fecioarele captive ale cerului.
(Orfeu – Monteverdi/Gluck)
Nunta (cor, arie), Euridice moartă. ’Daţi-mi
iubita înapoi’. Refuzul-fără-îmbrăţişare (arie, duet). Amor (soprană) o
învie pe Euridice, sau Apollo îşi înalţă fiul, Orfeu, în Olimp, la iubita lui. (Zbor
de noapte – Dallapiccola) Fabien doborât de uragan în mijlocul oceanului, directorul companiei
de aviaţie aeriană îi răspunde soţiei aceluia că primul scop al vieţii este exercitarea
voinţei saint-exupery-ene de acţiune şi nu dragostea etc. (Dido şi Aeneas –
Purcell) Lui Aeneas i-ar fi mai uşor să moară decât să o părăsească pe Dido
(‚Aminteşte-ţi de mine, dar uită soarta mea!’). (Lohengrin – Wagner) Elsa
rostind întrebarea fatală: ‚Cine este soţul şi de unde vine?’. (Turandot –
Puccini) ‚Enigmele sunt trei, moartea/viaţa este una’. Speranţa născând nopţile
şi murind dimineaţa, sângele fierbinte şi gheaţă, Turandot, gheaţă pătimaşă.
Nedoritul de cel cu o mie de ochi - Indra/Akhandala - îşi caută cărarea
salvării în frica de renaştere. Pe el îl întreabă Kama cui să insufle patima,
val între maluri, ce castă sub jurământ să-te încolăcească, a-l doborâ pe
însuşi Shiva din nevoinţă. Prietene, trăznetul mi-e neputincios contra celui
sorbit în Brahman, numai tu, cu săgeată, cearcă să îndrăgeşti pe Shiva cu fiica
Himalaiei, numai ea a-i purta sămânţa cum Brahma rostit-a.. Zânele-mi şoptesc
de fata Muntelui aşteptându-l pe cel Etern, din asceză, acolo sus, în Himalaia,
împreună, el în asceză. Kama porni în tărâm himalaic, spre Shiva, cu primăvara
– Madhu - şi a lui soaţă Rathi. Săgeţi înflorite scriseră cu albine numele lui
Kama, transpirară frumuseţi, cutremurară asceţi, înfiorară perechi. Al albinei
bău miere cu ea din unic potir înflorit.
(Wagner către Liszt, apud Ioana Ştefănescu/Guy de Pourtales) Totuşi Moartea lui Siegfried mă ţinea în loc pentru moment. Mi-am dat
seama că trebuia să pregătesc apariţia lui printr-o altă dramă şi aşa m-am
angrenat într-un plan, pe care-l îndrăgisem de multă vreme: acela de a face din
tânărul Siegfried subiectul unui poem separat, acest ’tânăr Siegfried’nefiind
nici el decât realizarea unui fragment... Astfel am ajuns la concluzia că
trebuie să redau mitul întreg, purtând semnificaţia cea mai profundă, mai
cuprinzătoare şi într-o maximă claritate artistică, pentru a putea fi deplin
înţeles. Planul meu se extindea pe trei drame: 1 – Valkyria; 2. Tânărul Siegfried (devenit mai târziu Siegfried); 3 – Moartea lui Siegfried (mai târziu Amurgul zeilor). Pentru a-i întregi înţelesul trebuia ca
aceste trei drame să fie precedate de un amplu prolog: Răpirea aurului
Rhinului (mai târziu Aurul Rhinului)...
Al antelopei negre o împunse blând şi ea închise ochii. A elefantului şi-l
adăpă din gura ei şi cu polen de lotuşi. Copacii muguri soţiilor liane, sân de floare. Shiva şi
auzind corul zânelor cereşti, tot adânc medita. Atunci bos-ul Nandi le făcu
semn de astâmpăr cu toiagul de aur, pădurea parcă se pictă, nemişcate ramuri,
roiuri de albine mute, păsări nemaiciripind, fiare nemairăgind. Ferindu-i
privirea, Kama intră în pustia lui Shiva împrejmuită de arbori nameru – şedea
pe un altar de lemn de devadaru, coperit cu o piele de tigru. Drept, în
virasana, umerii abătuţi, lotusul palmelor înflorit pe coapsele încrucişate.
Pletele în aer, cu şarpe. Pupile imobile, gene groase în jos. Nerespirând, nor
neudând, jar nevântuit. Capu-i răsare raze. A ajuns eternul. Amorul Smara
uitându-se la cel cu trei ochi nu mai văzu că-i lunecase din mâna tremurândă
arcul cu săgeata.
Sub ochii unui gaucho, Faust
ar bea otrava, fetele cântă de primăvară, dracu’, pactu’, băutura tinereţii în
locul sinuciderii senile. Beau toţi, nu şi fratele Valentin, pentru frumuseţea
Margaretei. Sabie frântă în aer, săbii cruci alungând satană. Valsul
Margaretei. Aria lui Faust îndrăgostit, apoi aria bijuteriilor tot în ritm de
vals. Întors din război, Valentin ucis de Mefisto. Strigoi şi vrăjitoare
dansează Noaptea Valpurgiei. Cu minţile pierdute, Margareta ispăşeşte în
temniţă uciderea copilului ei. Wagner-Verdi fără Faust. Deşert în flăcări,
Mireille murind şi ea. Rossini-Massenet: Cenuşăreasa. Donizetti-Wagner:
Cristofor Columb. Donizetti-Massenet: Don Quijote. Rolul mutei din Portici a
fost interpretat pentru prima oară de o actriţă, nu de o cântăreaţă.
Păli atunci la vederea frumuseţii fiicei Muntelui, între surate silvane, în
flori de primăvară decolorând rubine, aur, perle, liană însorit înveşmântată,
cu sâni de floare grea, petale pe coapsă, al doilea arc, cu lotus alungând
albina a-i sorbi respiraţia de pe buze. Mădulare fără cusur, însăşi soaţa lui
Rati s-ar fi ruşinat. Uma s-a apropiat de altarul lui Shiva, domnul ei vrut, ce
tocmai prinzând în sine lumina eternă numită paramatman ieşea din contemplaţie,
rerespirând, înlesnind virasana. Nandi, cu plecăciune, crăiniceşte sosirea
fiicei Muntelui stăpân din dorul de a-l sluji şi, la un semn din sprânceană, o
lasă să intre la el. Uma plecându-şi capul, pică o frunză şi flori luciră
printre slăbitele-i cosiţe negre. Adevăr grăitu-i-a Shiva, ia-ţi bărbat ce nu
va umbla cu altă femeie. Kama, fluture în foc, tot ciupea coarda arcului, cu
ochii la Shiva, în faţă cu Uma.
(Moartea – Pamfile) Odată, -
de atunci a trecut timp cam mult,- mergea pe o potecă un uriaş. Fără veste îi
ieşi înainte un necunoscut strigându-i: Stăi pe loc! Un pas să nu mai faci!
Cum, - zise uriaşul, - un pitic ca tine cutează să mă oprească în drum? Cine eşti
tu de te încumeţi a vorbi cu atâta îndrăzneală? Eu sunt Moartea, - răspunse
necunoscutul. Mie, nimeni nu mi se împotriveşte; chiar şi tu trebuie să te
supui! Uriaşul, nici una, nici două, luă la trântealî Moartea, şi fiindcă ea se
tot opintea să scape din mâinile lui, îi dete odată un pumn atât de zdravăn, că
o lăsă lungită lângă un gard. După câtăva vreme, venindu-şi puţin în fire,
începu a se văicăra amarnic. Ce-o să mă fac eu acuma? – se jelea moartea.
Oamenii n-o să mai moară şi pământul n-o să mai încapă. Vai de zilele mele.
Atunci Parvati îi dăruie lui Shiva, răpit în asceză, un şirag de seminţe de
lotus crescut în Mandakini şi uscate de razele soarelui, cu mâna ei
trandafirie. Cel cu trei ochi, din iubire pentru credincioşii săi, fu gata să
ia şiragul şi tocmai atunci zeul cu arc înflorat potrivi săgeata pe nume sammohana
prinzătoarea. Shiva, clătinat, mare la lună crescătoare, puse ochii pe faţa
Umei, buză de bimba. Şi fata Muntelui înflorea, cu faţa jumătate răpită, cu
ochii clipă, mai drăgăstoşi.. Atunci Shiva, ţinându-şi simţurile şi vrând să
afle cauza tulburării inimii sale, privi împrejur. Văzu pe născutul cu mintea,
Amor, pumn la colţul ochiului drept,umeri încovoiaţi înainte şi piciorul
stâng strâns, gata să lovească din
frumosul cerc al arcului său. Dintr-odată, un foc pustiitor ţâşni din cel de-al
treilea ochi al său, a cărui mânie se iscase la tulburarea nevoinţelor, şi pe a
cărei faţă sprâncenele erau năprasnice la vedere. Strigătele zeilor din cer,
ţine-ţi furia, ţine-ţi furia, Doamne, ci focul născut din ochiul lui Shiva lăsă
din Madana numai cenuşa.
Tot jelindu-se aşa, iacă
trece pe acolo un flăcău cu flori la pălărie, trăgând din frunză o doină , de
îngheţau apele. Văzându-l pe necunoscut zăcând mai mult mort, se apropiă de el,
îl ridică în picioare, îi dete să bea puţină apă din vâlceaua din apropiere şi
nu se mişcă de lângă dânsul, până ce nu-şi veni în puteri. Dar tu ştii pe cine
ai ajutat? – întrebă deodată necunoscutul. Ştii tu pe cine ai pus pe picioare?
Ba, - răspunse flăcăul; datina noastră e să facem bine la oricine, fără a-l
întreba de neam sau de credinţă. Nu te cunosc şi, de aceea, nici nu vreau să te
cunosc. Eu sunt Moartea, - zise necunoscutul. Eu nu cruţ pe nimeni, şi nici cu
tine nu pot să fac altfel. Cu toate acestea, ca să vezi că şi eu pot să fiu
recunoscătoare, îţi făgăduiesc că nu te voi lua fără veste, ci-ţi voi trimite
mai întâi pe vestitorii mei, ca să-ţi spună să te pregăteşti pentru călătoria
cea lungă.
Rati nu şi-a dat seama de moartea soţului ei. Disturgându-şi fulgerător
piedica nevoinţelor, ca trăznetul lui Indra un copac, marele ascet, Stăpânul
fiinţelor, împreună cu ai lui, dispăru
din privire spre a fi departe de femei.. Fiica Muntelui, ştiind că dorinţa
exaltată a tatălui ei, ca şi a propriului drag trup, s-a arătat a fi în van, şi
prearuşinată, cum se petrecuse de faţă cu cele două surate ale ei, cumva s-a
dus spre casă. Muntele a luat-o în braţe, închizându-i ochii de frica furiei
lui Shiva, şi mergând pe calea lui ca un elefant cu un lotus în trompă. Atunci
soţia lui Kama a fost trezită din transă de Soartă, a se învăţa cu văduvia. Se
uita în neştire. O, stăpân al vieţii mele, eşti în viaţă? Văzu doar un om de
cenuşă, din focul furiei lui Shiva. Jelea despletită, încenuşată. Trupul tău,
amoruri, dus-iubire-mi, lotus sub val dezdiguit, mie-ţie pe plac, nu arunci o
privire spre Rati a ta bocindu-te?
Foarte bine , - răspunse
tânărul; e un câştig şi acesta. Cel puţin până atunci, să nu-ţi mai port de
grijă! Şi puindu-şi pălăria pe-o ureche, plecă în drumu-i, cântând. Fiindcă
avea avere şi era tânăr, o ducea numai în chefuri şi petreceri, nepurtând grija
de ziua de mâni. Dar tinereaţea şi sănătatea ţin numai până la un timp.
Durerile şi beteşugurile nu întârziară să vie. Totuşi el zicea: Nu voi muri,
căci Moartea mi-a făgăduit să-mi trimită pe vestitorii săi care încă n-au
sosit! După ce se întremă, în loc să judece mai sănătos la viitor, în loc să-şi
cruţe sufletul de păcate, se apucă să facă tot ceea ce făcuse: chef la toartă
şi veselie! Cum toate au un sfârşit, într-una din zile, pe când era la o
petrecere cu mai mulţi prieteni, tânărul de odinioară se pomeni că-l bate
cineva pe spate, şi nu mică îi fu mirarea când văzu Moartea.
Cum te legam în cingătoare de mă porecleai, cum mă băteai cu lotuşi
picurându-ţi polen în ochi. Ce-n inima-ţi, de eşti fără trup, iar Rati
neatinsă? Te-oi urma pe calea spre lumea cealaltă, dar aceasta e înşelată de
soartă, doar în tine stă fericirea fiinţelor întrupate. Cine altul, iubite, o
mai purta iubitele prin trăznet de nor şi întuneric la iubiţii lor? O, fără
trup, tu, lună, prietenul tău-trup acum poveste, arată-i faţa întunecată. Roiul
de albine, strună arcului tău, zumzet de mila-mi. Răsari iar, chip de graţie,
pune cucul dulce a revesti iubirea. N-am pace, o, Amor, mai tremurând cu capul
plecat vechi, ascunse mângâieri dintre noi. Meşter amorului, port florile-ţi,
iar tu nevăzut. Vino să-mi termini culoarea piciorului. O să-ţi vin pe genunchi
în cer, lăcustă pe rug. O, vrutule, c-aş fi rămas reproşându-mi-se. Cum să te
împodobesc, plecatule în altă lume, din trup, din viaţă?
În cetatea Sodostal, aproape
de apa Istrului, în vremele închinătorilor de idoli se afla un idol anume
Cronu, adică Dumnezăul morţilor, care acela era un elen mortu, între care
încuibându-se Diavolul de multă vreme, îl ţine neputred, făcând şi multe
năluciri. Aceluia dar îi jărvue acei oameni rătăciţi întru acest fel, adecă de
băte trupurile sale până la sânge şi chiuie şi striga şi toată alta fărădelegi
făce, şi cu sângele ce-şi varsă închipuie cum că cu sânge este Cron Dumnezăul
lor, pentru că să arată a fi rumân la faţă, iar fărădelege ce o face zice că o
vedi Cron, căci ţine ochii închişi, nu aude strigările căci este mort. Asemene
rătăcire videm şi acum la unii creştini, că precum acee să strânge la acel mort
de se băte şi chiuie, şi toată altă fărădelege face, aşa şi acum creştinii fac
pe la morţii lor, strângându-se clacă de nebuni, de-şi bat spetele cu lopăţi şi
chiuiesc şi joacă, şi fac altele multe ghiduşii, care nici a să mai scrie sau a
să pomeni nu să cuvine.
Unde ţi-e prietenul Madhu, încântarea inimii tale, înfloritorul de arc? O,
vai şi el să fi fost trimis la drum de Shiva? Cu inima sfâşiată de strigătele
ei de jale, săgeţi înveninate, Madhu se
arătă dinaintea atotîndureratei Rati, a o alina. Zărindu-l, ea plânse amar
şi-şi izbi pieptul să-l spargă, spunând, Uite, o, Vasanta, ce a rămas din
prietenul tău. Cenuşa asta, pestriţă porumbiţă, fir cu fir o suflă vântul. Acum
revelează-ni-te, o, Amor. Acestui Vasanta îi e dor să te vadă. Iubirea bărbaţilor
o slăbi către femei, nu pentru un prieten. Prin ăst fârtat al tău, lumea toată,
zei şi demoni, a arcului tău împărăţie, coardă tulpina lutusului, florile
săgeţi. Dus ţi-e prietenul, nu se întoarce, lampă suflată de vânt. Cum eu aş fi
mucul învelit în mizer fum. Lăsându-mă, pe Kama ucigând, soarta a făcut doar
jumătate măcelul, când falnicul arbor e frânt de un elefant, liana lui se
prăvăleşte.
Deci de toţi se poate
cunoaşte că nu este lucru cuvios adică la vreme de plâns, să se facă râsuri şi
hohote, şi la vreme când toţi aceia ce să vor fi strâns ca să să roage lui
Dumnezău şi să plângă, ei atunce să gioace şi să chiuiască, şi atunce când ar
trebui acel suflet a să uşura de păcate prin milostenie şi prin rugi, el atunce
mai vârtos să să însărcineze cu celelalte necuvioasă fapte ce s-au zis. Cu
cuviinţă este la mort, adunăndu-să rudeniile şi alţii, să facă plăngere
cuvioasă, nu atăta pentru că au murit, cât pentru iertarea păcatelor, şi ca să
i să aşeze sufletul lui unde drepţii să odihnesc. Iar la priveghere acelui mort
să cetească preoţi, să fie şi mireni privighind, cu cuviinţă vorbile cele de
folos sufletului, iar nu vorbe deşerte, lumeşti au giocuri şi alte ghiduşii. Ce
aceste toate de acum să lipsească.
Astfel, datoria asta către un prieten
împlineşte-o, rogu-te, trimite-mă, de sunt sfârşită, soţului meu,
punându-mă pe rug. Lumina lunii trece cu luna şi fulgerul se stinge cu norii.
Femeia are de mers pe calea pe care a plecat bărbatul, şi lucrurile fără fiinţă
o fac. Ungându-mi ţâţele cu cenuşa trupului iubitului meu, îmi voi da trupul
focului ca pe un pat de frunze tinere. O, blândule, ne-ai ajutat ades să ne
facem pat de flori, acum ridică-mi iute un rug, pentru asta îmi împreun mâinile
în rugă. Apoi, prin fluturări ca ale vânturilor de miazăzi, iuţeşte focul pus
mie, să ardă la repezeală: îţi e, în adevăr, ştiut că Amor fără mine nu poate o
clipă trăi. După ce ai făcut-o, dăruie-ne o mână de apă la amândoi; prietenul
tău, împreună cu mine, vom bea-o neîmpărţită în lumea venitoare.
Trăia Haralambe la casa lui,
cu părinţii, nevasta şi copiii săi, tare mulţumit pentru toate, când iaca se
pomeneşte cu Ciuma pe lume. Oamenii începură să moară cu droaia şi aşa, în
puţină vreme, se văzu singur, singurel. Pe toţi i-am putut scăpa de la moarte,
- îşi zise Haralambe, - şi numai pe ai mei, nu. La ce să mai trăiesc! Şi aşa,
îşi făcu socoteala să se ucidă singur, dar tocmai când voia să-şi îndeplinească
gândul lui, i se arătă Dumnezeu înainte şi-i zise: Haralambe, hai cu mine! Şi
l-a luat în cer. Acolo l-a întrebat: peste ce să-l pună mai mare? Iar Sf.
Haralambe i-a răspuns: să-i deie Ciumile pe samă. După voia ta fie! – a întărit
Dumnezeu. De atunci Sf. Haralambe veşnic ţine Ciumile de păr, ca să nu-şi mai
facă de cap cum şi-au făcut cu ai lui. Câteodată le scapă, şi atunci Ciumile se
răpăd în lume ca lupii între oi. Deosebirea este numai că lupul omoară cât
omoară şi se duce, în vreme ce Ciuma ia de-a rândul, şi pe bun şi pe rău, până
bagă Sf. Haralambe de samă, şi o strânge din nou din lume, înhăţând-o de păr.
O, Vasanta, la privegiul lui Kama, dă un fir de floare de mango, frunze
tremurătoare, drag prietenului tău. O vorbă, în cer spusă, o alină pe Rati,
astfel pregătită să-şi lase viaţa, precum primii stropi peştele din balta
seacă: O, tu, soaţa zeului cu armă floare, soţul nu-ţi va mai fi mult de
neatins, ascultă cum veni lăcustă în para din ochiul lui Shiva. Prajapati pofti
la fie sa , aprins de Kama; curmându-şi pornirea, îl blestemă pe Kama ce astfel
roada şi-o culese. Când Shiva, cu ochi buni văzându-i nevoinţele, pe Parvati o
va duce la altar, iar binecuvântat, chipul lui Amor va reîntruchipa. Astfel
grăit-a Brahma, întru Dharma, slăbind blestemul lui Amor: nevoire şi norii dau
şi fulger şi apă. Astfel, femeie dulce, păstrează-ţi corpul, cu soţul iar a se
uni: la vremea ploilor iar curge râul băut de soare. Astfel o nevăzută fiinţă
întoarse pe Rati din gândul morţii, iar Primăvara Vasanta o alină cu vorbă
bună. Atunci soţia lui Amor aştepta sfârşitul nenorocirii ca luna împălezită de
zi aşteptând noaptea.
Pune ureche pe pragul casii
şi ascultă glasul Ursitoarelor, dar să ştii atâta: cine ascultă ursirea, moare
de moarte năpraznică. C-apoi ia să vezi! – suspină dascălul; pentru mine tot
una-i, - o rogojină veche pe care nici câinii n-ar roade-o. Ce să mai trăiesc!
Sapa şi lopata, şi-o mână de ţărână în ochi! Feciorul să-mi trăiască şi să mă
urmeze în lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul, şi, de-acuma,
aleluia! Şi mai mult pe gânduri nu stătu. A pus urechea pe prag şi a ascultat,
şi-a auzit cum grăia prima din Ursitoare: Petrea,
feciorul dascălului, nu se va naşte până când tată-său nu i-a făgădui de
nevastă pe Zâna făr-de tată. La urma urmii, pruncul o să se facă Sfânt. Grăi
apoi a doua ursitoare: Cartea vieţii lui stă deschisă pe o masă, în chilia de
piatră de la Izvorul Iordanului. Iar a treia Ursitoare, care întotdeauna
rosteşte aceleaşi cuvinte, sfârşi: Cine ne-a ascultat întru furiş, de mâna
pruncului să moară.
Parvati, speriată cum Shiva arse pe Amor de faţă cu ea, îşi blestemă
frumuseţea, răsplată de noroc iubitului. Vru să-i rodească frumuseţea prin
nevoinţe, intră în samadhi, potrivă iubirii şi soţului. Muma sa, Mena, grăi:
floarea de shirisha poate ţine o albină, nu o pasăre. Tatăl o lăsă pe un vârf
plin de păuni. S-a înveşmântat în scoarţă şi iarbă, de-ar fi durut-o
înainte şi o floare picurându-i din
plete. Puii de căprioară îi mâncau din palmă, ochi în ochi, înţelepţi veniră
s-o vadă în rugăciuni, dumbrava se făcu sfântă, cu poame pentru oaspeţi şi
focuri rituale în colibe noi din frunză. A intrat în şi mai grea ispăşire, arsă
de soare şi focuri sacrale, hrănită de lună. Picătură pe geană, pe buză.
Noaptea, în pat de piatră sub fulgere. Vîntul viscolea zăpada despărţind
perechea de păsări chemându-se. Mânca frunză, ispăşind tapas ca aspri
anahoreţi.
Un om odată umbla în
negustorie şi a rămas peste noapte să mâie la o casă. Înlăuntru nu l-au primit,
căci se trudea femeia de copil. El s-a culcat afară pe prispă. La o vreme de
noapte, aude că vine în casă îngerul, şi zice: La casa asta s-a născut o fată
şi ea are să fie partea omului ce doarme aici! Omului i-a fost ciudă: Cum, eu
să nu mă însor până n-a creşte ţânca asta? Lasă, că-i fac eu! După ce s-a
uşurat femeia, oamenii l-au chemat în casă. El, peste noapte, s-a sculat, a
luat copila şi s-a dus afară şi a înfipt-o în par. Lasă, zice el, că nu te-oi
mai lua eu pe tine! Şi a fugit. Părinţii, auzind copilul plângând, s-au trezit
din somn, şi, mergând afară, îl văd înfipt în gard. Au scos copilul din par;
parul îi intrase în piele pe-alăturea de coastă şi nu i-a făcut nimic, rana s-a
tămăduit de grabă şi, cu vremea, fata a crescut fată mare. Omul acela, tot
umblând cu negustoria lui, nu s-a mai însurat. Unde mergea, tot nu-i plăcea,
până când trece el iar odată prin satul acela, şi vede o fată, şi-i place.
Merge la părinţi şi o cere. Părinţii, săraci lipiţi pământului, văzându-l pe el
că-i bogat, au dat-o.
În pădurea ispăşirii ei, se ivi un ascet în piele de antelopă, cu toiag şi
voce plină: Lemnul de jertfă şi iarba kuşa pentru sfintele rituri sunt de găsit
pe aici? Apa ţi-e bună pentru baie?De tine udate înfrunziră lianele purpurii ca
buza ta nemaidată cu alaktaka? Ţi-e mintea la puii de căprioară cu ochii ca ai
tăi? O, Doamnă din Munte născută, frumuseţea nu duce în păcat dacă pe tine şi
asceţii te imită. Ai ales Dharma, fără gând la Artha şi Kama. Prieteni după
şase vorbe, ori şase paşi, te întreb, născută în familia lui Brahma, în
frumuseţe şi belşug, trup fraged, ce altceva ţi-o răsplăti ispăşirea? Ţi-ai
lăsat podoabele tinereţii şi ai îmbrăcat scoarţa bătrânilor. În van ai căuta
cerul, doar tărâmurile tatălui tău sunt ţara zeilor. De vrei să afli soţ,
opreşte-ţi nevoirea, o nestemată e căutată, nu ea caută.
A fost odată un împărat mare
şi tare, care avea trei fete de masă. Ele se numeau Catrina, Zalina şi Marina,
şi erau fetele lui Alexandru Machedon. Aceste fete erau ţigănci, şi erau atât
de lacome, încât, dacă punea împăratul ceva de-o parte, nu se putea până ce nu
dădeau ele ocol, să vadă ce-i, şi nu gustau. Odată, ele tot căutând, au dat de
o sticlă de apă vie, şi cum au băut, îndată au zburat. Ele, de atunci, mereu
zboară încoace şi încolo, ca să găsească calul lui Alexandru Machedon, şi nu
l-au găsit nici până astăzi, că e ascuns în coadele mărilor. Dar Ducipal n-are
să iasă din coadele mărilor până la vremea de apoi, când îl vor găsi cele trei
fete ce se vor duce cu el la Alexandru, şi el le va săruta cu dor. Şi ăle
Sfinte vor zice: Împărate Alexandre, iată, noi l-am găsit! Iară împăratul va
zice: Bine, fetelor şi iubitele mele, voi aţi fost credincioasele mele! Atunci
împăratul va intra cu cele trei fete în rai, unde vor trăi în veselie. Şi de
atunci nu vor mai fi oameni pociţi şi schilozi pe lume.
Vrutul tânăr ţi-o fi văzând cu inimă grea pletele plecate pe obraz, pe cine
n-ai durea astfel arsă, ca luna pe zi, prea mândru de frumuseţea-i să nu-ţi
vină iubitul dinaintea ochilor cu sprâncene arcate, o, Gauri, cât te vei mai
schingiui, cine e acela? Sfiită, ascultându-l, ea se uita la prietena de
alături, cu ochii fără colir, iar aceasta grăi: o, înţelepte, doamna voieşte
soţ de nefermecat, de-a străpuns-o pe ea săgeata căutându-l, îndrăgostită în
lacrimi, aiurând: unde te duci, gât de azur, înconjurându-l în închipuire, îl
pictează, i se roagă: ştii tot, nu şi pe roaba iubirii tale, şi astfel veni cu
noi în pădurea nevoirilor. Pomi sădi, roadele martore fură ispăşirilor ei
departe de rod. Nu ştiu când de prietena noastră nevoitoare s-o îndura acela ca Indra plouând pământul.
Dumnezeu a plecat odată
singur pe drum, şi s-a întâlnit cu un om nevoiaş, sărac luci. Unde te duci tu,
omule? – l-a întrebat Dumnezeu. Unde să mă duc! Merg să aflu pe Dumnezeu şi
să-l omor, căci el m-a lăsat pe lume sărac, de n-am de pe ce să beau oleacă de
apă! Iar Dumnezeu îi zise: Aici ai o greşală, prietene. Nu Dumnezeu este
vinovat că eşti sărac, ci Ursoaica ta. Ea a hotîrât să fii aşa cum eşti. Şi pe
urmă l-a îndemnat: Haide cu mine. Avem să intrăm într-o casă. Acolo tu să te
pituli sub o masă, că nu peste mult vor veni ursoaicele şi vor pune pe masă o
mulţime de bani. Când vei putea, să te scoli să iei din grămadă cât vei voi şi
să fugi. Ele te vor alunga, te vor prinde şi te vor întreba de ce ai furat. Tu
să le răspunzi aşa, că ele te-au ursat să furi, - că-ţi vor da pace.
Ascultând-o pe aceea şi ştiind secretele inimii lui Parvati, frumosul
brahmacharin o întrebă de-i aşa pe Uma. Din greu vorbi a muntelui fiică: O, tu, măestru întru Vede, adevăr auzit-ai. Ascetul:
Maheşvara iubeşte piaza rea, cum de-l vei fi dorind, cu braţ încolăcit de
şerpi, mătasea ta cu lebede lângă un elefant de sânge, piciorul tău pictat cu
alaktaka a păşi prin palat ori prin
cimitir cu păr de hoit, de neagonisit cenuşa de pe rug, şi te-or râde oamenii
după nuntă. Ochi monştri, fără obârşie, îmbrăcat în pustie, o, tu cu ochii de
gazelă, ce, dintr-un soţ, poţi afla la cel cu trei ochi? Întoace-ţi inima de la
ăst rău dor, nu irosi vedice rituri pe un ţăruş din cimitir. Ea-şi tremură
încruntată răspunsul: Nu-l ştii aume pe Shiva; îl greşeşti nici ghicindu-i
măreţia, piaza bună e a neliniştitului de prăpăd şi avere, el ţine lumea şi
nimic nu-şi doreşte, sărac - izvor al bogăţiei, sălaş având în locul morţilor -
stăpâneşte cele trei lumi, grozavă înfăţişare – chemându-se Shiva-blând-chip,
nimeni nu-l cunoaşte în adevăr pe purtătorul de trident.
La un om odată vin cele trei
Ursitoare ca să-i ursească pruncului de curând născut. În casa lui se aflau
atunci Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, care au auzit ursirea prin gura celei mai
mici dintre Ursitoare: Copilul va creşte mare şi când se va însura, va trece cu
mireasa lui peste un râu, va cădea de pe cal şi va muri înecat! Cei doi Sfinţi,
auzind aceasta, spun omului că atunci când va fi să-şi însoare feciorul, să-i
poftească şi pe dânşii la nuntă. Ceea ce omul nu uită să şi facă. Nunta trebuia
să treacă peste apa hotărâtă. Atunci Sf. Dumitru, ca să împiedice îndeplinirea
sorţii, îşi schimbă calul său cu al mirelui, dar nu se ştie cum se întîmplă,
căci calul lui Sf. Dumitru poticni, iar cu coada stropi pe mire, aşa că acesta
s-a înecat numaidecât. Văzând aceasta, Sfinţii merseră la Dumnezeu şi se rugară
ca să-l învieze. Dumnezeu însă le răspunse că una ca aceasta s-ar putea face
numai dacă părinţii mortului şi-ar da din zilele lor. Dar aceştia nici nu voiră
să audă şi astfel mirele rămase bun mort.
Nu-i poţi pricepe chipul, ce-i al universului, cu podoabe îngemănat ori cu
şerpi, în valtrapuri de elefant ori mătăsuri, pe creştet cu un ciob de ţeastă
ori cu luna. Firul cenuşii de pe rugul morţilor se sfinţeşte în atingere cu
trupul său, cei din cer le dansează peste capete. Indra, călărind elefant în
călduri, atinge cu creştetul piciorul celui fără avere mergând pe bivol. Tu, cu
suflet pierdut, ponegrindu-l pe Domnul, încă ai spus un lucru bun – cum i s-ar
şti obârşia de-i e părinte însuşi lui Brahma cel-în-sine. Destulă vorbă, fie
ce-ai auzit, inima cu iubire i-o dărui. O, prietenă, nu-l mai lăsa să vorbească,
păcătos e şi cine-l ascultă, altfel mă duc de aici. Şi cu scoarţa lunecându-i
de pe piept o porni – ci Dumnezeu cel cu bivol, arătându-şi chipul de adevăr, o
ţinu cu un surâs. Ea cu piciorul ridicat să calce nu ştia să meargă ori să
stea, râu întrerupt de un munte. O, tu, cu svelte mădulare, rob îţi sunt,
dobândit de ale tale nevoiri. – cum Dumnezeu-cu-luna-pe-creştet grăi astfel, ea-şi uită de ostoirea de
la nevoiri, oboseala şi o învigora a rod.
Cică un împărat avea trei
feciori. Într-o zi îi cheamă pe tustrei la dânsul şi le spuse: Dragii tatii,
m-am gândit şi eu, acum când sunteţi şi voi ajunşi la vârsta de muncă, să vă
dau pe la treburile voastre şi să nu vă mai ţiu pe lângă mine, să-mi păstraţi
şi să-mi sporiţi averile mele; să nu fie bănat mai încolo, la vremurile voastre
de însurătoare, şi să-mi spuneţi că unul a muncit mai puţin şi a luat mai mult,
şi să se işte aşa sămânţă de gâlceavă şi vorbă. Iaca v-am făcut averea mea
toată trei părţi deopotrivă: să şi-o ia fiecare şi s-o păstreze după vrednicia
şi mintea lui. Cine a mări-o, - bine de bine; cine a prăpădi-o, - paguba lui;
l-oi vedea şi eu cu ochii mei pe cel ticălos şi nu i-oi lăsa la moarte zilelele
noroadelor pe mâini, ca să le dea de râpă iute şi degrabă! Şi după asta,
împăratul le-a dat ce li s-a cuvenit, şi el s-a tras de-o parte, să tacă şi să
uite.
Pe urmă Gauri trimise prin surată
vorbă lui Shiva: Stăpânul munţilor m-o da, lui cere-mă. Promiţând – aşa
va fi -, pedepsitorul lui Amor cheamă, în gând, pe cei şapte înţelepţi luminând cu aurele lor cerul. Cu ei se
vădeşte şi Arundhati – ochii la picioarele soţului ei: şi mai mult îşi dori
Shiva de soţie pe Parvati, bine augural religiei – mintea lui Amor prinse a
spera. Ce încântare să-ţi fi amintit de noi, tu, cea mai binecuvântată dintre
fiinţe, suflet tuturor creaturilor întrupate, ce avem de făcut? Zeul cel mare răspuns-a, prin raze: zeii
copleşiţi de duşmanii lor mi-au cerut să am un fiu, ca un nor însetatelor
păsări. Astfel doresc să-mi fie soaţă Parvati, pentru un fiu, precum
jertfitorul strânge lemne arani pentru focul sfânt. Voi să o cereţi muntelui
Himalaia pentru nunta cu mine. Să meargă şi reverata Arundhati.
Fiecare din cei trei feciori
au început să muncească pe socoteala lui, şi fiecăruia îi mergea cum îi mergea,
dar celui mai mic dintre fraţi, îi mergea ca racul. Pe ce punea mâna, praful şi
pulberea s-alegea: într-o zi i-au murit vitele, parcă otrăvite, într-alta i-au
ars coşarele cu pustia neagră ce mai avea într-însele, în altă zi alta, până
când a rămas ca vai de capul lui. Mai rău nici că se putea! După o vreme,
văzându-se el sărac lipit pământului şi gol pistol, şi-a luat lumea-n cap şi
s-a tot dus să-şi caute singur partea, dacă pustiul de noroc n-a ştiut să-l
găsească pe dânsul. Merge el aşa şi ajunge într-o zi spre seară într-o pădure.
Acolo un unchiaş făcea haragi pentru vie. Bună ziua, moşule. Ţămi dumitale,
flăcăule, da ce umbli pe-aici? Apoi, moşule, şi cu mine, povestea cântecului:
am plecat în lume să-mi pun nume. Ia-s un biet nevoiaş! Nu m-ăi primi să-ţi
ajut şi eu la lucru? Cum nu; auzi vorbă!
Bine, spuseră, şi ajunseră în capitala Oshadhiprastha, răsădită Alaka, pe
Gange, bijuterie fortificată, cu elefanţi şi lei şi cai Bila, cu Yakshas şi
Kimpurushas pereche zânelor silvane, unde tamburinele bat între trăznete,
copacii flutură steaguri, cristele înfloresc stele, amorezii nu ştiu de
întunericul nopţii, tinereţea e ultima vârstă, nici un distrugător decât Amor. Ajunşi
în palatul Muntelui, înţelepţii semănau reflexelor solare în apă. Cu buze
minerale, braţe brazi, piept de stâncă se vădea a fi Himalaia, care, împreunându-şi
mâinile, le vorbi înţelepţilor aşezaţi în scaune de trestie: vederea voastră
bună îmi este ca o ploaie fără nor, un rod fără floare, mă simt luminat din
neştiutor, aur din fier, or ca suit în cer de pe pământ, de-acum creaturile mă
pot căută a se curăţi, ca pe un sfânt – doar Gangele şi spălătura picioarelor
voastre mă sfinţesc, trupul ce mi se mişcă vă e servitor, cel nemişcat vă stă
sub picioare.
Şi-au muncit amândoi, -
feciorul de-mpărat şi unchiaşul, - până seara târziu, când bătrânul zise: Apoi,
nepoate, să ştii că eu nu-s de pe-aici, şi ca să mergem tocmai la mine acasă,
ne-ar trece toată noaptea pe drum. Hai şi ne-om duce la bordeiul pădurarului
şi-om mânea acolo. Au pornit amândoi, au aflat ceva de-ale gurii, şi după asta,
cum erau şi trudiţi, s-au culcat. Şi cum s-au culcat, au tăcut. Noaptea, aşa pe
la cântători, s-aud nişte glasuri. Da să ştiţi că bietul fecior de-mpărat,
deprins cu pat şi perină mai moale, nu putuse aţipi nici cât ai bate în amnar,
se-ntorcea când pe-o parte, când pe cealaltă, ca un pui într-o frigare. Şi cum
spuneam, pe la cântători s-aude la fereastră: Doamne, Doamne! Ce-i, Zodiilor? –
întrebă unchiaşul cu care feciorul nostru lucrase în pădure. Astăzi, atâţia
s-au născut şi atâţia au murit; ce facem?
Întinsele-mi mădulare nu ajung bucuriei că mă onoraţi, văzându-vă mi se
spulberă întunericul din peşteri şi din suflet, n-aveaţi la ce veni, decât să
mă purificaţi, vă ascult orice poruncă, eu, soaţa, fiica – viaţa familiei
noastre. De două ori acestea se auziră, cu ecoul de prin caverne. Înţelepţii
îndemnară pe Angiras să vorbească: mintea şi vârfurile îţi sunt asemenea,
nemişcat Vishnu, Ganga, Hari, Meru – iată ce ne-a adus la tine. Al lunii pline
domn, numit şi animan, ce ţine lumea, trăind în inimă, neînfricat de altă
naştere, Şhiva însuşi îţi cere, prin cuvintele noastre, fiica. Vei face bine cu
el a-ţi uni fiica precum înţelesul cu vorbele, pentru că o fiică dată unui soţ
bun nu e spre părere de rău unui tată.. Celor mişcătoare şi stătătoare ea
fie-le mamă, pentru că Shiva este tatăl universului. Zeii plecaţi dinaintea
celui cu negru gât atingă apoi piciorul ei cu razele de pe creştete.
Şi le răspunse moşneagul: Pe
cei ce-au murit, Dumnezeu să-i ierte; cei care s-au născut aibă partea noatră
din astă seară! Feciorul asculta şi tăcea, şi se minuna şi dânsul mult de cele
ce vedea că se petrec. A doua zi unchiaşul şi feciorul de-mpărat se scoală şi
se duc din nou în pădure, fac haragi toată ziulica, iar seara moşneagul zice
din nou: Iaca, vine şi noaptea, şi noi, de isprăvit, tot n-am isprăvit; mai
mare truda ne-ar fi s-o pornim pe vremea asta tocmai la mine acasă. Hai şi-om
mânca la curţile împăratului, c-om găsi, cred, o bucăţică de mămăligă şi-un
ungher unde să ne hodinim ciolanele peste noapte! Şi-au pornit. Şi parcă era un
făcut. Împăratul i-a întâmpinat la poartă, i-a dus în castel pe din faţă, pe
scările cele mari, i-a pus la masă cu dânsul, iar peste noapte le-a
aşternut într-o odaie nemaipomenit de
mândră.
Uma este mireasa, tu cel ce o dă în căsătorie, noi o cerem, iar Shiva este
ginerele. Fii, astfel, tată pentru tatăl universului, ce nu laudă pe nimeni şi
e lăudat de toţi. Pe când cerescul înţelept astfel grăia, Parvati, lângă tatăl
ei, număra petalele lotusului, privind în jos. După ce s-a uitat la soaţa lui,
Mena, care încuviinţa, Muntele spune: Fata mea, eşti dată ofrandă lui Shiva;
iar către înţelepţi: vi se pleacă soaţa zeului cu trei ochi. Arundhati o luă pe
genunchi, îi lunecaseră cerceii când se plecase, mumei plângând îi spune de
ginere că nu mai are altă soaţă, auspiciile hotărăsc nunta peste trei zile, înţelepţii
plecară. la Shiva, îi spuseră, şi zburară în cer. Domnul creaturilor este
nerăbdător a se uni cu fiica Muntelui, zilele-i trec din greu şi
atotputernicului, dar celui de rând.
Feciorului de-mpărat i se
speriase somnul din nou: sta şi se gândea, şi aşa îl apucă vremea cântătorilor,
când auzi la fereastră: Doamne, Doamne! Ce-i, Zodiilor, le întrebă bătrânul.
Astăzi, atâţia s-au născut şi atâţia au murit, ce facem? Pe cei ce-au murit,
Dumnezeu să-i ierte; cei ce s-au născut aibă partea noastră din astă seară!
Tocmai acuma pricepu feciorul cel împărătesc minunea cea mare. Unchiaşul cu
care petrecea de două zile nu era altcineva decât prea sfinţitul Dumnezeu, care
toate le ştie şi toate le cârmuieşte cu vorba lui cea fără potrivnicie. De ce
să-şi mai treacă leriul degeaba? Ştia un lucru şi nici acela prea de veselie,
că el se născuse în ziua celor ce au să trăiască trai de bordei, şi sănătate
bună! De asta n-avea noroc, şi vorba ceea: Dacă nu-i noroc şi parte, Geaba te
mai scoli din noapte! A sărutat dreapta lui Dumnezeu şi a plecat.
Himalaia e o casă, cerul pe pământ, Uma în mătase şi sunete de turyas, din
cap până în picioar înflorată de neveste, cu tilaka pe frunte de la muma Mena.
În Kailasa sfinte mume îl podobesc şi pe Shiva, albă cenuşa, nestemaţi şerpii,
piele de tigru pe spinarea bivolului Nandi, văzută Kali cu albe cranii haină,
Ganga, Yamuna, Brahma, Vishnu, Indra. Zei şi munţi se întâlnesc la nuntă, în
Himalaia. Femei-ferestre la vederea zeului. Miremireasă. Aruncă orez în
foc-martor. Brahma: fii mama eroului. Lakshmi îi umbreşte cu umbrelă de lotus.
Sarasvati laudă ginerele pur gramatical,
iar mireasa în simplă limbă. Se joacă şi o operă cu sentimente-moduri muzicale,
gesturi de dans. Kama, iar în trup, săgeata îngăduită şi de domn. Zeii se duc,
Shiva o face să râdă pe Parvati în camera nupţială. Ea, frică şi amor, ochi
închişi, sărut, nu muşcătură, zârieturi nu rană, invăţăcea lui Shiva şi Patimii
o sută şi cincizeci de anotimpuri.
Acuma avea un gând: să
meargă acasă la tată-său, împăratul, să pice în genunchi înaintea lui şi să-l
roage să-l ierte şi să-i spuie: Tată, sunt om cumsecade, şi-mi place munca,
şi-s om de cinste, şi care mi-i vina dacă n-am noroc? I-a spune după asta,
împăratului, povestea întâlnirii cu
Dumnezeu, şi poate s-a milostivi împăratul şi l-a lăsa în ogradă slujitor ca
orişicare slugă, pe mâncare şi purtare. Aşa şi-a pus în gând şi aşa a şi făcut.
Împăratul l-a ascultat, şi dacă nu l-a îmbrăţişat şi nu l-a sărutat, apoi, nici
de izgonit nu l-a izgonit. I-a dat şi lui o treabă acolo pe la ţarcul oilor şi
l-a lăsat în pace. Şi a început feciorul de crai munca grea, şi-au început din
nou supărările să-i vină peste cap, şi tot sacul cu amar să se verse peste
nsul. Banul nu şi-l mai vedea strâns în pungă, straiul nu sta o zi pe trupul
lui cumsecade, şi vorbă legănată de la nimeni nu afla.
To die for Sanskrit. Pete roşii pe pielea elefanţilor de 50 de ani.. Muzica
vântului prin bambusul găurit. La o jertfă, Daksha nu şi-a chemat fiica, Sati,
nici pe soţul ei, Shiva; ea s-a dus, totuşi, iar pentru că nu a fost băgată în
seamă s-a aruncat în foc. Donizetti: La San Carlo se reprezintă în seara
aceasta Bianca e Gerardo a compatriotului nostru Bellini, prima producţie
frumoasă, frumoasă, frumoasă... chiar prea frumoasă, şi eu îmi voi da seama de
aceasta peste cincisprezece zile, când se va reprezenta opera mea. Medeea.
Operă în trei acte. Muzica de Luigi Cherubini, pe un libret de Francois Benoit
Hoffman, după tragedia lui Corneille. Premiera a avut loc la 13 martie 1797, la
Paris. Personajele: Medeea (soprană); Iason, soţul ei (tenor); Creon, regele
Corintului (bariton); Glauke, fiica lui (soprană); Neris, confidenta ei
(mezzo-soprană). Sclave, însoţitoare, argonauţi. Tangoul tigrului. Roman-operă
în patru acte şi arii separate. Muzica de Vasile Menzel, pe un libret de George
Anca, după Kumarasambhava de Kalidasa, mituri de Elena Niculiţă-Voronca şi
Tudor Pamfile, e-mail de Ivona Pop. Premiera: Râmnicu Vâlcea, 2005/2006.
Peronajele: Borges (bariton); Suedeza (alto); Shiva (bas); Parvati (soprană). Sfetnici,
enoriaşi, avataruri.
Rău şi rău, şi din rău tot
mai rău, povestea cântecului: Unde-i bine, Nu-i de mine; Unde-i rău, Hop şi eu!
Şi omului i-i greu până se porneşte de vale de-a berbeleacul, că nu se mai
gândeşte la opreală. Aşa şi ist fecior de-mpărat. După ce se vede deprins cu
nevoia ca ţiganul cu scânteia, ce-şi zice: Calicului, scufie de mărgăritar îi
mai trebuie; ce-a fi să râmân din gol cu pielea! Hai să mă-nsor! S-a-nsurat
scurt şi degrabă. Nu cu fată de-mpărat, şi nici cu fată de boier mare, da măcar
nici cu una, de istelalte, din oameni muncitori, de-alde noi. Sacul ştie să-şi
caute petecul şi spinarea scărpinarea. Şi-a ales feciorul de-mpărat nevastă pe
Tunsâlica, fata găinăresii de la curţile craiului. Şi a făcut o nuntă de s-a
dus vestea şi povestea, o săptămână încheiată, de umblau şi curcile cu chef; şi
după nuntă s-au pus însurăţeii cu sârg pe muncă.
Carmen Sylva: L’amour. I. Les
enfants de l’amour sont generalement beaux et intelligents. Quelle critique de
nos menages modeles!. II. Le soleil est premier amoureux de la fleur. Pour les
jeunes filles, le soleil est quelquefois une lampe a demi eteinte. Comment
voulez-vous qu’elles s’epanouissent? IX. L’amour maternel est un instinct; mais
il y a des instincts qui ont un souffle de divinite. X. On devient pas mere; on
l’est de naissance. La famille nombreuse
satisfait la vocation; elle ne la donne pas.
XI. Une maison sans enfants est comme une cloche sans battant. Le son
qui dort serait bien beau, s’il avait quelque chose pour le reveiller. XIII. Le
chant du rossignol et le miaulement des chats sont deux manieres d’exprimer le
meme sentiment; mais, entre eux, ils ne se comprennent guere.
Şi a trecut numai o zi la
mijloc şi parcă alt soare bătea acum peste capul lor. Ei, nevastă, ce zici:
merge? Cum să nu meargă! Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă; tu eşti
cruce-ntreagă, dar dintr-o sută, una să fie şi-a mea. Şi-anume care? Când
te-a-ntreba cineva ceva să spui: ’nu ştiu, nu-s ale mele; Tunsâlica ştie, Tunsâlica
are’! Bine, femeie, bine! Şi-aşa. Acu prinseră tinerii noştri la cheag. De bani
nu se puteau plânge, de vite nu, pământ cumpărau, vin la beci şi bucate-n
coşare strângeau. Ei, da-ţi merge bine! – îi zicea unul. De, ce să zic;
Tunsâlica ştie! Ai bănet, am auzit; ai strânsură... De, ce să zic; Tunsâlica ştie, Tunsâlica are.
Că vedeţi, Tunsâlicăi îi scriseseră Ursitoarele altă zodie. Odată numai, într-o
vară, făcuse feciorul de împărat un stog de grâu cu spicul ca-n poveste, cât
vrabia, şi paiul cât trestia. Şi-l întreabă un boier: Dar al măriei tale să fie
stogul ista? Al meu, - a fost răspunsul feciorului de-mpărat; şi cum a zis,
deodată s-a auzit un bubuit, şi-un trăsnet, şi stogul cela cât ai face o
mămăligă, s-a prefăcut în cenuşă. Şi iaca aşa: uitase vorba ceea:’Tunsâlica
ştie, Tunsâlica are’, că Tunsâlica avea altă zodie. Şi atâta-i povestea.
Nefertiti & Borges
Tango
August 1 – July
2004/4002
The hoary nymph. Zen citizen.
Milonga, the precipice edge. El rey de copas. Martin kills the Negro in the seventh
and slaps the widow. Jail only for killing. The first is the second, Helen of
Troy, the first daughter of God. Austral white. Kabbal ball. Bassarabia, Argentina.
Returned equal to its legend, milonga flared up.
Edda’s dodii, kennigar. The malice pelagus. Hronard (whale’s way, the
sea) in Beowulf-Borges. The mariners on Danube
will row again. At South of his story’s town a blind rivulet flows.
Humbling labyrinth I sleep
yeaster (s)pool. Hamlet wouldn’t get blind any more. Medea would psalmodize the
children. Bandaged Melanchton. Atma-atmosphere, what do you have to do, girl,
with the Botoshani? You stay in this country only for Eminescu, it was
communism. Camoens in Maputo.
Puritan cricket. Buscaba un alma que mereciera participar en el universo. Far
from Vila
Borgese. Heraclit of Pont. Qaphqa. Funes el memorioso. Plinio el Viejo. De un
laberinto a otro. En el Indostan. Mil y Una Noches. La Calle Rosetti. Los
Dorna. Lămâine. Alma
atma. Ayodhya non impugnando. Nympha Ashvinia. Das eigene selbst. Homeric
epitete, preposition. Persistence in reflection, Verweilung b(ei) d(er)
uberlegung. Uttara-uttama, intimus-extimus, emission-imission. Se leapădă vocalele finale ale pozitivelor ,
iar vocala silabei întâie se gunează. (The final vowels of the pozitives
are left out, and the vowel of the first syllable gets gunned. Bopp-Eminescu).
White horses face Indra.
Apoia argo sin embargo buena casa blanca. Again a girl through
Botoşani. Cămaşah. In it, in the photo of a year ago. The painting on leather
fron the halima. Valhalla-Valahia-Alahia. Diplomate, you didn’t know with
Schopenhauer. Of god’s sleep in longing’s lever fire’s pampa gauchesc
relativity Borges echo in Eco arabesque old Albu walked corpse like in Faulkner
like Vetala non/lecture softwhite alblând
librarians in a fadoin blinding Marquez assassinated by strawberry between the
lips the freckled Tierra del Fuego via Maillane thousand nights and a night
mille nuits et une nuit Arabian nights
hotels and other farms of animals.
Argentinian passion of friendship
apud Lugones vide Borges in Dante. More stars in Austral emisphere than in the
Boreal. For ever and a day. Ultra auroram et Gangem. No more the gallas of the
old, the liking for box is gone. Tango in miring-milonga. On paths of labyrinth
bifurcated in Babylon’s garden.
May 22 – July 31
Suddenly the brevity danced me.
Telugu, as you have been assassinated Shivaramya. Some prisoner, the
recognition at personam. I had had moroccoed. (Idea) (condor) (sap). Yet however I don’t know to tell you how
should I act if Lucypher would be to tempt me directly.
Svidrigailov is the punishment of
Raskolnikov. Reckless deed of the queen
wounded profoundly young Hamlet. Theese are the words possessing his death.
Satan: better lord in the Hell than servant in Paradise. The courtesan teaches
him to don’t do any more some things. I
know that, if the name of Orpheus would have extingished, you would write it on
sky with tears of cherub. Orpheus’ bleeding wounds, instead of closing, let
themselves read by improbable butterflies, like Rilke’s poems on battlefield
and turned over by the wind. In the night’s miracle it is heared weeping the
admirable page of solitude told by Shakespeare’s rainbow. To arrive at thirty
years plus to read The skilful Hidalgo Don Quijote de la Mancha (Trivium). And
it is only the first year, the 60th. Euridicervantes. Swedwnborges.
The horse on hill, on hill, the
hill under horse, under horse. Resignation from water of glaciation. The
imprescriptibility of devanagary therapy, divine letter. The light siftes the rain darkening to our twilight the blakening of
the early. Come oafo out of coafor. Opponent mates. Nonpsicological
sizes. El monumento Cervantes. The real wants you. The Gipsy woman adopted by
legionaries, on indemnification, to Hell with Germans. Challenge yourself.
Bullet courtiers. Hurry on. I was dead. Again a Vaslui, come on that you will
file, defile the bombe, at ten not at villa, with prosecutors. Written on the
dead line of my life, neither heavy, nor bad, nor habeat. Missing little book. Now wolves, now sheeps. Comas shot
from all sides. As if the atavstic beauty wouldn’t exist. The small mouth makes you claustrophobia. What much
censorship, gabors. Countries are no more, crock’s froth. Girl calls from
Greeks, fighters not like Romanians. Disappearance of the character, not only
in the painting of Cilievici. The genes of loosing against those of destroying.
Induced the voluptuousness of being crushed technologically.
The space cracks under paper, if
trees still grow, if it would write on leaf. How many houses robbed. At autumn,
I will speak again literature. How Eminescu was destroied on the scaffold of
native souls. Psychology regenerates, Culianu told me. Inerdiction of country
and patriots. Butterfly downward, the precipice cleaves, you have no more where
to go, you are put only in the situatuion to loose. Any time your halter
disappears. Fishhead spoils world. At Stângăceaua, baba plays fifa to babu. Mai
dire mai. Blind chess, orborg. Borges Aires. Aguşoaie. He went at optimum
consume, down he puts off speed. What he also to cry: România. Despreciativo. Cetinică
cetnică/little leading needle leaf.
Oneiric old man. De origen ingles
y portugues. Siente nostalgia por el glorioso pasado militar de sus
antepasados. El tigre,
base de su mitologia intima. Temas obsesivos, tales como el devorador tiempo circular, el
laberinto, la creacion recurente, las simetrias y los juegos de espejos, la
memoria y el olvido. 1941, El jardin de
los senderos que se bifurcan, 1944, Ficciones,
1949, El Aleph. Director de la
Biblioteca Nacional de Buenos Aires (1955). Entre sus ultimas obras citemos El otro, El mismo, El informe de
Brodie, El libro de arena, y El Congresso. Jorge Luis Borges nace en Buenos Aires en 1899 (24
Agosto), muere en Ginebra el 14 de Junio 1986. How much conemporary we could
have been, also in India
and back. En una voluntad de adecuacion perfecta entre los temas y su
expresion, Borges se propone extraviar al lector en el doble laberinto de la
estructura de la frase y de la estructura de la realto. El letor pierde tambien
sus referencias de espacio y de tiempo, a semejanza de los protagonistas que se
pierden en laberintos espaciales o temporales. Para
ello, Borges opta, casi sistematicamente, por un vocabulario ya culto ya “orillero”,
por palabras insustituibles cuyo frecuente sentido etimologico contribuye a
confundir y a deconcertar al lector. El empleo privilegiado de ciertas figuras
retoricas (en particular el hiplage) tiene la misma
finalidad.(Bezault-Chambaut).
1956, doctors interdict to him to
read and to write.1975, Prologos con un
prologo de prologos. 1976, Que es el
budismo? With Alicia Jurado (cf. Schopenhauer, Eminescu). 1985, Los Conjurados. He dies on 14th
July (not 14th June?) 1986.
Le cosmopolitisme de J.L.B. Versiones-reversiones-inversiones.
La dialectica de la identidad. Art of Allusion. B. et la Kabbale. Cervantes y
Borges: la inversion de los signos (cf. semnul întors/reversed token, at
Eminescu). Una estetica del
silencio. El juego transcendente. Irony in Joyce and J.L.B. (cf. initials of de
Quencey & G.B.Show). El estilo de la eternidad. Realidad y superrealidad.
Poetica de la prosa de J.L.B. (cf. E.A.Poe, Swedenborg). El laberinto del universo. B. y el
pensiamento nominalista. El conocimento come invencion. De la duda a lo eterno
dudoso. Poeta circular.
This Palermo
of 1989.
Calle Cangallo, 131, Buenos
Aires.
I was visualiying, seeing,
oblicly, the text, in verse, I didn’t know what it contained, only that it is
by Borges. In that house from Montserrat… Paradise with form of a library… Groussac, blind, like
me… A third director of the library, also blind, Jose Marmol (cf.
Perpessicius)… The blindness as way of life… Homerus, Tamiris, Milton… The
Greeks said that Homerus was blind in order to show that poetry must not be
visual, but before everything, auditory (Oscar Wilde)… Eyless in Gaza, at the mill, with the slaves, en la noria, entre
esclavos (Milton)…
Joyce: out of all things happened to me I believe that least important is the
fact that I remained blind… Then will disappear from the planet the English and
the French and even the Spanish. The world will be Tlon… Notes on 23rd August
1944 (the news of liberation of Paris)…
Ehych asher ehych…Intellectus naturaliter desiderat esse semper (Thomas of
Aquino)… No man had a life more real than Swedenborg (Emerson)… The whole hell
has the form of a demon, and the haven form of an angel. (Swedenborg)… It is
interesting that Herodotus imagined the Danube as an antistrophe of the Nile, its inverse correspondence …
ZINA
loving her Aurobindo
among viscera Savitri
sculptured aurora
Zina
Alina had added
quit to hell molly
of soul of dolphin
violet violated in Parma
devi perhsps in
Jawlamuki
cut to the she born
the double
on the name of mother
and don’t awake mock me
to the grass dinanzi
al Dio
(He/she) steals all weddings on
trembling Zina, you said. Leave it, we keep too much on her. occult cult. We
get free also of sins, we reach also aura. No much longer. Zina forest fire
water Carmen Sylva. Marian orgasm in parked flowers. Neither tango. What
brother? Only in movie, in dream. Devil takes us anyhow. So many, same to as
many, neither a fantasy nor magic. The novel has chapters from Swedenborges.
Imago magus. Ponderal Pond.
Godess, Zina, dirt. The anatomy of hallucination. Ilie out of Maria.
June 8, 2004
(I will write a story with the title)
SCHIZOPHRENIA
I can’t say you’re a scholar.
Then, what? A communicator, you attract women and madmen.
Perhaps she, too, at competition
with marijuana, but I refused her in Village, while in the little resturant in Lisbon we ate fish.
Fehresc is a virus. See also my
book Fear of the Orient. She had
asked me, after 20 years, if books she came across in Toronto were mine. The shot of Sankrit
anticommunist Cassanova had been announced, conjugal, from Teheran, for
Bucharest, by replies to words in Delhi and Moscow, in ten years, now more ten.
I didn’t pass her in the
collegium of Trivium. (After The Buddha,
Carmen even didn’t write me any more, because: you wind it up in the novel).
Acacia trees almost didn’t show
this year, and the blue ones, perhaps of neem kin, dried. White forests towards
Apuseni/Western Mountains, via Râmnic,
when we were bringing the pianist girl to the monastery, short-haired, returned
from Pasărea, which was in fire as soon as she walked there.
I arrive to the subject.
Fumigations on Orpheus’ hymns. I receive answer to Shakespeare verse -
Orpheus with his lute
made trees,
And the mountain-tops
that freeze,
Bow themselves when
he did sing.
Having no more what to write to
you, I go to India to search your shadow. Till then, you search me there where
you will find me always: in the inmost depth of your own disquiet, in that
fertile realm of solitude, with magnificent corollas and strange perfumes by
where we wandered together in hours of Saturday, reinventing filosophies and
all melos of world.
I know that if the names of Orbheus would
get extinguished, you would have written them on the sky with tears of cherub.
Don’t forget it, look deeply in the drawer where you keep your pens and , if
you find the viper, kiss her on my behalf.
Carmen, who refuses to go India, because an oldish
Indian had violated her in her room, opposite Zagreb station, tells at telephon
to Alicia, the sister of her revolutionay Mexican: Jorge has no where to stay
in New York and he came to me.
FUMBELL
Near by the banana tree in the corner of D4, toward
Chhatra, between passes, with ball, he told you he will go on the sea. You had
fallen in love. You were ten years old.
So important me that I must be liquidated from ten to
ten years? The mariner’s girl, at Greecs.
Top 100 Novels of
All Time – Quijote-Crusoe-Gulliver-Emma-Frankenstein-Copperfield-Moby Dyk-
Bovary-Alice-Karenina-Karamazov-Huck-Jekyll-Jude-Nostromo-Ulysses-Gatsby-USA-Plague-Solomon-Haroun-Austerlitz.
HOR-hai LWEES
BHOR-hays. True/False: The first novel
written by Jorge Luis Borges has never been published. (Liver cancer).
To have grown old in so many mirrors
and to have seen nothing, or almost nothing
except the face of a girl from Buenos Aires
a
face that does not want you to remember it.
Oh destiny of Borges,
Perhaps no stranger than your own.
Borges was busy
in the basement planting the seeds of postmodernism.
Fervor de Buenos Aires, 1923, Historia universal de la
infamia, 1933-34, Historia de la eternidad,
1936.
Turismo tanguero.
Argentine last tango Paris. Todo tango. El lugar de la mujer en el tango. El
hombre conduce pero la mujer non es una marioneta. Ist Tango ein Macho-Tanz?
Lunfardologia. Y veo Gandhi, Teatro San Martin.
Un pensamiento
triste que se baila.
El cancionero de Gardel por 759 temas diferentes
(entre ellos 514 tangos).
Payada, remarkably similar to the tenso and jocs
partitz of the Provencal troubadours of long ago.
Borges famously wrote: “The composition of vast books
is a laborious and imoverishing extravagance. To go on for five hundred pages
developing an idea whose perfect oral exposition is possible in a few minutes!
A better course of procedure is to pretend that books already exist, and then
to offer a resume, a commentary… More rsonable, more inept, more indolent, I
have preferred to write notes upon
imaginary books” (10 November 1941).
Hypertext “Borgesian Book review” contest. In the spirit of Borges’
remark, write a book review of an imaginary book. The book may be from any time
period, it may be fiction or non fiction, and it’s author may be either an
invention or an actual writer.
- ? Quien eres, solitario viajero de la noche?
-
! Yo soy
el postrer gaucho que parte para siempre,
de nuestra vieja patria llevando el corazon!
Ruben Dario
Soy
gaucho.
Mi gloria
es vivir tan libre
Come el
pajaro en el cielo
Jose Hernandez
To have seen things that men see,
death, the sluggish dawn, the plains,
and the delicate stars,
and to have seen nothing, or almost nothing
except the face of a girl from Buenos Aires
a face that does not want to remember it.
Oh, destiny of Borges,
perhaps no stranger than your own.
Jorge Luis Borges
“The original is unfaithful to the translation”. “Any
writer creates his own precursors”. “Can you imagine that I not even know the
date of my death?” “I have done my best to be a Jew”
Augustin: “And then I told to all creatures
encircling the gates of my senses: tell me about God, if you are not He. And
they cried with strong voice: He made us”.
Nos hes imposible
satisfacer su pedido.
A secret pact
killing Romanian course.
Los Japoneses
saben mas de tango que nosotros.
Dame de lata de 1866. Lata Mankeshkar. Dolce tango. Falungong.
Tango recreates Buenos Aires every day.
Mi
Buenos Aires querido,
quando yo te vuelva a ver
no habra mas penas ni
olvido.
Carlos Gardel – Alfredo Le
Pera
duraran
mas alla de nuestro olvido;
no
sabran nunca que nos hemos ido
Jorge
Luis Borges – Alina Diaconu
Copa
a copa, pena a pena, tango a tango
Homero Manzi
El
ultimo tango perfuma la noche,
un
tango dulce que dice adios
Homero Esposito
y
asi lleva el tango
a
tierra nipona
Luis Alposta
Bailar
el Tango es dar al alma al bailar,
quando
la orchestra es como un pulso interior
Horacio Ferrer
Bandoneon/hoy es noche de fandango. Rifaste my virginidad.
El fango hasta el altar. Spots on sun to get him married pinguins embrace on
glace. Tristezas de la calle Corrientes. Tu ansiedad de distancias. Baptism of
petals ocean inverse refrain. Amores de estudiante, amores viejos. Ella es
triste como un tango. Milonga di Martin Fierro. El tiempo pasa de largo /
quando te abrazo en un tango. Bailando el tango in Buenos Aires asi, / un paso
y dos y tres, la pausa y seguir. El primer tango en la gracia sacramental / de
Eva y Adan del arrabal. Bailando el tango te encontre, / Bailando el Tango te
perdi.
ALILUION
Fernando in Lunfardo
coupa santa bardo
en la barba en el tango
Jorge dries for Elena
the gipsy girl’s tear
poppy pampa face
azul on all fours jazz
bandoneon
band of Ion
tango in sleep
bardo beard of Tagore
en catalan y provencal
left in hoary wall
milonga burt me all
melancholy extol
aliluion all o’ Ion
guitar in Pantelimon
on foxtrot & cancion
I call you on phone
from a chameleon
satyricon sanskiticon
Sergiu by pen
extracts my cerumen
sanatana grain
VEIL
moon ship
drowns sword
ah afraid am I of moon
crazy caravel
veil danced
bullet’s weave
bride from bride
ray armour
swims heart
minimum anima
fugue milonga
tango conga
pace grazes
horse relics
grass gun
gulps down
don’t dance again
veil sword
posse sympathy
vitriol revives
in needles berreta
quickly Margareta
don’t leave awa’
gaucho opera
young old
amour I murmure
glance race
on moon’s cross
veil sets free
grass on scythe
DRAGON
you swept stage
sea arena
pairs the sand
with no love
girl boys are
dragons’ sons
don’t enamour
to son anchor
dance yourself
verse yourself
combatant
on the toes
mother hears of
other nymphet
as swept
tyrant sole
keep your breath
sea breaths you
kill any
dragon many
in Spanish
in Creole
in cabaret
at concert
ANGEL
angel angeliono angelicatta of orange trees
pair to self dances sings recites tango
haiku without people but la cumparcita over dictator
it’s in vain doctor you listen Net King Khole
Maria Anghel ah Yamini Krishnamurti
tandava Raja Reddi wife daughter
at mill at Făgădău in Moulin Rouge
Mireio in Maillane Fausto in Colon
doctor in vain you listen Net King Khole
compose Rumi the music for the unwritten
embraced icon vergin
Vincent van Gogh d’Indy d’Onofrio
sapphire violet blossoms Parma
Vincent van Gogh d’Indy d’Onofrio
doctor you listen in vain Net King Khole
make paces Pasi vero on paper milonga
heart Sicily Tasmania Tierra del Fuego
pirouette the last spiral inferno
only now through angels China
in vain you listen doctor Net King Khole
IN MILONGA
in milonga in Cobia
puberty tango
with monastery girl
in Buenos Aires
in arena’s arms
in bramble pea
brambleberry harevest
over leg of ears
the sun rises
mother tango
Orzari Ferentari Berceni
wind me tender
with closed eyes dumbing
old whisper my little eye
now only tango
tango hamlet tango townlet
tango silver suburb
what Paris didn’t see
how we cured
of cancer
how we join La Plata
in milonga in Palermo
in gallery with Sciascia
under Calcutta’s bunyan
in parolace in blood
in tango
DO
do bring horse bring me
mad Thule
clay heart
chess amour swell
he doesn’t bear
my paces forfeits
killing foetus
of old guard
su spina
or dictates
nervousness
broken jugs
dance on legs
you fall on back
horse
to bear
lasso colossus
pityless
mangle me
ruminate me
mujercita
mioriţa
compose me
dance me
dance pawn
on pole throne
re patron
port on Rhone
we will flower auras
you harvest us Moor
we will fade as bulls
corpses of Moors
NEFERTITI & BORGES
clouds’
pyramid
dribbles
rains’ face
your face
eyes almonds
unhappy
Nefertiti
may be not she
may be not you
tigerless Jorge
defoliated horse
exorbitated
Pharaoh
pam-pam pampa
sweetheart
Nefertiti
you dance
spiral
parainfernal
Beatricean
cin-cin ocean
she may you may
olvido
Ovid
retractile tact
pace the act
pyramid dribbles
figure on figure
cloud on cloud
tango on tango
when you’d wash
weep face Nefertiti
Jorge dragon
in milonga longa
Retold verse
Friday, September, 3, 2004. Back
from Buenos Aires - see prohibition of Latin script
in Voroninistan -, I have to go out of house, with this old laptop – gold and
bronze but argentum for Argentina
– lacking Romanian script, and so using another kind of language, playlike,
translating excerpts. To start with the end, gaucho-tango notebooks are already
out of touch, too, like myself as selfobjects. What way to feel what?
Transbudhvana transcribes from
The Buddha and others. Here still less. Why? Pedantry? Survival? Pass to
Maiasra then, to dodii. Again? Just instead of reviewing Tharoor’s Nehru. Such
escapism, final. Take from references injuries and translate - trans-/Dneister.
Recognition may be clarified inentionally. No novels, just novelty of
selfrecognition, at last. Nobody cares, Sakuntala-Argentina (changes again Europe!). One word.
Morocco after father
Morocco has on back cover a photo
of my father between his father and mother. Here is for the first time written
this, to be known. In fact, I searched vainly Dietrich’s and mine staying at
table in Maillane bistro Progress. I am not sure he escaped in troubadours land
like others in Latin America. Well,
caballeros, I am looking forward to finding an exile in my own writings, some
of them, unknown, unrecognizable, unfoundable.
Annie suffered not to have said
something of Freud but for being repulsed why that, after feeding us and giving
books to kids and retreated. Founding chronicles and portraits of presidents
all offended even cocarde in hands of
bored inventors, in horns of bulls at once. The mayor and Vercingetorix voted
one way but collages flooded on to Fisher aesthetic further, surely so
mythems in widowed homosexual, exposed
valachianly.
Southern –sur – drinking of
strong wine with corrida meat, but troubadour got blindness from juntas if we
may compose endlessly odes to gnomes, words for hallucinations, suspended
rotten palomitas. Own south, spring in February Provence, September Patagonia. This machine
is for cutting uneducative writings, Le
Pen for children, may I, adult, have, no permitted, no large vision for blind, no
all Romanian music at sight as some may be given to borrowers, God give them
happiness and to their families and pleasant Camargue joc.
Vamos, Samos.
From the characters of vast omission you gathered on high with a carabine. You
hit yoga, hit Eliade, you hit ahimsa, hit Gandhi. More you escape with life,
with medal from criminal. Maldoror, Gardel. When one enters your head you make
it that happens. I kept your wife hot. I dreamt I were arrested on a text of
posted terza rimae. I greet you, herr doctor, the train is coming if you are
not even late. Afrca, salesman.
If I were girl I were married
with the richest. If she had an elder sister. She is my cousin sister and is
like my sister, I can’t refuse her. At 18 with two children, so I like it, bet
she takes an Italian. Americans have the right to disappear. On traces of Leon
Panteleev. No one Romanian in own blood. Kill us to relax us if even us haven’t
cares, expansion eastward. You didn’t start with you combustion of repression
in abyssal cascade.
I even loved peoples I applauded
the silence. It lived well until suicide, it remained little from grace of
longing. You, killer, blocked Olt depresses me with drowned envied that
something could happen to them, a life hardly to be recognized, hardly we great
each other. Country not country neither government nor Americans back into
village sword in scabbard grave. Unwillingly we renounce to identity with
indigenous knowledge.
Urgent anthropological research Ranchi symposium to take
you to a tribal village which I am sure you will enjoy. People loves you if you
have enemies. We travel in alchemist inertia. Only weak faith seeks big things.
All my existence an occasion of poor writings. In this war we have not
permission to fight. Province of solitude, province of renunciation, Thracians
exiled in Montana.
What you have done for me by actualization of Antonescu and bringing to Florence of my paper on
Brancusi that means you did celebrated me.
Abhijnana anagnorisis. Vezuvius
erupts in Petronius. Vague Wagner agni. God brings us where he wants. I walked
barefoot in dream like this lunatic woman in medina. Sight of god in jama el
fna. I came to see a criminal I thought you have no time – I have. What
distinguishes me from this sea girl, perhaps what distinguishes him from the
ocean. Such a white bird that didn’t shadow me anymore. The butterfly whited us
undressed us of negritude.
You have no choice no things no
tears of poet Morocco.
Are you writing to journal mister – no miss I am writing books. Drawings by
Miloudi Nouiga. I almost renounce to search the criminals. Even in mirror to
don’t follow the poet of Marrakech. Father after Maroc three years later
between Ladea and Buzinschi unto the meaning Trinidad
after mother. We resembled we were near dear I imagine myself Muslim with no
crucifying.
(Twice mistaken and spoiled,sunny
mad nightmare, counter selected by destruction. No more Maiastra in dodii and
Transbudhvana, and full day and wish out of existence. This be a sacrifice from
side of the restricting fate, on theme prayers of parents are the best. Trying
again what, perhaps chess).
Maiastra in dodii
Very animal is the war, and
captain called Grigorescu, like our godfather (with cross painted by father,
followed in the job by alcoholic painter), but fanfare started tears of not
being him. Look at dead brother snake, and brother’s father died because he
didn’t go to war but crushed by a tree he was carrying, what good should have
been the endwar for him.
We the children of
dead children
have also other rest
than life after death
our love for our
mother
while she takes our
life
for making the king
suffer
Two tragedies, the child adds,
one that Mister Sergiu Al-George died,
and second, at Qutab Minar, the light extinguished and thirty children died; if
he wouldn’t go to Bucharest,
it could happen also here, to all of us it will happen, also to you and to me.
My being in this world is a
bullet.
Transbudhvana
I am afraid of what I kill. Why
does God kill Man? Death does it saying, God give me something to do.
Nine elephants are lined up in
the East Our daughter struck by lightning. In the mountains, I will make for
you a real mountain – I’ll take snow and I’ll make it.
Light of the day you
are for ever
we are those who die
hold you master
maiastra in the sky
washed by the storms
your divine bridge
bent over the seas
toward horizon with
wings made by me
I’ll balance my
journey in the heavens
and in my arms I’ll
carry the icon of
your apparition
We love you under the tree of life.
Put me down in the application as
a reference, your friend on the falling trapeze. I am back in Buenos Aires. Venice was the nearest we approached to you.
I was just wondering if you are interested to work in Buthan. Today there is
strike in the bank. Comme vous, je vis pauvrement. No one can escape by
realizing the tragedy of the poem.
in love let fall the
ghosts
in the leaves of aloe
as to be recognized
by female sorrow
which have to give
birth
to dying mask of
Shiva
(Plan over?). Some failed readings. Retold what? Trivia.
You’re a stomach like me you’re a
bullet. Fear of death in another place than writing. If you feel dying every
day death bored like you. Be wise in any language clever synonymy. Why do you write in English no more Romanian.
No matter of language no matter of meaning. Fishing solitudes enlarged by
prohibitions. Everything you have to say is for yourself. In our lives we see
the best of us in others. Indeed is a wonder to get born and die later. By
suffering I understand mainly to be happy. This is the chapter of Buddha Eminescu.
In Recognition
It was canceled the trip to Burns’ house. Ye Highlands and ye Lowlands.
It rained in Borders bookshop. As many syllables in Shantiniketa as in Salistea de Sus.
Hanuman is human
no like Gingis Khan
no Yankee American
neithar Janos nor
Ivan
Dodii
throwing the mask
throwing his face
the pillar breaks in
hand like bread
cut the sun’s mask in
forest
bark furrowed by
faces
the mask glued to
broken pillar
the cutter cuts it in
shapes
shadows manifestoes
from Hades
he cuts it at paradise’s
gate
up he cuts god
Mamma Trinidad
Columbus
went to India
and reached Trinidad
I came to Trinidad
and arrived in India
lovely but on Indians’ hand
mata ji Jasodara Ramsdeo however
had come to see me like mamma
Mother Medea in Paris
Arhimedea. Astianax between
Hastinapur and Hastings. The memory of mother Medea in Notre Dame. Mitterand.
Gold, golden number in destiny of our
mother travelling on Argo. You’ll follow from now Mother Medea at Pa(ri)s.
Fear of the Orient
O it’s long time
From May to December,
But time gets short
When you reach
September.
White Ants
puthi-katha oi poka
manushke jane boka
boy kena se ye cibye
khaena
ei laga tor dhoka
Buddha and the Colonel
Comrade Colonel, may I report you on a question?
before the dinner I added
well by zen one
becomes Buddha
by revolution one
becomes Judas
and Judas at dinner
kissed Jesus
La Gioia
A duality theorem for
linear congruences.
Poeston
Charlestown of Boston in Lincolnshire.
Christ scientist Edgar scientist Mrs. Eddy.
Charles Boston Nirvana of Edgar’s birth.
We like Boston
We were born there
And pehaps it is just
As well not to
mention
That we are heartly
Ashamed of the fact
Pelasgos
La crisis de los paradigmas. Discurso del sentido comun en
la frontera norte.
Many thanks for your kindness in giving me a chance to read
Rethimno guide.
I don’t mind a man runs away with a woman, but I am ashamed
when this is my father, at his age.
The Buddha
…ton ‘Parinior’ (from Parinirvana?)
…Try Parinior or Parinirvana during mother’s cancer in this
or other chapter. Roc belonged to Rosincrucians, India,
and Eileen, then you all belonged to him.
…It is always nice to inaugurate.
About George Anca
“I had gone together with poet
Gheorghe Anca.” (Vasile Vaduva, 1971)
“an invitation to communion.”
(Mihai Sora, 1973)
“A Giorgio Anca da Eugenio
Montale 1973.”
“I thank you for 10 Indian Poems.” (Mircea Eliade, 1978)
“…correspondence, monad, regarded
initially as in Baudelaire and rediscovered in Eminescu’s universe.” (Zoe
Dumitrescu-Busulenga, 1973)
“…a remarkable young man, with a
vigorous talent, and an impressive power of suggestion.” (Romulus Vulcanescu,
1973)
“I knew young Gheorghe Anca in
hypostasis of poet and prose-writer, with pure sound and accent of originality
in his generation… from today on…the third… namely the hypostasis of man of
culture, of man of science, of literary critic and historian.”(Grigore
Popa,1973)
“Gheorghe Anca writes
beautifully, handles well information with romantic passion of an autodidactic,
who discovers new worlds, has intuitions and observations of great finesse.”
(Romul Munteanu, 1973)
“…the accomplishment of Mircea
Eliade’s thought in youth to make Eminescu systematically known within Sanskrit
world.” (Ioan Alexandru,1983)
“…restituendo, attraverso la
lingua, il grande Eminescu alla cultura cui
- mediatamente o no – poeta tanto deve, sia della sua formazione
spirituale, sia delle sue scelte esistenziali.” (Rosa del Conte, 1982)
“… a shanti workshop pleading for
the awakening of the constructive spirit towards international peace” Ion Iuga,
1982)
“Prof. George Anca’s Gitagovinda is a remarkable
transcreation of the haunting rhythm and melody of Jayadeva.” (Sisir Kumar Das,
1983)
“Anca is a poet of thoughts’
fantesy. ”(Constantin Mateescu, 1984).
“George Anca’s rhyme to
destructuring (and restructuring?) world we live in.” (Ioan St.Lazar,1994)
“…king of Dodias.” (Ioan Ladea,
1999)
“Gerge Anca is a writing machine
who writes at a writing machine.” (Victor Nita, 1999)
“…founder of a new style and,
equally, of an original literary language.” (Ion Soare, 1999)
“This director Anca makes vary
good things at Pedagogical Library.” (Sorana Coroama-Stanca, 2002)
“Gentlemen, George Anca is the
creator of stylist snow.” (Veronica Anghelescu, 2000)
“In fact, either readers will not
exist.” (Alex. Stefanescu, 2003)
“The volume of debut published by
Gh.Anca proposes a poet with expressive lightenings, of sensorial source, in
search of genuine state of communication with the universe: I invoke the love with a silk/until voids come
to cover it/and to move it clearly, floating/shameful. The magic perception
is often mimed through syncopation of communication, as if the poet would be an
initiated in mysteries he can not translate them otherwise than through unusual
combinations of words: Alienate yourself
when know/how sleep came from down/being next day able to try/ the same
breakable clay/for you didn’t lower living layers/ to the dust and it didn’t
spin. From here to the throwing of word in any context according to
prosodic reasons, it is but a step, which poet makes with no constraint: And they worked female cloth/and slept at
evening like in alcohol/and the Girl’s body too far away naked/lost from their
eyes, you elite. The verses aren’t however lackeing a candide freshness, which
the author subordonate forcibly to an archaic mentality: Good at ugly with Serpent at neck/on bank unlocked by foot/the greening
sweated. Sun on acorns pushed to catch you/reeds bent only in a part/a lotus in
sky with underwater cloud, room owner. (Roxana Sorescu, 1980)
“1968 – Gheorghe Anca debuts with
the placket of poetry of diverse inspiration, Invocations .It is retained the erotic lyric from the cycle Invocations to sweatheart and to waters,
and especially poems of meditation, with naturist implications, from cycle Beyond the water of the dead.
1970 – It appears the novel Eres (Heresy), by Gheorghe Anca, prose in which oneiric-hermetic
modalities, with fabulous-esoteric implications from contemporary literarure,
reaches one of possible limit, beyond which it can not be continued.
1976 – It appears Poemele parintilor (Poems
of the Parents), experimental lyrics, aspiring toward meditation, on theme
of profound ties, difficult to size, between parents and followers or between
man an matrix space of forerunners. It resorts frequently to folkloric
structures and motives.”. (Dictionar
cronologic.Literatura romana, 1979)
“Sibylline, obscure is George
Anca’s poetry.” (Florin Manolescu, 1968).
“Anca chooses as his departure
point the magic spell.” (Tribuna,
1968)
“Gheorghe Anca seems a hermetic
who ignores his own cipher.” (Nicolae Baltag, 1968)
“Gheorghe Anca has a maximum
attraction toward the ambiguous.” (Laurentiu Ulici, 1968)
“Hallucinatory confession,
ciphered up to the unintelligible, Eres
Heresy) is a bizarre make of aphoristic sentences, oneiric evocations,
fantastic and lyrical prose, an elliptical tale, an allegory complicated by
total anarchy of notations. In an atmosphere of magic spell and charms,
metaphorical cogitations are uttered, among oracular syntagmes and incantations
with folkloric smack, there are insinuated cold existential precepts,
contorsioned meditation on and condition of fulfilment of his desire to conquer
the love." (Ion Butnaru, 1970).
”Gheorghe Anca proposes to
combine the technique of hallucinatory retrospective of oneiric source, with
that of proper autobiographical remembering, plan always perturbed also by
nightmares.” (Nicolae Ciobanu, 1970).
“The Eres of poet Gheorghe Anca (Bucharest, Eminescu Publishing House,
1970) belongs neither to present nor to past. It belongs to future. It is a
book in which the past is thrown over present, directly in the future, on the
hallucinatory trajectory of a Romanian
tale from old, lived truly also by the author, and whose spiritual and cosmic
dimensions are always projected forward, like a morganatic fairy after whom one
runs, together with the poet, in a warm summer after-noon.” (George Alexe,
1971)
“Some poets adopted them (dodias)
already – Marin Sorescu, Ana Blandiana and, very recently, Gheorghe Anca – and
tried to surround those without borders, those which can not yet stay and, in
the ultimate, those of coming times – synesthesies.” (V.G.Paleolog, 1976).
“George Anca is an investigator
of unconventional poetical languages. He recuperates interstitial zones,
without being necessarily a vanguardist for he lacks turbulence of terriblysm,
being rather a scientist, a solitary, a modeler of labyrinths. One of the main
directions of his poetics is the illogicality, the speech in dodii, which
translates imperceptible both realities and words as much as to create the
fringes of diffraction, that halo which constitutes the special attraction of
children talk. In the verses of poet we meet all kind of anamorphoses (the
world deformed after savant optic laws, perspectives from most unexpected
points o view: of the inanimates, of natural forms, etc.) or permutations of
words so unusual that they remember poetry created by computer.The zone of the
ludic, of magic and folkloric repetitive is covered as well by poetry of Anca
(Marian Popa speaks of “exceptional spontaneity of image by technique of
fragment which is not less a galimatias”), twisted thaught and brut lyricism
can not be dissociated, the verse engraves in memory as such, with its strange
topic and all. Because Anca is also a perfect inventor of the form: his
grammatical rocades, throbed but also vapory, produce the state of captatio,
contribute substantially to the success of the whole. Spirit tortured by an
authentic obscurity, Anca invokes and charms away things of the world just to
make them to secrete their own obscurity as the snail its foam and plum trees
their glue at joints: only so poet feels that he can communicate.”(Constantin
Abaluta, 1998)
“In the Poems of the Parrents, recent volume by Gheorghe Anca, a simple thematic, of source strict sentimental,
is submitted to some crisped formal experiments. Not my commodity as reader but
the belief that poet complicates himself without anticipated results urges me
to reproach his obscurity, forcing of the verse. I think an effort of
clarifying lyrical waters should be salutary in what regards him. The
intention, which I believe is impeded to realize just by this overbid of
blurred metaphors, is to express in technique of folkloric lyrical incantations
(dirges, magic spells,etc.) the belief that life of the present individual is
written, determined by existence of his antecessors, that at the level of
profound sensitivity unalterable communications between parents and sons take
place. ‘I write everyday my book.//The forests shake villages/on earth in the
autumn.//But autumn isn’t passed in the book/those pages were written before.
//From mouth to mouth/under the earth/the old man/sends/the voice/of my today
book/as an echo remained between ribs’ (The
book)./…/
It can be deciphered in the verse
of Gheorghe Anca a sort of exaltation in front of esoteric utterances, of
unusual imagistic delirium, fascinatin of a play ‘in dodii’, out of which he
tends to do, otherwise, a kind of personal aesthetics. His attempt of
restructuration of the real in a flux of fragmentary, insinuating images end,
not rarely, with a stammering simulating the reflection. (Dana Dumitriu, 1976)
“Writing a poetry of the
intellect, always at the edge of popular poetic creation, Gheorghr Anca
outlines a lyric territory for himself” (Petru Romosan, 1976)
“The broadcast Mioritsa of Saturday 8th
January was good, better than ‘Ode to Romanian language’ which included however
an emotional moment Iorgu Iordan, better even than ‘Voices of modern art’ (a
long discourse full of fine observations, of critic Dan Haulica), better… I am
lying: it wasn’t a ‘better’ broadcast, but a good one – and I may explain why.
It was so because it felt all the time that the author (Gheorghe Anca) is convinced
that making of an emission of half hour at national posts of radio isn’t some
pursuit but a work of great days. He chosen thus an important theme (Presnt time of ballad Mioritsa; but the
title isn’t enough attractive), obtained the best collaborations (Dimitrie
Cuclin, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Grigore Moisil, Ovidiu Papadima, Mihai Sora,
Grigore Popa, Adrian Fochi) and had care to be an emission, that is a
construction, and not a depot of materials” (Florin Mugur, 1976)
“With his five years long exposure
to India
and its cultural heritage, he evidently feels spell-bound and fascinated by its
philosophical mysticism which unlike religious mysticism is only theoretical or
speculative. In Ardhanariswara,
several aspects of love – experimental
or real, transitory and eternal and mystic and worldly are delineated. The
influence of Eminescu, Lautreamont, Baudelaire, Montale and Gunadin is also
manifestd in his poems.
In his sharp new voice, Anca is
pungent, discordant, airs disillusional passion and brevity of human life./…/
‘Parinior’ coined by writer to
denote a utopian place is paradoxical because there he creates real life. It
has theme, character and symbol setting in India.” (V.K. Gaur, 1982)
“Prof. Anca’s writings are at
best described as reactions to his study of the Indian concepts and not as a
support for Indian thought.” (Harish Kumar)
“I think that G. Anca is not one
from those beati possidentes, he
doesn’t possess his books but lets himself possessed by them, like in a crisis
never surpassed, like a travail of an endless birth. Groan and convulsion of
whose cod is just the show: the jungle, Niagara,
typhoon, volcano, BIRTH…”(Mircea Santimbreanu, 1996).
“Belonging, by debut, to
Generation of ‘70s – the wing of resuscitated modernism, the writer George Anca
seems to live acutely the ‘dialectic’ of the postmodernism, in which the
autochthonized nostalgia meets the
search of some alternative sources of spirituality, being added a ‘residual’,
interstitial trust in literature.”(Dan Mircea Cipariu, 2000)
“Like Ahab in search of the white
whale, poet scans the memory of Boston (for him
Poeston) in order to find the grave of genius of American poetry, Edgar Allan
Poe, but, due to computer error, he doesn’t find him: ‘Edgar Allan Poe born no
more in Boston’
exclaim this disappointed.” (Daniela Iordache, 2001)
“Why Under Bell?
Author himself would answer the best. In my perception, the bell could
objectualize somehow his working ‘laboratory’, ‘submerged’ somewhere in own
depths, to put light on the climbing: the place where ideas are conceived,
thoughts are clarified, jewels are built. At the same time, it could be the
bell of king Songdok (remembered in the pages of the book, with symbol value of
Korean divinities, object decorated with masterly medallions figuring lotuses,
flowers, flames and heavenly fairies. A true divine art. Under the sign of bell
then…”
“George Anca is a writer unique
in his kind (and unrepeatable). Originality in which he conceives his writings,
mobility of spirit and legerity in changing register of different literary
genres and subspecies confer to him a distinct authority. Luxuriant spontaneity
of his verb, even this is often in derive, is counteracted by the other Anca –
the subtle, the suave – who absolves him of his ‘wanderings’, sometime,
however, sublime. A verse like this has mission to have saved him: bird
so white that/didn’t shadow me anymore “ (Ioan Mihut, 1999/2003)
“If we’d interpret term apokalipse in its strict sense, we’d go
with thought to the New Testament and to the end of world, an irreversible
catastrophe. But the term Kali,
included in title, sends us to mother Kali, known in Indian mythology under
diverse names (Durga, etc), goddess-mother, protector, and, at the same time,
also goddess of destruction, burst against the wrong. If we’d dissociate the
title in other parts, Apo would send us to the shine of god
Apollo, and Kalipso to the spell of nymph Kalipso from well-known
Greek epic Odyssey. And perhaps as Kalipso retained Ulysses on her island time
of seven years (according to others, ten) trying to convince him to marry her,
so also India retained the author of ApoKalipse
for a similar period, but with no effort to convince him to remain, rather
out of author’s desire to know in profundity a world full of mystery which,
when you believed you discovered it, it pulls, like the shy maiden, the veil of
‘maya’ “ (Carmen Leocadia-Cotovanu, 2001)
(Poems in translation)
on the next day
on next day I ran to
the mill
listening its beating
I hadn’t
even a fist of flour
and the meal
you remember rats ate
it
how we killed all in
wedding night
twelve they were and
had stolen dishes
in a hole near cold
oven nay
eleven as the twelfth
went
under piglings’
hogsty and finding
match oh how we
killed them
with younglings how
we caught also fox
in cellar I met a
serpent
but I had pity to
kill it
why so woman god left
if a madman digs
cellar
you’re mad too if
leave serpent
he wasn’t so mad poor
fellow
he never mixed with
any until
let him now madman
died
and we remained who put
you
I didn’t think when
my clock rung
to become orphan I
had got old
a grandson swung in
cradle
a rain started to
pour
covered court and
house hall
entered garden cradle
got cold
grandson followed
lightning
to meet at once my
father
and falling his ancestor
he ran away
over pound courtlike
but gardenless
let snake lie let
thank god
woman come in mind
now your house
increased and
deserted feeds
flees of god’s lit
summer
it was a night only
light
wolves ate sheeps in
forest
and good father on
their trace passed night
bringing in village
halves of sheeps and ewes
bow before foreign woman
beauty you understand
the word
see is a whisper from
heavens
for your ignorant
hearing
perhaps I am cursed
so
my love be ushered in
all rooms
and resound up to mountains
peak
but seeming not
understandable to you
you know also
translators opposed me
and lie by now under
my white flags
dead man woman you
have nobody alive
tortured by hate the
buried kin
listen don’t guard so
much
soon hunger will ugly
you
as beauty hungers you
today
why destiny would
rest indebted
to you only from sons
of disappeared empire
your forgiven brother
alone gave his death
before he’d order in
your language
to live more in
memory of all
Zalmoxe is named your
son
if you’ll conceive I
put custom
all you fellows to
bear names
given before and so
dearly dreamt
Zalmoxe call him tell
Zalmoxe
and come to senses
don’t forget
Zalmoxe mark in your
mind
and break yourself as
if this
is your gift from my
love
Zalmoxe is your gift
Zalmoxe
this is enough to
know in winners’ language
nobody would talk to
you
on behalf with name
of Zalmoxe
don’t cry don’t
Zalmoxe
be his birth giver be
Zalmoxe
don’t perish Zalmoxe
resurrect yourself
Zalmoxe
throw devil’s mask
throw devil’s mask
he crosses self
glues face of demonic
face
shadows thicken he
grins at them
tears up his face
shadows thicken
then he play to them
a pantomime
throwing mask
throwing his face
pillar breaks in his
hand like bread
cuts sun’s mask in
forest
bark furrowed by
faces
mask glued by broken
pillar
cutter cuts it in
shapes
shadows
manifests in Hades
cut him at paradise’s
gate
cut up god
first around saint
decibels
my face got covered
in a dream
I have cut tree mask
maker bark
pillar with mask on
face
ghosts imagine
black mask on white body
devil Salomea laughs
he had cut Ion’s head
devil laughs cut head
on a skinned pillar
the cut on whited
devil weeps on rot of
paradise
cuter throws him
mask maker don’t
speak to him
mask maker is cuter
but pillar falling
face falls at earth
buried by saint ghost
no mask maker no
cuter
only shadowing body
under shadows of
décor
he shows all décor of
some surrounding
and extinguishes
extinguishes extinguishes to be stronger
god don’t light
candle
in capillary masks’
skull
that a child in front
of him rises
when didn’t cut
neither woods nor in bark masks
you to await in mask
in wood await
and world’s strongest
falls again on mask
don’t let pillar fall
for badly would hit him
he was dreaming manly
on weeks
mountains traveled by
a colombina
broken of love and
she was of wood
born from passionate
flesh
to be loved firstly
with eyes
sweetheart sweetheart
sweetheart
he was manly dreaming
sweetheart
and in forests
traveled with axe
and cut perfect
trunks
up to blameless
pillar
his axe became mute
from before
and they started up
on a side
above where forest
weren’t
oh if axes would be
heard singing
over heavenly silence
mirrored in pitch
if they would be
heard and they aren’t
and they run and at
once fall asleep
beyond a tree axe
takes shape of serpent
and whistles only for
forest’s virgin
whistles beautifully
that fruits fall
in flute’s bed by
cuter followed
if axes would be
heard singing
he dreamt to awake
from dream
mask maker had parted
from sorrow
he remained to
whistle to that shape
perfumed saint mother
with saint child who
from saint ghost whines
but he doesn’t heard
him sights fly
and descend only for
babe
is perhaps she babe
and perhaps whines
of her longing when
was saint
like now but another
time
with god at face
mask maker sold his
masks
forest shaved its
cutting
perhaps is time you
come
but how with shadows
Christ
a child is in player’s being
and one near him less
wept
us to weep or one
from up to weep us
and perhaps man of
secret laments by heart
good-for nothing
connoisseur beautiful child
a cuter on this world
still existed
and in heavens climbs
rumble of forests cut down
and axes beat not to
get roots
in world’s hearing
the wept by lord
mask maker walks
softly like in dream
to wear his last mask
far away
between flutes deadly
deafening
mask maker I play he
played in last mask
black he surround
himself by demon
red in wept eye
trembles
feces submerge in
forests
cut by wood cutter
before to discover
the abyss
his life didn’t end
or he didn’t live his
end
he scattered his mask
namely
to follow it himself
until meet it
and demon smiles to
him at crossroad
cutter’s pillar rises
on way where angel
had fallen
why wouldn’t be
cheerful mask maker
when his mask
flutters unblackening itself
with eyes in golden
sight
rejoice even in you
would rest
ghost what ghost you
patched
in ox’ skin in lamb’s
fur
in pork’s hair in
coal
enjoy you mask maker
and he doesn’t he
made it to me
prayer to gladden me
when I’ll play him
also author was
at face but this had
broken a hand
see how man broke his
hand like bread
he said I intern my
hand in hospital
it is worth to go to
hospices
at once with your
demiurgic hands
demons flow from
fingers
and said go and see
what people
gathers believing
that I harlequin
doctor will come to
heal them
from a movement of
eyebrow
a tale with a mask
maker I asked from him
and his last mask
he took our word
didn’t decide himself
and let me free
for he was thinking
to a child
carrying mask full of fear
he turned it in
profile
it was an axe to cut
had teeth saws
beat it child
to put it on my face
and take it out and
play
he says to me
I want to die under
mask ravished
to bury him burying
me
and mask immortal
laughed wept
face profile my face
I am afraid to let it
in palms
how afraid am I of a
cut palm
venerable faces you still remember
masks of the old
mask maker and cutter
parted
mask alone shined
it makes mask maker’s
face
cudgel grows body
saints peels off
ghosts
then poor starts poor
it
From mill
from mill toward
village a half
of kilometer unloaded
rambles
a man returning from
town
far off as Fagaras
Mountains
he looks it’s night
says nothing
speaks what speaks
deals
with a woman unseen
if she threats
him for in sleep is dripping wet of sweat
he doesn’t start to
right as churches wait for him
on left unrotated
earth stops him
he still to mill
feels going
but wouldn’t grind
his bones dear
will it indeed enter
something his hand
or in vain we wait
him to strain in basket
firstly he thinks
himself barefoot loving dust
his cloths fall
cranium remains
on it wind thoughts
to thin him
until it will dispel
living flour
he tries trees if not
shot into ears
he wants in arms
mother in arms wit small child
he wants with his
ribs to root side
better than dead in
world mill
light off he will
preserve in window
for so much he asks a
life from branch
only that branch
sends him to not stay
alone grinding mill
on bad weather
hey did you take your
salt birds are
ready eggs to knead
bread
come on dead village
loves you in dead mill
flour in sack also I
for what mouths to carry
from mill towards
village looks Gica
through wave of wheel
he feels is moving
and sometimes even
walks among men
by bald miller
dismissed
they all with eyes to
a horse at once
from palms beat when
its limb undo
miller turns his had
to know who didn’t
applaud his horse
while there reckoning
Gica
laughed as cartilage
in horse doesn’t quite pull
oh what a pleasure
life as it is
if he could live it
in world mill
cigarettes formerly
smoked on pool’s bank
sparkle nets with
fishes on bottom
saline blows in them
from under ground
beheaded moving
loch’s taste
fried to roll it in
stripe of meal
like in heated room
what a life
